Page 54 - 1957-02

Pag. 2
Rabindranath Tagore
La 26 ianuarie, s-a sărbătorit
ziua independentei Indiei.
Este cu neputinţă să se vor­
bească de această dată, atît de
importantă în viata marelui şi
bătrînului popor indian, fără ca
gîndul să nu se întoarcă cu
smerenie la acela care, alături
de Mahatma Gandhi, a fost li­
nul din factorii spirituali oare a
contribuit la trezirea politică a
acestei ţări.
Personalitate polivalentă, Ra-
bindranath Tagore a îmbinat în
modul cel mai armonios posibil
pe creatorul desăvîrşit cu omul
moral şi intelectual, care a slu­
jit deopotrivă patria sa şi în a-
celiaşi timp întreaga umanitate.
? me cîţe un smoc de iarbă as­
Tagore a trăit între anii 1861-
1942, iar bilanţul strădaniei sa­
le în domeniul artei este de-a
dreptul impresionant; zeci de
volume de poezii, romane, dra­
me, eseuri, studii literare, este­
tice, politice etc.
Dacă în opera lui Tagore, re­
cunoaşte India în tot ce are mai
specific: peisaj, obiceiuri, con­
cepţii despre lume şi viată — şi
prin aceasta el este un mare
poet indian — se poate afirma
cu aceeaşi certitudine că prin
profunzimea, varietatea şi bogă­
G r ä d in a r u
Poem despre dragoste şi viaja
8 20
iA-ani trezit odată cu păsărelele, cînd lampa
se stinsese la căpătîiul patului meu.
M-am aşezat la fereastra deschisă şi pusei în
părul despletit o coroană de flori proaspete.
Tînărul drumeţ apăru în lungul drumului prin
pîcla trandafirie a diminefii.
Un şirag de perle purta în jurul gîtului şi ra­
zele de soare cădeau pe coroana sa. Se opri îna­
intea porţii mele şi strigă cu neastîmpăr: Unde
este ea ?
Ruşinoasă nu putui g ră i: Ea, tînăr drumeţ,
sînt eu, sint eu.
Se întunecase, dar lampa nu era încă aprinsă.
Fără un gînd anume îmi pieptănam părul.
Tînărul drumeţ sosi în carul său, în pîrjolul
amurgului.
Caii spumegau, iar veşmîntul său era plin de
pulbere.
El cobori la poarta mea şi întrebă cu un glas
obosit: Ci, unde este ea ?
Ruşinoasă, nu i-am putut răspunde: Ea, oste-
nitule drumeţ, sînt eu, sînt eu.
E o noapte de aprilie, lampa arde in odaia
mea. Briza sudului suflă domol. Papagalul gă­
lăgios doarme în colivia sa. Corsajul are culoa­
rea unui gît de păun, iar pelerina e verde ca
iarba proaspătă.
Stau aşezată pe podea, aproape de fereastră,
priveghind strada pustie.
In bezna nopţii nu contenesc să m urm ur: Ea,
drumeţ deznădăjduit, sînt eu, sînt eu.
Despre viaja şi opera marelui compozitor
La 15 februarie 1957, se îm­
plinesc 100 de ani de la moar­
tea primului compozitor clasic
rus — Mihail Ivanovici Glinka.
Operele lui Glinka, arta, con­
cepţiile sale de creaţie au deve­
nit tradiţia naţională a marilor
săi urm aşi: Dargomîjski „gru­
pul celor cinci“ (Bajakirev,
Mussorgski, Borodin, R'mnski,
Korsakov) şi Cîaikovski.
Denumit pe drept cuvînt „pă­
ruitele muzicii ruse“, Glinka ne
apare prin introducerea cîntecu-
lui popular în muzica simfonică
şi de operă ca un înaintaş al
tuturor şcolilor muzicale naţio­
nale
Născut la 1 iunie 1804, în sa­
tul Novospaskoe din districtul
Smolensk — unde se afla mo­
şia tatălui său, a avut prilejul
de a primi şi o educaţie muzi­
cală, învăţînd de mic pianul şi
vioara. Cîntecele, care i-au în-
cîntat copilăria, au fost proba­
bil prima cauză cape l-a deter­
minat mai tîrziu să prelucreze
de preferinţă muzica populară
rusă.
