Page 26 - 1955-12

Pag. 6-a
RAPORTUL DE ACTIVITATE
al C. C. al P. M. R. la Congresul al Il-lea al partidului
(URMARE DIN PAGINA 5-a)
10,0-10,5%, din care 11,0-11,5% la sectorul 1 (Industria mijloa­
celor de producţie) şi de 8,5-9% la sectorul II (industria bunu­
rilor de consum). Corelaţia între creşterea acestor sectoare reflectă
procesul de industrializare socialistă.
In anul 1960, producţia principalelor mijloace de producţie va
creşte faţă de anul 1955 la :
Creşterea prod.
faţă de 1955
— energie electrică cu 80—85%
— ţiţei cu 28%
:— cărbune cu 80—90%
!— gaz metan de 2,6 ori
— minereu de fier de 1,8—2 ori
— minereu de mangan cu 40%
— cocs metalurgic de cca. 5 ori
— fontă de 2 ori
r— oţel de 2—2,2 ori
r - laminate finite cu 85—90%
— instalaţii de foraj de peste 4 or!
— cazane cu aburi Industriale de cca. 2 ori
— motoare cu combustiune internă de 2,8—3 ori
¦— locomotive cu aburi de 2,5 ori
— vagoane de marfă şî cisterne cale normală de cca. 2 ori
— autocamioane de cca. 5 ori
de 2,5—2,7 ori
— motoare electrice de cca. 2,8 ori
— transformatori de 2,4 ori
— generatori electrici
<— produse sodice de cca. 4 orî
de 4,5—5,5 orî
— clor de cca. 2,3 ori
— acid sulfuric
¦— îngrăşăminte chimice de cca. 4,2 ori
— mase plastice, fire şi fibre sintetice
(prod. 1960) 16—17.000 tone
— plăci fibro-lemnoase şi aglomerate (prod. 1960) -
90.000—95.000 tone
Din acest tabel rezultă creşterea însemnată în cel de-al doilea_
cincinal a producţiei industriei grele şi îndeosebi a industriei
chimice şi siderurgie^ Ca urmare a noilor unităţi ce se vor crea,
vom produce pentru prima dată în ţara noastră mase şi fibre sin­
tetice, precum şi unele materiale pentru înlocuirea lemnului.
In industria siderurgică se vor termina lucrările începute în pri­
mul cincinal şi se vor da în funcţiune însemnate capacităţi noi de
producţie: 400.090 tone cocs pe an, la Hunedoara (2 noi baterii,
în afară de prima baterie pusă în funcţiune), 700.000 tone oţel
S.M./an, în oţelăria nouă, 930.000 tone semifabricate/an (blumuri
ţagle), 615.000 tone laminate finite; se va spori considerabil pro­
ducţia de ţevi, prin intrarea în funcţiune a laminorului de la Ro­
man. Acest efort este pe deplin justificat deoarece, cu toată
creşterea importantă realizată în primul cincinal, industria side­
rurgică este încă mult rămasă în urmă faţă de nevoile de metal
ale^economiei. Producţia proprie de cocs şi minereu de fier nu
asigură nevoile siderurgiei decît într-o proporţie de ^aproximativ
50%, ceea ce duce ia o folosire insuficientă a capacităţilor furna­
lelor’ şi oţelăriilor şi grevează în măsură însemnată balanţa noas­
tră de import. Rămînerea în urmă a siderurgiei se_ resimte în
toate compartimentele economiei naţionale şi îndeosebi în ramura
construcţiei de maşini şi a lucrărilor capitale. Creşterea rapida a
industriei siderurgice, în al doilea cincinal, constituie o_ condiţie
esenţială pentru dezvoltarea construcţiei noastre economice.
Tovarăşi,
Ţara noastră are toate _condiţiile necesare pentru dezvoltarea
unei puternice industrii chimice.
In primul rînd, Rornînia are însemnate bpgăţii naturale de ţiţei,
gaz metan, cărbune, stuf, lemn, sare, minereuri neferoase şi neme-
talifere, care constituie o bază bogată şi variată pentru dezvolta­
rea industriei chimice.
In al doilea rînd, avem cadre competente şţ entuziaste, de ingi­
neri şi specialişti în chimie, care-şi ridică neîncetat nivelul cuno­
ştinţelor tehnico-ştiinţifice. S-a creat posibilitatea de a acoperi
nevoile de forţe de muncă ale industriei chimice prin pregătirea
lor în întreprinderile şi institutele chimice existente, precum şi în
ramurile înrudite.
In al treilea rînd, este asigurată energia electrică necesară pre­ > nostru de cercetări nucleare, în cadrul căruia se vor pune în func­
lucrării acestor valoroase bogăţii naturale şi îndeosebi energia ţie în anul viitor un reactor de 2.000 kW şi un ciclotron de 12,5
electrică ieftină produsă de hidrocentrale.
In al patrulea rînd, industria construcţiilor de maşini existentă izotopi radioactivi pentru cercetări şi aplicaţii în chimie, metalur­
în ţara noastră poate realiza o mare parte din sarcina de con­ gie, medicină, biologie. De asemenea, vom pregăti cadre calificate
struire a instalaţiilor şi agregatelor necesare industriei chimice.
