Page 34 - 1955-06

Pag. 2
La „Casa agronomului“din Geoagiu
Nu de mult la „Casa agronomului“ din
Geoagiu, tehnicienii de la punctul agricol,
cu concursul Sfatului popular comunal, au
organizat o consfătuire cu ţăranii munci­
tori fruntaşi în producţie.
In cadrul acestei consfătuiri, 11 ţărani
muncitori, colaboratori activi ai casei agro­
nomului, au participat la discuţii, vorbind
despre rezultatele muncii lor de pînă
acum, obţinute în urma sfaturilor tehni­
ce primite anterior, angajîndu-se apoi ca
şi pe viitor să folosească îndrumările şi aju­
torul tehnic care le va fi de un folos real.
După ce tovarăşul inginer Stolan Arcadie,
a arătat în cîteva cuvinte marea importan­
ţă a creşterii păsărilor pentru economia
naţională şl a dat sfaturile tehnice ne­
cesare, în ceea ce priveşte Igiena şi hrana
păsărilor, a luat cuvîntul doctorul veterinar
Conţan Ioan, care a expus în linii gene­
rale problema prevenirii bolilor la păsări
şi în special combaterea pestei aviare.
Cu mult interes a fost ascultat apoi cu­
vîntul tovarăşului Codreanu Andrei unul
din cei mal pricepuţi gospodari în ceea ce
priveşte creşterea păsărilor şl a anlmaleloi.
El a vorbit despre vaccinările preventive
ce trebuie făcute 1$ păsări .Făcţnd în
flecare an vaccinarea păsări a spus el,
în curtea mea n-au existat în ultimii 6 ani
păsări bolnave". El a arătat însă că nu
acelaşi lucru îl fac şi vecinii săi, care as­
cund păsările atunci cînd vine agentul ve­
terinar să le vaccineze şl de aceea, aproa­
pe în fiecare an, boala nu le Iartă.
Intr-o atmosferă prietenească au decurs
apoi discuţiile Inginerului agronom Hon-
dola Andronic, cu ţăranii muncitori fruntaşi
Trifu Petru, Achim Sabin, Ilieş Antonie,
Bogăţan Ioan, Mayer Petru, Rusan Ioan şi
Ferdeş Ioan. Aceştia au vorbit despre re­
zultatele muncii lor de pînă acum şi des­
SFAT VITICOL
Să facem din timp lucrările
de întreţinere la viţa de vie
In timpul perioadei de vegetaţie, la viţa
de vie se execută o serie de lucrări care au
drept scop obţinerea unui rod mai bogat.
Apşste lucrări denumite „operaţii în ver­
de", sînt următoarele:
1) Plivitul — prin care se înlătură pri­
sosul de lăstari ce cresc pe butuc, lăsîndu-
se numai lăstarii necesari. De obicei, se
lasă 2-3 lăstari mai sus, care vor fi pun­
ţile de rod în anul următor, şi alţi doi lăs­
tari de bază, care vor fi cepii de înlocuire.
Dacă pe coarde sînt lăstari fără rod, aceş­
tia de asemenea se suprimă, (înlătură)
lăşîndu-se numai cei mai viguroşi, care pot
contribui la hrănirea butucului. Se înlătură
de asemeni lăstarii daţi din port-altoi.
2) Altă lucrare este ciupitul, care constă
din suprimarea (ciontarea) vîrfului lăsta
rilor cu rod, la cîteva frunze deasupra ul­
timului ciorchine. Nu se ciupesc lăstarii lă­
saţi pentru coardele de rod şi cepii de în
locuire.
3) Copilitul este o lucrare prin care sc
înlătură o parte din lăstarii tineri cres­
cuţi pe un lăstar principal, la subţioara
frunzelor. Copilitul trebuife să se facă la
4-5 frunze de Ia baza copilului şi anume in
momentul cînd apare a şasea frunză. După
această lucrare, frunzele copilului se ma­
turizează şi contribuie mai departe la hră­
nirea ochiului de Ja baza sa care poartă
S eV. AFLOAREÎ întîlnes© ©amenlf
De multă vreme fierbea între aceste
două familii vrăjmăşia. Se moştenise aşa
din tată în fiu şi, cu fiecare generaţie
nouă, creştea parcă şi mai mult. Care a-
nume au fost pricinile începutului, nimeni
nu putea lămuri precis. Existau tot felul
de presupuneri. Cei mai mulţi mărturi­
seau însă că s-ar fi iscat pe vremea cînd
Gyula Arpad şi cu Brăneu Stan — fie
pomeniţi că se împlineşte veacul de
cînd se odihnesc sub ţarină — erau fe­
ciori. Cam atît era tot ce se putea stabili.