Intre anii 1818-1822, urmează
la Petersburg cursurile unui in­
stitut unde fii de nobili enau pre­
gătiţi pentru cariera de funcţio­
nari de stat. Aici, în afară de
cultura vastă pe care Glinka şi-a
însuşit-o, a cunoscut şi ideile
revoluţionarilor decembrişti, pro­
O-’.-
DRUMUL SOCIALISMULUI Nr. 679
^Daţtlficußli dt ţtt (V
ţia de sentimente şi idei, prin lături de el, şi care i-a fost în C urgeau vul voi pînaiele, a- au început să ne sosească aju­ — I-om bate unde ştim noi ! D ar, stai, mă luai cu vorba şi
umanismul plin de substanţă şi acelaşi timp şi un discipol — dăugînd picur cu picur iapa toare, ceilalţi ţapinari care lu­ — Cum îndrăzneşti ? Te pui nu spusei ce-am mai păti­
poezie, care curge cu grandoa­ Krishna K ripalani: desprimăvănatului în frumoasa crau mai la vale. Ne-am apuoat în poară cu legea, cu omul le­
rea, dar şi cu mulcomirea Gan­ Vale a Frumoasei. Se destroie- de lucru şi-am început să tra­ gii ? urlă plutonierul ca turbat mit după aceea cu dom’Mogan
gelui, Rabindranath Tagore es­ „Geniul lui îmbogăţea tot ce neau umerii dealurilor de sub gem la marginea apei trunchii şi se repezi cu patul puştii spre
te, deopotrivă, un bun de preţ atingea. întocmai ca soarele, al cojocul greu al iernii, doar prin oare soseau. Grigore. şi cu ceilalţi. O-ho-ho, crezi
al tuturor popoarelor şi deci şi cărui nume îl purta („Rabi“ în­ colnice şi fundături mai zăcea Vreo 12 ţiapine, încîrnite la
al nostru. seamnă soare) răspîndea lumină sub îngăduinţa umbrei cîte o Intr-un tîrziu a sosit şi Mo­ capăt întocmai oa nasul domnu­ c-am scăpat, aşa cu una cu do­
şi căldură asupra întregii sale limbă de nea, gata să se stingă gan şi a început să urle cît îl lui plutonier îi aţinură calea.
Nu trebuie uitată nici activi­ epoci, germina terenul moral şi sfîrşită. Din pămîntul reavăn ţine gura : uă ? Nu crede, nu erau el oa­
tatea desfăşurată timp de 40 de intelectual al ţării sale, dezvă­ răzbăteau aburi pufoşi ; firele de meni de aceia. A venit noaptea
ani ca învăţător „într-un umil luia noi orizonturi ale gîndirii iarbă încremenite de îngheţ, colonelul de la Alba-Iulia, ne-a
sat indian“ pe oare şi-a conţi- şi strălucea deasupra arcadei respirau şi ele din izul as­
nuiat-o „chiar după ce ajunsese care desparte răsăritul de apus. pru oxigenat al primăverii. De — Tulai grădina mea, tuLai — Să nu te atingi de el dom’ strîns pe vreo 25 la post şi dă-i
o celebritate“. Vitalitatea geniului său este în- la declaraţii; cîte o declaraţie
tr-adevăr uimitoare... El a dat sub frunzele de fag şi carpen,
Privind o fotografie a lui Ta­ poporului său, în cursul unei sin­ căzute cu nemiluita în toamnă şi două bătăi. Cînd s-a crăpat
gore, ne poartă gîndul la un alt gure vieţi de om, ceea ce altor au răzbit clopotele de argint
admirator al său, francezul Ro- popoare le-au trebuit secole pen­ — ghioceii — semnalul învierii ultoaiele mele... S-a dus... am plutonier că ne faci şă călcăm de ziuă, ne-o încărcat într-o du­
main Rolland, care-1 descrie ast­ tru a realiza, o limbă în stare pădurii. Pe dealuri, unde şi unde
fel : „Această figură impunătoa­ oîte o turmă de oi, sătule de fîn băgat o groază de bani în ea. legea, zic eu. Şi pentru a întări bă pe vreo 9 inşi şi dă-i dru­
re a cărui vorbă calmă, mişcări de a exprima cele mai subtile şi frunzare oaută cu buze laco­ mul la Bălgrad .. Două luni am
E adevărat că Ia capătul din cele spuse, rnai adăugai : Să stat închişi pînă la proces.
