Page 6 - 1957-03
P. 6
Pag. 2 DRUMUL SOCIALISMULUI Nr. 691
LITERAT ¦), .. W»Vas^«'Hiillliliiw— wwi—i m
M
VERSURI copii cu ochii trişti
Maturitate - FRAGMENT —
- FR A G M E NT - Era prin iarna ffiohorîtă şi însă şi mai avan de îngustul comotivă şi a privit aspru spre
morocănoasă, de la începutul loc cucerit se făcu mic-miti-
E ceas de noapte şi-i tîrzlu, Nu-s glasuri vagi de prin stihii lui 1945. Războiul se îndepăr tel, înghesuindu-se cît mai tare cel care strigase, cu gînd de
Şi somnul e străin de mine Nici tnuze-n taină să mă cheme - între nişte ostaşi sovietici care,
Cînd cu migala frunţii scriu Să scriu poeme — mărturii; tase şi luptele se duceau din agăţaţi ciorchine de marginile a*l svîrli jos. Acesta se făcu
Căldură ca să pun în rime Sînt faptele din astă vfeme colo de hotarele patriei. Ţara locomotivei, pe tampoane şi pe mititel şi tot bodrogănind s-a
Căci vin chemări, chemări să scriu. Ce ştiu, ce ştiu a-mi porunci. îftc.ă mai sîngera căci rănile scări, se întorceau, se vede, de retras, văzîndu-şi de treabă.
războiului erau adînci. Dărî-
In vreme-aceasta dat mi-a fost mate de bombardamente, ză pe front. Soldatul a scos din sacu-i
Să văd înfăptuiri de vise ceau răsturnate peste tot case, Cele 3 locomotive goneau de merinde pîine şi conserve
Cum prind contur, şi-n veacul nost1 întinzîndu-le cu un zimbet lu
Să scriu poemele nescrise gări, trenuri. peste şinele lungi trecînd prin minos băiatului. Chipul acesta
Voi fi mereu, mereu la post. In ziua aceea, în gara din staţii fără să oprească. Aproa i s-a imprimat adînc în suflet,
pe îngheţat, copilul urmărea ca o icoană scumpă pe care
CONSTANTIN NADRAG Arad, distrusă de bombarda din fuga lor cu ochii trişti des n-avea s-o mai uite. Valoroasă pictură lucrată în 1898 de Patakl. Ea se găseşte la muzeul
membru al cenaclului literar ment, pasagerii tremurau pe făşurarea locurilor ce i se pe regional din Deva şi reprezintă pe Ioan de Hunedoara cu suita lui, ieşind
peron, înghesuiţi. Garniturile rindau pe sub priviri ca pe un La Oradea, au coborît şi din castel.
„Gh. CoşbuC" — Brad ecran imens. Ii aminteau atî* ostaşul cu ochii albaştri, înrou
improvizate ale trenurilor tre tea lucruri dureroase. I se pă raţi de lacrima strivită între
rea că vede distinct clipe cînd gene, poate de dorul copilului
ceau rar şi nu puteau satisface săii rămas undeva departe, a
cu cîţiva ani în urmă ei trecea strîns în braţe copilul firav să-
numărul călătorilor. Pasagerii rutîndui**l fierbinte.
se înghesuiau clae peste gră cu un alt tren spre sud, tot pe
madă în trenuri ce plecau ane aici. De abia scăpase atunci C, AMAR1E1
voios unele spre nordul ţarii, din trenul înconjurat de senti
ÎNDEMN iar altele spre sud. Intre cei ce nelele fasciste, care-i duceau A r is to c ra tiz a tu i
mergeau spre Nord, mulţi erau departe spre Germania, îşi a-
dlnt muncitor şi ştiu să scriu. refugiaţi din calea ororilor şi mintea noaptea de groază, cînd Ziua se lapropiia de sfîrşit. tri colegi. Majoritatea sînt ple- trebări şi tot singur răspundea.
