Page 78 - 1957-02

Pag. 2
!?Mág
De'ce i-or fi sţîiis oârtiëriii ăŞâ/nuam
putut să mă dumiresc şi cu tot inte­
resul pe care l-am depus pentru â da
dé originea acestui htime. nu a fost
chip să aflu ceva. Unii zicëaii că el
s-ar fi trăs din viţă strămoşfească, alţii,
că'cel care îl purtă 1-âr fi primit da­
torită uniţi defect de grai şi' aşa măi
departe, în jurul lui umblaţi fei dé
fel de scornituri. De fapt, nici cltiăr
el, Boga, nu era în stare să dea vrefo
lămurire mai limpede. Acest lücru îrtsă,
nu aVea cine ştie ce ifnpbrtanţă. Boga
se lipise de oamenii îh mijlociii cărora
trăia nd atît prin numele lui, cît prin
aceéa că era foârfe cumsecade. Mic,
negricios, cu un obraz plin de zbîrci-
turi, cu nişte ochi cenuşii înfundaţi sub
o pereche de sprîncene ţepoase, îşi pe­
trecea timpul mai mult pe hotar, păzind
oile satului. Gurile sparte scorniseră fel
de fel de întîmplări, care de care mai
hazlii, în centrul cărora se găsea si­
tuat acest pumn de om, tăcut şi veş­
nic cu luleaua între dinţii galbeni şi
lungi. Cea mai frecVentă şi de care s-a
făcut niai mult haz, suna câni în felul
următor :
Cineva, nu s-a putut şti ciné, s-a
apiicat să sptiriă că înfr-o zi a ador­
mit la umbra unui fag. Gînd se trezi,
oile fiii mai erau nicăieri. Se porhi
a le căuta, aşa într-o doară, pesté
cîmp, pfîh pădure, dar nici chip, de a
le da dfe iifmă. Cînd se lăsă pe dosul
leşnicului humai ce se nimeri drept
îh tiiijloc de drum cu un lup. Dar ce
lüp, 6 jigodie amarîtă, numai pielea şi
oasele. Se opri Boga, se opri şi lupul
şi se măsurară o vreme cu priviri lun­
gi, apoi deodată, lupul se apucă de un
plîns neogoit. Şi plîngi şi plîngi, de să
ţi se rupă inima. Boga se socoti, ce
se socoti şi apoi începu şi el mai în-
tîi a lăcrima, apoi chiar a plînge de-a
binelea. Au stat aşa în mijloc de că­
rare, multă vreme, bocindu-se pe între­
cute. Cînd se opriră, îşi şterseră la­
crimile apoi se zice că lupul ar fi în­
trebat : ¦
— De ce-ai plîns tu, măi Boga?
— Mi-a fost milă de tine, dar tu?
— Eu? făcu lupul. Dar cum să nu
plîng, cînd de săptămîni întregi caut
şi, eu un om ca lumea să-mi astîmpăr
foamea şi cînd colo mi-a fost dat să
întîlnesc o pocitanie de să nu-mi ajun­
gă nici pe-o măsea.
Mult l-au mai necăjit ficiorandrii sa­
tului pe Boga cu istoria asta. El nu
zicea însă nimic. Ii privea, doar din-
tr-o parte cu ochii lui de funingine, îşi
strîngea buzelé Vihfete şi subţiri în
formă de ptlhgă, stupea eu năduf, apoi
pleca murmurînd :
— Sîntü’ vost’, de hăndrălăi 1...
Deosebit éra Bbgă al nostru şi în
ceea cë îi priveşte îmbrăcămintea.
AVea opinci de tureacă, cü gurgüiuri
marii întoarse în sus, că te aşteptai
din clipă în clipă să-l prindă de nas.
Cămaşa lui îi cădea fluturînd peste
cioarecii lărgi. Pe cap purta o pălărie
rotunda, despre care se spunea că era
deodată cu el. Pe lîngă toate aces­
tea, mai avea un pieptar de păhură
neagră, şi prin aceâsta mai alés, Bogâ
se diferea mult de ceilalţi semehi ai
săi. Avea în partea lui stîrtgă Uri bu­
zunar mare de pînză în care îi erau
aşezate la rînd : luleaua, briceagul,
amnarul, punga cu tutun, cremenea, iăsca
şi alte diferite lucruri trebuitoare pen­
tru un cioban prevăzător, aşa cum era
el. Toate acestea erau legate bine cu
sfori, peritrh ca astfel să nu le piardă
în nici o împrejurare. Adunate gră­
madă în buzunarul pieptarului cîntă-
reau cam mult şi aceasta era pricina
pentru care năzdrăvanul nostru mer­
gea aplecat într-o parte.