O condiţie de cea mai mare însemnătate este ajutorul prietenesc
al ţărilor lagărului socialist şi, în primul rînd, al Uniunii Sovietice, tribui la rezolvarea problemelor legate de producţia energiei ato­
care are o puternica industrie chimică înzestrată cu tehnica cea mice, în primul rînd în scopul producţiei de energie electrică.
mai nouă şi este mare producătoare de utilaj chimic.
Toate aceste condiţii asigură posibilitatea dezvoltării în ritm dezvolta capacitatea de prelucrare în industria metalelor colorate,
accelerat a industriei chimice în R.P.R.
In primul cincinal, producţia industriei chimice a crescut de minereuri şi îndeosebi a metalelor preţioase.
aproape trei ori.
In anii ce urmează vom dezvolta ramurile principale ale indusj
triei chimice şi, în primul rînd, industria petrochimică, ramură
importantă care prelucrează chimic produsele petrolifere.
Gazele de rafinăiie, rezultate din prelucrarea petrolului, sînt
folosite astăzi drept combustibil. In 1955, valoarea gazelor de rafi­
nărie care s-au consumat drept combustibil reprezenta doar 45
milioane le i; dacă aceeaşi cantitate de gaze ar fi fost prelucrată
în produse chimice s-ar fi obţinut o producţie de 800 milioane lei.
Folosind gazele de cracare din industria petroliferă se va con­
strui un mare combinat de cauciuc sintetic, cu o capacitate de
50.000 tone/an, care va da în 1960 o producţie de 10.000 tone. In
afară de cauciuc, acest combinat va produce o serie de alte semi­
fabricate valoroase, necesare industriei chimice.
Prin industria petrochimică se vor valorifica Ia un nivel înait
toate derivatele petrolifere şi se va obţine, pe lîngă benzine şi
uleiuri superioare celor produse azi, şi o gamă mare de produse
chimice necesare industriei şi agriculturii.
Gazul metan va fi folosit mai mult decît pînă acum ca materie
primă pentru industria chimică. El este cea mai ieftină materie
primă pentru fabricarea maselor plastice şi pentru ^industria în­
grăşămintelor azotoase, care vor fi produse în cantităţi însemnate.
Pentru realizarea unor recolte bogate, industria chimică va
produce în anul 1960 de 4-5 ori mai multe îngrăşăminte minerale
şi va lărgi cantitativ şi pe sortimente producţia chimicalelor ne­
cesare combaterii dăunătorilor din agricultură.
Se vor produce noi coloranţi, de calitate superioară, se va lărgi
gama de produse diimico-farmaceutice, acordîndu-se o atenţie
deosebită antibioticelor.
O altă ramură a industriei chimice, industria de celuloză, se
va dezvolta în al doilea cincinal pe baza folosirii unei noi materii este fagul, în scopul economisirii răşinoaselor.
prime: stuful din Delta Dunării. Pînă azi, producţia de celuloză
a ţării noastre se bazează pe un material foarte preţios, lemnul de doilea plan cincinal. Volumul construcţiilor va creşte cca. de 2 ori.
răşinoase, din care se consumă în acest scop peste jumătate mi­
lion metri cubi pe an. Dezvoltarea mai departe pe această bază a grese însemnate. Constructorii noştri au înălţat în toate regiunile
industriei de celuloză ar duce la o despădurire accelerată, cu ţării numeroase fabrici şl uzine, instituţii de cultură, deînvăţămînt
urmări grave.
Rornînia are condiţii favorabile pentru dezvoltarea acestei in­ mice a crescut simţitor; Cu toate succesele obţinute, se manifestă
dustrii, deoarece stufăriile din Deltă sînt compacte, iar calitatea o preocupare insuficientă faţă de producţia şi folosirea prefabrica­
stufului este superioară, îndeosebi în lungimea fibrei şi conţinu­ telor de beton, ceea ce duce la un consum exagerat de material
tul în celuloză.
Prin valorificarea complexă a stufului se vor produce celuloză
papetară şi vîscoză pentru mătase şi lînă artificială, alcool din
rizomii stufului, furfurol care se foloseşte în industria cauciucului
şi a fibrelor sintetice, a răşinilor sintetice necesare plăcilor pro­
duse din deşeuri lemnoase, drojdie furajeră — un concentrat im­
portant pentru hrana vitelor — precum şi mari cantităţi de plăci
pentru construcţie, ieftine şi durabile.
Convenţia încheiată între Republica Populară Romînă, Repu­
blica Democrată Germană, Republica Populară Polonă şi Repu­
blica Cehoslovacă prevede construirea, pe baza ajutorului reciproc,
a unor fabrici de celuloză din stuf, începînd din anul 1956.
Dezvoltarea industriei chimice va permite realizarea unor noi
şi însemnate materii prime pentru producţia bunurilor de consum
popular; astfel, fibrele sintetice, care vor putea înlocui mătasea,
lina şi bumbacul, sînt în multe privinţe superioare fibrelor natu­
rale. Ele au îndeosebi o rezistenţă mai bună, deci o durabilitate
mai mare, au fineţe şi pot fi frumos colorate. Noile mase plastice
produse vor permite producerea de numeroase articole tehnice pen­
tru instalaţiile electrice şi sanitare, precum şi de variate produse
de uz casnic.