Nu sînt poet, dar pot să fiu, persecuţiilor bandelor fascisto- tatăl său, mecanic la depou, Soarele scăpata după muchia câţi la institut, ca tine, alţii în Ajunsese fa concluzia că Nicu
Căci dragostea de ţara mea, naţionaliste ale lui Szaiosl. fusese ridicat şi dus la gesta- s-a supărat pe el în ziua întîl-
Mă face să gindesc aşa I pou, de unde nu s-ia miai întors. împădurită a şirului de dealuri şcoli sau în alte munci. Şeful nirii de pe strada principală.
Printre pasageri, în ziua des Dacă era supărat mai de mult
IONEL RACEANU pre care-i vorba aici, un ţînc Revedea în gînd scena teribilă aruneînd o lumină ştearsă pes nostru de echipă, Savin, ştii nu-1 mai chema cînd el sta sin
membru al cenaclului literar de 12-14 ani, cu faţa suptă şi te zidurile cetăţii. ăla ce-ţi vărsase odată în cap, gur lingă magazinul textil.
cu ochii trişti, tremurînd de cînd mama sa a căzut doborîta din neglijenţă, o cană cu ulei
„Gh. Coşbuc“ — Brad .în pragul casei de rafala pis Pe strada principală a micu cînd lucrai la un şasiu, e mai Răspunsul adevărat l-a pri
frig îmbrăcat în hainele-i să tolului automat al „SS“-istului, stru acum. Dar după ce termini mit într-una din zile, sub for
STRIGĂTURI răcăcioase, căuta să-şi facă şi deoarece nu voia să iasă din lui orăşel, grupuri de oameni institutul vii la atelierul nos ma unei scurte scrisori:
el loc în vreun tren de ocazie. casă cu copiii, spre camionul se plimbau agale, plictisiţi par tru să lucrezi, nu ? Vei fi pri
De-ai şti toarce şi urzi Frumoasă-i mîndra, frumoasă, Pe cap purta o şapcă decolora care ducea la gară familiile că. Un ins tînăr sta rezemat mul inginer din atelier care s-a „Andrei,
Cum te ştii la joc suci Dar rtu-i place lucru-rt casă. tă de elev, cu cozorogul pleznit. celor condamnaţi de fascişti. de magazinul textil din colţul
De-al şti toarce din fuior, Cînd cer să-mi pună pe masă, Retrăia fuga lui disperată prin străzii şi măsura nepăsător cu ridicat dintre muncitorii noştri Ce te-a făcut să-mi îndrugi
Cum ştii bate din picior, Ea se duce şi mă lasă. Din pantofii scîlciaţi, se vedeau munţi, foamea, mizeria şi ne privirea oamenii ce treceau şi ei sînt mîndri să te vadă cînd te-am întîlnit cu viitoa
Nu ţi-ar fi cămaşa ruptă ciorapii rupţi. Vechea unifor încrederea de fiară hăituită. sporovăind pe lîngă el. Pe înapoi. rea-mi soţie că înainte de insti
Şi cătrinţa descusută. Hai mîndruţă înapoi mă de elev, ruptă pe alocuri şi faţa-i imobilă, uşor pistruiată, tut am fost meseriaş, ba mai şi
cusută cu stîngăcie, avea mîne- Obosite, gîndurile o porniră în exemplifici cu cana de ulei văr
? C-am un plug cu patru boi cile şi gulerul tocit. nu se vedea nici o preocupare. — Cum, să lucrez în atelie sată de tămîiosul ăla l Peste pu
Doi i-om pune la lipit, altă p arte; porniră înfrigurate Sta înfipt locului ca un bolo rul unde am fost muncitor ? ţin timp voi fi inginer, iar ce am
La badea minte de-ar fi De pe o linie se porniră la un făcut înainte aparţine de dome
M-aş culca, m-aş odihni, tară doi la văruit. spre oasa lui pustie. Oare o via van, pierdut în gîndurile lui. Hm, se poate, ştiu eu ? Acum niul trecutului.
