Page 27 - 1955-12

.i . .
RAPORTUL DE ACTIVITATE
al C.C. al P.M .R. la Congresul al II-lea ai partidului
( URMARE DIN PAGINA 6-a)
Gospodăriile colective bine îndrumate pun pe primul plan grija
pentru sporirea fondurilor indivizibile şi dezvoltarea multilaterală
a gospodăriei. Gospodăria colectivă „Gneorghe Doja“ din comuna
Borş, regiunea Oradea, de pildă, şi-a sporit fondurile indivizibile
pînă Ia mai mult de un milion lei, ceea ce i-a permis să-şi dubleze
şeptelul, ajungînd astăzi să aibă 47 vaci, 37 boi, 147 porci, 79 cai
şi multe alte animale şl păsări. Aceasta a avut ca urmare creşterea
veniturilor în natură şi în bani ale colectiviştilor.
Trebuie să ducem în rîndurile colectiviştilor o muncă neobosită,
pentru a-i convinge cu exemple concrete că izvorul principal al
sporirii veniturilor lor este avutul obştesc, fondul indivizibil cu
care gospodăria colectjvă trebuie să cumpere animale de rasă, să
ridice construcţii noi, să facă lucrări de ameliorare, irigaţii şi altele nale, tabloul structurii sociale actuale a satului se prezintă în
întărirea economico-organizatorică a gospodăriilor colective şi
mărirea veniturilor colectiviştilor au o îrirîurire puternică asupra
ţăranilor muncitori individuali şi asupra celor care fac parte din
forme inferioară de cooperare în producţia agricolă şi în specia!
din întovărăşiri, influenţîndu-i să treacă spre forme superioare.
Nu este întîmplător că într-un număr de cîteva zeci de întovărăşiri
agricole ţăranii muncitori din proprie iniţiativă au trecut la forme
de organizare a muncii şi de repartizare a veniturilor, apropiate
de cele^ din gospodăriile colective. Astfel, de pildă. întovărăşirea
agricolă din satul Uleşti, raionul Urziceni, întovărăşirea agricolă
din satul Axente Sever, raionul Mediaş, ş.a. au îmbinat practica
repartizării veniturilor după întinderea de teren adusă în întovă­
răşire şi după ,zile-muncă.
Asemenea iniţiative trebuie încurajate, date drept pildă celorlalte
întovărăşiri agricole şi sprijinite să se dezvolte spre forme supe­
rioare, spre gospodăria colectivă.
Fără îndoială că am fi fost mult mai departe în construirea so­
cialismului la sate, dacă timp îndelungat nu ar fi fost neglijate
formele simple de asociere şi într-ajutorare in muncă ale ţăranilor
muncitori.
Punînd un accent deosebit de puternic pe munca politică pen­
tru dezvoltarea întovărăşirilor agricole şi a gospodăriilor colec­
tive existente şi organizarea altora noi, trebuie, în acelaşi timp,
să punem capăt atitudinii de desconsiderare a formelor simple de
cooperare în producţia agricolă, forme intermediare, care conving
masele largi de ţărani muncitori de avantajele muncii în comun
şi le înlesnesc paşii pe drumul agriculturii socialiste.
In satele noastre există unele forme de ajutorare reciprocă ale
ţărănimii^ muncitoare, născute din necesitatea ţăranilor cu gospo­
dării mici şi mijlocii de a se ajuta între ei la muncile agricole. Ele
sînt alcătuite, în cea mai mare parte, după criterii de înrudire sau
vecinătate a ţăranilor muncitori şi sînt bazate pe libera înţelegere
şi d plina libertate a fiecăruia de a hotărî dacă şi cu cine anume
să se într-ajutoreze. Activiştii de partid şi de stat trec de multe
ori pe lîngă ele fără să le observe, fără să aprecieze însemnătatea
acestor iniţiative ale maselor de ţărani muncitori.
Pe măsura muncii politice depuse de partid şi a creşterii con­
ştiinţei ţăranilor muncitori, ele se pot dezvolta spre forme supe­
rioare de cooperare în producţia agricolă.
In multe comune, ţăranii muncitori au desfiinţat haturile între
mai multe terenuri învecinate, alcătuind tarlale pentru a contracta
cu S.M.T.-ul lucrări agricole pe suprafeţe- unite.
Deosebit de instructivă în această privinţă, este experienţa din
regiunea Galaţi.
încă în anii 1947—1948, datorită muncii politice depuse de or­
ganizaţiile de partid, o parte din ţăranii muncitori din raioanele
Bujoru, Galaţi, Filimon Sîrbu, Călmăţui au desfiinţat haturile şi
au constituit tarlale pentru a folosi tractoarele şi maşinile agricole
ale S.M.T.-ului. încă din primul an, el au obţinut recolte mult mai
mari decît înainte, deoarece suprafeţele întinse ale tarlalelor au
făcut cu putinţă să se lucreze mai spornic, cu maşini şi tractoare;
s-au putut aplica metode agrotehnice avansate, iar prin desfiinţa­
rea haturilor fiecare ţăran muncitor a cîştigat o suprafaţă de teren
care i-a adus, de asemenea, un plus de recoltă. In acelaşi timp,
datorită faptului că pe terenurile în pantă s-a arat numai pe curba
de nivel, a fost oprit, în mare măsură, procesul dăunător de ero­
ziune a solului.