OOOOOOOCOOOOOÓOOOÓ0 0 0 -0 0 0 0 0 0 0 0 < X X > 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 < lOOOOOOOOOCOOOóOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOÓÓ^OOOO
Solia unui aii (1907)
— FRAGMENT —
Ne batfe-n porţi, smerit un sol,
Ducînd în jarul inimii, d'drtibl
Un murmur lin, purtat dfe ani în şir Spre poarta sufletului nost’ grăind
Cu-amar de lacrimi şi iz de cimitir.
E solul brazdei frămîntate, ud
De tot noianul lacrămilor reci,
Purtind obida locului, de veci
E solul vosf al celor mulţi. V-aud.
Vă simt şi vă cuprind cu gîndul meu,
Pe voi pe tbfi cei mulţi, loviţi de toţi,
De toţi cari ca şi voi, aceiaşi coţi
De cer privfeâu, dar nu ştiau ce-i greu.
STRIGĂTURI
La Leliţa cea frumoasă
Să nu ţii oglinda-n casă
Că se tot uită-n oglindă
Iar gunoiu-ajunge-n grindă
Şi nu vrea să-l scoată-h tindă.
Harnică-i mîhJdr'a lâ lucru
C-ă avut noroc cit cucu,
I-a cîntat de s-a sculat
C-o mîncău muşteVe-n pat,
Că muştele-s blestemate
Vin la gură nechemate.
Trecui văiea satului
La casa bogatului.
Şi bogatu-ml dă avere
Să-i iau fata de muiere.
• • .i \
Boii-s buni, vacile-m i plac
JL . ::ar>‘ ; : y g ......
Rîdeâ scurt, rînjind cîţiva dinţi gal­
beni, iar vorbele şi le tretîiura priritfe îmbrăcat într-o uniformă cenuşie şi
buze hîrşîit ca printre dinţii unui pifep-
ten.
IritîmpTâreâ povestită mai îhaihte, era
desigur o scorniră; dâr nU era deloc
sedrnire că el a fost un om inimos şi
că aşa mărunt şi neînsemnat cum era,
s-a purtat, cum puţini alţii s-ar fi
purtat âşa că el în asemenea primejdii.
Iată cum s-au petrecut lucrurile.
Era, în spre toamnă. Trecuseră cî-
tevă săptămîni de cînd armatele noas­
tre, luptau de acum împotriva adevă­
ratului duşman al omenirii — fascis­
mul. înnebunite de groază, ultimele ră­
măşiţe ale acestuia, parte fugiseră,
parte se predaseră, iar o parte în­
fundate prin păduri, alcătuiseră ade­
vărate bande teroriste Ce tîlhăreau
omul la drumul mare, ba chiar şi sa­
tele mai izolate.
Boga nu ştia nimic de toate ăceâ-
tea. înfundat prin plaiurile munţilor
vara şi prin văile dealurilor iarnă, nu
se interesa niciodată despre cine anu-
me-i la putere, ori de cursul războiU­
lui. Ştia doar că lumea se bate amar­
nic, undeva departe, dar nu iscodise
niciodată mai mult. Acum aflase că va
fi în curînd pace, că vin ruşii care
aduc această pace, dar se mulţumise
la atît.
Intr-una din zile, lăsat într-un cot,
pe pâjiştea verde a unui răzor, stătea
privindu-şi turma şi scoţînd rotogoale
de fum albăstrui, ce se împrăştiau apoi
grăbite peste cîmpul neted. Se gîndea
că îi e pe terminate tutunul Şi că va
trebui să facă un drum pînă în sat.
Soarele, lucea şters apleeîndu-se tot
mai mult peste mtichea unui deal de­
părtat. Oile păşteâu molcuhi, mărunt,
scuturîndu-şi tălăngile. De după un dos
de pădure mijea şovăielnic o geană
de nor alburiu.