Producţia industriei chimice, în această perioadă, urmează să pe şantiere, prin industrializarea construcţiilor şi îmbunătăţirea
crească de cel puţin 2,5—3 ori faţă de anul 1955.
In cursul anului 1956 se va întocmi un program de dezvoltare
a industriei chimice pentru o perioadă de 10-15 ani.
industria petrolului va continua să crească pe baza lărgirii în­
DRUMUL SOCIALISMULUI
semnate a forajului de explorare şi exploatare, aslgurîtţd nevoile
economiei şi exportul. Vom da o atenţie sporită măririi rezer­
velor şi valorificării superioare a ţiţeiului, prin construirea unor
importante capacităţi de prelucrare, dotate cu tehnică modernă.
Producţia de gaz metan se va mări la cca. 10 miliarde m3 pe
an. Se vor construi conducte principale, care vor alimenta Mol­
dova, Banatul şi Ardealul.
Rămînerea în urmă a industriei cărbunelui cu cca. 2 milioane
tone, faţă de nivelul prevăzut pentru 1955, va trebui să fie lichi­
dată, punîndu-se accentul deosebit pe exploatarea în cariere, meca­
nizarea şi uşurarea muncii în subteran, mărirea producţiei de căr­
bune cocsificabil, astfel ca în 1960 producţia de cărbune să ajungă
la 11-11,6 milioane tone/an.
Paralel cu dezvoltarea producţiei de combustibil vor trebui luate
măsuri serioase pentru o mai raţională folosire a acestora în inte­
resul întregii economii.
Indicii de consum de combustibil. în toate ramurile economiei,
sînt ridicaţi. Multe ministere şi întreprinderi se împacă cu risipa
de combustibil, nu studiază căile tehnice concrete pentru reduce­
rea consumului pe calea perfecţionării instalaţiilor de ardere şi a
examinării minuţioase a balanţelor termice, în vederea utilizării
maxime a tuturor resurselor. Dacă gazul de furnal de la Reşiţa
ar fi utilizat mai complet, eliminîndu-se pierderile, s-ar putea eco­
nomisi anual cca. 10-15.000 tone păcură) în valoare de 3-4
milioane lei3
Consumul de păcură al căilor ferate a crescut între anii 1951—
1955 de la 270.000 tone la 1.080.000 tone, pe cînd, în acelaşi in­
terval, consumul de cărbune a scăzut de la 1.188.500 tone la
923.000 tone (exprimat în cărbune convenţional).
La fabricile de ciment (Medgidia şi Bicaz), prin depăşirea nor­
melor de consum de păcură cu 10%, din cauza proastei gospodă­
riri şi a funcţionării intermitente a cuptoarelor de klinker, se risi­ anul 1960, cu cel puţin 15—20% mai mic decît în 1955, iar în
pesc "anual cca. 15.000 tone păcură.
Risipa de motorină la lucrările agricole, executate cu tractoare,
calculată în raport cu normele Ministerului Agriculturii şi Silvi­
culturii, reprezintă cca. 15.000 tone motorină pe an.
In acelaşi timp consumul de lemne de foc reprezintă în cursul
primului cincinal cca. 23 milioane de tone.
Masa lemnoasă utilizată drept combustibil poate fi valorificată
prin prelucrarea ei în produse superioare: celuloză, materiale de
construcţii, bunuri de consum.
Comitetul de Stat al Planificării, ministerele producătoare şi
consumatoare de combustibil trebuie să ia măsurile necesare în
vederea justei repartizări şi utilizări a combustibilului, urmărind
o valorificare optimă a acestor bogăţii însemnate ale ţării noastre.
In cursul celui de-al doilea cincinal vor lua un avînt si rnai
mare lucrările de electrificare a ţării.
Vor fi extinse centralele construite in primul cincinal; se vor
construi noi hidro şi termocentrale. Puterea instalată va creşte
cu cca. 700.000 kW, din care 200.000 kW în centrale hidroelec­
trice şi cca. 500.000 kW în centrale termoelectrice.
La hidrocentrala „V. I. Lenin" de la Bicaz se va executa între­
gul volum de construcţii care va permite intrarea ei în funcţiune
la sfîrşitul celui de-al doilea cincinal cu o putere de 110 mii kW,
iar la începutul celui de-al treilea cincinal, sporirea puterii ei cu
încă 100 mii kW.
Gradul de interconexiune a centralelor va creşte, în 1960, pînă
la 80-85% din puterea instalată ; se va extinde termoficarea in­
dustrială şi se va începe termoficarea urbană, ceea ce va contribui
la reducerea consumului specific de combustibil în centralele Mi­
nisterului Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice de la 650
la 500 gr. combustibil convenţional pe kWh.
Se vor construi încă 3.200 km. linii de 110 şi 35 kV care vor
permite dezvoltarea electrificării industriei, alimentarea industriei
electrochimice şi electrometalurgice, mare consumatoare de ener­
gie, precum şi extinderea electrificării în agricultură, în casele oa­
menilor muncii de la oraşe şi sate.
