Page 9 - 1957-02

, ' entrais i
"'9:cn9 ?
Anul IX. Nr. 668
C u v î n t a r e a t o v a r ă ş u l u i GH. G H E O R G H I U - D E J
TOVARĂŞI,
La 3 februarie poporul nostru va păşi în faţa
urnelor spre a-şi alege deputaţii în Marea Adunare
Naţională. Desfăşurarea întregii campanii electo­
rale a constituit o strălucită expresie a marilor
drepturi şi libertăţi democratice pe care le-au cu­
cerit oamenii muncii. Aceste drepturi cetăţeneşti,
consfinţite de Constituţia Republicii Populare Ro-
mtne, asigură dreptul de vot tuturor cetăţenilor
ţării. In alegerile ce vin va participa la vot un
număr de trei ori mai mare de alegători decît pe
vremea stăpînirii burgheziei. Milioane de oameni
au luat parte la cele 6 mii de adunări pentru pro­
punerea candidaţilor, întîlniri ale candidaţilor cu
alegătorii, adunări din întreprinderi şi instituţii,
întruniri şi mitinguri de masă ce au avut loc în
toate oraşele şi comunele ţării noastre. Au luat
cuvînlul la aceste adunări peste 35.000 cetăţeni.
Activitatea politică a maselor de oameni ai
muncii a depăşit în amploare toate campaniile
electorale pe care le-a cunoscut tara noastră. In
cadrul întîlnirilor şi adunărilor electorale munci­
torii, ţăranii muncitori, intelectualii, în cuvîntul
lor, şi-au manifestat încrederea profundă în poli­
tica partidului şi guvernului, dind dovadă de o
înaltă conştiinţă şi maturitate politică. Cu simţ
de răspundere şi interes deosebit faţă de proble­
Marea superioritate a democraţiei socialiste
Nu ne miră faptul că desfăşurarea campaniei
noastre electorale n-a fost pe gustul unor organe
de presă şi posturi de radio occidentale. Dacă am
li fost lăudaţi de cercurile reacţionare ne-am fi
putut întreba pe drept cu vîn t: cu ce am greşit oare?
Este firesc ca acestor cercuri să nu le fie pe
plac încrederea poporului nostru muncitor în o-
rînduirea socială pe care şi-a ales-o, unitatea ce­
lor mai largi mase populare în jurul partidului şi
guvernului, participarea lor activă la măreaţa o-
peră de construire a socialismului.
Cine sînt însă acei care îr.cearcă să ne dea lecţii de merican în lupta împotriva dominaţiei
democraţie prin mijlocirea posturilor de radio oc­
cidentale? Reprezentaţii unor regimuri care nu
sînt decît forme mai făţişe sau mai deghizate ale
dictaturii burgheziei asupra poporului. Cum stau
lucrurile în această privinţă în Statele Unite ale
Americii? Iată ce mărturiseşte fostul candidat la
preşedinţia S.U.A., Stevenson: „Cabinetul preşedin­
telui Eisenhower oglindeşte spiritul adevărat al
partidului republican. Criteriul numirilor în cabi­
net a fost succesul financiar. El şi-a ales un gu­
vern de directori de industrii şi milionari... Par­
tidul lui Lincoln a devenit partidul lui Cadillac“.
O singură rezervă se poate face la această ca­
racterizate: că ea se potriveşte şi partidului demo­
crat, al cărui lider este Stevenson.
Conducătorii S.U.A. ne dau drept model „de­
mocraţia americană“, prezentînd drept esenţă a
acesteia sistemul mai multor partide. In realita­
te sistemul acesta mult lăudat constă într-o sim­
plă perindare la putere a două partide — repu­
blican şi democrat — care de fapt reprezintă deo­
potrivă interesele marilor fabricanţi şi bancheri,
interesele capitalului monopolist.
Am cunoscut şi la noi în ţară, pe vreme3 în
care domnea „democraţia“ burgheză, rotativa gu­
vernamentală: se înfruptau pe rînd din ciolanul
puterii cînd ţărăniştii, cînd liberalii, după sistemul
„vin ai noştri, pleacă ai noştri“. Am cunoscut şi
metodele „democratice“ ale acestor partide: bu­
toiul cu ţuică, bîta, comunele aşa-zis „contami­
nate“. votul morţilor, dezgustătoarea demagogie
electorală şi teroarea care o însoţea. Nu este oare
de-a dreptul ridicolă pretenţia propagandiştilor a-
flaţi în solda imperialismului de a ademeni po-
porui nostru cu aceste „frumuseţi“ ale democraţiei
burgheze?
