Page 46 - 1957-03

Pag; * DRUMUL SOCIALISMULUI Nr. 703

cu Zorc Ş/ pJb&L? ^ -¦

- Dotnd «IfoycQOiuntG.

Pace\uJoc.tof

w- :' -l r 1j»— --------------------- p*— LWs 1---------------------------------
U— — ZqyL Ş i pî-na-o m
Dz CM

Era prin ‘942. raisssyssaţv ^ c iri Ce mai vrei ? Uite la el. Protes­ -v— ofC- fi I
Viana îşi topea ultimele zile tează 1 De abia i s-a şters caşu
într-un început de toamnă u- > «!!ásEs»!, h.-vp? de la gură şi el protestează l i ta - ra
medă şi plină de belşug.' Cîm- r<t ai, - * pi
pul, dezgolit din ce în ce mai — ‘Dar... ^or
urnit de recolta bogată, se trans­ i i-Ţ Nici un d a r ! Ţi-iarn spus •¦ V
forma cu fiecare zi într-un pus­ » ’1 V ¦¦
Ynv, NV' care-i situaţia şi mi mai avem ce fi mm
vorbi. Poftim ! = !2= Z
CC

tiu apăsător şi ¦roşcat. Zicînd acestea, îmi. arătă uşa. CU SCâm r L fi - na-n Zote—

îmi terminasem încă din pri­ Năvălii repede în rasă ca să .Răsărit* .după im-yechi oM™ al ; Dar, permiteţi-mi. In minte' îmi stărui îndemnul U=J-Jl r— f— F = & = 3
—?—
măvară şcoala de învăţător şi trîntesc bomba marii ' noutăţi! ! ^ casei. »* • • •' — Nu-ţi permit -nimic, eşti in­ să pu plec, să încerc încă.' In if—
EE
tare mai eram mîndru de noul — Mi-a venit numirea,"-stri­ solent, am să cer concedierea. clipa acera telefonul sună din

titlu ce mi se adăugase numelui, gau încă din pnag, agit-înd prin A' doua zi mă sculai pînă-n Pleacă 'şi să nu te mai văd pe nou ,,tremurat şi întrerupt, spe­ 7c itio i S c - l a ~/or?

mai ales că pentru acest titlu aer hîrtia asemeni unui steag zori,' îmi luai sub braţ un pa­ aici ! înţeles, dom’le ? ! Să -nu- te riat parcă şi el de acest om vîr-

mă trudisem ' amar, atîţia ani cu -multe jer.tfe cucerit, Cei din chet în care marna îmi puse ceva mai văd !... tej şi domnul inspector începu De cînd, bădiţă, te-ai dus, Tristă e căsuţa noastră,

lungi şi pjini de lipsuri. Acum, casă tocmai mînoau. Auzindu- merinde şi mă aşterrtui drumu­ Faţa celui dojenit se orispă, apoi a se sfădi cu cineva de la aapă­ Nu mai am nici spor la fus ; Triste-s florile-n fereastră,

ajuns oarecum la 'u n capăt de mă, tata rămase eu lingura sus­ lui. Pînă la oraş aveam de fă­ se. destinse lamentabil. Aşeză tul firului. Suveicuţa jos îmi pică, Se uscă de. dorul tău

drum, mă .socoteam pe oale de pendată în aer şi cu gura des­ cut o oale cam de vreun pătrar scaunul de care se rezemase mai I-mi dădui seama că orice in­ Numai de-al tău dor, bădică. Şi de vorbele de rău.

a răsufla mai în voie. 'Urma să chisă în aşteptarea bucatelor ce de' zi. Drumul era umed de ră- lîngă birou şi cu un pas clăti- sistenţă ar fi fost zadarnică. Mă Te aştept, bade, cu dor,
am şi eu acolo un salariu pe enau pe drum, mama se înecă coarea nopţii, iar plaiurile răs- nat, şovăelnic porni spre masă. îndreptai copleşit înspre uşă. Să mai vii prin şezători;

lună cu care să-mi pot cumpăra înghiţind strîmb, iar sora sări pîndeau un miros searbăd de Telefonul zbînnîi ascuţit. I-n- Mă simţeam atît de deprimat, Te aştept, bade, diseară

o haină mai corespunzătoare şi repede de la masă cerîndu-mi- flori usoate. Departe, în margi- speotorul apucă receptorul fu- atît de abătut, atît de trist. Nu Să mai stăm pe prispă afară.