Nu existau însă doi în sat care să spună
la fel, în ceea ce priveşte motivul ce i-ar
fi împins pe cei doi spre hotărîrea de a-şi
jura pizmă pe veci, copii de copii. Un a-
semenea lucru se pierde în negura anilor
Unii zic că s-ar fi învolburat odată la
horă pentru o fată, alţii spun că s-ar fi
oţărît pentru cîteva brazde de pămînt, iar
alţii afirmă cum că vrăjmăşia lor
ar fi început din cauză de viţă,
că ea ar fi pornit pe motivul că unul
era ungur şi celălalt romîn. De altfel, a-
ceasta era cea mai frecventă părere şi
dacă la începuturile ei n-o fi fost chiar
aşa, apoi cu vremea ea a devenit evi­
dentă.
Cele două familii s-au duşmănit mereu,
neam de neam. Niciodată însă parcă n-au
fost atît de înverşunate ca acum. Copiii
la şcoală, părinţii pe drum ori la muncă,
se măsurau cu uitături pizmaşe, ascuţite,
de parcă ar fi vrut să se împungă.
In satul despre care e vorba aici, nu
era de altfel mimai Pavel Brăneu şi Laslo
Arpad cei care se duşmăneau. Erau şi alţi
romîni şi unguri ce se măsurau pieziş cînd
îşi încrucişau cărările, dar parcă nici unii
dintre ei nu se vrăjmăşeau cu atîta stă­
ruitoare mînie. Cei mai înverşunaţi rămî-
neau tot ei. Şi unul şi altul credeau că
sînt făcuţi să se urască. Aşa li se spusese
de către părinţii lor, aşa au fost învă­
ţaţi mereu la şcoală, aşa erau îndemnaţi
necontenit de către oamenii cu „stare",
socotiţi ca cei mai de „vază" din sat.
pre felul cum se prezintă culturile lor. „Am
un ovăz aşa de frumos, cum n-am mal
văzut pe tot cîmpul nostru" — a spus tova­
răşul Trif Petru. Acelaşi rezultat la cultura
ovăzului l-a obţinut şi ţăranul muncitor
Achim Sabin, prin aplicarea îngrăşămin­
telor chimice în timpul vegetaţiei. Tova­
răşul Achim Sabin, n-a uitat să vorbească
şi de cartofii săi puşi cu gunoi, în cui­
buri aşezate în pătrat, care sînt de o
frumuseţe rară.
Cu multă mîndrie au mai vorbit şi cei­
lalţi fruntaşi despre succesele lor, mulţu­
mind tehnicienilor pentru sfaturile ce
le dau, angajîndu-se totodată ca şi pe vii­
tor să le uţmeze şi să le aplice pentru a
obţine recolte bogate şi să fie pildă vie şi
pentru ceilalţi ţărani muncitori din comu­
na Geoagiu.
La propunerea făcută de tovarăşul teh­
nician Hondola, ca pe viitor să folosească
îngrăşăminte suplimentare la plantele pră-
şitoare în timpul vegetaţiei, toţi cei prezenţi
s-au angajat să facă acest lucru.
Despre rezultatele viitoare, desigur că
se va discuta la o altă consfătuire, unde
fără îndoială- că vor participa şi alţi ţărani
muncitori din Geoagiu care sînt dornici să
vadă şl să obţină aceleaşi rezultate fru­
moase.
La încheierea consfătuirii şi în urma
stabilirii regulilor agrotehnice ce trebuie
aplicate în această perioadă, preşedintele
sfatului popular comunal, directorul că­
minului cultural, cît şi colaboratorii casei
agronomului participanţi la consfătuire,
s-au angajat să popularizeze prin diferite
mijloace succesele obţinute pînă acum prin
aplicarea în practică a agrominimului, ast­
fel, ca exemplul lor să fie urmat de toţi
agricultorii din comună.
CISMAŞIU CORNEL
rodul anului viilor. Dacă butucul e vigu­
ros şi are frunze suficiente, se vor lăsa
mai puţine frunze pe copil. Copilitul se
face de 2-3 ori în timpul verii.
4) Cîrnitul de asemenea este o lucrare
ce se face atunci cînd lăstarii sînt sufi­
cient dezvoltaţi. Cîrnitul constă în supri­
marea (ciontarea) vîrfului lăstarilor. Acea
sta se face cu scopul de a favoriza coace­
rea lemnului, cît şl pentru o mai bună
aerisire şi luminare a butucilor şi a stru­
gurilor. Cîrnitul se aplică la lăstarii lăsaţi
pentru corzile de rod şi cepii de înlocuire.
Lucrarea se face pe la sfîrşitului lunii iu­
lie.
5) In unele podgorii, se mai face o lu­
crare suplimentară şi anume desfoiatul.
Desfoiatul se practică în toamnele ploioase
pentru a preveni sau a micşora întinderea
putregaiului cenuşiu. In acest scop, se rup
frunzele din dreptul strugurilor cam cu 12-
15 zile înainte de coacere, fără ca acestea
să fie în detrimentul coacerii sau a dezvol­
tării negative a butucului, înlrucît aceste
frunze sînt îmbătrînite şi nu mai au impor­
tanţă în asimilaţie.