armonioase, lumina ochilor că- modulaţii ale gîndirii şi sensi­ cunsă pe după muşuroaie sau pe sus al satului, după ce valea ie­ şti că avem cu toţi un gînd :
prii la umbra genelor frumoase, sub tufe. — Cine a atacat forţa publi­
răspîndea o seninătate măreaţă... bilităţii, o literatură demnă de şea din strînsoarea stâncilor se să ferim satul de prăpăd,
veţi putea simţi sub pacea şj — Se desprimăvărează — zise că ? Aceşti indivizi ! răcnea acu­
muzica liniilor, tristeţile domi­ a fi studiată în orce universita­ moş Gherasim privind pe sub pupa bot în bot Plutonierul nu
nante, privirea fără iluzii, inte­ pleoapele-i zbîrcite. Şi punîndu-şi zarea.
te de pe glob. Dintre toţi scrii­ mina streaşină, îşi roti privirea
ligenţa bărbătească ce înfruntă spre cărările de pe dealul Opin­ POVESTIREcu grădina cea se dădu bătut, — Tot satul domnule proca-
torii moderni ai Indiei, el este cilor, continuând cu glasul său încărcă puşoa şi
cu hotărîre luptele vieţii fără ca răguşit de isteţ povestitor : co­ mare a domnu­ tăr, tot satul, şi femeile şi-au
singurul apreciat în aceeaşi mă­ boară ţapinarii, îi vreme bună
spiritul să consimtă a fi tulbu­ de lucru. Ce drăguţă de vreme, lui Mogan. Fă­ trase un foc în împlântat mîna în frizură la
sură, începînd de la cei mai ra­ ca aurul ! Să tot lucri, zău aşa...
rat de acestea“. Acuma-i vremea luorului ia ţa ­ cuse el întăritură de zid şi lem­ aer, apoi începu să rînjească vă- dom’ plutonier ăla de-i ziceţi
finaţi intelectuali burghezi, de pinarii. Alunecă trunchii prin ne .dar aceasta poate că n-ar zînd că femeile şi coniii s-au
încheiem această mult prea apă mai altfel ca păstrăvii. „forţă publică“.
la cei mai savanţi profesori uni­
sumară prezentare a poetului Ei... mare meşteşug să ştii fi ajutat cu nimic în faţa sute­ cam sp eriat: vă fac pielea ciur, — Să vină martorii, strigă
versitari, pînă la cei mai simpli să-i descaţeri de prin vîrcioroa-
reproducînd următoarele rînduri ge, de pe sub rădăcini şi de preşedintele, un fonfănit cu vreo
oameni din aglomeiatele străzi
ce aparţin unui om care a trăit lor de trunchi cîţi se adunaseră să ştiţi voi că cu autoritatea 30 de ha. de vie pe iîngă Alba-
ale Calcuttei, sau din cele mai Iulia.
în ultimii ani ai lui Tagore, a- api. nu-i de glumit.
îndepărtate sate ale Bengalu­ Cum stăm aşa şi mă gân­ Apoi se repezi la Grigore şi îl In sală in tra ră : crîşmarul
lui“, deam ce-i de făcut, căci apa se izbi cu patul puştii în piept. Bălătruc, domnişoara Măriţi,
nepoata lui Mogan şi nepotu-s'u,
umfla în dosul lemnelor adunate Grigore se prăvăli la pămînt.
domnul Ghiţă. După vreo două
grămadă, deodată îl aud pe Mo­ Nu ştiu ce s-a întîmplat şi
minute, intră soldatul de la
gan răcnind : cum s-a întîmplat, însă m-am
post, unul Pavel Goran, băiat
— Toată lumea la marginea pomenit cu mîna în frizura cea
bun şi liniştit.
satului, la grădina mea ! creaţă a plutonierului, care urla Preşedintele îi jură pe fiecare
— Dar bine, domnule Mogan, cîţ îl ţinea gura. Jos mînile de pe rind şi începu să le pună în­
zic eu, la grădinile noastre, la pe autoritate... Lasă bă de fri­ trebări : t
oasele noastre nu te gîndeşti ? zura au to rităţii! — Domnişoară Măriţi Mor­
Nu te gîndeşti la celelalte sate, Ţineau vreo 6 ţapinari de el gan : aţi văzut cînd aceşti indi­
la aţîtea poduri cîte s-iar dis­ ca-n cleşte. Mogan care mai îna­
vizi au atacat forţa publică?
inte îl îndemna pe plutonier:
truge ? — Da, am văzut.