Vor trebui să fie extinse studiile, cercetările şl lucrările pentru
amenajarea potenţialului hidroenergetic al cursurilor de apă inte­
rioare, precum şi studiile cu privire la amenajarea Dunării, care
reprezintă pentru noi, ca şi pentru celelalte ţări riverane cea mai
importantă sursă de energie hidraulică,
O ramură nouă a industriei extractive a fost creată în anii
primului cincinal; industria minereului de uraniu. Această bogă­
ţie uriaşă a ţării noastre constituie baza dezvoltării în viitor a
producţiei de energie nucleară şi va contribui la lărgirea consi­
derabilă a resurselor energetice ale economiei noastre.
Cu ajutorul Uniunii Sovietice, se construieşte în prezent centrul
mega-electroni volţi, instalaţii care vor servi la producerea de
în tehnica nucleară şi aplicaţiile ei.
Oamenii noştri de ştiinţă au marea cinste şi sarcină de a con­
In al doilea plan cincinal se vor deschide noi mine şi se va
Vor trebui îmbunătăţite metodele de extracţie a metalelor din
Industria construcţiilor de maşini şi industria electrotehnică
îşi vor dezvolta simţitor producţia în cel de-al doilea plan cincinal,
prin folosirea capacităţilor de producţie existente, luptînd cu ho-
tărîre pentru ridicarea nivelului tehnic al produselor. Unele ma­
şini şi utilaje, care nu mai corespund din punct de vedere al pro­
ductivităţii, al consumului de materiale necesare executării lorcît
şi al preţului de cost, determinînd la rîndul lor un nivel tehnic
scăzut în ramurile cărora le sînt destinate, vor trebui să fie' înlo­
cuite cu tipuri moderne, perfecţionate. Trebuie să îndreptăm cu
hotărîre atenţia întreprinderilor către examinarea critică şi perfec­
ţionarea neîntreruptă a produselor principale din profilul între­
prinderilor, produse care pot fi fabricate în serie mare.
Se va dezvolta capacitatea de producţie a fabricii de autoca­
mioane, care va trebui să ajungă pînă la 30.000 bucăţi pe an.
Se vor produce de cca. 2 ori mai multe utilaje petrolifere şi de
cca.: 2,5 ori mai multe utilaje miniere.
Industria electrotehnică va trece la fabricarea în serie a trans­
formatorilor şi aparatajului de 110 kV ; pentru dezvoltarea trans­
portului în comun, se va spori producţia de tramvaie şi de
troleibuse.
In industria materialelor de construcţii se vor pune în func­
ţiune noi capacităţi pentru producţia de ciment, blocuri şi cără­
mizi, silico-calcare, blocuri de zgură, de beton celular, ţigle din
ciment, var etc., pentru asigurarea volumului important de lu­
crări de construcţie.
In industria lemnului se va pune accentul pe valorificarea mai
bună a masei lemnoase, prin punerea în funcţiune de instalaţii de
plăci aglomerate şi alţi înlocuitori de lemn. Trebuie luate mă­
suri pentru reducerea deşeurilor şi pierderilor din pădure şi din
prelucrare.
De asemenea, va trebui extinsă utilizarea esenţelor tari, cum
In faţa industriei construcţiilor stau sarcini mari în cel de-al
In cursul primului cincinal, industria construcţiilor a făcut pro­
şi sănătate. Nivelul tehnic al acestor importante ramuri econo­
lemnos şi la încetinirea procesului de industrializare a construc­
ţiilor.
Lipsuri însemnate persistă încă în organizarea şantierelor, în
folosirea judicioasă a materialelor. Utilizarea slabă a parcului de
utilaj de construcţii, cu care au fost înzestrate întreprinderile,
aduce după sine o sporire nejustificată a cererilor de forţe de
muncă şi contribuie la realizarea într-un ritm nesatisfăcător a lu­
crărilor şi la menţinerea unui preţ de cost ridicat.
Unii proiectanţi şi arhitecţi nu acordă atenţia cuvenită soluţii­
lor celor mai ieftine, mai durabile şi confortabile.
Conducerile unor institute de proiectare manifestă o atitudine
nejustă faţă de proiectele tip, care economisesc munca de proiec­
tare, duc la ieftinirea lucrărilor şi asigură la timp documentaţia
necesară şantierelor.
Pentru a corespunde noilor sarcini pe care partidul şi guvernul
le pun în faţa acestor ramuri importante ale industriei, întreprin­
derile de construcţii vor trebui să fie reorganizate pe principiu!
teritorial, ceea ce va asigura stabilitatea cadrelor şi a forţelor
de muncă, precum şi posibilitatea de a cuprinde mai bine lucrările
din regiuni, raioane şî oraşe.
Condiţia principală a realizării planului de investiţii, pentru cel numărul total al gospodăriilor ţăranilor muncitori fac parte din
de-al doilea plan cincinal, este ridicarea productivităţii muncii
planificării şi organizării lucrărilor.