Făcînd la timp şi în mod raţional aceste
lucrări, contribuim la mărirea producţiei
de struguri şi vin.
Ing. STELIAN CAŢAVELA
Mult s-au mai cătrănit şi Brăneu şi Ar­
pad într-una din seri, nu de mult, cînd
aflară de la copii că învăţătorul nou care
le venise în sat, a pus pe mica Izolda şi
pe micul Fani să-şi ceară iertare în faţa
întregii clase pentru că în pauză se tră­
seseră de păr.
— De-abia a răsărit pe lume şi s-apucă
să schimbe el rînduielile, mormăiră şi
unul şi altul înciudaţi.
Lui Brăneu îi spori parcă şi mai mult
mînia de cînd, întîlnindu-se cu Irimoiu,
unul dintre bogătani, acesta îl sfătuise,
„părinteşte" ca să aibă griji de copii
fiindcă învăţătorul ăsta nou se apucă să
strice el datinele de parcă el ar fi dum­
nezeu. Drept este şl aceea, că de la o
vreme încoace Pavel nu prea ţinea sea­
ma de sfaturile lui Irinoiu. începuse a-şi
da şi el cu socoteala că bogătanii nu vor
6inele celor săraci. Ei, dar acest lucru,
după părerea lui, nu avea nici o legătură
cu mînia ce exista între el şi Laslo.
Valul vrăjmaş dintre ei, sau mai bine
zis dintre bătrîni, a crescut în mod deo­
sebit într-o seară nu demult petrecută.
Samson, fiul cel mai mare a lui Brăneu
Pavel, care la rîndul lui era strănepotul
pomenitului Brăneu Stan, făcuse cerere de
intrare în U.T.M. In seara despre care e vor­
ba aici, a fost chemat şi discutat de către
adunarea generală. Plecase de acasă
voios şi drvrmul pînă la şcoală, unde se ţi­
nea şedinţa îl străbătuse fluierînd. Dorea
de mult să ajungă bucuria de a deveni
utemist, şi acum, toate-l făceau să crea­
dă că dorinţa sa va deveni faptă. Nu ve­
dea nici un obstacol care l-ar fi putut îm­
piedica. Fuseseră săraci din moşi stră­
moşi, neam de oameni harnici, inimoşi şi
săritori. Se pregătise cu tot ce organizaţia
îi indicase.
Cînd să apese pe clanţa uşii de la şcoa­
lă, uitîndu-se înapoi în spre uliţă, văzu
pe cineva trecînd în susul ei ca o furtună.
Recunoscu pe Feri, fiul cel mai mare al lui
Arpad. Văzîndu-lt gîndurile începură a i
DRUMUL SOCIALISMULUI
Seară literară
Cu cîteva zile în urmă, la Orăştie, în'
sala de festivităţi a Şcolii medii mixte, a
avut loc o şezătoare literară, organizată
de către elevele şi elevii clasei a VlII-a
-— curs de zi — împreună cu elevele şi
elevii clasei a IX-a — curs seral, — din
iniţiativa comitetului de luptă pentru pace.
Programul prezentat cu această ocazie,
a reuşit să trezească în mintea spectato­
rilor amintirea figurilor marilor noştri poeţi
clasici Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu
şi George Coşbuc. In cuvîntul de deschi­
dere a şezătorii organizate, cuvînt ce a
fost rostit de către tovarăşul profesor Du
mitru Ioan, a fost arătată cu multă căldură
frumuseţea poeziilor scrise de către cei
trei autori, poezii ce au cîntat în mod deo­
sebit lupta glorioasă dusă în trecut de că­
tre poporul nostru pentru libertate şi »inde­
pendenţă cit şi farmecul minunatului fol­
clor romînesc, atît de bogat în conţinut şi
idei.
După aceasta, corul alcătuit din eleve­
le şi elevii claselor amintite mai sus şi
dirijat de către tovarăşul Brătescu Ioan.
a interpretat diferite cîntece, pe versuri
luate din autorii evocaţi, cum au fost de
pildă: „Pe lîngă plopii fără soţ“ şi „Mai
am un singur dor" de Mihail Eminescu,
„Rodica" de Vasile Alecsandri, „La oglin­
dă" de George Coşbuc şi altele.
Fiecărei bucăţi ce-a fost interpretată, I
s-a făcut o prezentare literară.
LAZARESCU T.
corespondent
Se schimbă faţa satelor
Urcînd mereu pe drumurile înguste ale
dealurilor de prin partea de apus a raio­
nului Alba, vei ajunge după o vreme la
cîteva zeci de case împrăştiate printre
stînci albe de calcar şi vei afla că în a-
ceste case îşi deapănă traiul, mai bine de
300 de suflete omeneşti. Dacă te vei inte­
resa şi mai departe vei afla că aceste case
alcătuiesc satul Cib-Chei.