In fapt, oamenii muncii din Statele Unite ale
Americii se bucură doar de acea faimoasă liber­
tate, despre care încă Marx arăta că nu constă în
altceva decît „de a hotărî la trei sau şase ani care
membru al clasei dominante să reprezinte şi să
calce în picioare poporul în parlament“. Prin vo­
tul Jor, alegătorii americani pot hotărî doar care
dintre tele ¦ două partide ale capitalului mono­
polist să aibă acces la veniturile statului, să-şi
îmbogăţească partizanii, să dezlănţuie un nou val
dc teroare poliţistă.
De fapt întreaga economie americană este do­
minată de 60 familii de ultra-miliardari şi alte
cîteva sute de magnaţi ai marelui capital, în frun­
te cu alde Rockefeller, Morgan, Dupont, Mellon:
aceştia hotărăsc soarta guvernelor, numesc şi des­
tituie pe miniştri, trag din umbră sforile politicii
inlerne şi externe a statului — tentaculele trus­
turilor întinzîndu-se departe dincolo de frontierele
Statelor Unite. La conducerea ministerelor se pe­
rindă mari financiari, conducători ai marilor fir­
me industriale şi bancare, directori şi consilieri ai
monopolurilor. Sau poate vor încerca d-nii Dulles,
Humphrey, Wccus, Summerfield şl alţi colegi ai
lor din guvernul american să susţină că strînsele
lor legături, de notorietate publică, cu trusturile sînt
simple „invenţii răuvoitoare ale propagandei co­
muniste”?
Şi atunci se pune de la sine întrebarea: ce fel
de democraţie este aceea, unde o mină de mari
potentaţi ai capitalului monopolist, lacomi de su-
praprofituri fabuloase, decid destinele unui întreg
popor? Dominaţia cinică a celor puţini dar pu­
tred de bogaţi, asupra celor mulţi, asupra majo­
rităţii muncitoare şi exploatate — iată esenţa sis­
temului pe cr.re-1 proslăvesc propagandiştii plătiţi
ai trusturilor. Şi încă ni-1 mai şi oferă ca model!
In Statele Unite muncitorii reprezintă mai mult
de jumătate din populaţie, alcătuind împreună cu
PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UN1ŢI-VĂ! P e n tru so c ia lism , p e n tru o v ia ţ ă
Duminica, 3 februarie 1957
la marea adun are populară, d in sala F lo reasca
mele obşteşti, alegătorii au dezbătut diferite as­
pecte ale politicii partidului de industrializare a
ţării, de transformare socialistă a agriculturii, de
ridicare a nivelului de trai al populaţiei, au dez­
văluit lipsurile existente în unele domenii, au fă­
cut propuneri cu privire la căile înlăturării lor.
Adunările şi mitingurile electorale s-au încheiat
cu angajamente însufleţite ale muncitorilor, ţăra­
nilor şi intelectualilor, ale femeilor şi tinerilor de
a sprijini aplicarea programului de măsuri adop­
tat de Congresul al II-lea al partidului şi de
plenara Comitetului Central din decembrie.
Numai o orînduire populară, legată prin mii de
fire de mase, poate asigura o asemenea partici­
pare activă a milioane de cetăţeni la viaţa po­
litică a ţării. Care dintre statele capitaliste ar cu-:
teza să încredinţeze adunărilor popu­
lare din fabrici, sate, instituţii de cul­
tură dreptul de a-şi propune candi­
daţii ? Care partid burghez aflat la
putere s-ar încumeta să cheme ma­
sa largă a alegătorilor să analizeze
în cadrul adunărilor electorale felul
în care au fost îndeplinite prevederile
programului lor de guvernare, să pună
în discuţia oamenilor muncii măsu­
rile guvernamentale ce urmează a fi
adoptate ?,
fermierii mici şi mijlocii covîrşitoa-
rea ei majoritate. Cum se face atunci
că în parlamentul american, în atîtea
şi atîtea guverne ale S.U.A. n-a izbutit să
răzbată măcar un singur reprezentant
autentic al clasei muncitoare şi al fer­
mierilor mici şi mijlocii, adică al a-
celor clase care prin munca lor creea­
ză bogăţia Americii ? Din ce cauză
cercurile guvernante din S.U.A. tra­
tează drept crimă penală eforturile
eroice ale comuniştilor pentru unirea
forţelor democratice ale poporului a-
marelui capital monopolist, pentru pa­
ce şi progres ?
