Page 40 - 1957-04

Pas. 2 DRUMUL SOCIALISMULUI Nr. 727

VERSURI

Partid—primăvară a lumii

Visam o p rim ă vară Acţiunea se petrece la Lupeni în mE a iu o iu m Turlui: Vorbeşte 1
ajunul grevei din august 1929. In Ana : Nu !... Nu spun nimic !
Tînjea iarba tn livezile mele, foşnind a tristeţe, casa bălrînului miner Culcea este as­ (P \ E S A I N D O U Â A C T E ) Turlui: Aşa dar ştii totuş’
Firavul spic îşi cerea dre ptul la soare ' cuns comunistul Avrămuf, pe care oeva. Unde-d Avrămuţ ?
Şi ai venit tu, anotimp de vis şi tinereţe, îl urmăresc jandarmii. Acesta, împreu­ mea, primeşte-! ! E un om bun. Ana : Avrămuţ ? 11 caută jan­ şi fraţii tăi uneltesc împotriva Ana : Nu mă chinui I
Te-ai născut tainic, rod al mâniei amare... nă cu Fiorea Teodor şi lacob, feciorii Are multă putere în mină şi darmii peste tot. stăpînirii! Numai aşa o să te Turlui: Tu cu mine ai de
A prins a fulgera, vesti nd pentru ogor bătrînului miner, pun la cale ultimele poate fi de ajutor ! preţuiască Turlui 1 trăit, nu cu e i ! Trebuie să fii
O primăvară ce-o visam aeve, pregătiri pentru declanşarea grevei. Culcea : Să-l caute 1... II pă­ alături de mine. Astfel ştii ce
Cu ochii arşi de visuri şi de dor Culcea: Nu ! zim bine. A n a : N-am venit cu ghidul te aşteaptă. Ai să umbli prin
Dar cu nădejdea-n proa spetele-i seve. In fragmentul de mai jos se arată să trădez. M-am bucurat că-mi uşile oamenilor cu' copilul în
Moi o visam. Ştiam că o să vină acţiunea duşmănoasă a maistrului mi­ A n a : Calcă-ţi pe inimă odată A n a : Avrămuţ e asouns la dă voie să vin 1a voi. Nădăj­ braţe.
Mereu renăscătoare cu anii peste veac, ner Turlui, slugă ciocoiască şi trăda­ duiam c-o să ne împăcăm. Mă A n a : Dar e şi copilul tău I
In lanuri noi, scăldate de ploaie de lumină rea Anei, fata bătrînului Culcea. măcar în viata duraita le ! voi ? ierţi, tată ?
Şi-n bătătura omului să rac. Turlui: Unde-i Avrămuţ?
(Prin fund intră Ana. E bine îm­ Culcea: Turlui n-are ce căuta Culcea: Ascultă, Ana : doar Culcea: Ana, Ana ! Cîtă a -
Sn c e p u j brăcată. Ţine în mînă un pachet). în casa mea 1 n-ai venit aioi ca iscoadă... mărăciune ne-ai adus tu !... Dar A n a : Nu spun. Ar însemna
(Se apropie de ea). Te-a trimis eşti copilul nostru ! Sîngele apă să-i bag la bucluc pe-ai mei.
Sărbătoreşte seva în ra muri începutul, -------------- ? -A- -A---------------- A n a : E totuşi bărbatul meu 1 Turlui ?... Ultă-te la mine, nu în- nu se face (o cuprinde în braţe).
Respiră cald pămîntul prin colţul ierbii crud, tr-o parte 1 Turlui: Lor nu Iii se va tn-
De-aceeaşi taină veche se înfioară lutul, A n a : Tiată ! Culcea: De ce te-ai mai în­ A n a : Vreau s-o văd pe m a­ tîmpla nimic.
Da-n freamătul din mugu ri eu slava îţi aud I Culcea: Tu ? tors ? Nu era musai să vii să A n a : Nu... nu pentru asta am ma. Numai să-i sărut mîna şi