Atras de frumuseţea pitorească a locuri­
lor, te vei uita cu grijă în jur şi vei în­
cepe poate să întrebi oamenii despre una
ori despre alta. Aşa vei ajunge să cunoşti
munca însufleţită ce se desfăşoară pe a-
ceste culmi, tragerea de inimă pe care o
au oamenii de prin partea locului, succese­
le obţinute de ei în neobosita activitate
pentru a-şi îmbunătăţi traiul. Vei afla că
sub anii puterii populare, viaţa în acest
sătuc a înflorit mult. Din mai bine de ju­
mătate săteni analfabeţi cîţi erau înainte,
astăzi nu mai există nici unul fără să ştie
să citească şi să scrie. Cartea, a devenit
un prieten preţios al locuitorilor din Cib.
Căutind in registrele bibliotecii, vei afla
că numai In ultima perioadă de timp au
fost citite peste 320 de cărţi. Datorită în­
văţăturilor luate din ele, numeroşi ţărani
muncitori cum este de pildă Fenezer Si
mion, Stanciu P. Nicolae, Cristea Romu
lus şi alţii ca aceştia, au reuşit, pentru
prima oară în satul Cib, să înjghebeze gră
dini de zarzavaturi, dezminţind în acest
fel părerea din bătrîni cum că pe aceste
locuri nu se pot face asemenea lucruri.
Cu ajutorul cetăţenilor din sat şi prin
munca entuziastă desfăşurată în mod vo­
luntar de către elevii şcolii, s-a ajuns ca
acum să existe pe lîngă şcoală o grădină
cu peste 40 de pomi fructiferi şi o grădi­
nă experimentală de legume, pe care, ele­
vii fac practică, învăţind să lucreze în mod
ştiinţific pămîntul.
Sătucul acesta mic şi risipit printre dea­
lurile calcaroase ale acestui colţ din raionul
Alba, sătuc ce e însemnat pe harta regiu­
nii cu numele de Cib, se transformă mereu,
se înfrumuseţează necontenit, aşa după
cum se transformă şi se înfrumuseţează zi
de zi toate satele patriei noastre.
VALER P. OLEA
corespondenti*
se încurca şi din învălmăşagul lor
se desprinse limpede doar unul, numai
unul singur care începu a-i apăsa în su­
flet ca un bolovan grunzuros.
— Dacă s-or lega cumva de povestea
asta...
Şovăi o clipă, apoi încercă să se liniştea­
scă.
— Eh, nu cred să fie un motiv...
... Şi totuşi a fost. Adunarea utemişti-
lor i-a arâlat că are apucături de ură
contra oamenilor de altă naţie, că are pre­
judecăţi şovine şi că trebuie să lupte din
toate puterile împotriva acestei porniri
Ii mai spuseră ca vrăjmăşia dintre el şi
Feri Arpad e un lucru urît şi el nu poate
folosi decît duşmanilor regimului.
Samson ascultă cu luare aminte tot ce
i se spunea şi în sufletul lui îngrămădit
de prejudecăţi în această privinţă, i se des­
prinse pentru prima oară în viaţa lui în­
trebarea :
— In definitiv, ce dracu oi fi avînd eu
cu oamenii ăştia?...
Nu găsi nici un răspuns, dar nici mă­
car unul care să-l îndreptăţească spre vreo
pornire de vrăjmăşie în afară de faptul că
aşa i s-a spus.
Zîmbi amar, necăjit parcă pentru faptul
că nu s-a gîndit niciodată la un asemenea
lucru.
.. . Şedinţa a durat destul de mult, dar
Samson nici nu simţi cum a trecut. Tot
timpul a ascultat ce-i spuneau cei din ju­
rul lui şi niciodată parcă nu se simţise în­
conjurat de atîta prietenie ca acum. Toţi
îl sfătuiau, toţi îl îndrumau.
— Uită-te la mine Samsoane îi spusese
Farcaş Ianoş, un maghiar ce locuia toc­
mai la o margine a satului lor. Nici eu nu
m-am putut suferi multă vreme cu ro-
mînii. Acum însă mi-au căzut obloanele
de pe ochi. Am văzut că duşmanii ade­
văraţi ai mei îs bogătanii care mi-au supt
toată viaţa vlaga mie şi alor mei şi care
m-au învrăjbit cu toţi aceea care şi ei tru­
deau săraci şi flămînzi din noapte în
Să le spunem pe nume
D O R M IT O R t n c ă m in u l e u U u r a l
Ţăranii muncitori din Pricaz, raionul
Orăştie, îşi aduc cu multă plăcere aminte de
vremea nu tocmai depărtată cînd în satul
lor se desfăşura o activitate culturală fru­
moasă, activitate de care ei erau pe drept
cuvînt mîndri. Acum însă, se uită cu multă
mîhnire în suflet văzînd cum această la­
tură a muncii e lăsată într-o condamna­
bilă părăsire.