Deodată, Bultan, cîinele miţos, ce îi văzu cum se furişează cu băgare de
era mereu nedespărţit de el, se ridică seamă prin tufiş, apoi îi pierdu din
în picioare, adulmecă în partea din priviri. Un timp nu mai âu'zi nimic,
spre pădUre şi lătră scurt, prevenitor. în afară de cîţiva gffeeruşi, ce ţîriiau
Boga privi îh direcţia în spre care lă- nepăsători, risipiţi prin frunze. Un­
trase cîinele, dar nu văzu nimic. Tur­ deva priii' apropiere se iscă apoi o în­
ma păştea liniştită) iar tufişurile, sfe- vălmăşeală mare, răsunară cîteva îm­
măriate ici, colo, la întîmplare, nu puşcături, apoi din nou se aşternu o
clinteau. Strigă la cîine să se ogoiască, linişte grea. Boga, fără sa mişte, părea
dâr acesta păru că se întărită şi mai că nici nu mai respiră, căuta să nu
rău. Din nou privi Boga şi de rîndul piardă nici un stinfet.
acesta cu mai multă băgare de seamă. Cei doi, intrară din nou în luminiş.
Nici acum nu zări nimic şi tocmai vroia Pe braţe purtau un om legat, care din
să strige iar la cîine, cînd, o trosnitu- . cînd în cînd se zbătea, încercînd să-şi
ră de armă îl făcu Să răpună neclin­ rupă frînghiile ce-i încolăceau pieptul şi
tit. Răsună încă o trosnitură şi atunci mîinile. II rezemara de un copac, apo'
văzu cum una din oi se'răstoarnă pe eu o altă frînghie îl legară de acesta.
spate, bătînd aerul cu picioarele. Itne- Era înalt, îmbrăcat în haine kaki, iar
Din zori v-aud sub glie, prin pămînt,
In rădăcini de plîns, uşor suind
De voi, aş vrea ca-n lut să mă frămînt.
Să-mi storc sufletul în voi, de lot
Şi-n fundul negrului pămînt să-not,
Să izvorăsc în miez de bob de grîu,
Cu pieptul năvălind îh soare, rid,
Şi bate iar în nopţi acelaşi sol
Ducînd în jarul inimii, domol
Acelaşi murmul tremurat de vînt,
Un cîntec noii, al biruiriţii cînt.
CORIOLAN BA'RBAT
Dat cu fata ce să fac,
Că-i urită, goală drac.
Dragi-mi sînt boii şi căfu,
Pe fată mînce-i-o jaru
Dragi-mi sînt boii şi locu
Pe fată mînce-i-o focu.
De-aşi trăi ca frunza-n vie,
Nu iau fată cu moşie.
Mai }Vbine u, na s•aw.ra• c- aV. ’
Ce cu mîna ei se-mbracă. .
De n-ar fi dragostele,
Ce s-ar face fetele ?
S-ăr topi că frunzele
Cînd cad toamna brămele.
Culese din satul
jBOIA-BIRZI
'DRUMUL {SOCIALISMULUI
diat din umbra, unui tufiş, se ivi un om răspundă. Boga văzu cum la un mo­
prinzînd baia căzută, dispăru cu ea cu
tot printre copacii pădUrii.
Lucrurile se petrecură cu o aşa re­
peziciune şi aşa de neaşteptat, , îneît
Bogâ nici nu avu vreme să se desme-
teceâscă. îndată ce prima uluială îi
dispăru se uită peste oile, care păş­
teau mai departe ca şi cînd nimic nu
s-ar fi întîmplat. Bagă ¦de seamă că îi
luaseră chiar pe Breaza, o mioară
blindă şi ascultătoare ca un om, Simţi
că-1 năpădeşte o mînie nestăpînită.
— Nu scăpaţi voi de mine, sîntu’
vost’...
îşi îndesă cu nădejde pălăria pe
frunte, îşi vîră luleaua în încăpătorul
buzunar şi chemîndu-şi cîinele le luă
urma. Era sigur că-i va găsi, deoarece
cunoştea toate potecile, ca-n palmă. A-> 11 mai despărţea doar cîţiva paşi. Scoa­
dunîndu-se ghem se strecură printre mă­
răcini, înconjură cu băgare de seamă
rugii deşi ce-i stăteau în cale, sări cu strînse cu putere în pumn şi se lăsă
o uimitoare repeciziune peste trunchii
căzuţi la întîmplare, apoi se opri după
o tufă de alun.
Auzi glasuri. Se apropie mai bine
şi într-o poiană rotundă şi strimtă din
imediata apropiere văzu pe cel care-i
îfnpuşcase mioara şi încă p e , doi tot
îh haine cenuşii îmbrăcaţi. Unul jupuia
pe Breaza, iar un altul se căznea să
dea foc la o grămadă de vreascuri.
Gel care luase oaia, tot căuta de zor
într-un sac de merinde.