Este semnificativ că tarlalizarea s-a extins împotriva părerii ex­
primate de unii specialişti din Ministerul Agriculturii şi Silvicultu­
rii şi de unii tovarăşi din aparatul de partid care nu au înţeles că
aceasta se''datoreşte dorinţei şi interesului ţăranilor muncitori de
a folosi tractoarele şi maşinile agricole ale statului.
In anii următori. Comitetul regional de partid Galaţi a desfă­
şurat o largă muncă de popularizare a acestei experienţe. Din cele.
8 raioane ale regiunii Galaţi, 5 raioane sînt astăzi complect tarla-
lizate, iar în celelalte raioane tarlalizarea cuprinde 50—80% din
gospodăriile individuale ţărăneşti. In fiecare sat sînt cîteva tarlale
mari — pentru porumb, grîu şi alte culturi. Foarte mulţi ţărani
muncitori formează grupe de într-ajutorare pe vecinătăţi în cadrul
tarlalelor şi se ajută între ei la muncile agricole.
Rezultatele obţinute pe tarlale de ţăranii muncitori arată ele
însele avantajele tarlalizării: în raionul Călmăţui s-a recoltat în
anul acesta o producţie medie pe hectar de 1.795 kg. grîu şi 2.680
kg. porumb la hectar; în raionul Brăila 1.596 kg. grîu şi 21710 kg.
porumb în medie la hectar; în raionul Filimon Sîrbu 1.572 kg. grîu
şi 2.800 kg. porumb în medie la hectar.
Toate adestea au contribuit ca veniturile ţăranilor muncitori şi
nivelul lor de trai să crească necontenit.
Experienţa tarlalizării din regiunea Galaţi şi a asocierii ţăra­
nilor muncitori pentru a lucra în comun pămîntul, cu maşinile
şi tractoarele statului, merită a fi studiată şi răspîndită în toate
regiunile, potrivit cu particularităţile fiecăreia din ele.
Deosebit de instructiv si de sugestiv este faptul că în această re­
giune, datorită muncii desfăşurate de organizaţiile de partid,
37% din numărul gospodăriilor individuale ale ţăranilor munci­
tori au intrat în gospodării colective şi întovărăşiri, care cuprind
aproape 31% din suprafaţa arabilă a regiunii. In anul 1955, re­
giunea este fruntaşă pe ţară la îndeplinirea la timp şi în bune
condiţii a muncilor agricole şi a obligaţiilor către stat. (Aplauze).
Dacă organele şi organizaţiile de partid din regiunea Galaţi
nu se vor lăsa cuprinse de ameţeală de pe urma realizărilor ob­
ţinute şi vor folosi experienţa cîştigată pentru ridicarea la un
nivel mai înalt a muncii politico-organizatorice, ţăranii munci­
tori din această regiune vor trece în masă în cooperativele de
producţie agricolă.
Dacă rezultatele obţinute în regiunea Galaţi sînt îmbucurătoare,
nu acelaşi lucru se poate spune despre regiunea Timişoara.
In această regiune, gospodăriile colective şi întovărăşirile agri­
cole cuprind 13,9% din totalul gospodăriilor ţăranilor muncitori
şi 17,3% din totalul suprafeţei arabile; regiunea rămîne în urmă
la îndeplinirea muncilor agricole; producţia medie la hectar în
anul 1955 a fost de numai 820 kg. la grîu şi 1.386 kg. la porumb.
Pe lîngă unele cauze obiective, această stare de lucruri se da-
toreşte şi unor greşeli săvîrşite de organele regionale la coma­
sarea pămîntului în vederea constituirii de întovărăşiri agricole
şi gospodării colective. Comitetele executive ale sfaturilor popu­
lare nu şi-au respectat întotdeauna obligaţia de a da în schimb
ţăranului muncitor individual pămînt corespunzător terenului ce
i-a aparţinut, şi mai ales au făcut prea dese schimburi de terenuri.
Numeroase terenuri ale ţăranilor muncitori din comunele Jim-
bolia. Peciu, Cărpiniş, Libling ş.a. au fost schimbate de cite
3—4 ori, iar unele de 5—6 ori. Drept urmare, a slăbit interesul
acestor ţărani muncitori de a lucra bine păm întul; aceasta a avut
influenţă negativă asupra producţiei agricole, deşi pămîntul din
regiune este fertil, iar ţărănimea — harnică şi pricepută.
Partidul a atras atenţia, în repetate rînduri, că la constituirea
de noi întovărăşiri şi gospodării colective, munca politică desfă­
şurată de organizaţiile de partid trebuie să ducă, pe cît posibil,
la unirea ţăranilor muncitori care au loturi apropiate sau înve­
cinate, pentru a se înlesni comasarea şi a evita schimbările nu­
meroase de terenuri. Dacă sînt totuşi cazuri cînd în perimetrul
comasării intră şi terenuri ale unor ţărani muncitori care încă
nu s-au hotărît să se înscrie în întovărăşire sau gospodăria co­
lectivă. schimbul de teren să se facă în bună înţelegere cu
aceştia, astfel încît să nu fie dezavantajaţi.
Partidul nostru a dus şi duce faţă de ţărănimea muncitoare
cu gospodărie individuală o politici de sprijinire necontenită pen­
tru sporirea producţiei agricole, pe baza cointeresării ei materiale
şi a ridicării nivelului ei de trai material şi cultural.
Datorită acestui sprijin creşte încrederea oamenilor muncii de
Ia sate în politica partidului, se întăreşte alianţa clasei munci­
toare cu ţărănimea muncitoare.