Am şi-o iapă ce-am văral moment dat spre Oradea trei
La badea mintea-i uşoară Şi-om pune-o la măturat. locomotive în grup. Din fugă, mai găsi şi dacă o va găsi ce Deodată tre să ri: scuză-ne, sîntem grăbiţi. Sper Abia am convins-o pe Maria
în chiar clipa cînd locomotivele va face pe urmă ? na — care abia a terminat li
Eu mă culc şl el mă scoală. treceau prin faţa gării, copilul *— Andrei, hei A ndrei! să ne miai întîlnim. ceul, deci o intelectuală, — că,
se svîrli pe tenderul ultimei lo Din toată această frămînta- de fapt, eu eram tehnician, iar
re l-au trezit strigătele impie De partea cealaltă a străzii, tu un meseriaş pe care îl sim
comotive agăţîndu-se cu dispe gatului cu şapca roşie, care,
tot striga de zor la fochist să-l din faţa unui mic debit de tu p o v e stire patizam oarecum, fiind de a-
rare. Făcuse acest lucru cu a- arunce jos. îngrozit, băiatul tun, un tînăr uscăţiv ii făcea
tîta iuţeală şi aşa de neaştep ceeaşi vîrstă. Te-am chemat a-
culese din salul Arănieş tat, îneît nimeni nu avu timp se trase şi mai mult printre semn cu mîna. Rece, Nicolae îi întinse mîna
să-l oprească ostaşi şi atunci unul din aceş lui Andrei şi plecă împreună cu tunci întrucît credeam că te-i fi
nă o ţrunie frumoa- tia ai cărui ochi albaştri şi — Ce te-ai fixat acolo ca un logodnica lui care, mirată par
să, uşor bombată, Din marchiza locomotivei un blînzi î! priveau cu milă, şi-a că se m;ai întoiarse odată spre mai şlefuit. Ca să nu-mi mai faci
îndulcită de zulufii impiegat cu şapca roşie şi cu descheiat mantaua largă înfă- stîlp ? Vino aici, Andrei. Andrei privindu-1 nedumerită.
aurii şi de un tre ceafa groasă, observîndu-1 îi şurîndu-1 în ea. o gafă asemănătoare te ocolesc
mur abia ghicii al strigă să sară jos. Zgribulit, cu Desmcticindu-se parcă, An
apelor ochitor săi L-a aşezat mai bine pe lo drei se îndreptă aproape fu şi, cu puţine remuşcări, mă pot
ridicaţi spre bărbat: capul îngropat în gulerul hai gind spre prietenul său Gri-
nei subţiri, copilul se prinse lipsi de prietenia ta.
— Hat spune...
dor îmi spui numai gore Nicolae, pe care nu-1 mai Andrei rămăsese mult timp Adio,
mie... NICU".
nişte şuturi să le pomenească... se alătură falei vecinilor şi plînse o văzuse de aproape cinci ani. în acelaşi loc unde se despăr
El o îndepărtă u- — Ha, hat "O'să^le?irăgetrt; -dat nU noapte întreagă, ia/ îrt a Vita zi, au Fără să ţină cont de lumea ce Nicu, prietenul pe care-1 iu
şor, ca pe o ispi zind că morţii ar fi fost căraţi In că trecea pe stradă, 'îşi îmbrăţişa : ţise' de prietenul său. Era pra bise mai mult ca pe un frate
tă de la piept, Un in mină... ruţe de gunoi sus, pe dealul Ştefa dă unei adînci nedumeriri.