Şi, tocmai cînd Boga se tot uita la
el, neşfiihd ce să facă, auzi din nou
un pocnet şi văzu cum cel care voia să
aprindă focul se întinde la pămînt dînd.
din picioare, taman ca Breaza lui. Cei­
lalţi doi se aruncară fulgerător după
copaci Şi scoţînd pistoalele începură a
trage şi ei. Pocnetele se porniră în­
verşunat de o parte şi de alta. După
un timp cei doi nu mai traseră. Boga
ANÜL M ARII RĂSCOALE
o v e s t e i r i s !g
Şoptfeam între noi şi parcă ni se în­
călzeau inimile cînd ne gîndeam că
odată cu săra om fi pela căşile noas­
tre şi om mînca eîtfe un cocoloş de
mămăligă caldă.
Dar... boier Gogu se închisese în
casă şi de noi nici că-i păsa. Visco­
lul începuse demult, cu putere şi ne
biciuia feţele supte de vlagă. De lâ un
timp ne pierdurăm răbdarea. Bietul tata
îi spuse lui Gruia Popojină :
— Mă Gruio, mă, nu vezi că talharu
ăsta îşi bate joc de Viaţa noastră.
— Ba eu văd, dar hai să mai răb-
dăm oleacă, că doar, doar s-o îndura
şi s-o milostivi de noi.
Ne pierdurăm răbdarea. Biata Ivanca
lui Mănoiu, învineţită cum era, încre-
mfeni câ o stană de piatră, apoi... căzu
moartă în zăpadă. Cercarăm noi să o
ducem în casa slugilor, crezînd că o
să-şi revină, dar degeaba. Slugile şi
logofeţii ne luară în rîs.
Nici nu ştiu cum, dar deodată îl
văzui pe tata şi neică Grliiâ Popojină
că se răped cu furie şi încfepUră să lo­
vească cu ce au în mînă, în uşa unde
se băgase spurcăciunea de boier.
Atunci începurăm să răcnim cu- toţii
din toate puterile.
Petre Zgîmboaic, care ne apăra de
dulăi, omorî unu cu furca şi Treâşcă
altu cu săcurea .
De sus din conac se auziră puşcături. ful de post, cu nişte jandarmi şi ne-a
ZZZZZO.
de Sub umărul drept îi asuda o şuviţă
de sînge. Cu priviri crunte de ură şi
mînie oamenii în uniformă cenuşie, îl
tot întrebau ceva, la care însă el, se
vede că nu vroia în nici un chip să
ment dat, unul dintre ei apucă un
vreasc aprins şi-l apropie de faţa şi
ochii omului legat. Simţi atunci că nu
mai poate răbda. Habar nu avea cine
sîiit cei doi sau cine e oriiUl care a
fost adus la urmă. Un lucru însă îi era nului ridicate drept paravan, îm ­
limpede: primii, eraU nişte tîlhafi, şl
nti-i era atît de mioara lui cît de
faptul că acum puneau la cale o nouă
mişeîie.
Nu stătu să se mai socoteâscă mult
ci cu grijă, de-abuşilea începu a se
apropia tot mai mult de marginea lu­
minişului. Ajunse chiar în spatele lor.
se din buzunaru-i larg briceagul, îl dez­
legă, îl deschise cu băgare de seamă, îl
pe vine. Trase cîinele lîngă el apoi
deodată se zvîrli înainte ca -dintr-un
arc, strigînd:
— Prinde Bultan 1
Cu toată greutatea corpului său fi­
rav, căzu în spatele unuia din cei
doi, împlîntînduj-.cu nădejde briceagul
drdpt lîngă şira spinării. Cel atacat,
dădu din mîini şi se rostogoli apoi la
pămînt horcăind. Căzînd pe spate, îl
prinse pe Boga sub el. Sîngele ce-i
împroşca din tăietură începu să îm­
proaşte ca un furtun. Cu mare greuta­
te Boga se smulse de sub el şi ridi-
cîndu-se privi oarecum buimăcit spre
celălalt. Acesta se tăvălea într-o groaz­
nică încleştare cu cîinele. Era încol­
ţit pe obraji şi de o mînă, iar Bultan
era tăiat în două locuri. Cîinele mîrîia
şi sfîşia de unde prindea. Omul de sub
el tot încerca să scoată de la' şold
un pistol.
Boga, îşi culese la repezeală cnţi-
tul de pe pămînt şi se aruncă asupra
lui. începu a izbi la nimereală. Se în­
vălmăşiră aşa pe iarbă, unul peste
altul, oameni şi cîine, muşcînd, lovind,
mîrîind sălbatic, setoşi de a se ucide.