Tovarăşi,
In perioada celui de-al doilea cincinal, producţia bunurilor de
i
consum, producţia industriei uşoare şl alimentare va trebui să
crească cu cca 50% faţă de nivelul atins în 1955.
Se vor produce în 1960
cu cca. 45%', mai multe textile
cu cca. 45% mal multă încălţăminte
de Cca. 3 ori mai multe biciclete
de 2 ori mai multe obiecte de menaj
cu cca. 65% mai multă carne
de cca. 3 ori mai multă slănină
cu 40—45% mai mult peşte
de cca. 2 ori mai mult unt
de cca. 2,2 ori mai mult zahăr
cu cca. 75% mai multe paste făinoase.
Industria uşoară şi alimentară pot mări considerabil producţia
în fabricile existente prin introducerea unor maşini şi utilaje per­
fecţionate de mare productivitate, asigurînd o îmbunătăţire se­
rioasă a calităţii şi prezentării produselor, precum şi reducerea
cheltuielilor de producţie.
Va creşte capacitatea de producţie în industria bumbacului, prin
lichidarea în cea mai mare măsură a strangulării la filaturi şi
finisaj, precum şi în industria lînei şi mătăsii.
In industria alimentară se va pune în funcţiune o fabrică de
zahăr şi se vor construi fabrici de pîine, de lapte praf şi conden­
sat, de preparate de carne, de bere etc.
Un rol deosebit de important în producţia de bunuri de consum
îl au industria locală şi cooperaţia meşteşugărească; ele vor tre­
bui să-şi dezvolte producţia de sortimente locale.
In cursul celui de-al doilea plan cincinal, productivitatea muncii
trebuie să crească în industrie cu cel puţin 45—50%.
Preţul de cost în industria republicană va trebui să fie, în
construcţii, cu cel puţin 20%. Realizarea acestor sarcini va aduce
în anii cincinalului economii de ordinul a 25 miliarde lei în
industrie şi aproape 7 miliarde lei în construcţii.
DEZVOLTAREA TRANSPORTURELOR
Ş! TELECOMUNICAŢIILOR
Pentru a corespunde necesităţilor economiei, traficul de măre
furi va trebui să atingă în 1960 un nivel de 150—155% faţă
de 1955.
In dezvoltarea transporturilor trebuie avut în vedere .utilizarea
completă a capacităţilor existente, lichidarea locurilor înguste,
introducerea cu fermitate a tehnicii moderne, îmbunătăţirea indi­
cilor calitativi şi reducerea cheltuielilor de transport.
Se ştie că o parte din parcul de vagoane şi locomotive ieste
învechit, o altă parte a depăşit limita de uzură. Cu toate acestea
căile ferate au suportat un efort însemnat şi au obţinut rezultate
importante în îmbunătăţirea indicilor de utilizare a capacităţii
de transport.
Căile ferate vor fi înzestrate cu instalaţii moderne de centra­
lizare electro-dinamică, cu blocuri de linie automate, cu insta­
laţii de mecanizare a triajelor, precum şi cu instalaţii de încăr­
care şi descărcare în staţii.
Este necesar ca în al doilea cincinal să se refacă cel puţin
3.000 km. de cale cu şină de tip greu — precum şi numeroase
poduri — care să asigure circulaţia locomotivelor şi vagoanelor
grele pe traseele principale cu trafic intens.
In scopul extinderii parcului actual de locomotive este necesar
să se construiască circa 450—500 locomotive, iar pentru moderni­
zarea acestui parc trebuie şă’se introducă locomotive Diesel elec­
trice, de mare putere.
In al doilea cincinal transporturile feroviare vor fi dotate cu
12.000—13.000 vagoane de marfă, în echivalent de vagoane pe
2 osii, precum şi cu vagoane de călători.
O atenţie deosebită se va da înzestrării parcului cu vagoane
frigorifere pentru asigurarea transporturilor de mărfuri perisabile.
In scopul unei întreţineri mai bune a materialului rulant este
necesar ca în al doilea cincinal .să se treacă la înzestrarea ate­
lierelor şi depourilor cu utilaje moderne, de mare randament şi
să se reorganizeze reparaţiile pe bază d% flux tehnologic.
îndeplinirea, sarcinilor sporite ce revin căilor ferate — cea mai
importantă organizaţie de transport — este de neconceput fără
lichidarea hotărîtă a lipsurilor organizatorice, a indisciplinei şi
atitudinii nepăsătoare faţă de' bunurile obşteşti, care^ mai dăi-
nuiesc în acest important sector de activitate economică.
Transporturile publice cu autovehicule îşi vor spori parcul de
peste 2 ori, asigurîndu-se folosirea raţională a acestor mijloace
de transport şi crearea unei reţele organizate de reparare
şi întreţinere.
îmbunătăţirea şi modernizarea reţelei noastre de drumuri con­
stituie un obiectiv important al celui de-al doilea plan cincinal.
Se vor executa de 3 ori mai multe lucrări ca în 1951-1955.
Pentru sporirea tonajului flotei comerciale maritime trebuie să
se construiască la şantierele navale din R.P.R. un număr de cel
puţin 8 vase mijlocii şi mici şi să se cumpere 5-6 vase de tonaj
mare, astfel îneît la sfîrşitul anului 1960 capacitatea de transport
în tone să fie de 3,5 ori mai mare decît în 1955.