Căminul cultural din acest sat, locul în
care ei se adunau aproape seară de seară
pentru a se mai sfătui, pentru a mai afla
lucruri noi pe care apoi să le folosească în
munca de la cîmp, şi-a schimbat astăzi
complet destinaţia, sau mai bine zis, a-
ceastă destinaţie i-a fost schimbată de că­
tre tovarăşul preşedinte al Sfatului popu­
lar comunal Turdaş, Leso Iuliu. De fapt,
toată povestea aceasta a pornit de la aceea
că în satul Pricaz, în urma cu cîteva luni,
trebuia găsită o posibilitate prin care să
se poată asigura cazarea unor muncitori
de la fabrica Ue cărămidă „I. C. Frimu
Desigur că acest lucru putea fi cu uşurinţă
făcut, numai că pentru înfăptuirea lui tre­
buia umblat puţin, trebuia căutat. De ce
să faci însă un asemenea lucru cînd, vorba
ceea, poţi găsi modalităţi mult mai „rapi­
de", modalităţi pe care tovarăşul Leso Iu­
liu le-a văzut fără prea multă bătaie de
cap. Ce şi-a zis el: „Adică la ce aş um­
bla încolo şi încoace, cînd îmi stă căminul
cultural, colea la îndemînă ?”. Aşa dar, a
bătut odată din palme, a pronunţat un „s-a
făcut" bucuros şi în acest fel căminul cul­
tural a devenit dormitor. Dacă te-ar în­
demna curiozitatea să intri acuma în el, ai
putea vedea paturi construite în pripă,
parte din ele din seîndurile scenei, ai pu­
tea vedea cum stau rezemate de pereţi fe-
restraie, topoare, lopeţi şi unde şi unde în
cîte un cui uitat, ai mai putea zări vreo
rămăşiţă din ceea ce odată era probabil
costumul unui artist amator al echipei de
dansuri.
Iată, aşa stau lucrurile în ceea ce pri­
veşte căminul cultural din satul Pricaz, iar
tovarăşul Ilinca, directorul acestui cămin,
îşi vede nestingherit de treabă, liniştit şi
mulţumit parcă pentru faptul că, oricum.
Mai multa atenţie
rezolvării problemelor de daune
înfiinţarea în ţara noastră a Societăţii mente în vederea despăgubirilor, vom ve­
de Stat „ADAS“, are sc'opul ca în schim­
bul unor prime mici din partea cetăţeni­
lor, să asigure toate bunurile lor. Fondu­
rile create prin contribuţia asiguraţilor dau iene, Brănişoa, Ilia şi Lăpugiul nu înain­
posibilitatea societăţii ADAS să despăgu­
bească pe aceştia în caz de calamităţi sau
accidente neprevăzute.
Pentru ca sarcinile ce revin ADAS-uiui
să poată fi duse Cu succes la îndeplinire,
este nevoie de un sprijin activ şi operativ
din partea sfaturilor populare. Fie au da­
toria de a îndeplini sarcinile prevăzute în
Hotărîrea Consiliului de Miniştri în le­
gătură ou ADAS-ui, de a constata, întoc­
mi şi trimite la timp dosarele de daune
inspectoratelor raionale ADAS, pentru ca
acestea să fie cît mai operative la plata
despăgubirilor cuvenite celor dăunaţi.
De operativitate în întocmirea dosare­
lor de daune au dat dovadă unele sfaturi
populare din raionul Ilia. De pildă, asi­
guratul Marta Aron, din comuna Roşcani multă răspundere pentru aplicarea în via­ comunale, cărora trebuie să le amintim că
a primit pentru stricăciunile suferite la
locuinţa sa din cauza inundaţiei, suma de
4.230 lei, Cosma Raveca din comuna Cer-
tej, pentru alte pagube 1.500 lei, iar Popa
Aurel din comuna Filimon Sîrbu 3.278 lei.
Analizând însă modul în oare cei cărora
le revine sarcina întocmirii acestor docu-
noapte ca şi mine. Ăştia-s şi duşmanii tăi
Samsoane, nu Feri, nici familia lui şi nici
alţii.
...Ajuns acasă Samson a mîncat, tăcut,
apoi porni spre uşă. Mamă-sa care-l ur­
mărise tot timpul nu se putu răbda şi în­
cepu a-l iscodi.
— Eşti supărat Samsoane, aşa-i ?...
Ţi-am spus eu să nu te duci, că nu te-or
primi...
— Dimpotrivă mamă, m-au primit li
răspunse Samson scurt.
— Da’ atunci ce ai ?...
— N-am nimic. Tocmai acest lucru vreau
să ţi-l spun mamă. Din seara asta aşa
să ştiţi, eu n-am nimic cu Feri... şi nici
cu ai iui...