de se cuibărise cu ...Soarele începuse să se ridice, tn- nului, în curtea jandarmeriei, se rugă prietenul cu atîta putere îricît uitase de unde a pleoat. Ii era
de Francisca să meargă să vadă care — De ce o fi plecat atît de
singerihd răsăritul, cînd între grevişti e adevărul. Deşi inima de soră a acesta gemu dureros, şi-l să brusc ? L-am jignit cumva, am ruşine de faptul că a fost me
se auzi o voce înfiorată: Franciscăi era la fel de zdrobită, rută pe amîndoi obrajii. seriaş, îi era ruşine de priete
primi propunerea şi in ziua următoa spus vreun lucru nelalocul lui ? nia cu foştii lui tovarăşi care
— Sîntcm înconjuraţi de cătane... re, cînd aflase că morţii vor fi duşi — Nioule, pe unde-mi umbli Sau şi-o fi schimbat între timp aveau o funcţie mai modestă
Intre mineri se ridicară bărbaţi co la groapă, pe străzi lăturalnice, feriri- decît a lui şi rămăseseră „ne
munişti, să liniştească apele, să dea du-se de patrule, teuşi să ajungă sus. hoinarule ? De cînd am plecat firea. Se poate să fie totuşi şlefuiţi“.
încredere celor şovăitori.
— Să nu ne înfricăm. Rină nu ne •militar ţi-am pierdut urma. ocupat — îl scuza el în gînd Unde îi era sufletul, inima
dau drepturile nu ne mişcăm de aici. sa de altădată cînd Nicu, aşa
Parc-ai intrat în pămînt Un- şi eu îi îndrugam tot felul de cum l-a cunoscut Andrei, era
atît de ataşat de colectivul său
de-ai fost ? naivităţi, iar el din politeţe mi de muncă, de foştii săi prieteni
şi se simţea stingher cînd ci
— Nu te repezi aşa. Stai le-a ascultat fără să-mi spună neva se supăra întîmplător pe
el ? Acum Nicu se ruşina de
s-o luăm I metodic. Să-ţi pre că n-are timp de taifas. Totu originea sa, o ascundea în faţa
celei cu care trebuia să trăias
zint întîi logodnica. Şi nu mai şi nu ne-am întîlnit de cinci că o viaţă, se aristocratizase şi
H & Q fl d w e a I u l ( V it o --f 1 mă privi aşa c-o faci geloasă. a n i.. acum îşi renega fără remuş
cări clasa din care făcea parte,
De altfel cred că ai şi făcut-o Peste cîteva zile Andrei îl clasa care-1 ridicase şi-l ajuta
se să devină inginer.
!3 ESE2x ?!E ffîj,EBMBMBMiBBS» cu sărutările tale. zări pe Nicolae pe partea cea
A. CÓNSTANTINESCU
Din ciclul „Flăcări nestinse'4 — Mariana. laltă a străzii, uitîndu-se într-o
— Andrei. vitrină.
Peste Lupeni în aceeaşi seară, în sinii calzi şi pietroşi, svîcnind spe — Drept... Nu ne mişcăm. Văzu morţii. Erau îngrămădiţi ca la — Aşa. Şi acum să-ţi spun — Noroc, Nicolae, ce vrei să
Aşa se face că pe cînd se ivi dins abator, claie peste grămadă într-un
tunericul venise la fel de neauzit ca riaţi sub bluza subţire. pre casină, unde chefuiseră . toată camion. Strada era înţesată de femei unde am dispărut. Sînt stu cumperi ?
şi-n alte dăţi. Linişte. Doar de către — Nu pot I Tu doar mă înţelegi, noaptea cu ofiţerii, prefectul Roszva- care se luptau cu o droaie de soldaţi
coloniile minerilor răzbatea Un zvon ny, însoţit de cei doi directori ai mi înarmaţi, bocind şi blestemînd că nu-s dent la mecanică în ultimul an. — A, nimic. Priveam, Sou-
molCUm, trist de armonică. ştii că nu-i vorba numai de mine... nelor, Frey şi Klein, greviştii făcu lăsate să-şi vadă morţii. In curte,
Ei i se păru că-i citeşte in glas seră zid in faţa uzinei electrice. Vi lingă camion nu se vedea nimeni. Mai am puţin şi ies inginer. ză-mă, văd că-mi iese logodni
Din partea de jos a orăşelului, de toş Gavrllă, Caal Irimie, Tătar Şte Toţi ieşiseră în stradă să liniştească
către colonia Jiu, care adăpostea „Ca dojană, asprime chiar. Repede căută fan, Funja Petru, Sigheti Dominic, femeile. Doar o sentinelă era la poar Am plecat la institut după ce ca din magazin. La revedere.