Se vor mecaniza operaţiunile de încărcare şi descărcare din por­
turi şi se vor moderniza instalaţiile portuare.
Aviaţia civilă va trebui să-şi reînnoiască parcul cu avioane
moderne, de capacitate şi viteză sporită.
In domeniul radiodifuziunii şi radioficării este necesară com­
pletarea reţelei cu staţii noi, care să asigure transmiterea pe
întreg teritoriul ţării a programului naţional. De asemenea, va
fi extinsă reţeaua de radioficare. începînd din anul 1956 se va
pune în funcţiune o staţie de "televiziune.
Dezvoltarea transporturilor şi telecomunicaţiilor în cel de-al
doilea cincinal trebuie să fie însoţită de sporirea rentabilităţii
întreprinderilor de transport şi telecomunicaţii, precum şi de o
îmbunătăţire a deservirii nevoilor economiei şi ale populaţiei.
TRANSFORMAREA SOCIALISTA
A AGRICULTURII
Tovarăşi,
Plenara din 3—5 martie 1949 a Comitetului Central al parti­
dului nostru a trasat linia politică pentru întărirea alianţei clasei
muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi transformarea socialistă
a agriculturii. In faţa partidului, a clasei muncitoare, plenara a
pus sarcina îngrădirii posibilităţilor de exploatare ale chiaburimii
şi desfăşurarea unei largi activităţi politice pentru a convinge
ţărănimea muncitoare să treacă, pe baza liberului ei consimţă-
mînt, la agricultura socialistă.
întreaga muncă politică şi organizatorică depusă de partid şi
realizările de mare însemnătate obţinute în înfăptuirea acestei sar­
cini confirmă pe deplin justeţea liniei stabilite de partidul nostru.
Rezultatele obţinute în dezvoltarea sectorului socialist din agri­
cultură se reflectă în tabelul de mai jos, privitor la creşterea
greutăţii specifice a suprafeţei arabile şi a suprafeţei agricole a
sectorului socialist.
în % faţă de totalul R.P.R.
1950 1955
arabil agricol arabil agricol
12,0 23,8 26,5 35,2
I. Sector socialist
din care:
A. Sector de stat
B. Gospodării agricole colective 9,3 21,8 13,7 25,5
C. întovărăşiri agricole 2,7 2,0 8,3 6,6
D. Asociaţii simple — 4,1 2,3
II. Gospodării agricole individuale — — 0.4 0,3
88,0 73,5 64,8
TOTAL: —
100,0 100,0 100,0
76,2
100,0
Gospodăriile colective şi întovărăşirile agricole au o suprafaţă
de peste 1.320.000 ha., iar asociaţiile simple o suprafaţă de
43.000 ha.
Suprafaţa arabilă a sectorului socialist din agricultură, faţă de
întreaga suprafaţă arabilă a ţării, a crescut de la 12% în 1950
la 26,5% la sfîrşitul anului 1955. Dacă luăm însă în consideraţie
suprafaţa agricolă — în care sînt cuprinse nu numai suprafaţa
arabilă, ci şi păşunile, fîneţele naturale, viile şi livezile, sectorul
socialist din agricultură reprezintă astăzi peste o treime din întrea­
ga suprafaţă agricolă a ţării.
Masele largi de ţărani muncitori au pornit cu încredere pe dru­
mul arătat de partid, înfiinţînd pîhă acum un număr de 6.325 gos­
podării colective şi întovărăşiri agricole, care cuprind peste
382.000 familii, precum şi cca. 3.000 asociaţii pentru culturile
tehnice, care cuprind aproape 80.000 familii. Aproape 14% din
aceste forme socialiste şi semisocialiste de cooperare în produc­
ţia agricolă.
In agricultură există în prezent 221 staţiuni de maşini şi trac­
toare ale statului cu peste 30.000 tractoare (exprimate în trac­
toare convenţionale de 15 C.P.), peste 1.500 autocombine, peste
15.000 batoze şi alte maşini şi utilaj agricol.
Socialismul a cucerit la sate poziţii puternice, care deschid per­
spectivele înaintării într-un ritm mai accelerat pe calea transfor­
mării socialiste a agriculturii.
Sprijinindu-se pe creşterea bazei tehnico-materiale a agricultu­
rii şi pe creşterea sectorului socialist, oamenii muncii din agri­
cultură au obţinut însemnate succese în lupta pentru lichidarea
stării de înapoiere şi degradare a agriculturii moştenită de la
regimul burghezo-moşieresc. In ansamblul ei, producţia agricolă a
depăşit nivelul producţiei agricole din 1938, considerat a fi anul
cu cea mai mare producţie obţinută de Rornînia burghezo-
moşlerească.
Producţia globală de cereale realizată în anul 1955 este de
aproape 12 milioane tone, faţă de aproape 9 milioane tone în anul
1938. Dacă luăm producţia totală pe cinci ani, constatăm că pro­
ducţia totală de cereale realizată în anii 1951-1955 depăşeşte cu
1.000.000 tone producţia anilor 1935-1939. S-a depăşit cu peste
3 milioane de tone producţia prevăzută în planul cincinal pentru
anul 1955 la cereale panificabile şi porumb la un Ioc. Acesta
este un succes al oamenilor muncii din agricultură, un succes
al partidului nostru.
