Page 22 - 1955-12

Pag. 2-a
ituaţia
Tovarăşi,
In cel 8 ani care au trecut de la primul congres al Partidului
Muncitoresc Romîn s-au produs in lume transformări ce au avut
Profunde consecinţe în viaţa popoarelor şi în relaţiile dintre state.
La baza acestor^transformări se află creşterea uriaşă a activităţii
maselor populare în întreaga lume. In epoca noastră, sute de mili­
oane jle oameni s-au pus în mişcare, luînd parte activă şi con­
ştientă la lupta pentru democraţie şi socialism, pentru scuturarea
jugului imperialist, pentru rezolvarea problemei războiului şi păcii.
Niciodată voinţa arzătoare de a preîntîmpina un nou război şi
de a asigura o pace durabilă n-a răscolit atît de profund straturile
populare cele mai largi, omenirea întreagă. Apărarea păcii a deve­
nit cu adevărat problema zilelor noastre.' De forţa şi amploarea
luptei pentru pace nu pot să nu ţină seamă guvernele şi cercurile
conducătoare ale ţărilor capitaliste.
întreaga dezvoltare a evenimentelor internaţionale din perioada
postbelică a arătat popoarelor lumii opoziţia de neîmpăcat între
interesele lor cele mai vitale şi politica de pe „poziţii de forţă“,
politică de^ agravare a încordării internaţionale şi de pregătire a
unui nou război, dusă de cercurile imperialiste cele mai reacţionare.
In lupta împotriva acestei politici antipopulare, agresive, forţele
păcii au obţinut în ultima vreme mari succese care reprezintă unul
din factorii cei mai importanţi ai situaţiei internaţionale.
Rolul determinant în dobîndirea acestor succese l-a avut lagă­
rul păcii, democraţiei şi socialismului în frunte cu Uniunea Sovie­
tică, a cărui politică externă are ca scop să nu admită ca distru­
gerea barbară de vieţi omeneşti şi de valori materiale să fie folo­
sită drept mijloc de rezolva'-“ a problemelor internaţionale liti­
gioase. La temelia politicii externe a lagărului socialist stă învă­
ţătura marelui Lenin cu privire la coexistenţa paşnică între ţări
cu sisteme sociale deosebite, pe baza respectării stricte a dreptului
pe care-1 are fiecare popor de a se dezvolta potrivit cu voinţa şi
interesele sale.
Formarea şi consolidarea puternicului lagăr al ţărilor socialiste
au constituit o mare cucerire istorică nu numai a popoarelor aces­
tor ţări, dar şi a întregii mişcări'mondiale de eliberare a popoare­
lor de sub jugul social şi naţional. Unitatea şi colaborarea fră­
ţească a ţărilor lagărului socialist se întemeiază pe caracterul
orînduirii social-economice a ţărilor socialiste, pe unitatea intere­
selor Jor yitale şi pe identitatea scopului final, pe concepţia unică,
marxist-leninistă, a partidelor comuniste şi muncitoreşti care con­
duc aceste ţări, concepţie care îmbină în mod armonios interna­
ţionalismul proletar cu patriotismul socialist. Relaţiile între aceste
ţări sînt călăuzite de respectul reciproc pentru suveranitatea de
stat şi drepturile egale ale tuturor ţărilor, mari sau mici, pentru
particularităţi'“ lor naţionale, pentru cultura lor, pentru aportul
pe care-1 aduce fiecare din ele la tezaurul comun al progresului
uman.
Pe baza relaţiilor de tip nou, ce s-au închegat între ţările lagă­
rului socialist, se formează şi se întăreşte necontenit, alături de
sistemul economic mondial capitalist, vechi şi perimat, sistemul
nou, socialist, al economiei mondiale, în frunte cu Uniunea Sovie­
tică, în cuprinsul căruia ţările lagărului socialist se ajută reciproc, crize. Speranţele economiştilor burghezi că marile cheltuieli de înar­
realizează diviziunea muncii şi coordonarea planurilor dezvoltării
economiei lor naţionale în scopul avîntului economic continuu şi
al ridicării nivelului de viaţă al popoarelor lor.
Un factor de importanţă istorică hotărîtoare, care exercită o
înrîurire uriaşă asupra Întregii evoluţii a umanităţii, este puter­
nica şi neîntrerupta dezvoltare a Uniunii Sovietice — forţa condu­
cătoare a lagărului socialist. In privinţa realizărilor măreţe ale
Uniunii Sovietice pe tărîmul dezvoltării economice este deplin
grăitor faptul că în anul 1955 volumul producţiei ei industriale a
depăşit de 27 ori producţia industrială din 1913. An de an creşte
producţia agriculturii socialiste. Se desţelenesc milioane de hectare.
Se dezvoltă creşterea animalelor. Datorită înfloririi economiei
naţionale a U.R.S.S., sporeşte necontenit bună starea materială şi
culturală a poporului. Uniunea Sovietică este azi o mare putere
industrială care se află la un nivel de dezvoltare economică egal
cu al ţărilor capitaliste cele mal avansate tehniceşte. Exemplul
strălucit al poporului sovietic, condus de marele Partid Comunist
a'. Uniunii Sovietice, luminează puternic calea întregii omeniri
muncitoare şi a tuturor popoarelor spre noua societate socialistă.