O rîndunică azi mi-a săgetat azurul A n a : M-am întors lia voi. mai scormoneşti în durerea venit. atît. Ana : Jură-m i!
E an de an aceeaşi, dar veşnic alta-mi pare Culcea (cu amărăciune) : In noastră !... Du-te, Ana I
Cum mă îmbată zvonu-i, ispititor şi purul Culcea: Cine te-a minat a- Culcea: Să vedem dacă n-a Turlui: Jur că nu li se ya
Pe nesfîrşita cerului că rare.. . Ana : Nu pentru totdeauna. A na: Dumneata nu şti să oum noaptea? Turlui? (pauză). adormit. (Iese în stînga. Ana întîmpla nimic.
Sub mîna ta, am înflo rit, partid t Am venit să ne împăcăm... să ierţi. Dar muma o să se bucure. Ai de gînd să vorbeşti odată ? râmîne o clipă singură. Se aude
Şi-o altă primăvară zvîc neşte-n ramul tînăr dispară dintre noi vrăjmăşia. Ea mă iubeşte. (Vrea să intre o bătaie la uşa din fund. Intră Ana : Nu pot I Mi-e frică I
Cînd ospătaţi de soare lăs tarii se deschid Turlui).
Si greul roadei clare îmi tremură pe umăr. Culcea : Copilul meu ! în camera bătrînel, dar Culcea Turlui: De aflat, tot voi afla.
A n a : Tot timpul m-am gtndlt i se pune în cale). Turlui: Singură? Dar tu...
C înfecul meu la voi. Mi-a fost dor de dumnea­
ta, de miamia, de băieţi... Culcea: Las-o. Ii trebuie li­ Ana ( izbucnind în plîns) : El A n a : Tata e dincolo. Ana : Să nu mă părăseşti!
Ei, lasă-l să urce spre slavă-ţi mereu Culcea: Şi acum oe-al niate. m-a trimis i E adevărat...- Pînă Turlui: Ai aflat?
Biruitorul cîntec ce-n lu ptă mă petrece, de gînd ? Te-ia alungat cel pen­ acum n-a vrut să mă lase la Turlui: Unde-i asouns Avră­
Fără de tine, s-ar face iar noapte în sufletul meu, tru oare ne-ai făcut de ruşine ? A n a : Mă opreşti să-mi văd voi. L-am rugat, am plîns... In A n a : Nimic. muţ ? (Prin stînga intră Culcea,
O noapte străină şi rece... A n a : Tată !... mama ? astă seară m-a trimis el sin­ fără să fie zărit de Ana şi Tur-
Să regăsesc în cînt o ar mă de tărie gur şi m-am bucurat. Spunea Turlui: Dacă eşti tîmpită 1 lui).
Către furtuni ce poate le-ar mai isca duşmanii, Culcea (categoric): Te-a a- Culcea: N-ai face-o decît să că vrea şi el să se împace ou
Eu fruntea-ncet mi-o pl ec pe strămoşeasca glie plîngă. voi. Nu te mint, tată 1 Ana : Dragul meu !... Ana (gîfîind de emoţie) : E
C-un gest pios de rugă, aşa cum fac ţăranii: lungiat ? aici,... la noi... ou fraţii mei...
O, simt prelung cum ur că un zvon de primenire A n a : Noi ne iubim. N-iaveţi Ana (izbucnind în plîns) : Culcea: Cum caută să te ti­ Turlui: Nu se poate aa fraţii Jură-mi că a lor mei nu li se
Putere-înnoitoare din um edul pâmînt, N-al su flet! Eşti o fiară !... O căloşească 1 tăi să nu ştie nimic despre el. va întîmpla nimic rău I
— „E iarăşi primăvară", îmi dete el de ştire, dreptul să mă acuzaţi pentru că fiară !... Ge-iam spus ?... Nu-mi
E iarăşi primăvară, să te slăvesc, să cînt l am iubit un om. dau seama ce vorbesc... Iartă- A n a : II iubesc. Voi avea un A n a : Nu l-au văzut de mult. Turlui: Aha I De ăştia îmi