sa poporului", singurul loc unde se. să-l îmbuneze, pUnindu-i o mină mică Groza Loghin şi alţi mineri curajoşi, tă. Pîndind momentul cînd sentinela
la gură. Simţindu-i cu buzele pielea cu cuvînt greu printre ortaci, ştiuţi se uită în altă parte, fata, ca o zvîr- tu aveai un an de militărie. Andrei se depărtă mîhnit, cu
putea strînge nestingherit în acea tăiată de leşie, lui i se păru catife de comunişti, se aflau în primele rîn- lugă se furişă înăuntru şi, într-un su
vreme tineretul, participind în diferite lată şi moale ca mătasea, ascultînd duri. Glasurile lor se ridicaseră înalte flet ajunse la camion. Dar hai să ne plimbăm şi noi. privirea înceţoşată. Era sigur
formaţii artistice ale minerilor pe vocea care căuta să-l îmbuneze: deasupra tuturor, cînd Roszvany le
străduţele înguste şi întunecoase care ordonă să plece. Din prima clipă ochii i se opriseră Şi tu ? că Nicu, bunul lui prieten, e
— Ei. lasă, nu te necăji. Doar te — Nu plecăm pină nu ne îmbuniţi asupra unui cadavru ieşit pe jumătate
te îndreptau spre colonia Braia, pu înţeleg, nici eu nu ţi-aşi dezvălui un salariile... Vrem contract colectiv I din grămada celorlalţi. — Am făcut stagiul militar supărat pe el, că îl ocoleşte din
teai vedea păşind depărtate una lucru de care m-am legat să-l ţin secret. — Vrem pîine /
de alta două perechi de tineri. In —- Acesta-i I se cutremură ea, şl se prin diferite colţuri de ţară motive pe care numai el ştia.
prima recunoşteai uşor umbra fira Răspunsul tînărului nu se mai auzi, — O să vă dau bomboane, nu pîi repezi să-i descopere obrazul. Ceea
vă a Rebecăi, alături de cea a alesu pierzîndu-se în noaptea caldă care ne, şueta diabolic prefectul. Măsurîn- ce i se arătă ochilor o înlemnea. Ca Acum lucrez tot la atelierul Cu oe i-o fi greşit ?
începuse a se lumina ¦iot mai mult du-l pe Gabor care, urcat pe umerii
lui ei. In urma lor na era nimeni către răsărit... tovarăşilor săi se arăta mai dîrz, faţa răvăşită, întîi îşi duse mina la unde lucram împreună. Puţini Se zbuciuma . să găsească
altul decît Gabor cu Francisca, cea smulse pistolul din mina unui ofiţer gură, ca la vederea unei stafii, apoi
care urma să-i devină intr-o săptă- k din apropiere şi-l descărca în capul se dădu cîţiva paşi înapoi. mai sînt acolo dintre foştii noş- motivul, îşi punea singur în-
mînă logodnică. Cei din urmă slăbi tînărului, fângîndu-l ca pe un spic
seră pasul, lăsind prima pereche să Aşa a doua zi, cînd sirena porni să fulgerat de coasă. Acesta a fost sem Nici nu simţi îmboldirile de armă AGENDĂ C o m p o zito ru l
se piardă în întunericul uliţelor ne sune prelung, fără întreruperi, Fran nalul măcelului care, urmă, cînd sol ale santinelei, venită în fugă s-o în
umblate. cisca, a înţeles ceea ce-i ascunsese daţii îndobitociţi de băutură se arun depărteze de acolo, înjuând şi bles INTERNAŢIONALĂ G H EORGH E CUCU
Gabor. Era în zori, dar ea, din faţa cară înarmaţi pînă în dinţi asupra temînd. Fata, cu ochii reci, repeta nu
casei văzu cum, de către minele Ilea minerilor, care n-aveau altă armă, mai în neştire, mereu, mereu... • Vincent Gronin (fiul lui A. In 23 februarie 1957, s-au împli Ca folclorist, compozitor, dirijor şi
na, Carolina, Delia, Victoria, Keleti, decît palmele goale. J. Cronin) a publicat de ourînd nit 75 de ani de la naşterea lui Ghe- profesor de conservator, el a adus
— A fost Gabor, nu Pişta... Ga ,,L’ île au rayon de miel“ (Edi orghe Cucu. o serioasă contribuţie la închegarea