(Vii aplauze).
An de an se afirmă cu tot mal mare putere influenţa pe care o
exercită asupra vieţii internaţionale marca Republică Populară
Chitleză. Victoria revoluţiei populare, înfăptuită de poporul chinez
sub conducerea partidului său comunist, a lărgit considerabil spăr­
tura ce s-a făcut în sistemul capitalist. Poporul chinez de 600 de
milioane oameni a realizat succese remarcabile în domeniul con­
strucţiei economice şi culturale. Aceste succese însufleţesc şi îmbăr­
bătează popoarele coloniale şi dependente în lupta lor de eliberare
naţională. Lupta poporului chinez pentru restabilirea drepturilor
sale. legitime în O.N.U. cît şi a drepturilor sale asupra Taivanului
— teritoriu naţional chinez — are sprijinul tuturor popoarelor
iubitoare de pace. (Aplauze).
In perioada care formează obiectul acestui raport, orînduirea
democrat-populară, care s-a născut în focul luptelor intr-un mare
număr de ţări din Europa şi Asia, s-a consolidat definitiv. Popoa­
rele ţărilor europene de democraţie populară au trecut la construi­
rea socialismului şi au realizat paşi mari şi însemnaţi înspre acest
ţel. Datorită relaţiilor de într ajutorare frăţească, datorită marelui
sprijin al Uniunii Sovietice, economia lor se^ dezvoltă neîncetat
într-un ritm necunoscut ţărilor capitaliste. Astăzi, U.R.S.S., China
populară şi celelalte ţări democrat-populare formează o comuni­
tate monolită a statelor socialiste, dispunînd de uriaşe resurse
materiale şi umane. Lagărul socialist ocupă a patra parte_ din
suprafaţa globului pămîntesc. F.1 cuprinde mai bine de jumătate
din populaţia Europei şi aproape jumătate din cea a continentului
asiatic, ceea ce înseamnă 37% din populaţia lumii întregi.
Marile realizări obţinute de ţările lagărului socialist pe tărîm
social şi economic, pe tărîmul ridicării nivelului de viaţă şi a'
dezvoltării culturii sînt urmărite cu viu interes şi profundă simpa­
tie de milioane de oameni din toate ţările, care văd în lagărul
socialist bastionul de nădejde al luptei lor pentru pace, pentru
democraţie, pentru un viitor fericit. (Aplauze puternice).
însemnatele rezultate pozitive obţinute în ultima vreme în direc­
ţia slăbirii încordării internaţionale sînt, înainte de toate, rod al
eforturilor perseverente şi a! iniţiativelor internaţionale înţelepte
ale Uniunii Sovietice şi ale Republicii Populare Chineze. Intr-un
răstimp scurt, s-au succedat evenimente a căror importanţă inter­
naţională este îndeobşte recunoscută. Nu vom aminti decît o parte
din ele. Au fost stinse cele 2 focare de război din Asia — în
Coreea şi Vietnam Uniunea Sovietică a făcut cunoscutele sale pro­
puneri cu privire la dezarmare S-au reluat relaţiile prieteneşti şi
frăţeşti între U.R S.S. şi R. P. F. Iugoslavia, eveniment de mare
însemnătate pentru cauza păcii şi socialismului. S-a încheiat tra­
tatul de stat cu Austria S au stabilit relaţii diplomatice^ între
U.R.S.S. şi Republica Federală Germană. S au întărit legăturile
de prietenie între U.R.S.S. şl India, Birmania, Afganistan.
In iulie a c. a avut loc la Geneva conferinţa şefilor guvernelor
Uniunii Sovietice, Statelor Unite ale Americiu Angliei şi Franţei.
Această conferinţă a însemnat un pas înainte spre stabilirea unor
relaţii de coexistenţă paşnică, de încetare a războiului rece, de
asigurare a securităţii internaţionale. Ea a creat anumite premize
favorabile dezvoltării mai departe a colaborării paşnice între
popoare. __
Acţiunea perseverentă a Uniunii Sovietice, sprijinită de toate
ţările lagărului socialist, pentru a determina destinderea în rela­
ţiile internaţionale şi rezolvarea paşnică a problemelor interna­
ţionale litigioase, pentru a zădărnici uneltirile primejdioase ale
cercurilor agresive, se bucură de sprijinul activ al celor mai largi
mase, în diferite ţări, deoarece ea corespunde cu interesele lor
vitale, cu năzuinţa lor fierbinte de pace. In urma succeselor repur­
tate în lupta pentru pace a crescut mai mult ca ori cînd conştiinţa
maselor populare că războiul poate fi împiedicat prin lupta lor.
Aceste succese au determinat serioase deplasări în opinia publică
mondială în favoarea ideii de colaborare paşnică între popoare,
dcnlasări ce ating cele mai variate straturi sociale, inclusiv^ anu-
rnile grupări politice ale burgheziei şi chiar cercuri conducătoare
ciin unele ţări capitaliste. In numeroase ţări creşte curentul împo­
triva politicii de înjghebare a blocurilor militare. Se afirmă tot mai
puternic în diferite state dorinţa de a pune capăt opreliştilor ridi­
cate de cercurile reacţionare în calea dezvoltării relaţiilor de afa­
ceri şi a schimburilor culturale între Est şi Vest.