rnă I... Iartă-mă, tată ! copil, Turlui: Minţii eraţi, pui de vipere ? !
ANA ŞOIT Culcea: Ai iubit un şarpe,
Ana, nu un om ! T urlui! Ptiu ! Culcea (emoţionat, îi mîngîie Culcea: Vei avea un copil ? A n a : Dragule A n a : Jură-mi I... Te rog,... te
rim noam nouă creştetul) : Ana ! Biată fetiţă I implor I
Ana : De oe-1 uirăşti ? A n a : Trebuie să înţelegi tată ! Turlui: Ia mai slăbeşte-mă
E cald şî florile zîmbesc spre raza ce Ie-a dat viată. Culcea: E duşmanul nostru, A n a : Iartă-mă 1 ou dragostea asta idioatăi... Un- Turlui (o Imbrînceşte brutal'.):
Izvoare, văi şi crînguri rîd, scăpaţi de-al iernii brîu de gheaţă. al minerilor, şi-i sluga domnilor. Culcea: Ţi-e teamă să nu te de-i Avrămuţ ? Du-te dracului! (Iese iute prin
Şi cerul se-nvesrtiîntă iarăşi in haina lui albastră, clară, Ana: El vă iubeşte. Uite, a Culcea: Nod te-am învăţat de laşe pe drumuri ? Dar tu ai casa fund).
Şi păsărelele vestesc, pe-ntinsul ţării trimis şi un paohet, numai bu­ bine. Am vrut să fim toţi la un ta. Noi te primim înapoi şi-o să Ana : Nu ştiu !
nătăţi. loc, o familie unită, cinstită. uităm totul. Ana : Ce-am făcut? 1 Doamne,
Primăvară 1 Culcea: Să-şi tină bunătăţile Tu te-ai deslipit de noi. Turlui: Ţii ou ei ? Dacă nu-mi dumnezeule! (II zăreşte pe
pentru el. A n a : Nu pot 1 II iubesc I Cu spui, chiar în noaptea asta îţi tatăl ei. Nu-i spune nici un cu-
Auzi, tu suflete al meu, acest concert de viaţă nouă ? A n a : Va veni şi el în astă A n a : Dar tot la voi am ve­ toate că se poartă rău cu mine, scot boarfele în drum şi te cari vînt, ci iese şi ea ca o furtună
Tresari şi tu, cînd vezi zîmbind atîtea flori muiate-n rouă seară: nit. totuşi îi iubesc. de la mine. Ai înţeles? prin uşa din fund).
Şi zările de necuprins, ce iarăşi caid te înfioară Culcea : Cum ? In oasa mea ?
Culcea: Pe tine te primim. Culcea: Atunci totul e sim­ A na: Nu mă alunga de la Culcea (privind cu amărăciu­
Primăvară t A n a : Dacă- tn la fericirea Eşti copilul nostru. Vom uita plu ; Vinde-ne şi pe noi, aşa cum tine 1 ne în urma el) : Totul s-a termi­
totul. Dar pe el îl urîm. E ru­ ţi-ai vîndut şi sufletul! Ce mai nat... Cîtă ticăloşie!... Dar nu-i
O, te aud cum îmi şopteşti; „zîmbeşte lumea pentru mine“. şinea tuturor oamenilor cinstiţi. aştepţi? Du-te şi spune-1 că Turlui: Fraţii tăi trebuie să timp de pierdut. (Deschide uşa
Eu nesfîrşit îl văd acum în splendidele lui lumine, A năpăstuit pe mineri, i-a băgat aioi, în casa noastră, Avrămuţ ştie unde s-a asouns comunistul din stînga şi strigă): Copiii...
Şi glasul ce mă fermeca în primăvara vieţii mele, la închisoare, şi din asta şi-a Dacă nu-mi spui...- Toader !... Iaoob !... Fiorea 1...
E azi un cîntec nou, vrăjit, cu-n miresmări de viorele, făcut bunăstare. Spunea Avră-
muţ chiar azi dimineaţă... A n a : Nu 1 COSTIN STEL1AN
Ce urcă harnic în spre stele.