poate chiar o pereche de pan­ hîrtia, pentru a se încredinţa cu nea zărilor plutea încă o ceaţă rio's încît credeai că-1 va rupe în vedeam şi nu auzeam. Nici nu Culeasă de prof. i. MUNTEAND
tofi „Dermata“, deoarece pînă proprii săi ochi despre. marele albăstruie ca o rămăşiţă de în- bucăţi şi-l duse înspre ureche, am băgat de seamă cînd am co-

atunci îi cumpărasem tot de pe adevăr, cu atîta nelinişte aştep- tuneric ce nu se putea decide să — Da, aici inspeotorul. borît scările, cînd am ajuns în -ZOZ-

piaţa de vechituri. Mama, se uita tat părăsească pămîntul. — ?... stradă. Am umblat aşa multă POLI NA KAGANOVA

la mine ca la nu ştiu ce, sora — Poftim ! făcui eu întinzîn- Eu păşeam lung şi apăsat de — Ia să mă slăbiţi dom’l e ! vreme, fără nici un rost, fără

care nădăjduia să se căpătu-iască du-i-o printr-un gest teatral, plin parcă aş fi vrut să găuresc pă­ Mi s-a acrit de cereri ca acestea! nici o ţintă, străin de tot ce se TOT ÎNAINTE
şi ea cu ceva de pe urma noii de importanţă şi superioritate. mîntul. Mî-nia mă stăpînea atît Trînti mînios receptorul în petrecea în jurul meu. Mi-am re­

mele situaţii, mă înconjura plină Ea îşi aruncă ochii asupra de intens încît aveam simţămîn- furcă de credeai că praful se va venit de abia înspre seară. Mă Iată că sosirăm şl-n Uzboi.
de atenţii, iar sătenii care pînă preţiosului document, trecu în găseam pe o bancă în parc. Spri­ Volga-Donul au rămas în zare...
mai ieri îmi ziceau Gavriluţ a fugă peste cîteva rî-nduri, apoi se tul că mă împinge de la spate. alege de el. jinit cu bărbia între palme în­ Trăim din nou în cort. Şi amîndoi,
lui Floarea, .începură a-mi spune o?pri,7 n-eînIţeleOgînd pL*a1rVcWăI. Citi iari l i i»l-i i cercam să fac .din nou ordine Din nou purtăm pe umere mantale.
,.dumnealui Gavriluţ al lui Floa­ de la început si din nou se opri De la o vreme începui să mă îmi pierise cheful de ceartă şi în minte. Şi într-adevăr, gîndu- In Uzboi se-ntrec furtuni turbate,