Producţia medie de porumb ia hectar a sporit de la 1.055 kg.
în anul 1938 la 2.480 kg. în 1955, ceea ce reprezintă un spor de
1.425 kg. porumb la hectar. Dacă facem comparaţie nu numai'
cu anul 1955, care a fost un an agricol favorabil tuturor cultu­
rilor şi mai ales porumbului — şi dacă luăm producţia medie
de porumb la hectar pe trei ani, vedem că media la hectar pe
anii 1937-1939 a fost de 1.112 kg. faţă de 1.830 kg. în anii
1953-1955, cînd s-au obţinut cu 718 kg. porumb mai muít la hectar.
Comitetul Central al partidului a combătut şl a lichidat ati­
tudinea dăunătoare a unor organe de stat şi a unor specialişti
din agricultură, care în anii 1948-1953 au restrîns mult supra­
feţele cultivate cu porumb. După cum se ştie, aceasta a influen­
ţat negativ şi asupra creşterii animalelor şi a dus la greutăţi în
aprovizionarea populaţiei. Pentru înlăturarea acestei situaţii, în
ultimii doi ani s-a trecut la extinderea suprafeţelor cultivate cu
porumb, ceea ce a dus la sporirea însemnată a cantităţilor de
carne, grăsimi, lapte, ouă ş.a., puse ia dispoziţia populaţiei
consumatoare.
Realizări însemnate s-au obţinut în dezvoltarea plantelor indus­
triale. Astfel, producţia totală de sfeclă de zahăr a crescut de
la 484.500 tone la cca. 2 milioane tone; producţia de floarea
soarelui a crescut de la 58.300 tone în 1938 la 412.200 tone în 1955.
Rezultatele obţinute în sectorul agricol vegetal au dat posibi­
litate să se refacă şeptelul, care suferise pierderi foarte serioase
în anii de război şi în anii de secetă 1945-1946. Comparativ cu
situaţia numerică a şeptelului din anul 1938, în anul 1955 numă­
rul bovinelor a crescut de la 3,7 milioane capete la 4,8 milioane
capete, numărul porcinelor a crescut de la 2,5 milioane la 5,6
milioane capete.
Scoţînd în evidenţă progresele realizate în agricultură în cursul
primului plan cincinal trebuie să spunem că producţia medie la
hectar la principalele culturi, producţia agricolă globală şi pro­
ducţia agricolă-marfă nu cresc pe măsura condiţiilor tehnico-mate­
riale create de regimul democrat-popular, a condiţiilor naturale
de climă şl de sol şi a capacităţii creatoare dovedite de oamenii
muncii din agricultură.
Predominarea la sate a micii producţii de mărfuri, ritmul încet
al dezvoltării sectorului socialist în agricultură faţă de creşterea
industriei socialiste, au devenit o frînă nu numai în-dezvoltarea
forţelor de producţie în agricultură, ci şl în calea dezvoltării mai
departe a industriei socialiste şi a economiei naţionale în general.
Transformarea socialistă a agriculturii este o necesitate obiecti­
vă pentru realizarea reproducţiei socialiste lărgite pe ansamblul
economiei naţionale şi pentru dezvoltarea armonioasă a tuturor
ramurilor economiei.
Rezolvarea deplină a problemei cerealelor-marfă şi a aprovizio­
nării îmbelşugate a populaţiei cu produse agricole, creşterea conti­
nuă a nivelului de trai al ţărănimii muncitoare, asigurarea indus­
triei cu materii prime, nu sînt posibile fără trecerea de la mica
producţie ţărănească la marea gospodărie agricolă socialistă, capa­
bilă să folosească pe deplin tehnica nouă şi agrotehnica înaintată
şi să dea o mare cantitate de produse agricole-marfă.
Organele şi organizaţiile de partid şi de stat, deşi desfăşoară
o largă şl rodnică muncă politică pentru obţinerea unor recolte
bogate, privesc sarcina dezvoltării agriculturii mai mult din punct
de vedere al îndeplinirii la timp şi în bune condiţiuni a muncilor
agricole. Sarcinile luptei pentru dezvoltarea agriculturii şi sarcinile
luptei pentru transformarea socialistă a agriculturii, nu sînt însă
două lucruri diferite, care ar putea fi separate una de alta. ci sînt
două aspecte ale aceleiaşi probleme.
Manifestarea cea mai dăunătoare pentru întreaga muncă a parti­
dului pe tărîmul construirii bazei economice a socialismului o consti­
tuie tendinţa unor organe de partid şi de stat de a lăsa ca trans­
formarea socialistă a agriculturii să meargă de la sine. Aceste or­
gane nu desfăşoară o muncă politică şi organizatorică sistematică,
răbdătoare, bazată pe exemple concrete, pentru a-i lămuri şi con­
vinge pe ţăranii muncitori să-şi unească gospodăriile individuale în
întovărăşiri agricole, gospodării colective şi alte forme de cooperare
în producţia agricolă.