Răspunsul e limpede : pentru că în
ciuda pălăvrăgelii demagogice şi a li­
bertăţilor formale cu care se împău­
nează, democraţia burgheză, aşa cum
arăta Lenin, „rămîne întotdeauna — şi
în condiţiile capitalismului nu poate
să nu rămînă — strimtă, ciuntită, fal­
să, ipocrită, un rai pentru cei bogaţi,
o capcană şi o minciună pentru cei
exploataţi şi cei săraci“.
Deosebit de perseverent ne dăruieşte cu lecţii de
democraţie postul de radio Londra, deşi i-ar fi stat
mai bine să informeze opinia publică mondială
despre unele trăsături ale parlamentarismului englez
asupra cărora nu prea obişnuieşte să insiste. Ar fi
deosebit dc instructiv dacă radio Londra ar arăta
cîte sule de lorzi fac parte din parlamentul englez,
ocupînd scaune moştenite sau obţinute prin numi­
re de sus, fără a fi avut nevoie să dea ochi cu a-
legătorii. Ar fi de asemenea util să se dea publi­
cităţii o statistică sinceră care să arate cîţi dintre
deputaţi sînt reprezentanţi ai marelui capital, ce
trusturi stau în spatele lor, indieîndu-se totodată
şi beneficiile încasate an de an de aceste trusturi.
Oamenii simpli din Anglia ar putea să vadă a-
tunci mai limpede legătura dintre sistemul politic
ex.stent în Anglia şi sistemul economic, caracteri­
zat prin faptul că 2% din proprietari au acaparat
64% din bogăţiile ţării.
Doar nu din cer sau prin munca lor proprie au
obţinut capitaliştii englezi asemenea bogăţii, ci
prin jefuirea sîngeroasă a popoarelor coloniale şi
prin exploatarea oamenilor muncii englezii Ce are
comun un asemenea sistem cu democraţia reală,
cu domni3 poporului?
Deosebirea dintre democraţia formală şi demo­
craţia reală reiese limpede, Comparînd, de pildă,
compoziţia socială a parlamentelor din ţările ca­
pitaliste cu aceea a candidaţilor Frontului Demo­
craţiei Populare în alegerile pentru Marea Adu­
nare Naţională. De unde vin, pe cine reprezintă
candidaţii Frontului Democraţiei Populare? Ei vin
de Ia strunguri, din mine, de la războiul de ţe­
sut şi de. pe şantierele de construcţie, din S.M.T.-
uri, de pe ogoarele patriei, din instituţii de cultu­
ră, din laboratoare. Printre ei nu este nici un singur
moşier, fabricant, bancher sau acţionar, ci numai
muncitori, ţărani, intelectuali. (Aplauze). 169 din­
tre candidaţi sînt muncitori şi ţărani care lucrea­
ză efectiv în producţie. Ceilalţi candidaţi sînt
muncitori şi ţărani care ocupă funcţii de răspun­
dere în viaţa obştească şi de stat, cadre didacti­
ce, ingineri, tehnicieni şi alţi oameni de cultură,
slujitori ai cultelor,, militari. 67 candidaţi provin
din rîndurile naţionalităţilor conlocuitoare din
ţara noastră. 71 dintre candidaţi sînt femei. Ma­
rea Adunare Naţională ce va rezulta din alegeri
va fi un corp cu adevărat reprezentativ. (Aplauze
puternice).
Oricît s-ar strădui să înşele masele apologeţii
„modului de viaţă american“, problema fundamen­
tală a democraţiei constă în baza ei materială. In
orice stat capitalist, unde cea mai mare parte a
bogăţiilor ţării este acaparată de minoritatea ex­
ploatatorilor, nu poate fi vorba decît de o „demo­
craţie“ a sacului cu bani.
Democraţia socialistă are o bază trainică —
proprietatea obştească asupra mijloacelor de pro­
ducţie, temelie a tuturor celorlalte drepturi şi li­
bertăţi. In Romînia nu există capitalişti, bancheri.