Principiile coexistenţei paşnice între ţări cu sisteme sociale dife­
rite se afirmă cu tot mai multă putere în viaţa internaţionala.
Astăzi aceste principii sînt împărtăşite de un niimăr tot mai mare
de ţări din Europa, Asia, Africa. (Aplauze).
O înrîurire deosebit de profundă exerciiă ideile coexistenţei paş­
nice in ţările ce s-au eliberat de sub jugul colonialiştilor imperia­
?
DRUMUL SOCIALISMULUI
lişti. In ultimii ani mişcarea de eliberare naţională în colonii şi
ţări dependente a luat un avint fără pre.cedent, cuprinzînd popoarp
ce alcătuiesc o jumătate din omenire.
Aceste popoare luptă curajos pentru a lichida moştenirea grea
a trecutului — urmare a dominaţiei de jaf a „civilizatorilor“ colo­
nialişti. Ele depun mari eforturi pentru a pune capăt înapoierii eco
nomice şi culturale, a dezvolta o industrie proprie, a-şi asigura şi
consolida independenţa naţională.
Mişcarea de eliberare naţională stîrneşte furia şi ura neputin
cioasă a colonialiştilor In schimb, ta se bucură de adînca simpa
tie a clasei muncitoare internaţionale, a popoarelor lagărului socia­
list. Marele Lenin scria încă acum patru decenii : „Pretutindeni în
Asia creşte, se lărgeşte şi se întăreşte o puternică mişcare demo
cratică... Sute de milioane de oameni se deşteaptă la viaţă, lumină
şi libertate. Ce entuziasm stîrneşte această mişcare mondială în
inimile tuturor muncitoriloi conştienţi !
...Cît de mare e simpatia pe care toţi democraţii cinstiţi o nutresc
pentru tînăra Asie 1“ *).
Aşa cum a prevăzut în mod genial Lenin, sistemul colonial se
prăbuşeşte — şi aceasta zdruncină temeliile capitalismului mon­
dial. Ţări mari ca India, Indonezia, Birmania, ţinute de colonia­
lişti, pînă anii trecuţi, în stare de dependenţă, au devenit state de
sine stătătoare. Se dezvoltă mişcarea de eliberare naţională a
popoarelor arabe, din Orientul apropiat şi pînă în Maroc.
Popoarele care şi-au scuturat jugul imperialist şi cele ce luptă
pentru eliberarea lor din sclavia colonială reprezintă o forţă gigan­
tică a progresului social în lumea contemporană, o puternică forţă
combativă a frontului păcii. (Aplauze).
Tovarăşi,
Cu toate succesele reale obţinute în lupta pentru asigurarea unei
păci trainice în lume, forţele păcii sînt pe deplin conştiente că
există încă multe probleme nereglementate în Europa, în Asia şi
în alte continente, că sînt necesare eforturi neslâbite pentru a dez­
volta rezultatele obţinute, că trebuie o vigilenţă permanentă împo­
triva manevrelor pe care Ie întreprind adversarii destinderii inter­
naţionale. Adepţii cei mai înverşunaţi ai războiului rece, ai cursei
înarmărilor şi agresiunii din S.U.A., precum şi din Anglia şi alte
state membre ale blocurilor agresive fac şi vor face tot ce le stă
în putinţă pentru a ridica piedici în calea destinderii şi colaborării
internaţionale, pentru a turbura pacea. Aceasta o confirmă remi-
litarizarea Germaniei occidentale, continuarea politicii de înjghe­
bare a tot felul de grupări militare agresive, legate de Blocul Atlan­
tic, abandonarea de către puterile occidentale a propriilor lor pro­
puneri în problema dezarmării şi intensificarea cursei înarmărilor
atomice, poziţia lor în problema securităţii europene, care n-a făcut
posibilă o soluţie reciproc acceptabilă. Datorită unei astfel de atitu­
dini, conferinţa de la Geneva a miniştrilor de Externe ai celor patru
mari puteri n-a dat rezultatele pe care le aşteptau şi pe care le
cereau popoarele.
Toate acestea arată că anumite cercuri imperialiste mai nutresc
iluzia că ar putea trata cu Uniunea Sovietică, cu lagărul socialist,
de pe „poziţii de forţă“. Lagărul socialist, deplin conştient de tăria
sa crescîndă, continuă neobosit lupta sa pentru pace, deoarece
aceasta -este singura politică corespunzătoare atît intereselor ţărilor
lagărului socialist, cît şi ale tuturor ţărilor, ale tuturor popoarelor.
(Vii aplauze).
Cercurile imperialiste agresive, stăpînii trusturilor de armament
şi ceilalţi mari monopolişti, profitori ai goanei înarmărilor nutresc
speranţa deşartă că ar putea „rezolva" contradicţiile inerente capi­
talismului, organizînd aventuri războinice, pregătind o nouă confla­
graţie mondială. Ei nutresc iluzia că politica lor de aţîţare a războ­
iului ar putea opri acţiunea legilor obiective nestrămutate ale dez­
voltării societăţii, ascuţirea inevitabilă a crizei generale a siste­
mului capitalist.