Deodată, Boga auzi o detunătură şi în
nas îi năvăli înecăcios miros de iar­
bă dfe puşcă. Îşi auzi cîinele scheu-
nînd jalnic şi înţelese că a rămas nu­
mai singur în luptă. Se pomeni deasu­
pra omului cu care se bătea. Era roş-
cât, cu un piept lat şi cu braţe groase,
pline de pistrui. II văzu cum încearcă
să îndrepte spre el pistolul care încă
fumega de glonţul pe care-1 trimisese
îh Bultan. Adunîndu-şi' foaie puterile
împlîntă eu nădejde lama briceagului
îh gîtul gros ce zvîcnea sub el. Simţi
că potrivnicul se zbâte puternic, apoi
văzu cum pistolul âefestuia scapără.
Cevâ uscat şi rece îl străbătu prin
coaste şi pe ochi i se lă să un întune­
ric orb. Se lăsă sfîrşit pe o parte, zgîr
cindu-se.
? de tine“.
Aşa l-au găsit spre seară nişte pă­
durari, adunat tot grămadă, ţeapăn,
lipsit de viaţă, iar ceva mai la o parte
întins într-o supremă încordare, zăcea
încremenit Bultan. Tot morţi, risipiţi pe
pajiştea poenii, erau şi cei trei oameni
în uniforme cenuşii.
Omul legat de copac era un ostaş
sovietic, iar cei 3 care-1 prinseseră,
erau fascişti, fugiţi prin păduri de
teama dreptei jUdefcăţi ce-i aştepta.
Lupta grozav de sîngeoarsă ce s-a pe­
trecut în poiană, oamenii o aflară din
gUra sovieticului şi aşa, întîmplareâ a-
ceasta a călătorit din gură în gură,
phrtîhd pînă departe vestea despre
moartea eroică a lui Boga, omul cel
mai mărunt şi cel mai liniştit de prin
acele locuri. PAVEL CH1R1LA
— FRAGMENT —
Trăgea tîlharul de boier, trăgeau logo­
feţii. La început nici că ne păsa de
puşcăturile lor şi mai cu furie ne nă­
pusteam spre uşa conacului.
Tocmai atunci, un plub îl lovi de
moarte pe Spiridon Bădoi.
— Trageţi în noi ? Ne omorîţi ? Ho­
ţilor, tîlhariior, vă cerem mămăligă pen­ am atacat pe boier şi-am pornit să
tru munca noastră şi voi ne omorîţi.
Ha ticăloşilor, hoţilor... se auzea des­
luşit glasul lui tata, David Florin şi
Gruia Popojină.
Cînd văzurăm că nu mai trag, ne
luarăm morţii pe tărgi aşa cum ne-a
învăţat nenea Gruia şi am pornit
înapoi.
începuse să se întunece şi viscolul
ne biciuia grozav peste faţă. Eu du­
ceam cu Zgîmboaie pe Spiridon şi din
cînd în cînd mă schimbam cu Pascu
Ologu. Viscolul parcă era şi mâi pu­
ternic. Pe deasupra noastră, sîrmele
de la telegraf, parcă se jeleau şi ele
de mila noastră.
Cînd să intrăm în sat, patrulele de
jandarmi ne aşteptau călări. Le vorbise
prin tiligraf, Dichiriu, şeful gării din
Traian.
Noaptea, ne-au băgat în ¦primărie,
unu peste altu, iar morţii !-am lăsat
afară pe sala primăriei.
Dis de dimineaţă a venit Juvel'e, şe­
dus în grajdul pczlului de jandarmi.
EHI a dm, suAţLt'iz.a..
Seară de iarnă aspră. Gerul
muşca plin de nesaţ obrajii că­
lătorilor ce aşteptau, adunaţi în
paltoane, să sosească trenul. Ie­
şiseră de-a valma din sala de aş­
teptare şi acum, ţopăiau pe peron,
vîrîridu-şi nasul în gulerele palto­
potriva gerului năpraznic. E ade­
vărat, că nu ieşiseră de bună voie
ci, după cum se vede treabă, fu­
seseră păcăliţi.
Un tînăr oacheşi îmbrăcat fis­
tichiu, cu o pălărie ale cărei bo­
ruri ar fi ajuns pentru trei, cu
nişte pantaloni strînşi pe gdrhbă
de la d căror manşetă mai era un
lat de m îna pînă la pantofi şi cu
un fular pestriţ răsfrînt obraznic
pe sub barbă, anunţă cu prefăcută
seriozitate: Vine trenul. Aşa că
oamenii ieşiră buluc să-şi ocupe
locuri. Tinărul dispăru. Abia după
vreo zece minute, un ceferist se
duse la biroul de mişcare să se
Intereseze de sodrta trenului. Cînd
l se spuse că trenul soseşte abia
peste vreo 40 de minute, îşi dădu
seama de isprava necinstită a tî-
nrirului. Ii anunţă şi pe ceilalţi să
se. întoarcă în sala de aşteptare.