— Mulţumesc i zise preşedin­
tele pe nas şi-i făcu un semn cu
după pietre. Apoi de-i dai dru­ mîna că-i destul.
mul la vale cu capătul subţire După ce-i întrebă şi pe cei­
Zi după zi, vine şi pleacă. înainte, numai bine te blagoslo­ lalţi îi veni rîndui şi lui P a ­
Du-te şi dăruieşte-i această floare din părul veşte ortacul din celălalt sector,
meu prietene. vel, ostaşul de la post.
Dacă el întreabă cine i-o trimite, nu-i spune,
căci nu vine decît ca să plece. că-i faci mare încurcătură. De Cînd trebui' să pună jurămin-
nu-i om aspru, şi i se aşază cî-
El stă sub un arbore, în pulbere. te-un trunchi de-a curmezişul tul, îi tremura graiul şi se îne­
Aşterne-i pentru culcare petale de flori şi frutir
ze, prietene. ca de parcă ar fi mîncat porum­
Ochii lui sînt trişti şi privirea îmi întristează
inima. văii pe La cîte-o cotitură, i se bele.
Nu spune nimic din ceea ce gîndeşte: el vine
numai şi pleacă. adună stive cît casa. Na, mai Preşedintele repetă întrebarea.
desfă-le dacă poţi ! Pacostea cea
29 rngre e că apa nu-i cernută, ea Pavel înghiţi odatp în sec,
mai aduce şi vreasoufi şi bolo­
Vorbeşte-mi iubirea mea I Rosteşte-mi cuvin­ vani. Cînd îi plutire mare, nu-ţi apoi zise fîstîcit:
tele pe care le cîntail trebuie vreme de un ceas şi „ga­
tul“ — digul cum îi ziceţi dum­ — Să trăiţi dom’ preşedinte...
Noaptea îi întunecată. Stelele sînt pierdute
în nori. Vîntul suspină printre frunze. să trăiţi... am primit ordin să
declar c-am văzut.
Pârul lung îl voi despleti. Mantia-mi albastră
mă va învălui ca noaptea. Iţi voi apleca pe sînul — Măi, ai văzut ? mai în­
meu capul; şi aici, în singurătatea dulce să vor­
bească inima ta. Lăsa-voi pleoapele şi te voi as­ trebă odată foanfa.
culta. Chipul nu ţi-l voi privi.
neavoastră, tovarăşi — îi şi — Sigur c-am văzut, că doar
ridioat. Apoi se umflă apele după nu eram orb. Numai că nu e-
gat, şi La pleznire ji curat po­
top. Tot mătură dih"'oaie, şi ram la post, eram piecat în con­
căţel, şi purcel, şi casă, şi grajd.
Spală, cum se zice ca apa. cediu, acasă. Ordinu-i ordin,
dar nu mă lasă inima să mint...
Şi mi-e frică şi de lege şi de
Nouă, ena să ni se întîmple jurămînt
In sală se făcu gălăgie. Pre­
odată. şedintele scutură din clopot şi
Iacă, uitai să vă spun că am — Tacă-ţi gura, mie nu-mi cu energie dom’plutonier, cu e- sala amuţi.
fost vreo cincizeci de ani ţa- trebuie poduri, lemnele mele se nergie 1 măsura acum livada cu
transportă pe apă. paşi mari, alergând spre casă. — Martorii acuzaţilor 1 strigă
pinar. Sosise şi şeful postului de jan­ — Cu energie dopT Mogan, preşedintele cel fonfănit. Din
darmi, plutonierul Mustaţă Ga- cu energie, îi strigă în batjocu­
? vrilă. Cînd mă auzi, acesta se ră învăţătorul satului, privind sală şi de afară, de pe coridoa­
repezi cu patul puştii La mine cum acesta o tulea.
E ra prin o mie nouă sute trei­ uriînd : re, se adunară peste 100 de oa
zeci şi... Plutăream nişte Pe plutonier l-am legat cu
trunchi bătrîni din parchet de la — Faci agitaţie comunistă ? meni. Nu mai încăpeau în sală.