încălzesc. Soarele îna»in1ta1se o acum unica U dorinţă li c1e m1• ă stă-
A Vi
•

buna bllc'aia Pe ?er ™al Pe t P W OTa- sa ma vad din nou rile ce se învălmăşiseră cîteva Noriî-s dune de nisip încins.
rea“.- Inoercam aşa dar, din după cîteva rînduri. De data a- sub n0TÎ $>' a cumi.deodată ţîşm afara.
Dar veni-vor vremile- aşteptate
plin,, momentele .trecerii de la ceasta, trăsăturile feţei i se a- Lnprăştiindu-şi^ peste părnînt ra- ţ.. — Tu;ce vrei mă ! ? îmi adre- ore la şir, mă ascultau cuminţi,
Cînd pustiu-n apă va fi stins.
oricine înspre cineva. dunară parcă într-o crispare du- z®l'e fierbinţi, înveselit părcă de să" inspectorul întrebarea grea, porniră a se retrage din nou fie­ Pe canalul nou. vapoare, valuri,
care în matca lui. Unul singur Se vor pierde în zarea sinilie...
In ce mă pri-‘ ' spaima pe care o trăsese negu oa un pietroi pe oare l-ai simţit -mai stăruia încă treaz, mă domi­ Noi pieca-vom înspre alte maluri,
na şi mă apăsa dureros, mereu Să săpăm canal de bucurie !
ve’şte, aşteptam ,. rilor ce nu mai ştiau unde să se că-ţi vine în faţă cu toată greu­ mai dureros: Viaţa-n trîndăvie nu-i de noi,
Asta ni-e deviza cea fierbinte.
luna lui septem­ ascundă. tatea lui. . — Ce-i de făcut ? încotro ? Stalingradul ne-nfrăţi-n război
Nu puteam vedea nimic. Nu Şi de-atunci păşim tot înainte.
brie, lună în oa­ Drumul începu a se înfunda — Sînt învăţător, începui eu eram în stare să întrezăresc vreo Noi popas nu vrem s-avem în drqm.
re urma. să mă într-o pădure deasă cu copaci nesigur, copleşit de sfială. cărare deschisă. Şi nici munjea n-o cruţăm. Dar vrem,
prezint la post, bătrîni, a căror trunchiuri erau Cînd noaptea începu a-şi -aş­ Din canalul ce-l săpăm acum.
cu o nerăbdare acoperite de muşchi. 1— Da şi cei cu asta ? terne primele văluri pe părnînt, Apa Amu-Dariei s-o bem !
greu de stăpînit, — Vedeţi, numirea... o pornii pe drumul lung şi bine Şi nici cînd canalu-o bulboni,
ars de dorinţa a -. Scăpai apoi din nou în lumi­ ounoscut ce ducea înspre satul De odihnă dor n-o să simţim,
niş. De aici nu mai aveam mult. — Ce numire, n-ai fost numit? meu, înspre oasa unde eram aş­
— Nu. teptat cu nerăbdare, cu frică şi Invingînd pustiul, vom porni,
Oraşul începea deja a ’ se pro­ nădejde. Ce voi spune ? 8 ani Pe-aif meleag învingători să fim!
postolatului. Im! iecta pe dunga zării. —Ei, şi ce vrei, să te ţin eu? am tot promis. Ce voi mai pro­
Du-te oaută-ţi de lucru. mite acum ? Nu ştiam..5 In romîneşte de GH. PAVEL
construiam tot încet şi fără. să vreau, sim­
ţii cum mi se domoleşte pasul — Bine, dar eu m-am trudit Am pleoat, ou pas încet, nesi­ --------------------- r o s ----------------------