îm belşugată, pentru pace, pentru
fericirea scumpei noastre p a t r i i ,
4 pagini 20 bani
mw.jihiuubhwm«maaarhmcse
moşieri. Oamenii muncii au devenit singurii stă-
pîni ai bogăţiilor ţării, în mîinile lor se află în­ noii orînduiri sociale în ţările socialiste constă
treaga putere de stat şi faptele dovedesc că ei ştiu
să conducă statul în interesul poporului, asigurînd
înflorirea patriei. (Aplauze).
In ultimul deceniu, poporul nostru a realizat în
toate domeniile de activitate un progres fără pre­
cedent. Desigur, nivelul producţiei industriale, ni­
velul de trai nu sînt încă la nivelul celor mai a-
vansate ţări capitaliste. Dar, amatorii occidentali
dc comparaţii în acest domeniu se fac că uită ni­
velul de adîncă înapoiere a ţării de la care a pornit zaţii obşteşti înmănunchiate în cadrul Frontului De­
opera de construcţie socialistă. Ei se fac că uită
cum trăiau oamenii muncii din ţara noastră sub
călcîiul capitaliştilor şi moşierilor. Dar nu pot să cu bilanţul realizărilor obţinute de poporul nostru
uite muncitorii cum robeau cîte 10— 12 ore pe zi,
fiind plătiţi după bunul plac al patronilor, pentru
ca apoi, aruncaţi pe drumuri, să umble din poartă
în poartă căutînd cu disperare muncă şi o bucată
de pline. Nu pot să uite ţăranii cum erau jefuiţi de
moşieri şi chiaburi, de negustori şi cămătari şi cum
pămîntul stropit cu sudoare şi lacrimi de ei era vîn-
dut cu toba. După acest „pitoresc" — pitorescul bo­
lilor sociale cu răspîndire de masă, al celui mai
înalt nivel de mortalitate infantilă din Europa, al
analfabetismului — tînjesc apologeţii „democraţiei"
occidentale de la posturile de radio americane „Eu­
ropa Liberă“ şi „Vocea Americii“, de la Radio Pa­
ris şi Londra. Au şi după ce să tînjească. Căci vre­
murile de robie, de adîncă înapoiere şi mizerie nea­
gră, cînd voinţa cercurilor imperialiste era lege în
ţara noastră, cînd burghezia şi moşierimea romînă
ie îndeplineau slugarnic orice ordin şi le puneau la
dispoziţie bogăţiile ţării şi munca poporului — a-
ceste vremuri s-au dus şi nu se vor mai întoarce
niciodată. (Aplauze puternice).
Noi nu ne gîndim să le dăm oamenilor muncii
din Occident lecţii despre cele ce au de făcut pentru
a scăpa de exploatare capitalistă. Această chestiune
îi priveşte pe ei şi noi n-avem obiceiul să punem
la cale treburile altora. Dar, de vreme ce unele per-
soans oficiale şi instituţii de propagandă din Apus
nu se jenează să se amestece în treburile noastre
interne, ne dau lecţii despre democraţie, ba chiar se
oferă să ne „elibereze“ — toată această vorbărie nu
poate să nu ne sugereze unele întrebări:
— Poate exista egalitate şi identitate de inte­
rese între cele cîteva sute de trustmani şi zecile de
milioane de oameni ai'm uncii care trudesc pentru
îmbogăţirea acestora ?
— Să fie oare însufleţite masele de muncitori şi
de mici fermieri şi ţărani din ţările Apusului de
o asemenea dragoste faţă de capitalişti şi moşieri
îneît să nu se poată lipsi de ei ? »
— Poate oare cineva să pună la îndoială ceea
ce faptele dovedesc zi cu zi — dorinţa fierbinte
a maselor muncitoare din Apus de a se elibera de
apăsarea trusturilor, de toţi paraziţii şi trîntorii
ce Ie stau pe grumaz ?