Dar ce arată faptele? De ani de zile, aceste cercuri intensifică
goana înarmărilor şi sporesc cheltuielile militare. Ajunge să men­
ţionăm că în Statele Unite ale Americil cheltuielile militare repre­
zentau în 1953 60% din buget — şi trebuie subliniat că este vorba
numai de acele cheltuieli care figurează în buget. Dacă producţia
industrială a ţărilor capitaliste a cunoscut o oarecare creştere în
ultimii ani, aceasta s-a datorat îndeosebi comenzilor militare. Dar,
în decurs de 4 ani (1951 —1954) în ţările capitaliste europene
împreună cu S.U.A. această, creştere a fost numai de 26%, iar în
S.U.A. luate aparte de 12%, în timp ce în U.R.S.S. producţia a
crescut în acelaşi răstimp cu 71%. Faţă de anul 1929, adică în
decurs de 25 ani producţia industrială a ţărilor capitaliste repre­
zenta în 1954 doar 176%, în timp ce producţia U.R.S.S. atinsese
1785%.
Deşi principalele ţări capitaliste posedă mari resurse materiale şl,
în unele ramuri, mijloace tehnice moderne, relaţiile de producţie
bazate pe exploatarea oamenilor muncii şi însuşirea rodului muncii
lor de către capitalişti încătuşează forţele de producţie şi împie­
dică folosirea din plin a cuceririlor geniului uman, pe tărîmul ştiin­
ţei şi tehnicii.
Capitalismul este incapabil să asigure dezvoltarea continuă, în
linie ascendentă a economiei care este periodic zdruncinată de
mare vor salva capitalismul de fenomene de criză se dovedesc ilu­
zorii. Presa capitalistă îşi exprimă tot mai frecvent temerea că o
nouă criză „pîndeşte după colţ“. Dezvoltarea unilaterală, anormală
a economiei, bazată pe creşterea cheltuielilor neproductive pentru
militarizarea economiei, poate să ducă la înăsprirea şi nu la înlă­
turarea fenomenelor de criză.
Cheltuielile uriaşe, provocate de goana nebunească a înarmări­
lor, şi profiturile fabuloase ale monopoliştilor apasă greu clasele
exploatate. Sub povara inflaţiei şi a impozitelor, tot mai grele,
costul vieţii a crescut în cele mai multe ţări capitaliste. Intensifi­
carea excesivă a muncii a dus la sporirea accidentelor în muncă,
la extinderea diferitelor boli, la scurtarea duratei medii a vieţii
muncitorilor. Deosebit de grea este situaţia economică a femeilor
şi tinerilor. Se dezvoltă procesul de expropriere şi pauperizare a
micilor producători în agricultura unor ţări capitaliste.
Oamenii muncii din lumea capitalistă trăiesc într-o veşnică nesi­
guranţă a zilei de mîine. Regimul capitalist nu le asigură dreptul
lor cel mai elementar — dreptul la muncă Datele oficiale privitoare
la numărul şomerilor integrali publicate de O E.C.E. (Organizaţia
Europeană de Cooperare Economică) recunosc că în principalele
ţări capitaliste, S.U.A., Italia, R. F. Germană, Anglia, Franţa,
Belgia, Canada, numărul total al şomerilor, care era de 5.003.000 în
1948, a ajuns la 7.272.000 în 1954. Dar aceste date sînt incomplecte
şi în mod evident micşorate Din situaţiile publicate de presa occi­
dentală, numai numărul şomerilor totali din S U.A. se ridica, la
sfîrşitul anului 1954, la peste 5 milioane. Numărul şomerilor par­
ţiali în aceste ţări întrece cu mult numărul şomerilor totali.
Şi mai grea este situaţia oamenilor muncii în ţările slab dez­
voltate. Pe continente întregi — în America de Sud, în Africa, în
ţări ale Asiei, jugul colonial ţine în stare de mizerie fizică şi mate­
rială sute de milioane de oameni. Pe teritorii întinse, a muri
de foame este lucru obişnuit, iar o şcoală, un spital — sînt rarităţi.
Miliardele stoarse de imperialişti din aceste ţari şi care ar putea
servi la ridicarea economiei lor şi a nivelului de trai al populaţiei
slujesc la îmbogăţirea marilor societăţi capitaliste şi la fabricarea
de arme nimicitoare.
Exploatarea capitalistă, împreună cu ofensiva împotriva dreptu­
rilor democratice, duc la intensificarea luptei de clasă, fac să
crească spiritul de organizare al oamenilor muncii şi fermitatea lor
în lupta pentru îmbunătăţirea nivelului de trai, pentru propria lor
libertate.
Aceasta o arată şi mişcarea grevistă din ţările capitaliste. Com-
parînd perioada dintre 1935—1939 cu aceea dintre 1946—1950, pen­
tru un număr de 16 ţări capitaliste principale, constatăm ca în
timp ce în prima perioadă s-au produs greve cuprinzînd 15.500.000
muncitori, în perioada a doua această cifră a crescut la peste
49.000.000. Aceste date spulberă teoriile reformiste ale social-demo-
craţiei de dreapta despre „noile" căi pe care marele capital le-ar
fi găsit pentru împăcarea capitalului cu munca, a exploatatorilor
cu exploataţii.