felul de planuri, şi nu era din cauza oboselii. 8 ani de zile şi... gur, fără grabă aa şi cînd aş fi
Pornisem de acasă ca un oerber dorit să nu mai ajung. S e z b a te 3 lil-iz chingii
tot felul de spe­ înfuriat şi cu cît mă apropiam — Ia slăbeşte-mă, dom’le. Ce,
mai mult .de ţintă, simţeam că vrei să mă impresionezi ? Ce VASILE AFLOAREl Se zbate Jiu-n chingi, ca un zănatilc
ranţe ce trebuiau mă îmblînzesc, că mă înmoi. dacă ai trudit ? Să fii sănătos Uimit că omu-n drumu-I a-ndrăznit
Avusesem aranjat gata tot ce Nu mai sînt posturi. S-aşeze stăvilar. înnebunit,
să mi se împli­ urma să spun şi acum mi se pă­ S-aruncă înspumat şi furtunatic.
rea că. iiinjic nu-i burţ., Mă tru­ — Dar, dom­
nească neapăbat deam să găsesc altceva, dar în nule inspector, e Dar digul, neclintit în calea Iui,
minte nu-mi venea nimic care o nedreptate. înfruntă valurile-i tremurînde,
şi asta într-un mîlne oît mai a- rero-asă. îmi întinse hîrtia care să mă mulţumească. 'Protestez. Am In braţe lungi şi aspre îl cuprinde,
fost un element Silind la disciplină mersu-i şui.
propiat. începusem să mă închi­ îmi prilejuise atîtea emoţii,, ros­ Insfîrşit, mă trezii în oraş, iar
apoi în faţa clădirii. înalte a in­ meritoriu în învolburat, zadarnic muşcă Jiul
pui grozav şi aveam uneori si-rn- tind moale, descumpănit. spectoratului judeţean. Urcai în­ şcoală. Pretind Din fier şi din beton. S-a hotărît
cet treptele pînă la etajul de sus, să„ mi se ...duea• De către om, să fie prins zglobiul,
tămîntul că în braţele mele se *—¦ Ai citit-o toată ?, unde mă oprii pe un coridor post.. Mi se cu­
lung. Ajunsesem. Mă uitai cu vine. Am mun­ Şi forţa-I măsurată-n kilovaţi
reazămă chiar pămîntul şi că în NU. băgare de seamă în jur, îmi a- cit de numai eu Să se prelingă-n bulgă ri de lumină
ranjiai nodul de la cravată, mă ştiu... Păjcînd viaţa nouă tot mai plină
puterea mea se află întregul des­ — Citeşte-o ¦atunci. .pie.pt.ăn.a!, trecui în grabă cu Şi anii noştri tot mai avîntaţi!
bombeurile pantofilor peste pul- — Destul!
tin- al acestuia. Simţind în suflet o neînţelea­ pa pantalonilor pentru a-i şterge T - PAVEL CHIRILA
de praf şi după o clipă de chib­ sări cel în faţa
In sentimente de acest fel, în să strîngere, mă apucai să ci­ zuială, în care îmi oumpănii în­ căruia mă aflam
că odată fiecare cuvînt pe care şi pumnul lui
visuri de această natură, plăs­ tesc iar cele sorl-se, străduindu- se aruncă iar asupra nevinova­
tului birou. Ce? ! Iţi închipui că
muite pe măsura imaginaţiei ce- - mă de -rînd-ul acesta să nu las noi sîntem aici instituţie de bine­
facere ? Nu este post, nu este.
lor 22 de ani la aapătul cărora nimic pe dinafară şi să înţeleg