Ieşi în curte şi se îndreptă spre grajd
pentru a mai arunca un braţ de fin cai­
lor, iar mamă-sa rămase în urma lui în­
fiptă în mijlocul casei asemeni unui po-
ciump şi cu ochii căscaţi de mirare. De-
abia i se întoarse bărbatul de prin sat că
şi începu.
— Ţi-am spus eu Pavele să nu meargă
Samson. Acum, începe să bată cîmpii...
Ii spuse într-un suflet toată povestea.
Acesta, cînd auzi despre ce e vorba,
oftă odată cu năduf şl sudul straşnic de
calendar şi pomelnic, apoi după ce se so­
coti o clipă murmură.
— Vom mai vedea noi cum stau lucru­
rile...
A doua zi, la şcoală, micul Fani, care
văzuse pe taică-său mînios seara, şi în­
ţelesese că-i mînios din pricina familiei
Arpad, cum ieşi în pauză, îi trase o pă­
ruială straşnică micuţului Izolda şi la
toate stăruinţele învăţătorului nu mai vru
să-şi ceară iertare. După ce cursurile se
terminară şi li se dete drumul acasă,
Izolda o luă înaintea lui şi-i spuse lui
Feri tot ce a păţit, iar acesta aşteptîndu-l
pe Fani în uliţă l-a prins şi l-a urecheat.
Acest lucru înverşuna şi mai mult cele
două familii şi chiar descumpăni oarecum
şi pe Samson. care era pornit pe drumul
împăcării.
Nici în familia lui Arpad nu a fost în
seara acelei zile mai multă linişte. Şi
acolo nervii erau întinşi...
Bătrînul Laslo. stătqa pe o laviţă spri­
jinit cu cotul de un colţ al mesei. Ida, ne-
vaştă-sa, trebăluia morocănoasă pe lingă
Nr 491
Din poşta de ieri
Lînă colectată ln comuna Ceru'
are la îndemînă „un motiv" (şi încă ce ----- ------------------ Eăcăinţi, raionul
„motiv"), după care se poate ascunde ori- Orâştie, acţiunea de
cînd, odihnindu-se în pace. lct timp
Tovarăşul Leso Iuliu, preşedintele sfa­ colectare a linii se
tului popular, desigur că nici el nu se fră-
mîntă prea mult în legătură cu această desfăşoară în bune condiţiuni. Pînă în pre­
problemă. De altfel, de ce ar face-o ?
Doar aşa cum se ştie, iniţiativa a pornit zent, s-a colectat peste 1.300 kg., planul
chiar de la el, personal. fiind îndeplinit 100%. Din cele patru sate
Dacă totuşi se mai nimereşte uneori
aparţinătoare comunii Ceru-Băcăinţi, frun­
să-l mal întrebe cîte cineva, să zicem de
pe la raion sau de pe la regiune, cum a- taş în predarea cotei de lînă este satul
nume stă lucrul cu dormitorul din cămi­
nul cultural, apoi, va începe imediat să se Bulbuc, cil ţăranii muncitori fruntaşi în
justifice, ocolind lucrurile, întorcîndu-le,
răsucindu-le, căutînd în fel şi chip să le creşterea şi îngrijirea oilor, Noja Simion,
scoată „basma curată" şi să convingă pe
cel care l-a întrebat, că tot ce se aude Nuţă Nicolae, Bota Ioan şi alţii.
şi se spune, referitor la această chestiune,
este minciună. •k
Ne găsim în toiul concursului formaţiu­ Dar în munca de colectarea laptelui, co-,
nilor de teatru amatoare şi a brigăzilor ar­ muna Ceru-Băcăinţi a avut şi unele lipsuri.
tistice de agitaţie şi în Pricaz lucrurile stau Planul de colectare putea fi îndeplinit în­
pe loc. Mai mult decît atît, ele merg în tr-o măsură şi mai mare, dacă tovarăşul
spre rău. De pildă, tovarăşii din conduce­ Rusu Petru, responsabilul centrului raional
rea colţului roşu de la gospodăria agricolă de colectarea laptelui, n-ar suferi de boala
colectivă, văzînd cum stau lucrurile la că­ comodităţii. De la înfiinţarea centrului de
minul cultural, ce şi-au zis : „Hai fraţi­ colectare a laptelui din comuna Ceru-Bă-
lor, să le luăm din experienţă". Şi într-a- căinţi, el a trimis o singură dată maşina
devăr au luat. Ce-i drept, aceştia n-au fă­
cut în sediul colţului roşu dormitor, dar cu tehnicianul Iuga Iosif, fără a aproviziona
au instalat... paturi pentru viermii de mă­
tase. centrul cu sarea necesară. Ar fl bine dacă
E absolut necesar, ca într-un termen cît cei în drept, l-ar săra puţin pe tovarăşul
mai scurt, problema muncii culturale din
satul Pricaz să fie rezolvată. Organele Rusu, să se lecuiască de prostul obicei ai
competente, respectiv sfatul popular raio­
nal. trebuie să tragă cu toată tăria la răs­ muncii din birou.