Lupta clasei muncitoare şi a celorlalţi oameni ai muncii împo
triva exploatării capitaliste, pentru un trai mai bun, pentru liber
tate, democraţie şi independenţă naţională este condusă cu abne-
gaţie, curaj şi consecvenţă, adeseori în condiţiuni neasemuit de
grele, de partidele comuniste şi muncitoreşti, luptători înfocaţi pen
tru pace, purtători credincioşi ai ideilor marxism-leninismului
(Aplauze)..
Tovarăşi,
După conferinţa miniştrilor de Externe de la Geneva, cercurile
agresive duşmane ale destinderii internaţionale încearcă din nou
*) V. I. Lenin : Opere alese volumul I. pag. 664—665 ediţia a Il-a.
să aţîţe războiul rece. Unele personalităţi fac declaraţii potrivnice
spiritului Genevei şi ideii de coexistenţă paşnică între popoare. Dar
avem convingerea că în ciuda acestor încercări, popoarele vor
împiedica revenirea la războiul rece. Coexistenţa paşnică între
ţări cu sisteme politice diferite, în scopul menţinerii păcii şi dez­
voltării de legături multilaterale între popoare, a devenit o rea­
litate, pe care n-o poate întuneca propaganda dusă de aţîţătorii
la război şi de slugile lor Recenta călătorie a tovarăşilor Hruş-
ciov şi Bulganin în India, Birmania, Afganistan este o strălucită
manifestare a politicii de coexistenţă paşnică.
In cuvîntările lor, pronunţate în cursul călătoriei în aceste trei
ţări, tovarăşii Bulganin şi Hruşeiov au dat o profundă analiză
ştiinţifică marxist-leninistă, unor probleme internaţionale funda­
mentale, cum s în t: dezvoltarea colaborării şi prieteniei între
popoare pe baza principiului coexistenţei paşnice a ţărilor cu sis­
teme social-economice diferite; transformările politice profunde
care au loc în ţările Asiei şi în alte ţări din Orient ; necesitatea
lichidării complete a sistemului colonial şi asigurării condiţiilor
pentru dezvoltarea multilaterală a fiecărui popor; întărirea şi
dezvoltarea colaborării internaţionale a clasei muncitoare, a co­
laborării frăţeşti între partidele comuniste şi muncitoreşti.
Primirea entuziastă făcută de milioane de oameni din India,
Birmania şi Afganistan delegaţiei sovietice este o expresie grăi­
toare a dragostei şi prieteniei pe care popoarele acestor ţări o nu­
tresc pentru Uniunea Sovietică, promotoarea luptei pentru pace,
libertate şi independenţa popoarelor. Strîngerea legăturilor de prie­
tenie între marile popoare ale Uniunii Sovietice, Chinei, Indiei şi
altor ţări, care reprezintă majoritatea covîrşitoare a populaţiei glo­
bului, are o însemnătate cu adevărat istorică. (Aplauze).
Subliniind imp'ortanţa pe care o are întărirea prieteniei între
U.R.S.S. şi India pentru cauza păcii în lume, preşedintele guver­
nului indian, Nehru, şi-a exprimat convingerea că tot mai multe
ţări vor accepta principiile coexistenţei şi colaborării paşnice, ale
neagresiunii şi neamestecului în treburile interne ale altor ţări,
deoarece omenirea civilizată n-are altă cale.
Forţele iubitoare de pace resping manevrele duşmanilor coexis­
tenţei paşnice între popoare, lărgind şi întărind tot mai mult miş­
carea mondială de apărare a păcii.
Popoarele lagărului socialist şi mase mari de oameni ai muncii
din ţările capitaliste sînt profund încredinţate de superioritatea
socialismului asupra capitalismului şi au ferma convingere că sis­
temul capitalist şi-a trăit traiul şi că viitorul aparţine socialis­
mului. Adepţii sistemului capitalist au o părere contrarie, ei cred
in superioritatea capitalismului. Dar această problemă trebuie re­
zolvată nu pe calea armelor, ci pe calea întrecerii paşnice între
cele două sisteme.
Cîtă dreptate a avut tovarăşul Hruşeiov, spunînd într-una din
cuvîntările sale, rostite în India :
„Să verificăm în practică a! cui sistem este mai bun — che­
măm noi pe oamenii politici din statele capitaliste. Să ne
întrecem fără război. Oare aceasta este o preocupare rea ? Doar
aşa e mai bine decît să sp u i: hai să ne întrecem cine va fabrica
mai mult armament şi cine-1 va bate pe celălalt. Aceasta este o
întrecere antipopulară, o întrecere pentru nimicirea oamenilor, iar
propunerile noastre sînt — întrecere paşnică pentru ridicarea nive­
lului de trai al tuturor popoarelor".
Aceasta este poziţia ţarilor lagărului socialist în problema rela­
ţiilor dintre ţăyi aparţinînd unor sisteme social-economice deo­
sebite. (Aplauze prelungite).
