Page 1 - Cuvintul_Liber_1990_95
P. 1
bmmm
EDIŢII SPECIALĂ CONSACRATA SFINTELOR
i w w w m w m w w m w w w m m m i i t i m w w w m » • < I • f» • V V * • » V • V W
de Iu ţi lum inii
t
Lucian Blaga In copaci, prin vechi coroane,
Una
dintre cele mai pu
I ; Seve urcă în artere : rey mai luminoase, mai in scură coexista cu bucuria şi mândria, top sărbătorească
de a nu-i mai întîmpina pe
gala să se reverse : mulţi
VIERE S-ar părea că-n ţevi de orgă tacte amintiri pe care a mea aşteptînd tăcută şi p li cei mari cu bună ziua şi
Suie slavă de-nviere.
păstrez din lumea tot mai
sărumîna, ci cu „Cristos a
nă de speranţă în întune
îndepărtată a copilăriei este ric şi ivirea făcliei, singură înviat !“. '
aceea a Sărbătorilor de şi plăpîndă, însoţită de gla Strălucitoare această a-
Paşti. Erau întU, cu taini sul Celui ce Slujea: „Ve mintire, dar scurtă. Scurtă,
Muguri fragezi sfarmă scoarţa, cul lor farmec, Denia celor niţi de luaţi lum ină!“. Şi pentru că au urmat anii
ia azur se simt întoarceri. 12 Evanghelii, Prohodul din într-o clipă făclioara se în
Vînăt fum de vreascuri ude Solzi şi platoşe, găoace. seara Vinerii Mari şi amu mulţea, devenea două, pa bine ştiuţi, cînd Sjînla Săr
bătoare a Învierii a mtrat
S-a întins în tot oraşul. Grav, miracolul ne miră ţirea clopotelor al căror su tru, nouă, sute, mii, iar într-un fel de bizară clan-
Undeva un zbor ş-aude. Cum începe, cum se face. net glorios îl înlocuia bă lumina biruia ca întotdeau dcslinîtale. Ouăle roşii au
taia de toacă,
na asupra beznei. Şi apoi
bătaie de
i devenit corp delict, iar
lemn pe lemn, ritmată du tot ceea ce urma, cîntarea „Cristos a înviat !“ o afir
1 Bus cocorii desfăşoară pă o anume rînduială, ne bucuriei, linguriţa de ar maţie subversivă. Dar chică
t Fiecare sămînţă-nalţă liniştită şi tragică. Pentru gint cu Şfintui Trup şi Sărbătoarea era umilită şi
Ieroglife din JSgîpet. De pe un mormmt o piatră. ca, în noaptea următoare, Sfîntul Strige, ouăle roşii, ştearsă cu negru din calen
5 Dacă tîkul l-am pricepe, Suferinţa are-un cîntec să stăm de faţă la săvîr- cozonacul, mireasma flori dar, ea n-a putut fi scoasă
: inima ar da un ţipăt. şirea etern-supremului m i lor, popasul la locurile de RADU CK5BANU
odihnă ale celor mutaţi de
racol al Învierii, Mă urmă
Şi nădejdea are-o vatră.
reşte şi acum, cînd scriu, la noi — popas învăluit nu
» fiorul acela unic şi greu de în tristeţe, ci într-o împă
definit, în care spaima ob cată şi sărbătorească pace — (Continuare în pag. a 2-a)
i m m m m m m m m m m m m m m m m m m m m m m m m m m m m m u m m m m m m m ••