pundere pe tovarăşul Leso Iuliu pentru
toată această indiferenţă, nepăsare şl sub­ NU FA IOSIF
apreciere pe care a dovedit-o faţă de coic.spondent
munca culturală din acest sat. De aseme­
nea, secţia culturală raională trebuie sa ?
facă acelaşi lucru cu tovarăşul Ilinca, di­
rectorul căminului cultural, care la rîndul Fîntînă Unul cores-
său s-a complăcut şl continuă să se com­
placă în această situaţie de trîndăvie şi — ------ 7 u pondenţii noştri din
superficialitate în ceea ce priveşte sarci­ părăsită oraşul Brad, în urmă
nile pe care le are în acest domeniu.
cu o lună de zile,-
ne-a făcut cunoscut prlntr-o scrisoare lipsa
de interes manifestată de comitetul exe­
cutiv al sfatului oraş faţă de atenţia ce tre­
buie să i se acorde curăţeniei. Deşi re­
dacţia ziarului a făcut cunoscut acest Iu-,
cru comitetului executiv, totuşi şi astăzi!
fîntîna arteziană din parc şi mai multe ca­
nale de scurgerea apei, sînt înfundate
Acest lucru se întîmplă din cauza co­
modităţii tovarăşului preşedinte ai sfaiu'.uî
popular care aşteaptă ca lichidarea lipsu­
FARA IOAN rilor să-i pice... pară mălăiaţă.
corespondeanfc PIRVA IOAN
coicspondenl
'*
Ziare Agenţia P.T.T.R.,
----- — din comuna Filimon
Sirbu, raionul Ilia,
nedlfuzate
este condusă de to­
varăşa Rusticean. E drept că munceşle in
dea că nu toate sfaturile populare din ra­ condiţiuni mai grele întrucît sfatul popu­
ionul Ilia înţeleg îndeajuns acest lucru lar a scos agenţia din locul său şi a pus-o
De pildă, Sfatul popular al comunii Buru­ să lucreze în alte birouri, totuşi, s-ar găsi
timpul necesar pentru educarea factorului
tează dosarele de daune în termenul sta­ poştal Ştainăr şi a-1 face să înţeleagă că
bilit, de 3 zile. Agenţii veterinari ca de ziarele trebuie difuzate la timp. Aşa cum
exem plu: Vasiu Gheorghe, de la Sfatul obişnuieşte să muncească factorul Ştainăr,
cetăţenii din satele Leşnic, Bretelin şi Că-
popular comunal Buruiene, cel de la Sfa­ oiu, primesc ziarele după 7 zile şi In loc
tul popular al comunii Băiţa şi Fărău Vio- de „Scînteia", „Drumul socialismului” sau
rel de la Sfatul popular Ilia, nu acordă invers.
Importanţa cuvenită întocmirii corecte a
dosarelor, lucru ce duce la plata cu în­ Ijţ . proaste,.condiţiuni se difuzează atît
târziere a despăgubirilor respective, pro- ziarele cît şi corespondenţa la oficiul Şoi-
ducînd nemulţumiri printre asiguraţi. muş. Cetăţenii din satul Topliţa, care nu
de mult s-au despărţit de oficiul P.T.T.R.
Unii referenţi ai sfaturilor populare nu din Certej, primesc ziarele după bunul plac
dau înştiinţările de daune agenţilor sau al factorului, iar unele reviste ca „Dru­
tehnicienilor veterinari, la întoarcerea mul belşugului", „Ţăranca sovietică", etc.
de pe teren, lucru ce duce la întîrzierea se primesc cu foarte mare întîrzlere sau
constatării cauzelor. de Ioc.
Este necesar ca sfaturile populare co­ De munca de difuzare a presei la oraş,
munale din raionul Ilia să lupte cu mat răspund diriginţil oficiilor poştale. Lă­
sate, cum e cazul de faţă, au un cuvînt
de spus şl preşedinţii sfaturilor populare
ţă a H. C. M. cu privire la activitatea este necesar să pună în practică H.C.M,
ADAS-ului, să urmărească îndeaproape ac- 1408. Tovarăşul Bodea, preşedintele sfa­
tivitatea organelor ce se ocupă cu pro- tului din comuna Filimon Sîrbu şl cel dîn
blemele de despăgubiri şi să ia măsuri îm­ comuna Şoimuş, trebuie să îa măsurile
potriva celor oe nu-şi fac datoria. cele mai bune pentru lichidarea acestor
situaţii.