Gospodăriile ţărăneşti mici şi mijlocii mai au rezerve şî posi­
bilităţi de sporire a producţiei agricole. Dar oricît de harnic ar
fi ţăranul individual şi oricît de mare ar fi ajutorul statului, gos­
podăria individuală a ţăranului muncitor nu are decît posibilităţi
limitate de sporire a producţiei agricole. Gospodăria agricolă mică
şi răzleţita nu permite exploatarea raţională a pămîntului şi
folosirea deplina a utilajului mecanizat, nu poate asigura ţăra­
nului muncitor şi familiei sale o viaţă îmbelşugată şi civilizată
^Numai unirea liber consimţită a ţăranilor muncitori în întovă­
răşiri sau în forma superioară a cooperării în producţie, gospo­
DRUMUL SOCIALISMULUI
dăriile agricole colective, deschide ţăranului muncitor drumul ma­
rilor recolte, drumul spre bună stare şi belşug. (Aplauze puternice,
îndelungate)..
Tovarăşi.
In sînul ţărănimii au avut loc în cursul ultimilor ani schimbări
însemnate în structura de clasă, de care trebuie neapărat să ţi­
nem seama în aplicarea politicii partidului nostru.
După datele registrului agricol al sfaturilor populare comu­
felul urm ător: o
Membri ai gospodăriilor agricole colective 5.5%
Membri ai întovărăşirilor agricole sub 1 %
Proletari agricoli 45,2%
Ţărani muncitori cu gospodărie mică
Ţărani muncitori cu gospodărie mijlocie 40,5%
Chiaburi 2.0 %
In timp ce greutatea specifică a numărului gospodăriilor mici
a scăzut de la 57%, cît era în 1948, la 45,2%. greutatea specifică
a numărului mijlocaşilor a crescut de la 34% la 40,5%. După
datele echipelor monografice, scăderea greutăţii specifice a numă­
rului gospodăriilor mici şi creşterea greutăţii specifice a numă­
rului de mijlocaşi este mult mai puternică. Aceasta arată că ţă­
ranul mijlocaş devine, din ce în ce mai mult, figura centrală a
satului, că importanţa sa ca producător de produse agricole-
marfă creşte.
Politica partidului nostru faţă de ţăianime în perioada de trecere
de la capitalism la socialism a fost definită de Comitetul Central în
plenara din 3-5 martie 1949, pe baza cunoscutei teze leniniste ; „Spri
jină-te pe ţărănimea săracă, organizează alianţa trainică cu ţă­
ranul mijlocaş, nu înceta nici o clipă lupta împotriva chiaburi-
mii“.
In aplicarea politicii de clasă la sate, unii tovarăşi au tendin­
ţa să uite că sprijinul nostru la sate este ţărănimea cu gospodărie
mică şi nu fac totul ca s-o atragă în'activitatea politică, în-con­
ducerea treburilor obşteşti. în întovărăşiri agricole şi gospodării
colective.
Unele organe de partid şi comitete executive ale sfaturilor
populare nu desfăşoară o muncă politică perseverentă, sistema­
tică, pentru a întări alianţa cu ţăranul mijlocaş, pentru a-1 ajuta
să-şi învingă şovăiala şi a-1 atrage în cooperative, unde să-şi
valorifice în condiţii avantajoase produsele agricole şi pentru a-I
apropia de formele de producţie socialiste.
Mai sînt cazuri de confundare a mijlocaşului cu chiaburul în
aplicarea măsurilor de îngrădire.
Trebuie avut în vedere că în perioada de trecere de la capi­
talism la socialism. în timp ce din masa ţărănimii sărace se ridică
un număr din ce în ce mai m are.în rîndurile mijlocaşilor, unii
dintre mijlocaşi — sub acţiunea legilor obiective dd dezvoltare
a micii producţii de mărfuri — intră în rîndurile chiaburilor ca
elemente capitaliste noi. In acelaşi timp, unele elemente capita­
liste de la sate decad din situaţia de chiaburi, căci politica de
îngrădire are ca rezultat inevitabil înlăturarea unor elemente
capitaliste.
Plenara din martie 1949 a arătat că hotărîtor pentru a deosebi
pe ţăranul muncitor de chiabur este, faptul dacă principala sursă
de venituri a gospodăriei provine din munca proprie sau pro­
vine din exploatarea muncii străine. Dar a stabili aceasta, cere o
analiză minuţioasă a tuturor relaţiilor de producţie şi de schimb
ale gospodăriei, întrucît formele de exploatare sînt adesea foarte
bine camuflate. De aceea, acţiunea de îngrădire a chiaburimii
ooate fi dusă cu succes numai împreună şi cu sprijinul maselor
largi ale ţărănimii muncitoare.
Pe lîngă angajarea de către chiaburi a muncitorilor agricoli
ca salariaţi, o formă de exploatare destul de răspîndită la sate
este darea în arendă de terenuri de către chiaburi.
Lipsa unei reglementări a angajării forţei de muncă şi a aren­
dării pămîntului .de către chiaburi înlesneşte acestora să exploa­
teze pe ţăranii muncitori şi să se sustragă de la măsurile de în­
grădire, de la predarea cotelor obligatorii către stat. Această si­
tuaţie va trebui îndreptată prin reglementarea, în interesul mun­
citorilor agricoli, al ţăranilor muncitori şi al statului democrat-
popular, a angajării forţei de muncă şi dării în arendă a pămîn­
tului de către elementele capitaliste de la sate.
In urma criticii aduse de plenara din august 1953 a C.C. al
partidului unor greşeli săvîrşite în aplicarea politicii de stimu­
lare materială a ţărănimii muncitoare, au fost luate- o serie -de
măsuri care au dus la îmbunătăţirea sistemului de colectare si a
sistemului de achiziţionare şi contractări la produsele agricole.