Tovarăşi,
Situaţia internaţională a Republicii Populare Romîne se deose­
beşte radical de cea a vechii Romînii burghezo-moşiereşti. Republica
noastră popularii, stat cu adevărat independent şi suveran, are
prieteni mulţi, puternici şi încercaţi. Prietenia strînsă şi colabora­
rea frăţească cu marea Uniune Sovietică şi cu toate ţările lagăru­
lui socialist constituie chezăşia de nădejde a independenţei noas­
tre naţionale şi a securităţii noastre de stat. (Aplauze).
Statul nostru ffemocrat-popular duse cu fermitate o politică con­
formă cu interesele lagărului păcii şi socialismului, contribuind la
întărirea lui continuă, ta strîngerea şi dezvoltarea marii prietenii
tntre popoarele noastre.
In politica sa externă R.P.R. înfăptuieşte principiile respectării
suveranităţii1 rt'dţidnale şi egalităţii în drepturi în relaţiile între Populare Romîne în O.N.U. era folosită de anumite cercuri drept
toate statele, ale neagresiunii şi rezolvării paşnice a tuturor dife­
rendelor, ale coexistenţei paşnice între ţări cu sisteme sociale dife­
rite şi neamestecului în treburile lor interne.
încercările făcute-de anumite cercuri reacţionare din Apus de
a se amesteca în treburile interne ale poporului romîn au primit
o ripostă fermă. Acestora le răspundem : Noi nu ne amestecăm
în treburile voastre şi, după cum am respins, vom respinge, cu
toată hotărîrea, orice amestec în propriile noastre treburi. (Vii
aplauze).
Ţinînd seama de acţiunile adversarilor păcii şi colaborării paş­
nice între popoare, paitidul şi guvernul nostru acordă atenţia cu­
venită întăririi continue a puterii de apărare a patriei noastre. In
scopul asigurării securităţii sale ţara noastră, împreună cu U.R.S.S.,
ţările democrat-populare din Europa, R. D. Germană, a încheiat
tratatul de securitate colectivă şi asistenţă mutuală de la Var­
şovia.
După cum s-a declarat în repetate rînduri, R.P.R. se pronunţă
rea on ine
democrat-populare
Tovarăşi,
Poporul nostru străbate perioada unor profunde transformări
economice şi politice, de o amploare încă necunoscută în istoria
poporului romîn, a unei cotituri radicale în formele de organizare
social-economică, în felul de trai şi tradiţii, în cultură şi ideolo­
gie, a unei revoluţii care clădeşte din temelii o nouă societate —
societatea socialistă.
In ce constă esenţa acestor prefaceri revoluţionare?
Ea constă în instaurarea puterii noi, democrat-populare, deoarece,
aşa cum ne învaţă Lenin, problema fundamentală a oricărei revo­
luţii este problema puterii.
In lupta pentru putere, partidul nostru avea ca îndreptar în
stabilirea strategiei şi tacticii sale aprecierile Congresului al V-les
al P.C.R., potrivit cărora Romînia se găsea în faţa desăvîrşirii
revoluţiei burghezo-democratice; sarcina revoluţiei constă în a
doborî puterea de stat burghezo-moşierească, a stabili dictatura
revoluţionar-democratică a proletariatului $i a ţărănimii şi a li­
chida rămăşiţele feudale; rolul de hegemon în această revoluţie
aparţine proletariatului, care, făurind alianţa cu masele de bază
ale ţărănimii şi asigurîndu-şi rolul conducător în această alianţă,
trebuie să realizeze trecerea rapidă de la revoluţia democratică la
revoluţia socialistă.
Meritul partidului nostru este că s-a orientat just în noile con­
diţii' istorice ale luptei pentru transformarea revoluţionară a so­
cietăţii, pe care nu le putea prevedea Congresul al V-lea, con­
diţii create de înfrîngerile zdrobitoare pricinuite trupelor hitleriste
şi trupelor guvernului fascist al Iui Antonescu de glorioasele ar­
mate sovietice, de ofensiva eliberatoare a armatelor sovietice pe
teritoriul ţării noastre, ca şi de împrejurarea că mişcarea revo­
luţionară se dezvolta nemijlocit din lupta întregului popor pentru
eliberarea de sub jugul fascist.
în procesul transformărilor revoluţionare în ţara noastră tre­
buie deosebite două etape.
Prima etapă a revoluţiei a avut un caracter agrar, antifeudal
şi antiimperialîst.
_Prin conţinutul ei de clasă, prin forţele ei motrice şi obiectivele
ei, această etapă a însemnat desăvîrşirea sarcinilor revoluţiei bur­
ghezo-democratice.
In această etapă a fost insiaurat regimul democrat-popular,
formă a dictaturii revoiuţionar-democratice a proletariatului şi ţă­
rănimii, sub conducerea proletariatului.
Revoluţia populară a început prin insurecţia armată care la 23
August a răsturnat dictatura militaro-fascistă. Organizatorul insu­
recţiei — Partidul Comunist Romîn — a înfăptuit acţiunea coor­
donată a forţelor patriotice populare şi a soldaţilor, ofiţerilor şi
generalilor patrioţi din armată, acţiune care a dus la ieşirea Ro-
mîniei din războiul hitlerist. Ziua de 23 August a devenit ziua
eliberării naţionale a Romîniei.