La noi, muncitorii împreună cu ţăranii au izgonit
pe moşieri, au dat pămîntul în mîna celor ce-1 mun­
cesc. Şi n-ai să vezi vreun ţăran muncitor să plîngă
de dorul moşierilor. Masele muncitoare au izgonit
pe capitalişti, au trecut fabricile şi băncile în pro­
prietatea întregului popor. Şi nimeni în rîndurile oa­
menilor muncii nu duce dorul fabricanţilor şi ban­
cherilor. Burghezia şi moşierimea se socoteau sor­
tite de dumnezeu să conducă statul, prooroceau că
fără ele poporul va pieri. Şi iată că poporul n-a
pierd, cras* muncitoare, în alianţă cu ţărănimea
muncitoare şi cu intelectualitatea legată de popor,
conduce cu pricepere ţara, dueînd-o pe calea pro­
gresului şi a bunei stări. (Aplauze).
Iată ce arată întregii omeniri muncitoare expe­
rienţa noastră şi a celorlalte ţări socialiste. Ma­
CU TOŢI I LA VOT!
rea însemnătate istorică a experienţei construirii
între altele în aceea că ea face să crească în ini­
mile oamenilor muncii de pretutindeni credinţa în
posibilitatea de a se elibera de sub jugul capita­
Bilanţul însufleţitor al realizărilor puterii populare
TOVARĂŞI,
Partidul Muncitoresc Romîn şi celelalte organi­
mocraţiei Populare se prezintă în faţa alegătorilor
prin muncă harnică şi plină de abnegaţie sub con­
ducerea partidului, în cei 4 ani care au trecut de
Ia ultimele alegeri pentru Marca Adunare Naţio­
nală.
In această perioadă poporul nos­
tru a obţinut victorii importante în
lupta pentru construirea socialismului.
An de • an ţara noastră lichidează ur­
mele înapoierii de veacuri în care a
menţinut-o stăpînirca exploatatorilor,
an de an ca înaintează pe calea pro­
gresului. Romînia, căreia clasele ex­
ploatatoare îi hărăziseră soarta de se­
micolonie a puterilor imperialiste, a
devenit în anii puterii populare o ţa­
ră induslrial-agrară în plină dezvol­
tare.
Regimul de democraţie populară a
descătuşat energia şi iniţiativa crea­
toare a oamenilor muncii, eliberaţi din
jugul exploatării, a făcut ca ritmul dez­
voltării economice a ţării să întrea­
că nu numai pe cel atins in anii re­
gimului burghezo-inoşieresc, ci şi pe
a! ţărilor capitaliste înaintate. Numai
în ultimii patru ani au fost înălţate
peste 100 fabrici şi uzine, numeroase
întreprinderi au fost înzestrate cu u-
tilaj modern în mare parte fabricat
în ţară. Fabricile noastre produc azi
multe tipuri noi de maşini şi agre­
gate de înaltă productivitate. In anii
puterii populare s-a schimbat struc­
tura comerţului exterior al Romîniei;
pe lîngă produsele care se exportau
şi înainte, exportăm maşini şi utilaje
în numeroase ţări.
Au fost construite în primul cinci­
nal noi obiecte industriale importante
cum sînt furnalele noi de la Hunedoa­
ra, instalaţiile de prelucrare a ţiţeiu­
lui la noua rafinărie din Borzeşti şi la
Teleajen, hidro şi termocentralele de
la Sîngeorgiu de Pădure, Paroşeni,
Moroieni, Sadu, Borzeşti şi Doiceşti,
fabrica de rulmenţi de la Bîrlad, fa­
brica de antibiotice din Iaşi. Pro­
ducţia industrială a crescut anul tre­
cut cu 10% faţă de 1955. Producţia noastră petro­
liferă a întrecut de aproape 3 ori nivelul atins la
sfîrşitul războiului hillerist; producţia de cărbune
s-a dublat faţă de 1938, iar cea de oţel şi laminate
s-a triplat; în acelaşi timp producţia de ţesături a
crescut de trei ori, cea de preparate şi conserve de
carne de cinci ori, cea de uleiuri de trei ori.
Anul acesta, cu sprijinul Uniunii Sovietice, va
intra în funcţie primul reactor atomic, montat în
ţara noastră, şi un accelerator de particule de tip
cicloiron-fazotron, ceea ce ne va da posibilitatea
folosirii energiei atomice în scopuri paşnice (A-
plauze).