Sosi însfîrşit trenul. Locomoti- Tînărul, nu mai ţinu seama de b ătrîn u lu i: „Altădată să-ţi faci
13
PARTIDUL
Partidu-mi dă lumină şi putere
Cum mama mi-a dat viaţă şi cuvînt
Şi inima care mereu îmi cere
Să cînt partidului, mereu să-i cînt.
...El m-a-nvăţat ce-i dragostea şi ura
Ce-i bine, rău — în viaţă tot mi-a spus...
In luptă forţă-mi d ă : învăţătura
Să port stindardul roşu tot mai sus.
BUCURIA
Intîia floare-a primăverii
Mă bucură şi mă-nfioră
Precum în clipa revederii
Surîsul scump ca o comoară.
Dar trebuie cinstit să spun că
Mai mult mă bucură, mă-neîntă,
intîiul om ce-1 văd pe luncă,
In glie plugul cum împlîntă.
La-ntrecere peste coline
Visînd recolte mari şi coapte
Cu el alături parcă-mi vine
Să ar din zori şi pînă-n noapte.
T. BUCIUM
REVENIRE
— sonet —
Am revenit la ţarina natală
De bucurie pieptu-mi mi-a să lta t;
Ce bine e să vii din nou în sat
Să-i regăseşti pe cei scumpi ţie, iâra,
Pădurea veche lin a tremurat
Smaraldul fin din haina-i triumfală,
izvorul de argint, plin de sfială
Bolborosind încet, m-a-ntîmpinat.
6 ciocîrlie din zări senine
Şi-a slobozit făptura spre pămînt
Rostogolind cu ea prelungi suspine.
Ih minte-aud cadenţa unui cînt
Şi-atunci am început în vers să-l cîn t:
„O ! plai natal, ce dor mi-a fost
DORU STA1CU şi
SERG1U SBUCHEA
000<C>00 OOOOOOOOOOOOOOO
Aştepta să vină B'udu, un majur de la
centru.
S-ati pus pe ospătate în casa lui
Juvete, mai întîi, ca să ne poată bate.
Noi toţi ne-am hotărîtsă nu scoatem
un cuvînt. Intr-un tîrziu, Budu a coborît
la noi. Ne-a întrebat cîte şi mai cîte
în bătaie de joc. Apoi nfe-a învinuit că
facem răscoală. A scris el acolo ce-a
vrut şi ne-a pus să semnăm. Dintre noi
niciunul nu a vrut să semneze.
— Bine hoţilor, tâlharilor de drumul
mare, mamă voastră de... Cristoşii voş­
tri de., vă arăt eu vouă acum ce-aţi
făcut.
Şi primul pfe care l-a strigat a fost
neică Gruia Popojină.
— Semnează, mă hoţule, hîrtia asta,
că de nu şi oasele ţi le rup.
— Nu semnez nimic, răspunse dîrz
Popojină.-
— Nu, ha ? Nu, ha ? şi loviturile de
pumni îl doborîră la pămînt. Apoi cu
centironul şi cu cizma îl bătu pînă a-
proape de leşin.
Ne îngrozirăm cînd uşa se deschise
şi îl împinse peste noi. Nu se cunoş­
tea dacă-i viu sau mort, dacă-i oth sau
altceva. Era tot numai zdrenţej şi plin
de sînge. Lacrimile i se împreunau în
bărbia plină de sînge.