CGRIOLAN BARBATS

e e apâr eu Un mare luptător pentru pace din antichitatea clasică:

$lEu apăr casa de sub deal, Eu apăr gîngur de voinic

(,lPe mândra care toarce-n prag, Sub ochiul mamei, încîntat In antichitatea clasică greacă gul Euripide. Cu „Broaştele“,
looul cel mai de frunte în lupta
)Lî şoapta dulce de caval, Şi tihna blîndului bunic pentru pace îl ocupă dramatur­ comedie de succes, cîştigă pre­
gul şi poetul Aristofan.
C) C-al nostru-i totul şi mi-e drag... Şi braţ de tată, încordat... miul I în 405 î.e.n. Tema piesei
Dintre poeţii comici din vre­
I mea lui, Aristofan este cel de dusă de aristocraţia ateniană del ne redă totul sub forma unei o formează întrecerea iniţiată
la oare ne-au rămas cele mai împotriva celorlalte state gre­ arte comice desăvîrşite. de Dionysos-Bacchus, zeul pe­
§Eu apăr lanuri largi de grîu Eu apăr brazi, semeţii fagi, multe comedii. Şi, ceea ce este ceşti. trecerilor şi al teatrului, între
mai important, în aceste come­
>ĂCe auru-şi alintă-n vînt, Muşcate rîzătoare-n glastre, dii Aristofan a fost acel oare a Din puţinele informaţii pe care Prof. TRAIAN BĂLAN
biciuit mai intens — în perioa­ le deţinem din acel timp, cu­
p’ Zglobia undă de pîrîu, Eu apăr toate ce-mi sînt dragi da sclavagismului grec atenian noaştem că Aristofan s-a născut Acest mare scriitor, îşi mani- dramaturgii Eschil şi Euripide.
— moravurile corupte ale aris­ prin anul 446 î.e.n. De aceea,
(p Al fabricilor aspru cînt. Şi dragi mi-s toate ale noastre. viaţa grea pe care o duceau ţă­ festă talentul îincaă de foarte După ce este criticată întreaga
tocraţiei ateniene şi viaţa pluto- în anii trecuţi, Consiliul Mon­ ranii, şi lucrările lui comice o- tînăr cînd prin 427 (se înţelege
Gj\n rliu n tn zo ri dial al Păcii luase hotărîrea de glindesc în modul9cel mai per­ lor artă atît din punct de ve­
creaţiei negustoreşti întemeiată a sărbători pe Aristofan ou ooa- fect viaţa ţărănimii antice le­ înainte de ena noastră) îşi joa­ dere moral cît şi poetic iese în­
bv)l Cînd zori pe-ntinsuri risipesc Cînd cugetele se trezesc, zia aniversării a 2.400 de ani de gată de vechile obiceiuri, iar pe că primele două piese — pier­ vingător Eschil şi dus în triumf,
iPicuri de piatră rară, Şi roada li-i bogată, pe bani şi avere. la naşterea lui, ca un prinos de altă parte traiul luxuriant, al dute — în care critică educaţia iar Euripide este proclamat un
\Tot mai frumoasă te găsesc, Aristofan a fost creatorul de adus celui mai mare luptător păturilor aparţinătoare aşa-zisei la modă atunci, sau atacă pe sofist periculos. In „Plutos“
\0 , ţară, scumpă ţară... Stăpîni pe-ntinsu-ţi cînd păşesc pentru pace din antichitatea democraţii sclavagiste ateniene. demagogi şi în special pe Cleon, pune chestiunea socială şi com­
Robiţii de-altădată... comedii care, dintre toţi autorii conducătorul Atenei. In 425 el bate tendinţa de îmbogăţire a
clasică greacă. crează „Aharienii“ o piesă din păturii negustoreşti; aceasta dă
antichităţii elene, a militat cel El era fiul ţăranului Filip,
Aristofan îşi face eduoaţia cele mai valoroase. Piesa este piesei o valoare morală.
mai mult pentru un echilibru ţăran liber atenian cu o mică
j Cînd desluşesc ţîşnind în zări Cînd sori din ape-n sînuţi creşti i proprietate de pămînt. Aşa se ex­ prin 431 şi 427 î.e.n. adică în închinată păcii. In ea cîntă bi­ Aristofan n-a fost înţeles aşa