In regiunile în care s-au aplicat cu mai multă consecvenţă măsu­
rile prevăzute de rezoluţia plenarei din martie 1949, acolo unde
comitetele regionale de partid au desfăşurat o muncă politică per­
severentă dovedind mai multă pricepere şi iniţiativă şi unde au
luat măsuri organizatorice corespunzătoare s-au obţinut rezultate
deosebit de importante şi instructive pentru toate regiunile ţării.
Astfel, în regiunea Constanţa au intrat în gospodăriile colective
şi în întovărăşiri 46,8% din numărul gospodăriilor de ţărani mun­
citori, iar peste 66% din suprafaţa arabilă aparţine sectorului socia.
list al agriculturii, care a devenit preponderent ca suprafaţă ara­
bilă.
Superioritatea gospodăriilor colective şi a întovărăşirilor este
oglindită de faptul că producţia lor creşte mereu întrecînd siste­
matic pe aceea a gospodăriilor ţărăneşti individuale mici şi mijlo­
cii. Sînt grăitoare în această privinţă unele cifre medii compara­
tive.
Iată cum au crescut pe întreaga regiune Cluj recoltele medii de
porumb ale gospodăriilor colective şi ale sectorului individual în
ultimii ani : în 1952, gospodăriile colective — 900 kg. la hectar;
sectorul individual. — 537 kg.; în 1953, gospodăriile colective —
2024 kg.; sectorul individual — 1355; în 1954 (care a fost un an
agricol cu greutăţi climaterice), gospodăriile colective — 1462 kg.;
sectorul individual 1108 kg.; în 1955 gospodăriile . colective —
2851 k g .; sectorul individual — 2624 kg.
In raionul Sînnicolau Mare, între sectorul socialist şi cel indi­
vidual sînt următoarele diferenţe:
la grîu — 1626 kg. faţă de 1220 kg,
la porumb — 3077 kg faţă de 26(10 kg.
la sfeclă de zaiiăr — 19252 kg. faţă de 15.000 kg.
Superioritatea formelor socialiste de producţie agricolă îşi gă­
seşte expresia nu numai în recoltele mai mari, ci şi în veniturile pe
care le împart membrilor lor şi care întrec cu mult pe acelea ale
ţăranilor muncitori cu gospodării individuale.
Iată o comparaţie între veniturile unui ţăran colectivist — Ale­
xandru N. Anghel din G.A.C. „Olga Bancic“ din raionul Urziceni —
şi un ţăran individual, fruntaş al recoltelor bogate — Ion Tache,
din aceeaşi comună. Primul, pentru zilele-muncă lucrate cu cei 4
membri ai familiei, a primit: 3400 kg. grîu, 5950 kg. porumb, 595
kg. fasole, 330 kg. secară, 250 kg. ceapă, 250 kg. cartoli, 2550 kg.
zarzavaturi,J347 kg. orz, 5950 kg. furaje, 76 litri ulei, 28 kg. brînză,
9,60 kg. lînă şi 1700 lei. Ion Tache, avînd tot 4 membri de fami­
lie, a recoltat de pe suprafaţa sa de 4 hectare: 2250 kg. grîu, 3600
kg. porumb, 560 kg. orz, 360 kg. floarea-soarelui, 512 kg. tutun.
Valoarea în lei a produselor obţinute de colectivist este de
20.289 lei — de individual 17.398 lei. Dar ţăranul individual a mai
avut în plus cheltuieli pentru sămînţă, reparaţie a uneltelor, între­
ţinerea animalelor de muncă, cote, impozit, în valoare totală de
5.812 lei. Astfel, veniturile sale reale sînt de numai 11.586 lei —
aproape jumătaie cît ale ţăranului colectivist.
In toate regiunile sînt condiţii favorabile unui ritm mai accelerat
al transformării socialiste a agriculturii. In regiunea Piteşti, de
pildă^ sînt aproape 5.000 de cereri ale ţăranilor muncitori dintr-un
număr de 300 de sate pentru crearea de noi întovărăşiri agricole
şţ gospodării colective, sau pentru a intra în cele existente; în re­
giunea Iaşi sînt peste 2.000 de cereri, în regiunea Craiova peste
1.800 şl asemenea exemple se pot da din întreaga ţară.
Sînt numeroase cazuri cînd organele de partid şi de stat după
ce au obţinut rezultate bune la constituirea unor gospodării agricole
colective,^ întovărăşiri sau asociaţii simple de producţie agricolă
în loc să intensifice ajutorul şi îndrumarea concretă de zi cu zi
pentru întărirea economico-organizatorică a acestora, le lasă la
voia^ întîmplării, să se descurce cum pot în problemele noi ale gos­
podăririi şi organizării producţiei.
Gospodăriile colective, care nu sînt ajutate şi îndrumate, bat
pasul pe loc, nu se dezvoltă, fondurile lor indivizibile şi avutul lor
obştesc nu cresc, iar colectiviştii nu îşi pot spori veniturile pe mă.
sura posibilităţilor create de munca în colectiv.
(CON ŢINU ARE IN PAGINA 7-/1)