ajunsesem, mi-am fiert bietul cî-t mai bine fiecare cuvînt. Nu

creier toată vara - şi parcă nici parcursei nici eu mai mult de
una pînă atunci nu mi s-a pă­ 3—4 rînduri şi mă oprii speriat

rut atît de lungă ca aceasta. parcă.' Vestea- suna aşa - „Vă
Trecu totuşi şi septembrie şi rea­ încunoştinţăm că aţi fost numit

lizarea marilor .mele nădejdi, se în comuna Cotul Tîrnavei. Cum
înfăţişă ploconindu-se : parcă în.; Însă; din prevederi;bugejare,«- pjps-
faţa mea şi scuzîndu-se pept-ru tul de aici a fost închis, ‘urmea-

î-ntîrzierea avută. 1i .-jfc; Ţ ; Şzăf să rpThîneţi în aşteptare. Noi
Aşteptam din zi în zi vestea, vom studia posibilitatea la a-

oare să mă lămurească unde a- nul...“.
nurne va trebui să muncesc, în Lucrurile începură a se -învăb ¦aveam de gînd să-l rostesc, mă
ce anume sat va trebui să-mi măşi într-o rostogolire nebună, apropiai de una din uşi pe oare
scria „inspector şef“. Bătui ho­
duc torţa sufletului meu înflă­ şi eu îmi simţii ' pe neaşteptate tărît. Nu se grăbi nimeni să-mi COMEMORĂRI - ANIVERSARI J
cărat. Nu cerusem nici -o loca­ răspundă. Aşteptai cîteva mi-nu-
litate, eram hotărît să muncesc gîtleju-1 uscat şi cerul gurii amar
oriunde, acolo unde se va simţi te, iapoi iţă pregătii repet din
nevoia unei inimi entuziaste. de parcă aşi fi înghiţit fiare. A- nou gestul. Mă oprii însă pentru
a asculta^ nişte -glasuri' oare ră ­
Iată însă că şcolile îşi începu­ veam ssntimnetul că -mă pocnise bufneau ain-năuntru, aspre, bă­
ră activitatea şi la poarta locuin­ tăioase. 'Unul în -.special,« striga
ţei noastre nu se oprea nici o cineva drept în oreştet şi sîm- mai tare. îmi dădui aşadar sea­ ‘Un veac de la moartea poetului Să văd butucii plini de Bucureşti unde se întîlneşte cu
ştire. Trecu apoi o săptămînă şi ma că ar fi inutil să -mai cio­ ciorchine Bălcescu, apoi trecînd prin Buco­
încă una fără a primi de undeva ţeam o nevoie grozavă de a--mă cănesc, deoarece şi aşa nu pu­ vina pleacă la Paris. Aci îşi con­
vreun semn. Sistemul de jude­ team fi auzit. Faţă de -această De struguri rumeni şi aurii" tinuă activitate patriotică şi re­
cată, pe oare mi-1 aranjasem cu aşeza. -: constatare, apăsai uşurel pe SRtexandru Sinteanu Fără îndoială că în moşteni­ voluţionară colaborînd la revista
clanţă şi-mă st-recunai înăuntru. emigranţilor romîni.
atît-a grijă o viaţă întreagă,' în­ — Aşadar, -reuşii să. îngairn rea poetică a lui Alexandru
cepu a mi se tulbura şi în cu­ închisei grijuliu uşa în urma Sihleanu cel mai greu a.tîrnă Russo ocupă în istoria litera­
get începură‘a mi se răzleţi gîn- după cîtva timp, aşa stau lucru­ m-ea şi dădui .cuvenitul „bună Intre datele calendaristice rrie- biciule trufia“ poezia patriotică. Semnificativă turii noastre un loc însemnat.
duri întuneoate asupra- cărora znua . morabile ale acestui an, trebuie
refuzam să mă opresc.' rile ! Să rămîn în aşteptare... «• să reţinem şi pe aceea a împli­ „Cînd blestemă tiranii pe chiar şi prin titlu este poezia In „Cugetările“ sale el cerea
Aici, nimeni n-avea timp pen­ nirii a 100 de ani de la moar­ . . falnicul lor tron" „La patrie“. In această poe­ o literatură inspirată din viaţa
Totuşi, într-o dimineaţă,- stra­ Apoi, deodată simţii cum în tru „bună- ziua“ mea. Băg-ai de tea talentatului poet Alexandru zie poetul cîntă „moartea unor poporului şi scrisă în limba lui.
ja de la primărie,'mă' strigă în seamă din 'prima aruncătură de Sihleanu. Produs al veacului A cultivat şi satira în care bravi“ care au rupt lanţul Tot în „Cugetări“ el dezvăluie
uliţă şi îmi înmînă o -hîrtfe îm­ obraji îmi năvăleşte, cald, ¦tot ochi că o nimerisem într-un mo­ trecut, poetul Sihleanu a adus se dovedeşte a fi realist. Aşa robiei poporului, luptele şi exagerările curentului latinist
păturită frumos.' O desfăcui în ment neprielnic. Atmosfera era în poezia „Cişmigiu“, Sihleanu „potopul de sînge” vărsat pen­ oare au dus la adpot-are-a unei
grabă ,şi în fierberea în oare -mă sî-ngele, înfierbînta.t şi întăritîn- extrem de încărcata.-Imediat în o reală şi frumoasă contribuţie descrie şi biciuieşte viaţa uşoa­ tru eliberare. limbi artificiale, ridicole şi stră­