Aceste măsuri au dat rezultate pozitive pe linia sporirii producţiei
agricole globale şi a producţiei agricole-marfă.
Scopul politicii de cointeresare materială a ţărănimii munci­
toare este creşterea producţiei agricole-marfă, întărirea alianţei
clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi stimularea ţărăni­
mii muncitoare pentru a trece pe drumpl agriculturii socialiste,
pe baza interesului ei material şi a liberului ei consimţămînt.
Lenin a arătat că opera de construire a socialismului durează un
şir lung de ani şi că în această perioadă economia socialistă tre­
buie construită „nu direct pe bază de entuziasm, ci — cu ajutorul
entuziasmului stîrnit de Marea Revoluţie — pe bază de interes
personal, de cointeresare personală".
Politica de cointeresare materială trebuie să stimuleze Intere­
sele ţăranului muncitor de a obţine cea mai mare parte a veni­
turilor sale prin vînzarea către stat a produselor.
Avantajele cointeresării materiale trebuie acordate în primul
rînd gospodăriilor colective şi întovărăşirilor agricole, pentru în­
tărirea şi dezvoltarea lor, asociaţiilor simple ae producţie agri­
colă şi celorlalte forme de cooperare simplă, pentru dezvoltarea
lor spre forme superioare.
Tovarăşi,
Obiectivul principal în agricultură în cel de-al doilea plan cin­
cinal este creşterea considerabilă a producţiei agricole-marfă şi, în
primul rînd, creşterea producţiei-marfă provenite din sectorul socia­
list al agriculturii. La' sfîrşitul celui de-al doilea plan cincinal,
cantitatea de produse agricole-marfă provenită din sectorul so­
cialist ai agriculturii va trebui să fie de 60—70% din întreaga
producţie-marfă agricolă.
Condiţia hotărîtoare pentru avîntul tuturor ramurilor produc­
ţiei agricole — în special al creşterii animalelor — o constituie
dezvoltarea considerabilă a producţiei de cereale-marfă. Pînă la
sfîrşitul celui de-al doilea plan cincinal trebuie să ajungem la
o producţie anuală de cel puţin 15 milioane tone cereale, din care
grîu şi secară cel puţin 5,5 milioane tone. Sporirea producţiei to­
tale de cereale trebuie şi poate fi obţinută prin sporirea producţiei
la hectar şi prin sporirea suprafeţelor cultivate cu porumb, astfel
încît să se ajungă în 1960 la o suprafaţă de cca. 4 milioane hec­
tare cultivate cu porumb şi la o producţie anuală de cca. 8—9 mi­
lioane tone porumb.
In cursul celui de-al doilea plan cincinal trebuie să obţinem
sporuri însemnate de producţie la cartofi, sfeclă de zahăr, legu­
me, bumbac, floarea-soarelui, cînepă şi in pentru fuior, pentru
aprovizionarea cu materii prime a filaturilor de in şi cînepă care
vor intra în funcţiune în al doilea cincinal etc.
O mare atenţie trebuie să acordăm în cursul anilor următori
viticulturii şi pomiculturii, una din marile bogăţii ale ţării. Viile
ocupă o suprafaţă de 227.000 ha. din care 28.500 ha. sînt ale
statului.
Condiţiile de climă şi sol din ţara noastră sînt deosebit de
favorabile unor soiuri superioare de viţă, care dau vinuri alese
prin gustul şi buchetul lor natural, cum sînt: Grasa de Cotnari. Fe­
teasca şi Riesling de Tîrnave, vinul licoros de Murfatlar şi altele.
La fel de valoroase sînt şi fructele care se obţin din diferite specii lui nu este pe măsura suprafeţelor de care dispun şi a utilajului
şi soiuri de pomi fructiferi.
Datorită politicii partidului de cointeresare materială a viticul­
torilor la refacerea patrimoniului viticol şi la creşterea producţiei,
plantaţiile de vii au dat anul acesta .o recoltă care depăşeşte recol­
tele anuale din ultimii 25 de ani. Gospodăria de stat Apoldul din
raionul Sebeş a obţinut în medie pe 771 ha vie cîte 8.000 kg. stru­
guri la ha., iar brigada viticolă condusă de Cherst Maria a obţinut
o producţie medie de 14.325 kg. struguri pe parcela sa de 40 ha.
Gospodăria agricolă colectivă „Steaua Roşie" din satul Pădu-
reni, raionul Focşani, cu 110 familii cultivînd 150 ha teren, din
care 60 ha vie, a obţinut în anul 1955 în medie 5470 kg. struguri
la ha., împărţind pentru fiecare zi-muncă 43 lei, Vs litru vin, 1,375
kg. grîu şi alte produse alimentare.
Colectivistul Leuşteanu Nicolae de la această gospodărie a pri­
mit pentru zllele-muncă efectuate 27.704 lei (rezultaţi numai din
vînzarea vinului), 340 litri vin, 985 kg grîu şi alte produse ali­
mentare.
Exemplul viu al gospodăriei agricole colective „Steaua Roşie“
din satul Pădureni, al colectivistului Leuşteanu Nicolae şi al multor
altor colectivişti din ţară constituie un îndemn de urmat pentru
ţăranii muncitori din raioanele de deal de a se uni de bună voie
în gospodării colective, pomicole şi viticole, punînd în valoare
aceste terenuri care asigură venituri de cel puţin 8 ori mai mari
decît culturile de cereale.