>Moi coşuri de uzină Şi neguri se destramă social între clase în mod inevi­ plică faptul că toate comediile
)Şi tot ce-a fost dorinţă ieri, Şi cînd pe toţi îi ocroteşti, lui Aristofan sînt pline de aluzii, primii ani ai războiului numit nefacerile păcii şi detestă mize­ cum trebuia de către contempo­
)E faptă azi, deplină... Cu-acelaşi drag de mamă... tabil aparţinînd sistemului de pe de o parte în legătură cu riile şi dezastrele provocate de
peloponeziac purtat între statele răzb o i: foamete, nenorociri, ranii săi- Nesfîrşite au fost per­
Cînd astfel zorile-ncep orînduire sclavagista de atunci, greceşti, război pe care-1 com­ moarte. secuţiile pe care a trebuit să le
După o noapte-adîncă, îndure din cauza operelor sale
In strălucirea lor pricep a luptat din răsputeri pentru în- bate atît de vehement în operele Rînd pe rînd îşi pune în sce­ în care biciuieşte necruţător
O zi cum n-a fost încă. sale. El a murit, se pare, în nă alte comedii politico-sociale: moravurile stăpînilor zilei. Dar,
lăturarea tendinţei războinice, jurul anilor 385 sau 386 î.e.n. „Cavalerii“, constituie unul din filozoful idealist Platon, spune
cele m;ai violente atacuri în­ despre e l : „Dacă graţiile a r fi
e®©®3©©©@99®®©©®®®®0®©©9©®®®®3®©®©®@©®®®®®@®9®©®©®©®©@©««©® La începutul lunii aprilie anul dreptate împotriva demagogului căutat un sanotuar neatins, l-ar
acesta s-au împlinit 2.403 ani de Clean ; în „Norii“ satirizează fi găsit în sufletul lui Aristofan“.
• ION DELACRIŞ semnează în aparenţă, şi anume cum stră­ se numără şi IOAN DRAGO- Mai întîlnim la tot pasul ex­ la naşterea marelui dramaturg, pe sofişti şi educaţia nouă a
poezia „Răvaş“ în care găsim comedian şi poet, unul dintre cei tineretului din timpul s ă u ; în Nici critica burgheză nu are
destule elemente poetice. Poetul mai mari autori clasici oare a „Viespile“, jucată în 422, de­
se îndreaptă cu recunoştinţă militat pentru valorosul bun so­ cuvinte de laudă despre el, mai
spre partid, din a cărui lumi­ cial: pacea.
noasă învăţătură soarbe tărie degrabă îl ponegreşte din cau­
şi dragoste de viaţă. Reuşind să
sugereze prin imagini artistice lucesc geamurile luminate ale MIR din Ilia, oare, în versurile primări agramate de felul : Din operele lui Aristofan se mască politica demagogilor oare ză că Aristofan a militat cu a-
forţa de neînvins a partidului, vede bine că a cunoscut poezia încurajează poporul să apuce tîta ardoare pentru pace.
poetul spune : căminului cultural în toiul nop­ intitulate „Cu creastă", satiri­ „...trecînd pe stradă singur, face veche şi cea contemporană lui. pe căi rele şi inactivitate. Piesa
El foloseşte cu multă măiestrie a fost folosită ca sursă de in­ Democraţii revoluţionari ruşi,
„Ai străbătut largul, mănosul ţii, el sugerează ideia cultura­ zează neseriozitatea acelor ti­ lumea după ei să se uite duşi pe spiraţie şi de marele dramaturg însă, au emis aprecieri elogioa­
şi asprul artistică tot ceea ce găseşte de francez Rocine. se asupra operei lui. Astfel,
lizării oamenilor muncii de la neri bulevardişti pe eare-i mai gînduri...“ etc. Lipsa de acord Cernîşevski scrie: „Aristofan
,,Pămînt al meu, tu crainic din o reală valoare la înaintaşii săi „Pacea“ (421) este iarăşi o
soare, sate, oare veacuri de-a rîndul au întîlnim încă şi pe la noi. Inten­ între subiect şi predicat este su­