Acum, păşeau alene, apropiaţi u- aflale pe povirnişurile dealurilor mun k bor... tura Albin Michel), cuprinzînd şcolii muzicale naţionale. Cu toate
lalea se întinsese peste aşezarea impresii din Sicilia. Reprezentant de seamă al muzicii că avea o pregătire muzicală temei
nal de altul... Noaptea de august le pre- telui Oboroca, minerii coborau în minerilor ca într-o Sodomă. Nimeni Iar glasul îi ascundea greu dure noastre clasice, Cucu a murit destul nică, Gheorghe Cucu s-a dedicat ex
sera în păr argintul fulguit din spu pilcuri spre comună, în loc să intre nu ştia cine şi ciţi au murit măce rea năprazntcă ce o cerceta înălţin- • In Cehoslovacia se va tur de tînăr, înainte de a-şi fi desăvîrşit clusiv creaţiei vocal-corale. Lucrările
lăriţi, ciţi sînt numai răniţi. Aproa du-i-se tot mai ascuţit ca o chemare na un film după romanul lui opera începută. sale cuprind cîntece pentru voce cu
za stelelor fără număr de pe cer şi de în munte. pe jumătate din bărbaţi nu sosiseră pe străzile coloniilor, amestecindu-se Nazim Hikmet „Legenda dra acompaniament de pian şi coruri, a-
acasă nici după trei zile, ascunşi prin cu cel al femeilor care se luptau încă gostei“. Fiu de ţăran sărac, născut în 1882, lături de colinde şi muzică religioa
faţa rotundă şi plină a lunei care k pădurile din jur. Veşti nu puteai prin în stradă cu jandarmii. în tîrguşorul Pueşti din împrejuri să. Cîntec ca „Haz de necaz“, „Fru
dădea să se salte de după culmile Greva intra în a treia zi. Gabor de, căci străzile erau înţesate de jan • La Novisad a fost pusă în mile Bîrladului, Cucu a cunoscut de mosul vine pe apă“, „Mincinosul“,
îndepărtate ale Parîngului, vând par şi fraţii lui în tot acest răstimp nu-şi darmi, cu ordin strict să alunge sau IRIMIE STRAUŢ scenă piesa lui I. L. Caragiale mic greutăţile familiare. Trăind în „Mărioară“ etc., lucrate cu multă
că să le asculte vorba înceată aproa părăsiseră o clipă tovarăşii. Ziua fă să aresteze pe oricine ar fi scos na „O scrisoare pierdută“. Ziarul mijlocul lăutarilor şi cîntăreţilor măiestrie armonică şi contrapunctică,
pe şoptită: ceau parte din pichetele de grevă ale sul măcar afară din casă. „Borba“ apreciază că acest e- populari, Gheorghe Cucu a simţit şi-au cîştigat o largă popularitate
uteclştilor, iar noaptea stăteau de ve In familia lui Vitoş durerea era cu veniment este „o contribuţie la încă de copil o puternică atracţie în rîndurile amsamblurilor corale din
— Spune-mi, Gabore, de ce ai in- ghe, lingă zidurile uzinei electrice. atît mai mare, cu cît lipseau toţi trei îmbogăţirea culturii iugoslave spre muzică. ţara noastră. Conţinutul patriotic al
Mîncare le adusese rînd pe rînd, feciorii din casă şi nici de unul nu prin cunoaşterea clasicilor ro lucrărilor lui Cucu şi legătura pu
tîrziat azi atît de mult ? Aşa am fost cînd bătrina Vitoş, cînd Rebeca, cînd se ştia ceva sigur. La vecini sosise mâni“. După ani de zbucium, ajunge stu ternică cu cîntecul popular — acest
Francisca... încă în prima seară, peste grădini, dent la conservatorul din Bucureşti, izvor al majorităţii operelor sale —
de îngrijorată I zdrobit, bătrînul Szari, care adusese • Ultimul număr (2) al re unde profesorul său Dumitru Chiriac au contribuit în mod hotărîtor la
In zorii celei de a treia zi, pătrun vestea că Pişla fusese ucis. In buimă vistei „Zvezda“ publică unele remareîndu-i aptitudinile sale muzi popularizarea creaţiei compozitorului.
