Page 3 - Cuvintul_Liber_1991_372

cosiNzeaNa Arghezi — un poet

de adîncimi

şi mari tensiuni

Acum cîfevo zile, !a Mărţişor, şi-au dat întîlnire mulţi
dintre împătimiţii de poezie, de Arghezi, pentru a marca
Recepţionăm zilnic prin C O N TR A PU N C T scria d-sa — de cuvinte scurgerea a 111 ani de la naşterea celui care s-a impus în
mijloacele de informare argotice care, rostite la literatura română nu după mult timp de la stingerea din
„semnale de alarmă" de o momentul potrivit, iar nu viaţă a marelui Eminescu. încă nu trecuseră milenii, nic»
inimaginabilă diversitate. S E M N A L E D E A L A R M Ă de dimineaţa pînă seara, veacuri, afirma Dumitru Micu, şi, pămîntul nostru ‘ şi-a sfrîns
Printre acestea, se înmul­ de oameni foarte instru­ din nou sevele într-un crin de o splendoare apropiată celui
ţesc de la o vreme cele ceapă, dar e greu de ima­ alte limbi, prescurtările iţi, le colorează în adevăr dintîi.
emise din nobila aspira­ ginat că elevi inteligenţi, sînt generalizate în vor­ vorbirea, şi a căror pă­ Arghezi ne-a lăsat o creofie care nu poate fi judecată
ţie de apărare a limbii capabili să înţeleagă poe­ birea familiară curentă trundere în literatură, sub în etape în ciuda unei longevităţi care impune, firesc, o
româneşti. Cele mai mul­ zia lui Blaga şi Arghezi, . a tuturor vîrsteldr. L-am pana unor mari scriitori, evoluţie. Culegerile sale de versuri corespund mai degrabă
te sînt reale, dar nu e teoria mulţimilor şi in­ auzit, tntr-un colocviu in­ a dat pagini geniale, — unor momente ale biografiei sufleteşti. Succesiunea lor dă
mai puţin adevărat că formatica, nu sînt în sta­ ternaţional de literatură, ci de incultura mediilor Impresia de disperare, ele suferă de lipso de omogenitate,
unele sînt neîntemeiate, re să perceapă şi simpla pe un ditamai membru considerate culte, de in­ dar clarifică în aceeaşi măsură ideea de proces complex pe
furtuni ce bîntuie prin raţiune estetică a unui al Academiei Franceze vazia în viaţa noastră a care lucrarea sa artistică o dezvăluie în totalitate. Disputa
pahare cu apă. Curios cetind să i se apropie unei mentalităţi şi a unui se conturează mai degrabă între freamătul energiilor inte­
este că alarmele false - ocedeu grafic absolut „le micro". Nimeni nu nivel sufletesc de ma­ rioare împrospătate şi sentimentul împovărător al înaintă­
sînt lansate de obicei din benign. Depinde însă s-a scandalizat şi cu toţii hala". Este ceea ce, la rii în vîrstă. „La mine - mărturisea poetul - nu mai urcă
mediile învăţ&mîntului de ce înţelege cel pus să am înţeles că omul cerea ultima Conferinţă Naţio­ de-a dreptul nici un drum". Extrem de edificatoare este
preuniver sitar Aş zice le-o explice... După cum microfonul şi nu micro­ nală a Uniunii Scriitori­ poezia „S-AŞTEPT?': „Nu intră nici o uşă, n-am prag, n-am
chiar, cu îngăduinţa dv., tot falsă alarmă mi se buzul. Sint fenomene fi­ lor, un confrate numea pâlimar./ Doar stelele se'-ngînâ cu noaptea-ntr-un arţar./ Ce
că există un soi de preju­ pare a fi şi zarva din reşti, care ţin de noncon- „mîrlănia“ ce bîntuie o să aştept să vie şi ce să înţeleg,/ Cibd peste mine timpul
decăţi sau de „fobii di­ jurul elementelor de ar- formismul tinereţii, dar bună parte a inflamatei se prâbuşeşte-ntreg ?".
dactice" tradiţionale. Aşa go din vorbirea tinere­ care „îi prind“ uneori şi noastre prese postrevolu­ Ziarist de temut, Arghezi s-a dovedit în creaţie un pam­
ar fi, bunăoară, frisonul tului. Se simte în sub- pe cei vârstnici, fără ca ţionare. In cele din ur­ fletar lipsit de cea mai elementară reţinere, dublat de un
de indignare pe care îl textul acestei agitaţii e- neapărat să-i compromi­ mă deci, o chestiune de poet de adînci sfîşieri şi dureroase căutări. Volumul de
simt unii cînd au sub tcrna exclamaţie: „ah, tă. Cred că nu trebuiesc „Cuvinte potrivite", apărut în 1927, dezvăluie o împerechere
ochi o copertă unde titlul tinerii din ziua de azi!“ tratate cu umoare, ci cu nivel de cultură şi de cu totul aparte dintre clocotul interior şi ezitare, dintre umi­
mentalitate suburbane.