Qaşa, pentru baia de cărbune de Ai ? Te leg în şepte lanţuri. Ce brăcinarele de la cioareci, iar fe­
Şi apoi, cînd vorbele vor înceta, amîndoi vom la Petroşeni şi pentru firezul cel grădinile voastre ? Toate grădi­ Preşedintele se holbă speriat
rămîne tăcuţi şi liniştiţi; doar arborii vor şuşoti mare de la Sebeş. Erau de-ai lui nile voastre la un loc, nu fac cît meile îl păzeau.
în întuneric. Mogan, unul din Căpîlna, pu­ Ţapinarii se apucaseră de lu­ pe după ochelari. După ce tuşi
tred de bogat şi rău la inimă ca grădina domnului Mogan. Ce,
Noaptea va păli, ziua se va naşte. lipianul. Plutăream de vreo 4 zile. postul de jandarmi, proprieta­ cru. M-am alăturat şi eu celor­ şi-şi şterse ochelarii îl jură prl-
Noi. mai departe, ne vom adinei privirile li­ tea statului romîn, nu-i în pe­
nul în altul şi apoi vom străbate iarăşi căile ricol ? Dar dacă aşa i-o fi scris... lalţi şi am desfăcut digul de la îpa dată pe învăţător. Mănăilă
noastre. n'tele. să i se întîmple. De ce l-au aşe­ livadă, iar cu arinii tăiaţi şi cu Zamfir, învăţătorul satului, vor­
brazii din dig am făcut un stă-
Prezentare şi traducere zat lîngă vale, de ce nu l-au vilar de unde cumpeneam apa bi despre necazurile şi sărăcia
aşezat în deal, lîngă casa dom­ înspre livada lui Mogan. Bine ţapinarilor, despre Bogăţia dom­
de MARTINOVICl IV. nului Mogan? Să nu scoateţi o că n-am zăbovit mult. Nici n-am
vorbă 1 Spre grădina domnului terminat bine lucrul şi deodată nului Mogan, despre inima lui
Mogan, înainte marş !
Era pe la amiază şi UT1 ortac se dezlănţui iadul pe pămînt. rea şi nu uită să spuie, că des­
de-ial meu, ce avea în pază o ir
De la deal se auzi vuietul apei pre păţania noastră s-a scris
cotitură mai sus de mine oale S e cobora soarele după deal. ce năvălea puternic înspre noi,
La munte, începuse să ful­ scăpată din strînsoarea stînci şi-n gazetele din răsărit şi a-
gere şi să trăznească. Asta ne lor. Ne-am luat străiţile şi ţa-
de-o jumătate de ceas, n-ia băgat mai trebuia. O ploaie acum ar pinele şi ne-am urcat pe coas­ pus care, după cum zicea el,
fi însemnat curat potop. Ne ui­ tă. Potop pe lume, nu altceva.
de seamă cînd i s-au aşezat cru­ tam îngrijoraţi spre muntele în­ Viaufri gălbui de iapă, înalţe cît ne-au luat apărarea.
negrit de nori. Toţi tăceam. Toţi
ciş doi hîrdălăi de trunchi groşi, ne gîndeam ce-i de făcut. dealul purtau pe ele buştenii ca Cînd vorbea mai frumos în­
ca butoaiele, şi lungi de vreo 8 pe nişte chibrile. Cînd s-au izbit
Centenarul GLINKA Odată ajunşi, ne-am răsfirai văţătorul şi zicea că tot satul
pe cele două maluri şi am înce­ de stâvilar n-am putut să nu
m. Apoi, alţii, şi alţii, vreo două­ put să împlântăm cu sete şi ciu­ a hotarît aşa, să scape sărăcia
zeci. S-a trudit bietul om să-i dă securile în lemnul moale de închid o clipă ochii. Dar numai
desoaţere, dar n-a putut. S-a •arin. o clipă. Vuietul surd şi lovitu oamenilor de prăpăd, arătîndu-i
băgat în apa rece pînă-n brîu, rile puternice, repetate, m-au în-
dar trunchii se înţepeniră pe du- — Baci Gherasim, unde pu­ cunoştinţat că buştenii s-au o- pe ceilalţi martori, se deschise
p-o stîncă. Ce să facă bietul om? nem arinii ? mă întreabă un ti­ prit. Digul aşezat pieziş în ca­
A început să alerge spre mine, nerel. lea apei a rezistat furiei. Buş­ o uşiţă mică în peretele din spa­
strigînd cît îl ţineau baierile tenii începură să alunece prin
pagate chiar de unii din profe­ kin în cunoscutul lui poem cu glasului : Baci Gherasjm L. — Unde trebuie ? zic eu. livadă înghesuiţi, întocmai oa tele preşedintelui. Un funcţio­
sorii săi. Are ocazia aici să-şj acelaşi nume — Atunci e bine !