Producţia noastră agricolă, deşi rămasă în urmă
faţă de dezvoltarea economiei naţionale în ansam­
blul ei şi faţă de necesităţile crescute, a depăşit ni­
velul celei mai înalte producţii de pe vremea re­
gimului burghezo-moşieresc; a fost întrecută pro­
ducţia prevăzută în planul cincinal pentru anul 1955
la porumb şi cereale planificabile. A crescut în ulti­
mii ani şeptelul de vite.
Un factor din cei mai importanţi, chezăşuind
ridicarea continuă a agriculturii noastre, îl con­
stituie progresele realizate în ultimul timp în do­
meniul transformării socialiste a agriculturii. Nu­
mărul gospodăriilor colective şi întovărăşirilor s-a
dublat în ultimii patru ani. Acolo unde organiza­
ţiile de partid au pus în centrul preocupărilor lor —
Sarcinile luptei pentru dezvoltarea economiei
naţionale şi îm bunătăţirea continuă
a traiului poporului
TOVARĂŞI,
In cadrul campaniei electorale, oamenii muncii
au dezbătut pe larg hotărîrile recentei plenare
a C.G. al P.ALR. Atît la oraşe, cît şi la sate,
aceste hotărîri au fost primite de oamenii muncii cu
bucurie şi satisfacţie, muncitorii, ţăranii, oamenii de
cultură şi-au manifestat aprobarea deplină faţă de
aceste măsuri şi au scos în evidenţă marea lor în­
semnătate pentru dezvoltarea economiei noastre na­
ţionale şi pentru îmbunătăţirea continuă a condiţii­
lor de viaţă ale poporului.
Partidul a arătat deschis cauzele dificultăţilor
pe care le mai întîmpinăm în satisfacerea nevoilor
oamenilor muncii şi ce este de făcut pentru ca ni­
velul de trai să crească mai rapid.Nu încape în­
doială că prin eforturile unite ale celor ce mun­
cesc din oraşe şi sate aceste dificultăţi trecătoare
vor fi învinse şi poporul nostru va urca trepte tot
mai înalte ale bunăstării şi culturii.
In cele ce urmează mă voi referi la cîteva proble­
me fundamentale puse de plenară. In primul rînd,
hotărîrile elaborate de ea asigură o îmbunătăţire a
proporţiilor între diferite ramuri ale economiei na­
ţionale : continuînd politica de industrializare a ţă­
rii, plenara stabileşte totodată o serie de măsuri
lului, de a cuceri adevărata democraţie şi adevă­
rata libertate — eliberarea de exploatare. (Aplauze).
Pe bună dreptate a spus Marx că muncitorii
n-au de pierdut decît lanţurile — ei au o lume de
cîştigat!
aşa cum a cerut Congresul al II-lea al P.M.R. —
sarcina desfăşurării unei intense şi perseverente
munci politico-organizatorice în mijlocul ţăranilor
muncitori, au fost obţinute succese pilduitoare.
Raioanele Hîrşova, Negru Vodă, Filimon Sîrbu,
Medgidia, Călmăţui şi Bujor sînt de pe acum com­
plect cooperativizate, iar în raionul Adamclisi coo­
perativizarea e pe terminate. Exemplul viu al gos­
podăriilor colective şi întovărăşirilor fruntaşe con­
vinge mase tot mai largi ale ţărănimii de foloa­
sele agriculturii socialiste. (Aplauze).
S-au obţinut rezultate de seamă în domeniu!
ridicării nivelului de trai al celor ce muncesc. Au
crescut veniturile muncitorilor şi ţăranilor. Apro­
vizionarea cu alimente şi îmbrăcăminte se îmbu­
nătăţeşte an de an. Omul muncitor poate cumpără
acum mai multe produse din salariul lui, consu­
mul lui a crescut, ceea ce se reflectă în faptul că
anul trecut comerţul socialist a furnizat populaţiei
mărfuri de o valoare dublă acelora vîndute in
1950.