cărţii şi numele autoru­ Dar îmi amintesc că şi umor. linţa mărturisirilor sale şi izbucnirile cele mai violente. Vo­
lui sînt scrise fără ini­ generaţia mea şi-a avut Ideal ar fi, aşadar, să lumul „Flori de mucigai" (1931) s-a dovedit cel moi unitar,
ţiale majuscule. Cu cîtva teribilismele ei lingvisti­ Pericolul real vine, în dobîndim acea luciditate Arghezi care scandaliza pe unii contemporani, nemaiputînd
timp în urmă, cineva o- ce juvenile, fără ca din schimb, cînd, plerzînău-şi şi acea detaşare care să fi corelat tendinţelor violent novatoare, ci se dovedea o sin­
pina într-o revistă că a- pricina lor să se fi cutre­ controlul bunului Simţ, ne îngăduie să nu ne mai teză a poeziei moderniste şi tradiţionale.
semenea practică „pro­ murat catapeteasma lim­ acest pseudo-argo pătrun­ creem probleme acolo un­ ' Poetul cu verbul cel mai violent din literatura noastră
voacă o mare nedumerire bii româneşti. E drept că de în domenii cu care de ele nu sînt. Dar să n-a căutat niciodată în creaţia sa artistică armonia. Aşo
în rindurile şcolarilor". încă nu circulau prescur­ este incompatibil, cum veghem, în schimb, cu cum afirma'unul dintre exegeţii săi - „Arta lui poetică a
In ce mă priveşte, sînt tările atît de agreate azi este cel ai mijloacelor de calm şi intransigenţă, a- constat întotdeauna în „împărecherea" insolită a contra­
convins că „marea nedu­ de tineri: mag, mate, informare. Rămîne de a- supra direcţiilor de unde riilor, nu în folosirea alternativă a mai multor mijloace de.
merire" nu se află -in proful, diriga.„ Adevărul ceea mereu actuală obser­ pîndesc adevăratele pri­
capul şcolarilor. S-ar pu­ e că elâ nu excelează prin vaţia pe care o făcea mejdii. expresie. El este un Dante care pune în descrierea para­
disului culori infernale şi coboară în iad lumini şi nuanţe
tea intr-adevăr ca vreo virtuţi eufonice, dar nici odată maestrul Geo Bog- paradisiace pentru a face mai vii chinurile şi urîciunea".
loază de şcoler să nu pri- ggură-n cer nu fac. In za': „Aici nu e vorba — RADU CiOBANU
Contrastul dintre vigoarea, chiar brUfâlitatea vocabularului
şi conştiinţa şovăitoare, dubitativă, de multe ori umilă, ne
îndrumă spre una din cheile explicative ale procesului său
Problema esenţială a liricii lui Arghezi însă este
artistic.
Feţe ale . Astăzi - aversul... tn termenii unei înţelegeri simple, concrete, primordiale.
aceea a conştiinţei core caută şi se frămîntă. punînd totul
Să ne omintim, în final, de acea stroh*e*toare< zvîcnire
Se pare că o cutumă este pret are o mulţime de A venit şi publicul um- Gabriel Dorobanţu, Daniel a gîndirii sale, odresatâ cărţii, în fond creoţiei, unică şl
pe cale a se Instăpîni în admiratoare. Mai ales tn plînd la refuz Sala Spor­ Iordăchioaie, şl mai ales, formidabilă zămislire de frumuseţe şi profunzime .• „Carte
prestaţia trupelor de tea­ rîndul liceenelor. Personal, turilor I Firesc, numele de Savoy 1 frumoasă, cinste cui te-a scris,/ încet gîndrto, gingaş cum­
tru sau de muzică. O cu­ nu i-am regretat absenţa. pe afiş erau ademenitoare: Vorbeam de oglinzi pa­ pănită ;/ Eşti ca o floare, anume înflorită / Miinitor mele*
tumă orientală. Aceea de Nu numai pentru că am Svetlana Toma, Grigore rolele. Poate ne veţi da care fe-au deschis,// Eşti ca vioara, - singură, ce cîntă/
a nu-şi respecta itinerarul depăşit — cu puţin doar, Grigoriu — dragii noştri dreptate t Iubirea toată pe un fir de păr/ Şi pagtnde taie, adevăr,/
„şătrari* — alături de alţii
prealabil stabilit. Şi de a rog a nu vă imagina alt­ NATAL1A VASIU S-au tipărit cu litera cea sfîntă".