dezvolte şi talpniul muzical sub — Foarte bine 1 oile cînd ies dimineaţa din staul. nar lung ca un par de fasole,
supravegherea unor renumiţi Acţiunea scenică şi muzicală Nu trecu un ceas şi livada era
pedagogi. îşi deşăvîrşeşte cu­ în opera „Ruslan şi Ludmila“ Se acţunase lot satul la grădi­ plină de buşteni. E adevărat ca cu ochelarii pe vîrful nasului
noştinţele muzicale şi prin că este mult mai seînteietoare şi na lui Mogan sa vadă ce se s-au făcut ceva stricăciuni, dar îşi scoase capul pe uşiţă şi se
lătoriile de studii făcute în Ita­ somptuoasă decît în opera „Ivan va întâmpla. Noi trăgeam cu ţa- noi trebuia sa alegem între o apropie tiptil de preşedinte. Ii
lia şi Germania. Susanin, care e dominată de pinele trunchii grei de arini pe livadă şi un sat de oameni şopti cpva la preche. Preşedin­
un dramatism profund. Se evi­ dunga văii în jos, dar nu ne
Glinka, devine un pianist de denţiază în „Ruslan şi Ludmi­ Baci Gherasim !... lăsa inima şa-i apărăm avutul Pentru că, să ştiţi, casele noa- tele sări ca ars şi strigă din
prim rang şi un strălucit impro­ la“ încă odată, talentul de sim- lui Mogan. stre-s, tot pe lîngă vale, şi praf
vizator. De asemenea, un adnţj- fonist a lui Glinka, acordînd or­ Ne-am întîlnit pe la jumăta­ le-ar fi făcut puhoiul. fugă:
rabil interpret vpcal, înzestrai chestrei un rol important. tea drumului ce ne despărţea... Numai plutonierul Mustaţă se
cu un remarcabil talent pentru agita în stînga şi-n dreapta şi Să nu mă întrebi, fătul meu, — Suspendăm şedinţa pentru
canto — de caire s-a ocupat In afară de aceste dpuă lu — Te miri ? întrebă moş Ghe- împărţea la dumnezei şi alţi de ce ne-aşezăm casele pe m ar­
mult. crări, Glinka a scris şi multă sfinţi de gîndeai că el îi avea cu ginea apej. Ţi-o spun eu şi da­ cinci minute.
muzică instrumentală, simfoni­ •carul: că nu mă întrebi.
Preocupat cje timpuriu de pro­ că şi de cameră. Ne mărginim nasim, iprivind şiret spre cel Am aflat mai tîrziu că-1 che­
blemele mpzicii nationaţe, reu­ doar să amintim cîteva 'dini• cele de faţă. Cum de-am ştiut, zici ? — Bateţi măi pilonii, striga el! Ni-e dragă valea asta, oare
şeşte să realizeze prima operă mai cunoscute : „Uverturile spa­ Apoi cînd îi plutire, noi, ţapina­ — Ii batem dom* plutonier, mase ministrul la telefon şi l-a
naţională rusă, cu caracter pa niole“, D.qnşţţj spaniol — „Jota rii ştim că dacă nu ne mai so­ îi jjatem... ştjm noi unde să-i ba­ ne hrăneşte din tată-n fiu, va­
triotic, intitulată „Ivan Susanin“ aragoneză“, fantezia „Karnarin- sesc trunchii — de bunăseamă tem, zise' unul Grigore, ţapinar lea asta limpede ca lacrima de cam terfelit. Mai enau două luni
(1836). In această operă, Glin­ skaja“ (un model de simfoni- vestit de pe lîngă Şugag. prunc, neogoită ca ţapinarii la
zare a cântecului popular rus), Sîntem într-un gînd îmi dă­ ospăţ. In ea, limpezesc muie­ pînă la alegeri şi ministrul can­
ka îmbină în chip organic tra ­ „Amintirea unei nopţi de vară dui eu cu socoteală.