Pentru dezvoltarea mal departe a pomiculturii şl viticulturii este
necesar să se elaboreze un plan de replantare a viilor şî livezilor
îmbătrînite, de extindere a plantaţiilor de vil şi pomi în toată ţara
şi îndeosebi la gospodăriile de stat şl gospodăriile colective, ast­
.U
Pag. [7-a
fel ca în următorii_ zece ani să avem 257.500 ha. vii, din care Stăvilirea eroziunii şi restaurarea terenurilor erodate trebuie soco­
144.500 ha. vii altoite. Prin aplicarea măsurilor agrotehnice înain­ tite ca o problemă de stat, iar rezolvarea ei va trebui să înceapă
tate producţia globală de struguri trebuie să ajungă în zece ani la încă în cursul celui de-al doilea plan cincinal.
cca. 1.300.000 tone. Recuperarea pentru agricultura a terenurilor cu eroziune puter­
Suprafaţa livezilor de pomi în plantaţii masive să crească pînă nică se va face prin lucrări ce se vor executa pe etape, folosirea
la 250.000 ha., cu un număr de cca. 50.000.000 pomi fructiferi, iar lor făcîndu-se atît prin culturile agricole valoroase, cum este viţa
suprafaţa cu arbuşti fructiferi să crească pînă la 2.000 ha. de vie, cît şl prin plantaţiuni- ‘silvice.
Pentru cultura pomilor răzleţi în jurul caselor, la sate şi oraşe In lucrările de combatere a eroziunilor un rol important îl au
şi pe marginea şoselelor se va asigura producerea a cca. 46 mi­ masele largi de ţărani muncitori şi organele locale de stat, care
lioane pomi, iar arbuştii fructiferi (smeură, agrişe, coacăze şi al­ pot executa numeroase lucrări simple, , dar foarte eficace.
In domeniul silviculturii, sarcina noastră în cel de-al doilea plan
tele) pentru .cca. 12.000 ha. Plantaţiile de nuci se vor extinde pînă cincinal este continuarea lucrărilor de împădurire a terenurilor fo­
la 10.000.000 pomi.
Recolta globală de fructe în următorii zece ani trebuie să ajungă restiere dezgolite, refacerea pădurilor degradate, împădurirea a cel
la 900.000—1.000.000 tone. puţin 600.000 hectare teren forestier şi executarea pe scară largă
a operaţiunilor de îngrijite a arboretelor şi de refacere a arboretelor
Extinderea plantaţiilor de vii şi livezi se va face pe seama nisi­
purilor şi terenurilor improprii pentru alte culturi agricole, 'dîn- slab productive din luncile rîurilor.
du-se deosebită atenţie plantaţiilor de vii şi livezi din Dobrogea, Aplicînd măsurile de mecanizare a lucrărilor agricole şl de folo­
Lunca şi Delta Dunării. sire raţională a pămîntului, să avem permanent în vedere că pro­
In ramura creşterii animalelor, deosebit de importantă este dez­
ducţia agricolă este nemijlocit legată de aplicarea în mod diferen­
voltarea creşterii bovinelor, astfel încît la sfîrşitul anului 1960 să ţiat a agrozootehnicii înaintate şi de introducerea în practica agri­
colă a cuceririlor ştiinţei. Fără agrotehnică şi zootehnică înaintate
se ajungă la 5 milioane capete. Trebuie stimulată, în special dez nu poate fi vorba de obţinerea unui belşug de produse agricole.
voltarea creşterii vacilor.
Fiecărui petec de pămînt agricol trebuie să i se aplice un com­
Gospodăriile colective trebuie ajutate să dezvolte creşterea vaci­
lor cu laptej iar în aîară de aceasta, fiecare ţăran colectivist să . plex de lucrări agrotehnice potrivit condiţiilor naturale, cu o suc­
aibă vacă cu lapte proprie în gospodăria lui personală. cesiune raţională a culturilor şi cu soiuri ?ţe seminţe de înaltă pro­
ducţie. adaptate la cerinţele mecanizării avansate:
Numărul porcilor trebuie să crească în al doilea cincinal pînă
Pentru asigurarea întăririi şi dezvoltării sectorului socialist în
la 6 milioane capete. O mare însemnătate pentru economia naţio­ agricultură şi creşterea producţiei agricole este necesar să se îmbu­
nătăţească actualul sistem de planificare a producţiei agricole, care
nală o are creşterea oilor. In cursul celuj de-al doilea cincinal nu­ să ţină seama de natura social-economică a gospodăriei ţărăneşti
individuale mic-producătoare de mărfuri şi de caracterul coopera­
mărul oilor trebuie să sporească la 15 milioane capete, din care 8 tist al întovărăşirilor agricole şi gospodăriilor agricole colective.
milioane cu lînă fină şi semifină.
Producţia gospodăriilor agricole de stat, obligate de a preda sta­
Ca urmare a sporirii şeptelulur. producţia totală, la principalele tului întreaga producţie-marfă, va fi planificată pe baza volumului
de produse-marfă.
produse animale, va trebui să ajungă în anul 1960.1a: 1.300 mii
Gospodăriile agricole colective, întovărăşirile agricole, gospodă­
tone carne în viu, din care carne de porc 600 mii tone; 25 mi­ riile individuale îşi vor organiza producţia pe baza cunoaşterii obli­
gaţiilor către stat şi a propriilor angajamente contractuale de vîn.
lioane hi. lapte de vacă; 34.000 tone lînă, din care 20.000 tone zare a produselor, fără să 11 se fixeze prin plan culturile sau cifrele
lînă fină şi semifină. de producţie. Schimbarea în practica de planificare a agriculturii
va stimula interesul material şi iniţiativa producătorilor agricoli în
Trebuie să acoperim în al doilea cincinal din producţia internă lărgirea producţiei, în folosirea cît mai deplină a tuturor rezervelor
nevoile de lînă fină şi semifină, precum şi de piei de bovine, care şi posibilităţilor pentru a obţine cît mai multe produse la hectar,
cu cele mai mici cheltuieli de muncă şi de mijloace.