se lăsa — fără jenă, fără ceva ! — vîrsta adolescen­ Din nou, emoţii! Va fi
regrete şi, mai ales, fără tei Ci pentru că pur şi sau nu va fi o 5 uşă ? ! A > S -« O r * 4
scuze — aşteptate de pu­ simplu mă temeam de ul­ fost! Dar nu pe de-a-ntre-
blic. După ce afişele au tima achiziţie repertorială gul! Ci doar pe jumătate!
a tinerei vedete: „Frumoa­
Organizatorul — Filarmo­
tmpînzit oraşul. Şi biletele să doamnă/ Cu trup de — şi-a trimis şi oamenii Cultura populară—mărturie a permanenţei
s-au vindut. Am trăit un fiară..." ş.a.m.d. S-O fi nica din Ploieşti (oare?!)
sentiment de oarecare cul­ gîndit autorul versurilor el De, cine-mparte... Şi,
pabilitate vizavi de dum­ — stupide, de-a dreptul — uite-aşa, ne-am lăsat „în-
neavoastră. Pentru că v-am la o periculoasă felină ! cîntaţi* de un taraf —
anunţat prin presă sosirea Dar noi sintem liberi să rom(i) „cinci stele"; de noastre pe aceste meleaguri (I)
lor. Sosire ce nu s-a ne gîndim la orice I De Ţi(a Bărbulescu, cu trei
produs. Am făcut-o, însă, pildă, la un dezagreabil cîntece de voie bună, din­
cu gtndul curat de a vă dinozaur 1 Sau la altă ară­ tre care unul într-o ţigă­
informa. Şl fără a putea tare preistorică t Doar tot nească neaoşă; de un mo­ Cultura populară româ­ tenţa, de-a lungul vremu­ laţia săsească şi maghiară
concepe că, de fapt, ei. ar­ fiare sîn t! Culmea este că ment vesel, interpretat de nească existentă în „ţările* rilor, a tipului de casă cu la care curtea are o formă
tiştii, se respectă într-atît numitul cîntec a fost «i o pretinsă „cioară vopsi­ vremurilor de început ale cămară, în Ţara Haţegu­ geometrică, de tip francon
de puţin, îneît practică o premiat Vă întrebaţi, Toa­ tă" ; pretinsă — apropo de evului mediu constituie o lui, ţinutul Pădurenilor şi introdus de saşi la venirea
asemenea crasă lipsă de te, de ce vă spun dum­ cirlionţii blonzi — excep- mărturie peremptorie a Munţii Apuseni, ca şi în lor in Transilvania, roipâ-
parolîsm'. neavoastră toate astea ? î tind însă finalul in care. a permanenţei şi continuită­ zonele înalte ale Gorjului nii haţegani au păstrat
Lucrurile nu stau întot­ Şi nu „fericitului" inter- lăsat în urmă chiar reali­ ţii noastre pe meleagurile şi Argeşului, pînă în păr­ forma străveche a burţii
deauna aşa. Argumentăm pr t ?! Ei bine, i le-am tatea : expresii licenţioase, străbune. Aşezările, casa, ţile ' Buzăului. Compusă duble, în care în prima
parte se afla grajdul, iar
dintr-o cameră de
locuit
cu două spectacole, vizio­ spus şi lu i! La cîteva zile curtea, portul şi străvechi­ în a doua, şura şi casa.
nate în săptămînile din de la absenţa nemotivată. duse pînă la obscenitate. le îndeletniciri: agricultura, numită casă şi o cămară
pentru alimente, ambele' O altă formă arhaică de
Mai ceva ca la uşa cortu­
urmă. Nu ne putem recu­ Cînd l-am „prins" la Deva, lui ! Şi culmea, nota de creşterea animalelor, mine­ cu intrare separată, casa curte a populaţiei româ­
ritul şi meşteşugurile sînt
za însă de a le privi In în show-ul „Valuta, dra­ domenii ale acestei culturi cu cămară are acoperişul neşti o constituie ocolul
şuşă au susţinut-o şi cei la
două oglinzi. Oglinzi .ce gostea mea..." Cum a reac­ care ne-am fi aşteptat mai materiale tradiţionale, în ţuguiat şi extrem de înalt, pătrat, la care. clădirile
rămîn paralele. Veţi vedea ţionat?! In manieră de puţin : frumosul Zobar şi care îşi află locul semni­ analog unor urne desco­ formează un pătrat perfect
de ce ! îndatoritoare vedetă ; mi-a ficative elemente de dăi­ perite. reprezentînd lo­ Închis. sub un acoperiş
Sub genericul decent dedicat cîntecul în fina­ fascinanta Rada. Dacă mlă­ nuire românească. cuinţe neolitice. continuu de formă pătrată.