TEOFIL POPA
Inspector raional A.D.A.S. DRAGUŞ NICOL.AE
corespondent }
L F .H IT O L 'jm 'nT rjlH ».H IJ«U W W .I«H H I|.lnw ^l! q .'.T r q IWWWI. 1
sobă. Feri, îşi cosea căputa de la un bo­ şi căruţa se lăsa spre el cu toată greuta*
canc, iar Izolda cea mică, se necăjea să-şi tea
facă lecţiile. Dintr-un vas cu cenuşă, aşezat
pe o margine a vetrei, o pisică jigărită şi — Lanţurile, gtndi flăcăul, au sărit lan­
murdară îşi scotea din cînd în cînd ca­ ţurile...
pul şi mieuna răguşit. Mînioasă cum era.
femeia deschise uşa şi-i arse una cu vă­ Caii se proptiră pe picioarele dinainte
traiul. Luată prin surprindere pisica sări iar Samson îi prinse cu toată nădejdea de
peste sobă scuturînd cenuşa în oalele ce-i frîu. Nu putea însă rămîne aşa, iar de
fierbeau. pornit de asemenea nu era chip. Un sin­
gur pas înainte şi ar fi însemnat rostogo­
— Fire-ai afurisit cotoi blestemat, se în­ lirea ; caii odată porniţi nu i-ar mai fi
ciuda femeia. Torci toată ziua după sobă. putut opri nimeni şi nimic. Situaţia ere
Şi pentru că găsise prilejul de a-şi disperată şi în jur nu se zărea picior dt
da drumul, adăugă: om. îşi umflă pieptul şi strigă cît îl lă­
sară puterile.
— Cu doi bărbaţi în casă şi-mi vine co­
pila bătută de mucosul lui Brăneu. îşi bat — Heeeiii!...
joc de ea toţi romînii. Nu meritaţi nici
mîncare să vă fac. Glasul îi ţîşni în sus, străbătînd depăr­
tarea apoi se stinse înghiţit de liniştea du
Bărbatul, care parcă atîta aşteptase, se jur. Caii, începură a da semne de nerăb
ridică furios răstumînd un scaun ce era dare.
lîngă el.
— Trebuie să fac ceva, se gîndea Sam
— Destul o bîtă la un car de oale mu­ son. Dar ce? De o i-au la vale praf s
iere. Ştiu eu mai bine decît tine ce am alege şi de mine şi de cai. De sar la
de făcut şi ce nu. parte atunci eu scap. Oricum însă, caii sîi\
pierduţi.
— Ieşi trîntind uşa în urma lui. Feri.
îşi trase repede în picior bocancul neter­ Stătea aşa în mare cumpănă, cînd î
minat şi o luă şi el după taică său. Din urechi îi ajunse o voce de bărbat.
uşă aruncă o vorbă.
— Hei, cine strigă!?...
— Las că prea ne cicăleşti mamă...
Samson vru să răpundă, dar vorbele
? se opriră în gît. Recunoscu glasul lui Fe
Arpad. Din început, îi veni în gînd s-
...Ziua era pe sfîrşite. Ninsese fără în­ pomească la vale ori ce ar fi. Se opri îm
trerupere şl acum omătul ajunsese destul totuşi, aşteptînd.
de gros. Pe ramurile încărcate, unde şi
unde se zbenguia cîte un sticlete neas- Feri, care răsărise aşa pe neaşteptat
tîmpărat. venea şi el tot de la pădure. Ei nu avei
cai şi de aceea cărau lemnele cu săniu
Samson, se întorcea de la pădure. Cină de mină. O asemenea săniuţă aducea şi
plecase de dimineaţă, zăpada era mică şl acum. Deşi nu primise nici un răspuns zi
din cauza asta el luase carul şi nu sania. totuşi carul ce sta povîmit drept în coa
Acum, omătul fiind gros, caii înaintau tă. Se apropie şi recunoscu pe Samsc
greu. Roatele se incărcau de nea şi nu se Văzîndu-l, simţi cum sîngcle îi năvăleş
mai învîrteau. Tot curăţa la ele şi su­ înspre creer şi cum i se tulbură prii
duia. In sfîrşit, ajunse sus în dealul Fur­ rea. In sfîrşit, se vor răfui. Se repezi
cilor. De aici, nu mai avea mult pînă în o furtună spre cel cu care toată viaţa
sat. îşi aruncă ochii peste cer. Acesta, era urîse de moarte.
tulbure, dar liniştit. II privi cum se des­
făşoară domol peste casele din vale, reze- — Acum Samsoane!
mîndu-se apoi într-o dungă de coama
stufoasă a unui crîng de brazi. Samson îl aşteptă să se apropie de-a1
nelea şi cînd fu numai la un pas de
De aici, drumul se lăsa în jos. Samson, simţi la rîndul său un îndemn să sară \
legă în lanţ roţile de dinapoi şi o porni tr-o parte. Feri, nu cunoştea situaţia
domol la vale Mergea înaintea cailor ţi- căruţa l-ar fi strivit. Prin gîndurile s
nîndu-i strîns în căpestre. învălmăşite însă îi fulgeră, deodată sc
numai pentru o clipă amintirea şedin
Deodată auzi un pocnet, apoi încă unul în care fusese primit în organizaţie şi