Apoi îi veni rîndu lui tătîne-miu, că
ei doi cică ar fi fost capul răscula­
ţilor. ION BECHERETE
Nr. 685
B
va pufăia ostenită sub cercurile Pe moş Stoica îl supăra mai cu
de promoroacă înţepenite pe piep- seamă tonul ponincitor al tînăru-
lu-i puternic. Călătorii alergau lui. Şi se gîndea că n-ar strica
grăbiţi, • răspîndindu-se în lungul să-i dea o lecţie. Dar uhă straş­
trenului să-şi ocupe locurile. Ce- nică, nu fie cum, care să-l facă
ferisiul moş Ion Stoica, căci aşarl pe înfumuratul acesta să se tre-
chema, îşi puse mai îniîi cufâra- zească. Cum ? Să-i zică vreo cl-
şul pe coridor, apoi sări sprin­ teva aşa de la obraz ? Nu. Nu
ten în vagon. Se aşeză pe prima prinde la asemenea oameni. Tot
bancă din compartiment. Era sin­ frămîniîndu-se îşi aruncă ochii
gur. După puţină vrem e intrară pe geam. In zare apăreau şi dis­
doi tineri, dar cum lumina era păreau colinele înveşmîntate de
stinsă, nu le dădu nici o impor­ zăpadă din împrejurimea Vinţu-
tanţă. Tocmai îşi făcea socoteala lui. Apoi, prin faţa geamurilor
cînd se va întoarce din tură, ca­ începură să alerge în sens invers
re-i sînt ortacii de luciu, cînd îl semafoarele. Trenul se opri pen­
auzi pe imul din cei doi tineri tru cîteva m inute, apoi o luă iar
hohotind: la sănătoasa. Guralivul îl între­
bă ia r:
— Le-am făcut figura! Să vezi
ce mal tropăiau pe peron... — Măi¦ avem, moşule ? Spunea
nasoala aia că nu-i departe. Ce
Bătrînului i se ridică sîngele în dracu trece aşa de greu vremea
cap, cînd află că iînărul acesta-i asta ?
cel care-şi bătuse joc de oameni
în gară. Tocmai voia să-i spună — Mai, răspunse sură moş Stoi­
cîteva vorbe de ocară, cînd iî­ ca.
nărul cel guraliv îl în trebă:
La prima gară, după ce trenul
¦— Ascultă, vrei m ata să-mi se oprise, moş Stoica îşi anunţă
spui cîhd om ajunge la Vinţ ? tovarăşul de călătorie:
Nu de alta dar s-ar putea să fiu
ocupat, ori să adorm. Acesta se ridică, îşi luă în gra­
bă pălăria şi paltonul, îşi învîr-
Luat pe neaşteptate bătrînul se ti fularul pe după gît şi înainte
oferi să-i facă acest serviciu. de a o zbughi pe uşă îi reproşă
EFj bătrînul ceferist şi începu a dis­ datoria aşa ciim trebuie¦. Să anun­
cuta din nou cu prietenul s ă u : ţi călătorii mai devreme". Apoi
— Auzi dragă, şi cum 2ic, am dispăru căci trenul se pusese din
cunoscut-o tot în tren. Vedetă, nou în mişcare.
ce să-ţi. spun. Şi se îmbracă... — Cred că ii-am făcut-b aşa
după ultimul cuvînt al tehnicii, cum trebuie, răspunse moşul apă-
Astă seară, au bal. La bal mă duc. sdt. Celălalt tînăr se apropie de
Mă aşteaptă în gară. geam. II aburi, apoi îl şterse cu
palma să-i vadă „vedeta". I se
— Atunci o să te distrezi, in­
terveni al doilea tînăr, care pă­ păru că nu-i gara Vinţ. Trase
geamul, se uită în urmă şi sub
rea mai puţin vorbăreţ. priviri îi apăru inscripţia lumi­
— Şi încă cum. Le-am pregătit
şi o supriză ; ha... ha... Să vezi nată, care devenea din ce în ce
ce supriză. mai m ic ă : „Alba—Iulia". In ur­
— Iar vreo trăznaie. ma trenului alerga disperat un om.
— Ei, ce te pricepi tu. Era Vasilică, colegul lui. Dar tre­
— Hai spune-o. nul nu vroia să încetinească, ci
— Păi dacă-i surpriză cum să din contra...
ţi-o spun ? Dar hai, fie, pentru Tînărul îşi făcu mîinile pîlnie
tine. Am un banc... O să-i ţin pe şi, parcă satisfăcut, strigă în noap­
toţi în stradă 5 minute. La ră­ te :
coare, să stea la răcoare. — S-a dus dracului surprizaaa!
Timpul trecea neobservat. Tre­ — S-a d u s ! îi răspunse moşul
nul alerga parcă năuc printre co­ în locul celui care alerga în ur­
linele de zăpadă strînse de vînt mă.
pe după parapete. Gările rămî- — Dar de ce i-ai făcut-o, mo­
neau în urmă una cité una. Cei, şule? întrebă tînărid nedumerit.
doi tineri sporovăiau într-una. — Am fost printre cei care ne­
Din cînd în cînd, guralivul în­ am lăsat prostiţi în gară la ple­
treba cu destul de puţină de- care. Aşa e drept — ce să-i faci,
cenfă:
— Ei moşule, n-am ajuns încă ? supriză pentru surpriză.