diţiile muzicii de operă apu­ la Madrid“ etc. Datorită legă­ — Ce mă !? se oţărî pluto­ rile cămăşile de cînepă aspră, dida tocmai la Sebeş. Aşa
seană, cu nesecata comoară de turii strînse cu viata şi arta nierul. pînă se fac moi ca vata. In ea
melodii populare ruse. In urma poporului, operele lui Glinka s-o-ntîmplat ceva. Şi mai ştim se scalflă gîştele şi copiii vara, că, după socoteala dumnea­
succesului operii „Ivan Susa­ că minuta-i cît ceasul de mare în ea ne adăpăm vitele.
nin“, i s-a oferit lui Glinka — s-au păstrat şi au crescut în şi sprinteneală trebuie şă fie rpai lui, nu-i tocmai potrivit să
postul de dirijor, al corului importantă. In zilele noastre, ele ceva ca la iepure, ca de nu, apa Vezi că-i cu folos ? Şi-apoi,
curţii imperiale. Se dedică acti­ sînt mult puse la locul lor de nu cunoaşte aritmetică, îţi aduce să-ţi mai spun ceva : ne-am o- se pună rău cu noi. Dar oricum
vităţii pedagogice în domeniul cinste cuvenit, cinste de care hişnuit cu ea — ca dumneata cu
muzicii vocale şi dă la iveală Glinka nu se bucura prea mult muzica de.;,la radio : ne cîntă zi s-ar fi pus, noi ţapinarii nu ne
o seamă de romanţe deosebit în viată, deoarece era acuzat şi ncapte în fel şi fel de şoapte,
de apreciate. că .a adus „mujicul“ pe scenă şi se-ngînă cu glasul privighetorii, puteam împăca cu el, zise moş
cu şuierul mierlei şi cu fluie­
In 1842 termină opera „Rus- în muzica clasică. rele ciobanilor. Ş-apoi c e ! Vq- Gherasim scotînd din tabachere
Activitatea lui este mult apre­
lan şi Ludmila“ o operă basrp, alţi trunchi şi ţi-i ţestuie ca pe­ lea noastră curge doar pe pă­ o „Mărăşească“ pe care o a-
cu caracter feeric., inspirată iot ciată astăzi, iar lucrările lui, mîntul tării...
din creaţia populară rusă. Su­ sînt cunoscute în întreaga lume. ria. Iacă de ce am fugit într-a- prinse şi trase cu poftă din ea.
biectul este folosit şi de Puş-
Prof. I. MUNTEANU colo cît mi-au îngăduit picioa­ Apoi continuă. Pe la două
rele ceasuri după amiază veniră cu
Dar stai să-ţi spun mai de-
vaiosul. Eram achitaţi.
parte :
Cum zic, mă-ntîlnesc cu omul. Vuia sala tribunalului de nu
vînăt şi de spaimă şi de aler­ ştiai ce j. Atunci m-am gîndit
gătură. Mai că nu mai avea glas
cum stăm aşa în boxă : multă
putere zace în oamenii ăştia
în el. blînzi şi moi la vorbă. I-am a-
semuit cu Valea Frumoasei cînd
Nu l-am întrebat prea multe, a năvălit înspre livada lui Mo­
mi-am schimbat ţapinul în mîna gan.
stîngă şi am alergat pînă la lo­ Şi dacă ai zăbovit pe la noi,
cul cu pricina. Cînd ani văzut să-ţi mai spun că de multe ori
grămada de lemne, aşezate
asemui slăvilarul făcut la liva­
fie-ncotro, mai înaltă ca o casă, da lui M.ogan cu o zj însem­
am rămas înmărmurit. Ce să mai
facem, era tîrziu. Dacă am fi nată, din vjaţa noastră care a
putut onri plutirea, ar fi fost n ă­
dejde. Dar trunchii nu conte­ întors ţqaţe apele pe făgaşul
cel bun.
Şi ştii de ce a rezistat bara­
neau să se izbească în căsoaia jul ? Pentru că au lucrat ţapi­
nari vrednici la el.
cea mare. N-a trecut un ceas şi PETRE TIRAU