Vorba fetei suna uşor cîntat, ali- seră ptnâ la ei tot felul de vorbe ale ceala clipei, glonţul care doborîse pe poezii ale lui Şt. O. Iosif, prin cale îl introduce în societatea cora
nător. stăpînilor minelor, care voiau să-t Gabor, lui i se păruse că-l ajunse pe tre care: „Doina“, „Cobzarul“, lă „Carmen“. Aici va deprinde meş De aceea, opera lui Cucu, prin tot
dezbine. Se ştia că aveau aduşi gră fiul său. Auzind de aceasta, Rebeca teşugul muzicii corale.
Băiatul, nu-i răspunse îndată, cum niceri de la Deva, să întărească for „Cîntec de primăvară“ ş.a., în ce are ea mai valoros şi progresiv,
pănind parcă un gînd. îşi încolă ţele jandarmeriei şi poliţiei locale. traducerea lui L. Belov. După terminarea conservatorului face parte din fondul de aur al moş
cise dreapta pe după umerii ei, cău- Se spunea că vor trage în greviştii
ttndu-t ochii şi cu stingă li ciufuli care erau hotărîţi să cîştige lupta pe • Edituna de stat pentru lite din Bucureşti, în anul 1906, cu spri tenirii muzicale romîneşti.
părul scurt, tuns băieţeşte. Amîndoi care o porniseră şi şi-o ştiau dreaptă. ratură din Moscova a soos de
domoliseră aproape de tot paşii în sub tipar o nouă culegere din o- jinul maistrului său, este trimis ca Pentru compozitorii noştri de as
"dreptul unei case cu ferestrele lumi pera lui Hugo în 15 volume. Ti
nate, dar cufundată în linişte. rajul fiecărui volum este de dirijor al corului Capelei romîne din tăzi creaţia lui Gheorghe Cucu tre
150.000 exemplare. Trebuie men
— Tu Francisca nu mă întreba. Dar asta nu făcea nici o impresie ţionat că din 1917 pînă acum, Paris, unde urmează cursurile la buie să constituie un puternic exem
operele lui Victor Hugo au fost
Şi aşa nu-ţi pot răspunde. Auzeai pretutindeni: tipărite în Uniunea Sovietică in conservator şi Ia renumita „Schola plu de artă ce-şi trage seva din vi
tr-un tiraj de 12.400.000 exem
Fascicolul de lumină care izvora — Auzi, Cică să lăsăm greva şi să plare. Cantorum“. aţa poporului, în a! cărui patrimoniu
din ferestrele casei apropiate, căzură intrăm în sat... întors după cinci ani în ţară, a- cultural şi-a cucerit un loc de cinste.
Chiar pe faţa fetei, dezvelind din bez- . — S-o creadă ei, o să le tragem Prof. I. MUNTEANU
junge cu greu profesor la conserva
torul din Bucureşti, unde depune o
activitate multilaterală.