.Şlagărele primăverii", o lul microrecitalului său. dioasa moscovită a muncit Tipul de aşezări împrăş­ Un element străvechi al In domeniul portului
mînă de interpreţi de mu­ „Pentru o veche prietenă"... oarece spre a învăţa două tiate, cu case izolate, în- casei cu cămară îl consti­ p>opular, continuitatea de
zică uşoară. Însoţiţi de a spun Daniel - Treacă de cîntece româneşti, talenta­ tîlnit pe teritoriul hunedo- tuie şi vatra liberă cu co­ viaţă p>e teritoriul hunedo-
grupul umoristic „Vouă", la mine... O uşoară umbră tul actor şi-a dat însă în rean, în zona montană a şul piramidal numit „că- rean este atestată de glu­
au oferit devenilor un în spectacolul în discuţie: petic. A cîntat pur şi Apusenilor, în cea de con­ loni" în Ţara Haţegului şi gă, piesă de îmbrăcămin­
Simplu. Adică a făcut exact
spectacol, în drum spre Mirabela Dauer, în pos­ ce poate mai puţin! Şi tact a dealurilor cu Valea în zona Pădurenilor. Denu­ te ce nu este supusă schim­
bărilor, fiind folosită atât
mirea „căloni" provine —
Costeşti fiind. La început tură de moralizatoare a Grişului Alb, pe văile rîu- după Sextil Puşcariu — de daci, potrivit unor sce­
de carieră, unii — Roxana publicului. Dacă intenţia a sala nu l-a iertat! I-a fost rilor ce curg dinspre Mun­ dlntr-un caloneus „încălzi­ ne de pe Columna lui
ţii Apuseni, pe linia Mu­
Vulpescu, Laura Stoica; fost bună — aceea de a o- imposibil să recite ceva ?! tor", existent în latina vul­ Traian, cit şi de ţăranii
pe poziţii avansate în topul rienta spectatorii către Purta costumul ce l-a con­ reşului, în Valea Jiului şi gară, care, substantivat, a români din satele haţega-
în Munţii Orăştiei există
interpreţilor, alţii — Mi- prestaţiile de calitate — sacrat în ŞATRA, veţi spu­ numai la români. primit înţelesul de „cup­ ne. De asemenea, este
rabela Dauer, Gabriel Co- forma în care ea, intenţia, ne ! Bine, bine, dar de Perpetuat de-a lungul e- tor", trecînd în limba cunoscut faptul că moti­
tabiţă. Urmîndu-şi însă s-a materializat n-a fost Mirorx Radu Paraschivescu vului mediu, acest tip de română sub forma călofti. vele geometrice" existente
menirea, cu seriozitate şi tocmai potrivită. Cu de­ şl de ale sale versuri inspi-. sate îşi are sorgintea In Un accesoriu al căloniu- în arta neolitică sînt păs­
profesionalism. Şi unii şi cenţă, cineva a comen­ rate de lumea ţiganilor gospodăriile dacilor, risipi­ lui, ţestul, al cărui nume trate in cusături doar de
alţii. O singură abatere: tat : „O prefer pe Mirabela n-a auzit oare talentatul te pe culmi ori pe terase derivă din latinescul tes- către români, în timp ce
Daniel Iordăchioaie, care cîntînd, nu vorbind". Sub­ actor ?! Cine a salvat spec­ anume amenajate în Munţii tum, îşi are începuturile saşii, şi, îndeosebi, ma­
s-a mulţumit doar cu Apa­ scriu ! tacolul şi a făcut ca „per Orăştiei ca şi acoperişul înalt al ghiarii, au preferinţe pen­
riţia de pe afiş. Mai era Emoţii pentru „Valuta, total" să nu fie un eşec?! Vechimea şi continuita­ caselor cu cămară, în epo­ tru elemente florale.
Dr. MiRCEA VALEA,
ca neolitică.
nevoie şi de cea scenică?! dragostea mea.." Vor veni, Păi, să vedem :. Alexandru tea de viaţă a populaţiei Prof. ANGHEL NISTOR
Era, deoarece tînărul inter­ nu vor veni„. An venitI Lulescu, Stela şi Arşinel, băştinaşe o atestă şi exis­ Spre deosebire de popu­