găseam, pornii să alerg într-o dreapta uşii, două funcţionare de la făurirea limbii literare romî- ră a oamenilor fără preocupări, ine poporului.
răsuflare peste rîndurile ce erau du-mă. In minte îmi apărură toa­ a căror figură mirimi mai amin­ neşti. In poezia „Epigonii“, M. a ’aristocraţilor, a junilor parfu­ Dintre calităţile poeziei lui
sorise pe ea şi care glăsuiau cam tesc precis, stăteau parcă ne- Eminescu l-a numit nu întîm- maţi, a femeilor cu fuste de mă­ Sihleanu trebuie subliniate în­ Opera de căpetenie a lui Ale­
aşa: ...„Vă încunoştinţăm c ă 'a ţi te lipsurile în oare mă zbătusem ştiind ce anume să facă, urmă­ plător „liră de argint“, iar con­ tase. Ca şi Vasile Alecsandri, tre altele imaginile originale, cu Russo şi una dintre cele mai
fost numit în comuna Cotul Tîr- rind ceva mai spre mijlocul în­ temporanul şi prietenul său de poetul Sihleanu a cîntat frumu­ versul curgător şi limba aleasă frumoase poeme în proză ale
riavei...“. Nu citii mai departe.' şi eu.şi ai mei pînă cînd am reu- căperii cum'-doi bărbaţi se mă­ copilărie Alexandru Odobescu îl seţile naturii romîneşti cu o în care-şi exprimă sentimentele literaturii noastre, este „Cîntarea
Răsuflai odată adînc ca şi cum surau cu priviri de ciomăgaşi, caracterizează în următorii ter­ trăsătură de cald optimism. şi năzuinţele sale. Romîmei”. Poemul conţine un
aş fi asvîrlit de pe umăr o imen­ şit ...să ajung aici şi u-n. val de tunînd şi fulgerînd. meni-: „un spirit glumeţ şi sar­ mesaj plin de avînt patriotic pe
să povară şi într-un” acces de castic, o imaginaţie aprinsă şi Un model de poezie a naturii Fără teama de a greşi, putem care în spiritul revoluţionarilor
nestăpînită bucurie îmi desfăcui revoltă mi se -revărsă în suflet ca Unul stătea în picioare după o producţiurie lesnicioasă, care în care de altfel poetul îşi gă­ afirma cu tărie că o viaţă mai de la 1848, Russo îl adresează
braţele" în lături ca şi. cînd m-aş o masă tapiţată cu catifea ver- se ascundeau toate sub aparen­ seşte alinarea, este pastelul lungă ar fi făcut din autorul
fi pregătit de o emoţionantă şi un torent de apă.fierbinte. Scrîş- ţă de adîncă lenevie, de zbur­ „Toamna“ din care cităm prima volumului de poezii „Armonii poporului îngenunchiat sub a-
pătimaşa îmbrăţişare. de, iar celălalt,-tot î-n picioare, în dalnică nepăsare, zugrăvite pe strofă :¦ intime“ un poet care să se nu­ suprirea claselor dominante. In
nii, strecurîndu-mi vorbele prin'1 faţa primului. Acesta din urmă faţa-i oacheşă şi palidă, dar fi­ mere alături de Alexiand-rescu, „Cîntarea Romîniei“-i mn de sla­
— Insffrşit L. era rezemat eu una din mîi-ni de nă şi plăcută“. „Ah, mult îmi place, cînd Bolintineanu şi Alecsandri. vă şi îmbărbătare adresat patri­
•— De la ceva fată, dbmni- tre dinţi. . "u"n soairin-fotol”iu. toamna vine ei sale — Russo caută ca şi
şorule ? mă iscodi straja, care Prof. IOAN ILIESCU ceilalţi scriitori de la 1848 să
nu-şi putea găsi dumirire asupra — Ei bine, vom vedea noi, — Asta-Î dom’l e ! Să nu fii Să fiu afară ‘la deal, la vii, arate lupta poporului pentru li­
izbucnirii mele. obraznic cu superiorul tău. De
Mă uitai la el oarecum uimit doir.nilor, cu-m şt-au lucrurile! ce pleci de la catedră fără de bertate, lupta împotriva ne­
de faptul că mai sînt oameni concediu ?! Ai ! ? se zborşi cel dreptăţilor sociale ale orîndui-
care să nu priceapă marele e- — Aşa, se apucă şi .sora să-mi de la -masă şi faţa... roşie i se rii feudale, presimţirea revolu­
.veniment. brăzdă de vine, iar ochii i se um­ ţiei şi credinţa într-un viitor
dea apă la moară. Să nil te laşi. flare în orbitd ca doi nasturi vi­ liber şi fericit al poporului. în ­
sufleţit de dragoste pentru ţara
Ai muncit de n-ai mai putut Şi sa, el descrie măreţia priveliş­
tilor şi bogăţia plaiurilor pa­
noi am răbdat de numai dumne­ triei, pe care le pune mereu în
contrast cu tristeţea în care se
zeu ne ştie. Să nu te laşi batjo­