împreună cu produsele sintetice să asigure industriei uşoare ma­
terii prime suficiente.
Pentru a asigura dezvoltarea creşterii animalelor şi sporirea pro­
ductivităţii lor, o mare atenţie trebuie acordată dezvoltării bazei
de nutreţ.
Esenţial pentru dezvoltarea economiei naţionale şi ridicarea ni­
velului de viaţă al poporului muncitor este nu numai creşterea
producţiei agricole la hectar, ci şi creşterea productivităţii muncii Tovarăşi,
agricole. Specialiştii din agricultură din ţara noastră confundă
adeseori producţia la hectar cu productivitatea muncii, nu ţin sea­ Sarcinile principale ale partidului în cel de-al doilea plan cin­
ma de condiţiile economice în care are loc producţia şi termină cinal, în legătură cu transformarea socialistă a agriculturii s t a t :
prin a ne da o producţie cu un preţ de cost ridicat. Or, nu este tot
una dacă la o producţie medie la hectar de 2.000 kg. porumb s-au a) Intensificarea muncii politice şl organizatorice pentru crearea,
lucrat 35 zile-om la hectar sau numai 10 zile-om. Preţul de cost într-un ritm mai accelerat, de noi întovărăşiri agricole şi gospodării
în agricultură este încărcat de risipa de forţă de muncă, de apa­
ratul'adm inistrativ umflat din gospodării de stat şi S.M.T.-uri, de colective, cu respectarea strictă a liberului consimţămînt al ţăra­
nivelul încă redus al mecanizării şi de utilizarea necomplectă a nilor muncitori; întărirea şi dezvoltarea gospodăriilor colective şi
utilajului existent. întovărăşirilor agricole existente; sprijinirea formelor simple ae
asociere în producţia agricolă a ţăranilor muncitori în vederea mun­
Marx,^ vorbind despre condiţiile creşterii fertilităţii pămîntului, a cii în comun, a contractării în comun, a folosirii mal raţionale a
arătat că „...fertilitatea, deşi este o proprietate obiectiva a solului, in­ mijloacelor proprii şi a maşinilor agricole ale statului şi îndrumării
ţăranilor muncitori spre forme superioare de cooperaţie de p’ttk
clude totuşi întotdeauna din punct de vedere economic o anumită re­ ducţie agricolă.
laţie —je la ţia faţă de starea de dezvoltare a chimiei agricole şi a
mecanizării agriculturii şi, în consecinţă, se modifică odată cu b) Sporirea producţiei la hectar şi a productivităţii muncii agri­
această dezvoltare“. .(Capitalul voi. III, E.S.P.L.P., 1955, pag. 620). cole, pe calea progresului tehnic în agricultură, a mecanizării prin­
Sarcina care stă în faţa noastră este de a asigura progresul tehnic cipalelor lucrări în toate ramurile agriculturii.
în agricultură, prin mecanizarea şi chimizarea agriculturii, pentru
a spori producţia Ia hectar şi productivitatea muncii şi a reduce c) Extinderea suprafeţelor cultivablle, dezvoltarea Irigaţiilor şi
măsuri pentru conservarea solului împotriva eroziunilor.
continuu cheltuielile de producţie în agricultură. Dezvoltarea ma­
sivă a agriculturii nu poate fi concepută fără mecanizarea princi­ d) Scăderea cheltuielilor de producţie în agricultură.
palelor procese de producţie din toate ramurile agriculturii. Numă^
rul staţiunilor de maşini şi tractoare va creşte an de an, astfel că e) Dezvoltarea creşterii animalelor şi a productivităţii lor, îmbu­
în 1960 va ajunge la cca. 380; reţeaua de staţiuni se va lărgi sim­ nătăţirea calitativă a şeptelului.
ţitor în regiunile mari producătoare de cereale, Constanţa, Galaţi,
Cu încredere în forţele creatoare ale clasei. noşstre muncitoare,
ale ţărănimii muncitoare, vom realiza sarcinile ce stau în faţa par­
tidului în opera de transformare socialistă a agriculturii.
(Aplauze vil).
Bucureşti, Craiova, Timişoara, Arad şl altele. CIRCULAŢIA MĂRFURILOR
Pînă la sfîrşitul celui de-al doilea plan cincinal, capacitatea par­ ¦»
cului de tractoare ăl S.M.T.-urilor şi gospodăriilor de stat se va Tovarăşi,
mări pînă la cca. 37.000 tractoare convenţionale de 15 h.p. din care
pentru prăşit 17.000; trebuie să se asigure sporirea randamentului In cel de-al doilea plan cincinal comerţul socialist îşi va lărgi
anual pe tractor convenţional astfel ca volumul lucrărilor să şi îmbunătăţi activitatea în scopul unei mai bune aprovizionări şi
ajungă în anul 1960 la peste 12 milioane hectare arătură normală. deserviri a populaţiei.