Muncitorii vîrstnici, ceferiştii care se află în sală
îşi amintesc desigur de viaţa de mizerie şi chin a.
clasei muncitoare în anii stăpînirii burgheziei, de
împuşcarea a peste 100 de muncitori la 13 decembrie
1918 şi teroarea dezlănţuită împotriva participanţi­
lor la greva generală din 1920, de măcelul de la
Lupeni din 1929 şi înăbuşirea în sînge a eroicelor
lupte ale ceferiştilor şi petroliştilor din februarie
1933. Cît de mult se deosebeşte situaţia de azi a
muncitorimii, clasă conducătoare în stat, de situa­
ţia din trecut a muncitorilor, jefuiţi şi exploataţi
tîlhăreşte de capitalişti, striviţi de povara curbelor
de sacrificiu, putînd fi oricînd aruncaţi de patron
în rîndurile şomerilor sau răpuşi de gloanţele mi­
tralierelor, dacă îndrăzneau să-şi ceară drepturile 1
Muncitorul, tehnicianul, funcţionarul se bucură
azi. în afara salariului, de o serie de avantaje cu
neputinţă de conceput în trecut: concediu de odihnă
plătit, îngrijire medicală gratuită, cantină, cămin
şi creşă pentru copii, largi posibilităţi de ridicare
a calificării.
Ţărănimea noastră ţine minte starea de subjugare
şi mizerie din vremea domniei moşierilor şi capi­
taliştilor. Ea ţine minte pe cei 11.000 de ţărani o-
morîţi de rege şi boieri acum 50 de ani, în 1907,
pentru că s-au răsculat pentru pămînt şi dreptate.
Satele, cufundate odinioară în întunericul neştiinţei
de carte, decimate de malarie, pelagră şi alte boli,
cunosc o viaţă nouă. Conacul boieresc, circiuma,
postul de jandarmi erau ieri centrul vieţii satului.
Azi, s-au ridicat în sate şcoli şi cămine culturale,
cinematografe şi spitale, sute de comune au fost
electrificate şi radioficate. Ţăranul muncitor se îm­
bracă şi se hrăneşte mai bine ca pe vremea stă­
pînirii burghezo-moşiereşti.
Pentru prima oară a dobîndit poporul putinţa
să-şi aline setea de cultură. Puterea populară se
mîndreşte de a fi înlăturat ruşinoasa moştenire a
analfabetismului. Anul trecut printre ostaşii încor­
poraţi n-a mai fost nici un neştiutor de carte. Nu­
meroase lăcaşuri de cultură, institute de învăţă-
mînt superior şi cercetări ştiinţifice, teatre, muzee,
şcoli, cămine culturale şi cluburi s-au ridicat în
aceşti ani în toate regiunile patriei noastre. Inte­
lectualitatea noastră legată de popor, bucurîndu-se
din plin de preţuirea şi sprijinul regimului demo­
crat-popular, îşi aduce contribuţia la dezvoltarea
patrimoniului culturii naţionale, la propăşirea ţării.
Marile realizări obţinute în anii regimului demo­
crat-popular sînt rodul muncii înfrăţite a muncito­
rilor, ţăranilor, oamenilor de cultură, conduşi şi în­
drumaţi de partid. Avem dreptul să resimţim mîn-
di ie. bucurie şi satisfacţie, făcînd bilanţul acestor
realizări. Avem dreptul să spunem că sacrificiile
aduse şi eforturile depuse n-au fost zadarnice, că
mergem pe drumul bun, drumul făuririi unei vieţi
îndestulate şi fericite, drumul socialismului. (A-
plauze).
în vederea dezvoltării mai rapide a ramurilor râ­
mase în urmă ale economiei — agricultura şi pro­
ducţia de bunuri de larg consum. De asemenea, în
scopul îmbunătăţirii şi ridicării continue a nivelului
dc trai al oamenilor muncii, plenara a holărît o
anumită reducere a investiţiilor pentru a putea da
o parte mai mare din venitul naţional fondului de
consum.
Aceste măsuri au devenit posibile datorită realiză­
rilor obţinute pînă acum în domeniul dezvoltării
economiei şi în primul rînd în domeniul dezvoltării
industriei.
Oamenii muncii din oraşe şi sate în frunte cu e-
roica noastră clasă muncitoare au făcut nu puţine
sacrificii pentru a asigura dezvoltarea industriei
grele şi îndeosebi a industriei construcţiei de ma­
şini, fiind conştienţi că numai în felul acesta creea­
ză condiţiile dezvoltării întregii economii naţionale,
făuririi bunei stări a celor ce muncesc. (Aplauze).
Alocînd fondurile necesare dezvoltării agricul­
turii, producţiei de bunuri de larg consum, ridi­
cării nivelului de frai, va trebui să ne îngrijim şi
de aci înainte de asigurarea mijloacelor necesare
(Continuare în pag. 2-a)