corit. Trebuie să ţi se dea post

Ţi se cuvine doar.

—De bunăsearhă, se ameste­ S-a născut în anul 1834 la
Bucureşti dintr-o familie de
că şi mama în vorbă. Eu nu ¦-------------------- :::::::::

prea am înţeles cum vjne po- boiernaşi. Şi-a petrecut copilăria

vestea, dar bată-i rnînia maicii la ţară la . un loc cu copiii săte­

domnului, de ce să se poarte ei nilor, mergînd cu ei în pădure,

cu tine aşa ? De ce să te lip- cîntînd doine, mî-nînd vitele l-a Alecu Russo s-a născut la In 1846 în urma reprezentării
17 martie 1819. Pe cînd avea piesei sale: „Jicnicerul Vadră“
sească de bucăţica de pîine pen- păşune şi „uitîndu-şi. rangul“, 12 ani, holera care bîntuia prin autorul este surghiunit din po­
învaţă la Bucureşti la „Sf. Sa- 1831, i-a nimicit aproape întrea­ runcă domnească la schitul So-
tru care ă-i asudat săracu de ti­ va“,. apoi la şcoala lui Monty şi ga familie. veja, în Putna. Acolo, în mun­
în sfîrşit în Franţa. După 3 ani ţii Vrancei, Russo culege bala­
ne ? Dare-ar dumnezeu .să n-aibă de şedere în străinătate, în 1855, Alecu Russo este trimis pen­ da „Mioriţa“ şi alte poezii
se întoarce în patria sa dragă, tru studii în Elveţia. In 1835
nici ei parte de ea. fiind bolnav. Ca şi Vasile Ch> întoreîndu-se în ţară se opreşte populare pe care le-a dat spre
Iova, poetul Sihleanu se stin­ cîteva luni la Viena. publicare prietenului său V. A-
Copleşit de revolta ce pusese

stăpînire pe -mine, aţîţat în ace­

laşi timp de ceea 6e îmi spusese

sora şi mama, mă simţii deo­

— Ce fată, bădie ? îi întorsei dată cuprins'de o bărbăţie fără neţi. f ge de tînăr, în vîrstă de numai întors în Moldova e numit ma­ lecsandri. zbate ţara întreagă.

vorba luîndu-mi un aer grozav. de mărgini.- — Dar dpm’Ie inspector, am... 23 de ani. gistrat la Piatra Neamţ, apoi In 1848, Russo se află prin­ ^Prin ideile sale înaintate pe
Asta îi numirea mea de învă­ încercă celălşlt răspunsul. tre cei care se ridicaseră împot­ tărîmul criticii literare şi al filo-
ţător, pricepi dumneata ? : ' — Mîine plec la oraş .şi de-nu In tematica liricei sale se pot avocat la Iaşi. In preajma anu­ riva stăpînirii, iar după insuc­ logied, prin patriotismul „Cîntării
mi se dă post, vor vedea ei dom­ Domnul inspector însă prin­ cesul mişcării din Moldova, a- Romîniei“, prin combaterea imi­
La aceste cuvinte, omul căscă nii de la inspectorat, făcui eu lo- tr-un pumn sănătos repezit în distinge poeziile de m editaţie. lui 1848 participă, alături de pucă drumul pribegiei. Trece în
din ochi înghiţindu-si rîsul de­ vindu-mă bătăios pu pumnul în birou' i-o reteză. Ardeal unde ia parte la marea taţiei servile a cosmopolitismului
piept, deşi ’tiu' pre^ înţelegeam, şi de dragoste, la modă pentru prieteni săi, Kogălniceanu şi adunare de pe cîmpia libertăţii în limbă şi literatură, prin înţe­
şucheat ce îl gîdil-ase la gînduî cam cum „vor vedea aceştia“.., — Am terminat, dom’l e ! Mie din Blaj, apoi este arestat şi
că epistola era trimisă de .vreo să nu-mi umbli cu'şoalda! romantici, cîntarea naturii, a li­ Alecsandri, la mişcarea politico- închis la Dej şi Cluj, de unde legerea profundă a creaţiei
fată 'şi plecîndu-se puţin de la Toţi din casă începură a fier­ scapă cu mare greutate. populare, Alecu Russo rămîne
curea, murmură respectos : be. Numai tata, ..care între timp — Dar, daţi-mi voie... niştii, dar şi poezia zbuciumu­ culturală din Moldova.
mî-noase liniştit, s-e închina spre — Nifci o v o ie! înţeles, Părăsind Ardealul, trece la un înaintaş valoros al culturii
— Apoi dară, să trăiţi... dom’le ? ! lui a luptei împotriva nedrep­ Atitudinea critică a lui Russo noastre de astăzi.
tăţii.-
faţă de orînduirea socială a
„Citesc cu desfătare pamfletul. vremii şi faţă de tirania dom­

poezia“ nitorului Mihail Sturza îl face

„Ce muge ca furtuna cînd să intre în conflict cu stăpînirea.