Alături de glorioasa armată sovietică, armata romînă a luat
parte activă la izgonirea trupelor hitleriste de pe teritoriul ţării
entru crearea în Europa a unui sistem unic de securitate colec-
fivă şi sprijină cu toată hotărîrea propunerile Uniunii Sovietice
pentru realizarea unui astfel de sistem.
înfăptuirea unui sistem de securitate colectivă, la care să par­
ticipe atît R.D. Germană cît şi R.F. Germană, colaborarea şi trep­
tata apropiere dintre cele două state germane — este drumul si­
gur pentru unificarea Republicii Democrate Germane şi a Republi­
cii Federale Germane, potrivit cu interesele poporului german, în­
tr-un singur stat naţional geirnan, democral şi iubitor de pace.
Republica Populară Romînă a sprijinit şi sprijină propunerile
sovietice de reducere a înarmărilor, de interzicere a armelor ato­
mice şi cu hidrogen şi de control internaţional eficace asupra rea­
lizării acestor măsuri. Nouă ne este scumpă viaţa oamenilor, rodul
muncii lor creatoare, pacea căminelor. De aceea noi socotim răz­
boiul de agresiune o crimă împotriva omenirii, condamnăm între­
buinţarea armelor de distrugere în masă şi cerem interzicerea, lor.
(Aplauze puternice). Urmînd exemplul politicii consecvente de pace
a Uniunii Sovietice, ţara noastră ca şi alte ţări ale lagărului socia­
list sprijină prin fapte această politică. Astfel, R.P.R. a micşorat cu
40.000 de soldaţi şi ofiţeri efectivul forţelor noastre armate şi a
redus durata serviciului militar.
Republica Populară Romînă contribuie activ la dezvoltarea legă­
turilor politice, economice şi culturale între ţări.
O mare importanţă a avut restabilirea relaţiilor de colaborare
prietenească între R.P.R. şi R.P.F, Iugoslavia De această ţară
şi de poporul iugoslav ne leagă nu numai o prietenie istorică, dar
şi asemanarea condiţiilor social-economice, năzuinţa comună de a
construi societatea socialistă, devotamentul comun pentru cauza
păcii şi- convieţuirii paşnice între popoare. Sîntem pentru dezvol­
tarea şi întărirea mai departe a acestor relaţii prieteneşti, pe baza
egalităţii în drepturi, a neamestecului în treburile interne, a înţele­
gerii şi încrederii reciproce şi considerăm că există baza pentru sta­
bilirea de relaţii tovărăşeşti între Partidul Muncitoresc Romîn şi
Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia. (Aplauze).
In cei opt ani care au trecut s-au lărgit relaţiile R.P.R. cu
numeroase ţări din Europa, Asia, Orientul apropiat, dintre care
cu unele s-au stabilit pentru prima oară relaţii diplomatice.
Republica Populară Romînă este pentru relaţii economice, poli­
tice şi culturale cu Statele Unite ale Americii, cu Anglia şi cu ce­
lelalte ţări capitaliste din apusul Europei, pe bază de egalitate şi
avantaje reciproce. Intre aceste ţări şi R.P.R. nu există diferende
care să nu poată fi reglementate prin tratative.
Desfăşurarea relaţiilor economice şi culturale dintre R.P.R. şî
Franţa, R.P.R. şi Italia arată că există domenii largi pentru dez­
voltarea şi strîngerea contactelor între R.P.R. şi aceste ţări, pen­
tru întărirea prieteniei tradiţionale dintre poporul romîn şi po­
poarele francez şi italian.
In Statele Unite ale Americii, ca şi în alte ţări apusene, sînt
destui oameni politici şi oameni de afaceri care, refuzînd să ră-
mînă prizonieri ai unor vederi depăşite de istorie, îşi dau seama
de interesul reciproc al îmbunătăţirii relaţiilor între aceste ţări
şi R.P.R.
Insă unele cercuri reacţionare din Occident nu se împacă cu
existenţa şi realizările mari ale regimului nostru democrat.
Se vede că feluriţii obscurantişti, duşmani ai poporului romîn,
ai intereselor sale naţionale şi ai cuceririlor sale, tot mai visează
la^întoarcerea unor vremuri apuse pentru totdeauna în ţara noas­
tră. Să viseze cît or pofti! Vechile stări de lucruri nu se vor mai
întoarce niciodată în Romînia. (Aplauze puternice).
Nu este oare mai înţelept ca cercurile guvernante din Statele
Unite ale Americii şi alte ţări occidentale, chiar dacă nu le place
regimul nostru, după cum nici nouă nu ne place regimul lor, să
privească în faţă realitatea ? O asemenea poziţie realistă nu poate
decît să slujească dezvoltării de relaţii normale şi de legături eco­
nomice şi culturale între ţări.