Fiecare S.M.T. trebuie să fie un organizator şi îndrumător al
Circulaţia mărfurilor în reţeaua comerţului de stat şl cooperatist
producţiei agricole, un puternic sprijin al statului democrat-popu- va ajunge la cca. 45—46 miliarde lei în anul 1960.
iar în lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii. Princi­ - Din totalul mărfurilor desfăcute în a n u l'1960, mărfurile indus­
pala sarcină a S.M.T.-urilor este de a acorda un ajutor puternic şi triale vor reprezenta aproximativ 24 miliarde le i; mărfurile ali­
nemijlocit întovărăşirilor agricole şi gospodăriilor colective în spo­
rirea recoltelor prin introducerea asolamentelor raţionale şi a cu­ mentare cca. 14,5 miliarde lei şi alimentaţia publică peste 7 mi­
liarde lei.
ceririlor ştiinţei şi tehnicii înaintate, de a veni în ajutorul ţăranilor
Industria noastră producătoare de bunuri de larg consum are
muncitori individuali pentru a obţine producţii mai mari şi pentru obligaţia să dea mai mare atenţie calităţii şi aspectului produselor,
a-i îndruma spre unirea lor în diferite forme de cooperare socia­
listă în producţie, cale sigură spre ridicarea nivelului de trai şi avînd în vedere cerinţele populaţiei. Studierea temeinică a cererii
de cultură al maselor ţărăneşti.
de consum a populaţiei trebuie să stea în centrul preocupărilor co­
In parcul nostru actual de maşini agricole se constată anumite merţului nostru socialist, pentru asigurarea repartiţiilor de măr­
disproporţii care determină un decalaj serios între posibilitatea de
lucrare a solului şi posibilitatea de efectuare a lucrărilor de recol­ furi potrivit cu nevpile şi gustul populaţiei.
Comerţul socialist va trebui să recepţioneze cu exigenţă măr­
tat. Astfel, la gospodăriile agricole de stat, lucrările de arat, se­
furile, să nu admită pătrunderea pe reţeaua de desfacere a unor
mănat, grăpat se pot executa mecanizat în proporţie de 95%, în produse de slabă calitate şi în sortimente necorespunzătoare.
timp ce lucrările de recoltare a păioaselor se execută cu combinele
In anii celui de-al doilea plan cincinal va fi lărgită reţeaua comer­
în proporţie de numai 49%. Lipsa combinelor, pe lîngă faptul că ţului socialist — de stat şi cooperatist va fi întărită baza te-h-
nico-materială a comerţului. O atenţie deosebită va trebui acordată
scumpeşte producţia, cauzează la recoltare pierderi de peste 15%
amenajării de depozite şi instalaţii frigorifere, precum şl dotării
din producţia de grîu. Folosirea combinelor la recoltarea păioase­ cu frigorifere şi răcitoare a unităţilor comerciale alimentare şi de
lor în gospodăriile de stat poate da o economie de cca. 60.000 tone
alimentaţie publică.
cereale anual, echivalentă cu costul a cca. 1.500 combine. Trebuie introdusă folosirea largă în unităţile comerciale a utila­
Pentru a se obţine recolte mari trebuie să se introducă pe scară jului modern, a mecanismelor simple şi a instrumentelor care uşu­
largă mecanizarea lucrărilor de însămînţare, îngrijire şi recoltare rează munca personalului comercial şi măreşte productivitatea
a porumbului, florii-soarelui, cartofului şi aplicarea metodelor muncii.
agrotehnice înaintate şi rentabile din punct de vedere economic; Comerţul de stat şi cooperatist trebuie să ia măsuri pentru redu­
sa se extindă recoltatul mecanic al sfeclei de zahăr, al plantelor
cerea sistematică a cheltuielilor de circulaţie, element important al
de nutreţ şi să se mecanizeze pe o scară largă însilozarea nutre­
ţurilor, mulsul vacilor, tunsul oilor şi alte lucrări din sectorul zoo­ preţului de vînzare a mărfurilor.
Cum să ne împăcăm cu nivelul actual al cheltuielilor de circu­
tehnic, care necesită un mare volum de muncă.
laţie, care reprezintă aproape 11% în comerţul de stat (în reţeaua
Paralel cu mecanizarea trebuie să dăm o mare atenţie electrifi­ Ministerului Comerţului Interior 9,4%) şi peste 10% în cel coo­
cării unor lucrări agricole care cer un volum mare de muncă ome­
nească. peratist ?
Este timpul ca organizaţiile comerciale să pună capăt situaţiei
Contribuţia gospodăriilor de stat la fondul centralizat al statu­
grave care persistă, în anumite ramuri ale comerţului şi coope­
raţiei, în ce priveşte folosirea şi păstrarea mărfurilor în bune con­
ru care sînt înzestrate; producţia lor este nestabilă de la un an
diţii şi să lupte cu hotărîre împotriva risipei, furturilor şi dau­
la altul, în loc să se caracterizeze printr-o creştere necontenită. nelor d e'tot felul. Va trebui să se dezvolte larg controlul obştesc
asupra comerţului, în vederea apărării intereselor oamenilor muncii.
Este necesar să facem o cotitură hotărîtoare în activitatea gos­
podăriilor agricole de stat, să trecem la reorganizarea lor pe baza Volumul mărfurilor industriale desfăcute prin reţeaua (?e la sate
îmbunătăţirii conducerii lor, a specializării lor, a mecanizării şi a a crescut considerabil. Totuşi rezultatele în domeniul valorificării
aplicării celor mai înaintate metode agrotehnice.