Bătrînul răspundea scurt: N u! P- JIRAU
— ' Si
250 de ani de la naşterea
lui CarloGoldoni
Aproape în fiecare an, cea vestită pe atunci „comme-
Consiliul Mondial al Pă­ dia dell'arte", strălucitoare timp
cii iniţiază aniversarea de aproape două secole, la un
unor scriitori, artişti, oa­ nivel mai înalt. Goldoni fixează
meni de ştiinţă, care au comediei obiective precise, îi
îmbogăţit patrimoniul co­ creează mijloace noi şi eficace
mun al popoarelor din de critică, îi găseşte izvoare de
lumea întreagă. viaţă, transţormînd-o într-o
Anul acesta, îh luna fe­ creaţie realistă care nu mai are
bruarie se celebrează a- nimic comun cu teatrul de pînă
niversarea lui Carlo Gol­ atunci.
doni, ale cărui piese de „Mirahdolina" (Hangiţa), de
teatru, înfruntînd veacuri­ pildă, zugrăvind conflictul din­
le se adresează omenirii, tre un proaspăt îmbogăţit şi un
pe deasupra graniţelor, autentic nobil decrepit, în plină
cUcetindu-i zînibetele şi decădere, perfigurează viitoarele
inima. conflicte ale luptei de clasă; iar.
Carlo Goldoni, născut la Vene­ finalul exaltînd virtuţile omu-
ţia în 23 februarie 1707, a profe­ lui simplu, căci Mirandolina,
sat ca avocat la Florenţa, Pisa respinge pe céi doi aristocraţi
şi Siena. Fără îndoială că tribu­ putrezi şi alege pe vrednicul
nalul i-a furnizat o galerie de ti­ chelner Fabricio pe care îl ia
puri şi o serie de întîmplări ca­ „chiar dacă e sărac lipit", dă
re i-au folosit desigur mai tîr­ piesei un vădit caracter progre­
ziu în zugrăvirea unor persona­ sist. „Slugă la doi stăpîni" este
le sau în alcătuirea subiectelor un tablou plin de viaţă, cu pu­
unora dintre piesele sale; dar ternice trăsături realist-critice, al
avocatura nu l-a putut distrage sociâtăţii italiene din secolul al
de la marea şi unica lui pasiune — XVIII-lea. „O întîmplare ciuda­
teatrul. In cele din urmă, în tă" tratează triumful dragostei
sincere a doi tineri împotriva ti­
1747, Carlo Goldoni închide ul­ raniei părinţilor, care căutau ca
timul dosar juridic şi odată cu prin căsătoria copiilor lor .să-şi
el, pentru ultima oară, uşa bi­ mărească veniturile. Acest tablou
roului de avocatură, pentru a se al cupidităţii josnice a autocra­
dedica în întregime teatrului. A- ţiei i-a fost servit lui Goldoni
lăturîndu-se unei trupe de actori, chiar de realitate. In memoriile
se consacră definitiv scenei, scri­ lui se găseşte următoarea men­
ind şi jucînd nenumărate piese ţiune cu privire la piesă: „Aceas­
a căror faimă trece foarte cu­ tă povestire curioasă şi neobiş­
rînd peste hotare. nuită este adevărată-. Mi-a po­
vestit-o un bogat negustor o-
In vremea aceea teatrul în­ lahdez, iar eu i-am schimbat
truchipa sufletul popular. In ju­ doar locul acţiunii, numele ero­
rul scenei, de cele mai multe ilor şi am scris piesa".
ori o simplă estradă în faţa că­
reia se aflau cîteva bănci, cea De-a lungul veacurilor, bur­
mai mare parte a spectatorilor ghezia a preluat o serie dintre
stîtid îh picioare, se frămînta cele mai hidoase trăsături ále ă-
omul de rînd, cu veselia lui ne­ ristocraţiei, uneori ducînău-le
stăvilită, cu verva plină de apro­ mai departe în josnicie. De a-
pouri, cu rîsul sănătos Şi cu ceea, comedia lui Goldoni, vie
riposta facilă, pipărată şi pli- Şi strălucitoare de vervă, este
azi la fel de actuală şi cucereş-
na de duh. Actorul de atunci e-
ra în mare măsură şi coautor, te masele cu aceeaşi uşurinţă ca
Dar foarte curînd, el ire- acum 200 de ani, făcînd aceeaşi
ce de această etapă, ridicînd operă deosebit de Utilă de salu-
tradiţia comicului popular din a- britate morală şi socială.