Poporul nostru îşi exprimă profunda satisfacţie faţă de hotărî­
rea Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite de a primi
Republica Populară Romînă în rîndurile Organizaţiei Naţiunilor
Unite. (Aplauze). Vreme îndelungată ţării noastre i s-a refuzat satis­
facerea dreptului său legitim de a face parte din Organizaţia Naţiuni­
lor Unite, din capza opoziţiei unor guverne occidentale, în primul
rînd al Statelor Unite ale Americii. Chestiunea primirii Republicii
mijloc de amestec în treburile interne ale ţării noastre şi de pre­
siune asupra poporului romîn, care şi-a făurit o orînduire cores­
punzătoare cu voinţa şi interesele sale. Dar datorită poziţiei ferme
şi iniţiativelor Uniunii Sovietice, cît şi schimbărilor mari petre­
cute în opinia publică în favoarea colaborării între popoare, care
s-au oglindit în votul masiv de la O.N.U., Republica Populară
Romînă şi-a ocupat locul ce i se cuvine de drept în O.N.U,
Acesta este un nou succes al politicii de coexistenţă paşnică în­
tre popoare, o mare înfrîngere a adversarilor păcii şi indepen­
denţei popoarelor.
Ca membru al O.N.U., Republica Populară Romînă va continua
neabătut să-şi aducă__ contribuţia la dezvoltarea colaborării paşnice
între popoare, Ia apărarea şi consolidarea păcii şi securităţii In­
ternaţionale.
Noi sîntem ferm convinşi că în lupta împotriva forţelor Impe­
rialiste agresive cauza păcii şi a progresului social, cauza oame­
nilor muncii din toate ţările şi a tuturor popoarelor va teşi bi­
ruitoare. (Aplauze puternice).
şi la operaţiunile militare pînă la sfîrşitul războiului antihitlerist.
Sarcina făuririi alianţei între clasa muncitoare şi masele ţără­
neşti,-sub conducerea clasei muncitoare, a fost rezolvată în focul
luptei pentru o reformă agrară democratică, pentru exproprierea
moşierilor şi împroprietărirea, făf-ă plată, a ţăranilor fără pămînt
şi cu pămînt puţin.
Ţinînd seama de raportul de forţe dintre clase, partidul nostru
a făurit un front democratic larg care cuprindea alături de aliaţi
ai proletariatului în această etapă — ţărănimea şi celelalte pături
mic-burgheze — şl rezerve indirecte, cum a fost gruparea ce re­
prezenta o parte a burgheziei liberale.
Folosirea acestor rezerve, determinată de necesitatea de a con­
centra atacul împotriva principalelor forţe ale burgheziei şi moşie-
rimii, nu putea schimba caracterul puterii populare, bazate pe
alianţa muncitorească-ţărănească.
Trebuie să subliniem ca o particularitate a primei etape a revo­
luţiei că, deşi burghezia şi moşierimea mai precumpăneau încă
în guvern şi în aparatul de stat, victoria insurecţiei populare în
îmbinare cu misiunea eliberatoare îndeplinită de armata sovietică
a dat lovitura hotărîtoare poziţiilor deţinute de clasele ex­
ploatatoare, creînd condiţiile pentru instaurarea puterii populare,
încă în perioada 23 August—6 Martie, împotriva puterii burghe­
ziei şi moşierimii se ridicau forţe ce constituiau elementele noii
puteri democrat-populare: Frontul naţional-democrat, care reunea
partidele şi grupările democratice sub conducerea partidului nos­
tru şi care cucerise unele poziţii în guvern şi în aparatul de s ta t;
gărzile patriotice înarmate; comitetele sindicale din întreprinderi;
masele muncitoare stăpîne pe stradă, în uzine şi Fabrici; comi­
tetele ţărăneşti, care izgoneau pe moşieri şi înfăptuiau reforma
agrară.
Acesta era embrionul noii puteri revoluţionare, care, aşa cum
spunea Lenin, „se sprijină direct pe cuceriri revoluţionare, pe ini
ţiativa directă, de jos, a maselor populare, nu pe legile promul­
gate de puterea de stat centralizata“.
Sub conducerea partidului comunist, cele mai largi mase popu­
lare au luat cu asalt prefecturile, preturile, primăriile, punînd în
fruntea acestora oameni aleşi de popor; au zădărnicit măsuri'e
cu caracter reacţionar ale organelor de stat burghezo-moşiereş'i
şi au tradus în viaţă importante măsuri politice şi economice cu
caracter democratic.
Masele populare de Ia oraşe şi sate au hotărît soarta bătăliei
pentru putere, instaurînd Ia 6 Martie 1945 puterea democrat-
populară.
In alegerile generale din 1946, în care, pentru prima oară în
istoria Romîniei, s-a înfăptuit efectiv votul universal, egal, direcî
şi secret, a votat un număr de cetăţeni de două ori mal mare decît
în^orice alegeri din trecut. în aceste alegeri, la care au participat
atît forţele democratice coalizate, cît şi cele două partide ale reac-
ţiunil burghezo-moşiereşti, peste 70% din voturi s-au pronunţa'
în favoarea coaliţiei democratice, conduse de Partidul Comunist
Romîn, şi numai o infimă minoritate de alegători a votat pentru
partidele zise „istorice“. Aceasta a marcat izolarea complectă de
(CONTINUARE IN PAGINA 3-a)