Trebuie să se lichideze caracterul deficitar al multor gospodării produselor agricole sînt insuficiente, cooperaţia ramînînd mult în
agricole de stat, folosirea neraţională a utilajului şi preţul de cost urmă faţă de posibilităţile mereu crescînde ale ţărănimii munci-
ridicat al principalelor produse agricole din cauza proastei gos­ * toare şi faţă de cerinţele economiei naţionale. .
Trebuie acordată atenţia cuvenită comerţului practicat pe piaţă
podăriri. Gospodăriile agricole de stat trebuie să devină în scurt
timp mari producătoare de cereale, legume, struguri, fructe, car­ de micii producători, care în etapa actuală deţin încă un rol impor­
ne, lapte, lînă, material săditor, seminţe de soi şi animale de pră- tant în aprovizionarea populaţiei. Comerţul micilor producători
poate.fi îndrumat astfel încît să contribuie la o. mai bună aprovi­
silâ, gospodării agricole rentabile cu o mare productivitate a zionare a oamenilor muncii de la oraşe.
muncii, folosind cît mai raţional resursele de care dispun. Aceasta
Un rol important în desfăşurarea comerţului socialist revine sfa­
va permite sporirea însemnată a participării gospodăriilor de stat
turilor populare, care au sarcina să asigure în cadrul fiecărei re­
la cantitatea de produse agricole-marfă şi întărirea caracterului
gospodăriilor agricole de stat ca model de gospodărie pentru ţă ­ giuni circulaţia mărfurilor, prin îmbunătăţirea planificării locale
a comerţului de stat şi întărirea descentralizării comerţului de stat
ranii muncitori din sectorul socialist şi din sectorul individual.
Pentru îndeplinirea sarcinii de sporire a recoltei de cereale şi de şi cooperatist, pentru o cît mai bună aprovizionare a oamenilor
mărire a producţiei principalelor produse animale, o importanţă muncii.
primordială o are folosirea raţională şi deplină a pămîntului, prin­ Dezvoltarea comerţului nostru, la nivelul cerinţelor ce i se pun,
cere o muncă serioasă de ridicare a nivelului profesional şi cultural
cipalul mijloc de producţie în agricultură.
Se impune ca neîntîrziat să se studieze experienţa îndelungată al lucrătorilor din comerţ, de sporire a exigenţei lor faţă de indus­
a ţărănimii locale, a fruntaşilor în cultura plantelor şi, pe baza tria producă-toare a bunurilor de consum la recepţionarea calitativă
cercetărilor ştiinţifice, să se întocmească lucrarea de raionare a a mărfurilor. |
producţiei^ agricole. Sarcini importante stau în cursul celui de-al doilea plan cincinal
O sursă importantă de sporire a prbducţiei agricole, în deosebi în faţa sistemului nostru financiar şi de credit, care trebuie să aplice
a producţiei de cereale, este valorificarea terenurilor încă nefolosite întocmai politica partidului şi guvernului în.ce priveşte finanţarea
sau folosite temporar. întregii activităţi economice, a acţiunilor social-culturale, asigu­
In cursul celui de-al doilea cincinal putem să redăm pentru pro­ rarea bugetelor anuale excedentare şi întărirea mai departe a leu­
ducţia agricolă cca. 100.000 ha. în regiunea inundabilă a Dunării, lui.
sărăturile pe o întindere de cca. 150.000 de hectare, cît şi supra­ Ministerul de Finanţe trebuie să lupte pentru un regim sever de
feţele ocupate de nisipuri, din Oltenia, din vestul ţării, Bărăgan, economii, pentru controlul prin leu al economiei, pentru creşterea
sudul Moldov’ei şi din Delta Dunării. rentabilităţii socialiste a întreprinderilor. Comisiei Controlului de Stat
Prin intensificarea lucrărilor hidroameliorative se vor restabili îi revine un rol important în lupta împotriva birocratismului şi
şi lărgi sistemele existente de desecare din Ţara Bîrsei şl din alte umflării aparatului de stat, pentru întărirea disciplinei de plan şi
regiuni ale ţării. De asemenea, prin lucrări de amenajare, vor fi financiare, pentru dezvoltarea simţului de răspundere în gospodă­
pregătite terenurile din sudul Moldovei care vor fi irigate cu apă rirea avutului obştesc. Ea trebuie să-şi îndrepte mai mult atenţia
din bazinul de acumulare de la Bicaz.
spre problemele producţiei, descoperirii şi mobilizării rezervelor in­
Tovarăşi, terne ale întreprinderilor, sporirii productivităţii muncii şi reducerii
preţului de cost.
Din cauza despăduririlor prădalnice din trecut, a exploatării In cursul perioadei 1956—1960, R.P.R. va dezvolta relaţiile sale
neraţionale a solului de către regimul burghezo-moşieresc, ero­ economice externe : colaborarea economică şi ajutorul reciproc cu
ziunea solului a luat la noi în ţară o întindere mare în regiunile
cu relief accidentat. ţările prietene, precum şi schimburile de mărfuri cu toate ţările,
Din cauza procesului de eroziune, statul şi poporul muncitor asigurînd o balanţă de plăţi echilibrată. O atenţie deosebită va tre­
bui acordată creşterii greutăţii specifice a exportului de mărfuri
pierd anual mari cantităţi de produse agricole Eroziunea nu este fabricate.
un proces static, ci este în mers continuu, ameninţînd şi alte tere­
nuri dacă nu se iau măsuri eficace. Sfîrşitul Raportului în numărul viitor.