„Dîndu-i atîta căldură, că totul trăit în întunericul neştiinţei. ţia e lăudabilă, dar rămîne nu­ părătoare. Poetul, în afară de
„E-n floare !".
Din păoate formele de expre­ mai în stadiul de „intenţie“ . Au­ mesajul său ideologic, trebuie să în poezie şi în comedie. In ace­ comedie închinată, după cum o era poet învăţător al oamenilor
sau : laşi timp perfecţionează şi in­ arată şi numele, idealului su­ şi toate comediile sale sînt in­
„Tăria ta a trecut peste tot sie nu se ridică la înălţimea cu­ torul versurilor trebuie în pri­ promoveze în acelaşi timp fru­ ventează noi metode de expri­ blim al păcii. Piesa este de a- spirate de cele mai serioase
„Şi-a dat pământului meu rod".
venită, apărînd ca o haină prea mul rînd să înveţe din minuna- museţea şi corectitudinea graiu­
Exista însă şi-o serie de ima­
gini confuze, neconcludente iz- lui poporului său. mare poetică; lui Aristofan i se semenea plăcută prin poezia vie­ preocupări“. Belinski spune

vorîte din superficialitate şi gra­ 1 ® Tot spre genul de satiră
bă. Este ’necesar să reamintim
POŞTA REDACŢIEI şi umor se îndreaptă şi ORDEA- datoreşte o măsură poetică nouă ţii de la ţară. In reprezentarea despre el : „Comedia este
poetului că procesul de creaţie NU ANA din Pianu de Sus, ra­ alegorică pe care o dă păcii,
presupune o temeinică pregă­ ionul Sebeş. In poezia „Un agro­ numită anapestul, care a fost aceasta este însoţită de două floarea culturii, fruct al gîndirii
denumită ulterior măsură aris- fete gingaşe dintre care prima publice dezvoltate.,. Aristofan
tire culturală. nom grăbit", ea satirizează su­ tofanianăi De asemenea, corul, era ultimul mare poet al Gre­
e Ideia poetică din poezia :
perficialitatea cu care lămureşte oare are un rol deosebit de im­ simbolizează bunurile pămîntu- ciei antice“.
„Noaptea în sat" a lui E. CIO
BANU din Brad, este deosebii strimtă pentru un trup vigu­ tul grai al poporului, să expri­ pe săteni agronomul de la punc­ portant în teatrul clasic grec, lui pe care le dă munca paşni­ Deabia istoria şi critica lite­

de interesantă şi plină de pros­ ros. Poetul încă nu posedă meş­ me cu simplitate, acea simpli­ tul agricol din sat. Mulţumin- pentru că el reprezintă expresia că, iar a doua sărbătorile şi bu­ rară sovietică a restabilit va­
peţime. Poetul ştie să selec­ teşugul versificaţiei şi ignorea­ tate atît de adîncă şi atît de cu­ du-se doar să recomande iarovi- curiile poporului în timp de
ză valoarea şi puterea de su­ prinzătoare totuşi. Nesiguranţa zarea ca o metodă înaintată în opiniilor şi a simţămintelor po­ pace. loarea operei lui Aristofan. Ast­
ţioneze din realitate esenţialul. gerare a cuvîntului în poezie. în mînuirea vocabularului duce agricultură, neglijează tocmai porului, lâ Aristofan ia o dez­ fel Sergheev, un profund cunos­
Pornind de la un fapt mărunt la expresii de felul acestora : esenţialul şi anume de a explica
Rămîne însă de subliniat încă voltare desăvîrşită în geniul co­ Comedia „Păsările“ conţine cător al istoriei şi civilizaţiei
odată sensibilitatea de care dis­ mediei politice. o fermecătoare fantezie ameste­ Greciei antice, exprimîndu-se
cată cu satiră. Morala acestei despre cel mai mare autor de
pune, sensibilitate care nu ne ,,Tineret în decădere, sătenilor ce este în fond iaro- Comediile lui Aristofan sînt comedii spirituale este demas­ comedii închinate păcii spu­
îndoim că într-un viitor apropiat „Scoală, nu e prea tîrziu t vizarea. oglinda vie a vieţii democra­ carea impostorilor şi a şarlata­ ne: „Aristofan exprimă îri co­
ţiei ateniene, din timpul războ­ nilor. mediile sale interesele ţărăni­
îl va ajuta să scrie literatură de .,Construieşte-ţi cu plăcere Versuri ca : iului peloponeziac. Dacă vrem mii antice şi ale păturilor de
o imagine clară a acestei perioa­ La 411 reprezintă „1 ysistra- mijloc, ale democraţiei urbane“.
calitate. „Rodul vieţii în sufletu-ţi „Vin ţărani interesaţi de s-o căutăm în opera lui Aris­ ta“ şi „Sărbătorile zeiţei Deme-
9 Lucrările de satiră şi umor pustiu (?) tofan: luptele politice, curentele ter . In cea dintîi pledează din Noi cinstim în Aristofan un
„Ca să fie descurcaţi nou contra războiului şi de astă gînditor luminat, uri mare poet
găsesc un loc de frunte în crea­ sau : •„Şi să afle prin deducţii

ţia tinerilor pooţi din regiunea „Să scriu versuri grăitoare „De ce nu obţin producţii..."

Hunedoara, care înţeleg să lupte ..Ce conţin atît amor... dovedesc multă stîngăcie în ver­

cu arma rîsului împotriva unor sau : sificaţie şi goana după rime cu filozofice şi litenare, viaţa publi­ dată pune pe femei în scenă ; şi inovator şi un aprig luplător

racile ce mai există încă. „Neavînd o viaţă clară, orice preţ. că şi particulară a cetăţenilor ele implora pacea. In cea de-a pentru cele mai înalte idealuri

Printre adepţii acestui gen, „Dar trăiesc după popor... etc. CRONICAR atenieni etc. Ga un cronicar fi­ doua îşi bate joc de dramatur- ale umanităţii.