Page 40 - 1957-04
P. 40

Pas. 2                                                                                                                                 DRUMUL SOCIALISMULUI                                                                                                  Nr. 727

                              VERSURI

Partid—primăvară a lumii

   Visam o p rim ă vară                                                                            Acţiunea se petrece la Lupeni în                                         mE     a  iu                           o        iu         m                    Turlui: Vorbeşte 1
                                                                                               ajunul grevei din august 1929. In                                                                                                                            Ana : Nu !... Nu spun nimic !
      Tînjea iarba tn livezile mele, foşnind a tristeţe,                                       casa bălrînului miner Culcea este as­                       (P \ E S A I N D O U Â A C T E )                                                                 Turlui: Aşa dar ştii totuş’
      Firavul spic îşi cerea dre ptul la soare '                                                cuns comunistul Avrămuf, pe care                                                                                                                         oeva. Unde-d Avrămuţ ?
     Şi ai venit tu, anotimp de vis şi tinereţe,                                               îl urmăresc jandarmii. Acesta, împreu­  mea, primeşte-! ! E un om bun.          Ana : Avrămuţ ? 11 caută jan­        şi fraţii tăi uneltesc împotriva        Ana : Nu mă chinui I
      Te-ai născut tainic, rod al mâniei amare...                                              nă cu Fiorea Teodor şi lacob, feciorii  Are multă putere în mină şi          darmii peste tot.                       stăpînirii! Numai aşa o să te           Turlui: Tu cu mine ai de
      A prins a fulgera, vesti nd pentru ogor                                                  bătrînului miner, pun la cale ultimele  poate fi de ajutor !                                                         preţuiască Turlui 1                  trăit, nu cu e i ! Trebuie să fii
     O primăvară ce-o visam aeve,                                                              pregătiri pentru declanşarea grevei.                                            Culcea : Să-l caute 1... II pă­                                          alături de mine. Astfel ştii ce
      Cu ochii arşi de visuri şi de dor                                                                                                   Culcea: Nu !                      zim bine.                                  A n a : N-am venit cu ghidul     te aşteaptă. Ai să umbli prin
      Dar cu nădejdea-n proa spetele-i seve.                                                      In fragmentul de mai jos se arată                                                                                 să trădez. M-am bucurat că-mi       uşile oamenilor cu' copilul în
      Moi o visam. Ştiam că o să vină                                                          acţiunea duşmănoasă a maistrului mi­    A n a : Calcă-ţi pe inimă odată A n a : Avrămuţ e asouns la                  dă voie să vin 1a voi. Nădăj­       braţe.
     Mereu renăscătoare cu anii peste veac,                                                    ner Turlui, slugă ciocoiască şi trăda­                                                                               duiam c-o să ne împăcăm. Mă            A n a : Dar e şi copilul tău I
      In lanuri noi, scăldate de ploaie de lumină                                              rea Anei, fata bătrînului Culcea.       măcar în viata duraita le !          voi ?                                   ierţi, tată ?
     Şi-n bătătura omului să rac.                                                                                                                                                                                                                          Turlui: Unde-i Avrămuţ?
                                                                                                  (Prin fund intră Ana. E bine îm­        Culcea: Turlui n-are ce căuta        Culcea: Ascultă, Ana : doar             Culcea: Ana, Ana ! Cîtă a -
   Sn c e p u j                                                                                brăcată. Ţine în mînă un pachet).       în casa mea 1                        n-ai venit aioi ca iscoadă...           mărăciune ne-ai adus tu !... Dar       A n a : Nu spun. Ar însemna
                                                                                                                                                                            (Se apropie de ea). Te-a trimis         eşti copilul nostru ! Sîngele apă   să-i bag la bucluc pe-ai mei.
     Sărbătoreşte seva în ra muri începutul,                                                  -------------- ? -A- -A----------------     A n a : E totuşi bărbatul meu 1   Turlui ?... Ultă-te la mine, nu în-     nu se face (o cuprinde în braţe).
     Respiră cald pămîntul prin colţul ierbii crud,                                                                                                                         tr-o parte 1                                                                   Turlui: Lor nu Iii se va tn-
     De-aceeaşi taină veche se înfioară lutul,                                                    A n a : Tiată !                         Culcea: De ce te-ai mai în­                                                  A n a : Vreau s-o văd pe m a­    tîmpla nimic.
     Da-n freamătul din mugu ri eu slava îţi aud I                                                Culcea: Tu ?                         tors ? Nu era musai să vii să           A n a : Nu... nu pentru asta am      ma. Numai să-i sărut mîna şi
     O rîndunică azi mi-a săgetat azurul                                                          A n a : M-am întors lia voi.         mai scormoneşti în durerea           venit.                                  atît.                                  Ana : Jură-m i!
      E an de an aceeaşi, dar veşnic alta-mi pare                                                 Culcea (cu amărăciune) : In          noastră !... Du-te, Ana I
      Cum mă îmbată zvonu-i, ispititor şi purul                                                                                                                                Culcea: Cine te-a minat a-              Culcea: Să vedem dacă n-a           Turlui: Jur că nu li se ya
     Pe nesfîrşita cerului că rare.. .                                                           Ana : Nu pentru totdeauna.              A na: Dumneata nu şti să           oum noaptea? Turlui? (pauză).          adormit. (Iese în stînga. Ana        întîmpla nimic.
     Sub mîna ta, am înflo rit, partid t                                                      Am venit să ne împăcăm... să             ierţi. Dar muma o să se bucure.      Ai de gînd să vorbeşti odată ?          râmîne o clipă singură. Se aude
     Şi-o altă primăvară zvîc neşte-n ramul tînăr                                             dispară dintre noi vrăjmăşia.            Ea mă iubeşte. (Vrea să intre                                                o bătaie la uşa din fund. Intră        Ana : Nu pot I Mi-e frică I
      Cînd ospătaţi de soare lăs tarii se deschid                                                                                                                                                                  Turlui).
     Si greul roadei clare îmi tremură pe umăr.                                                   Culcea : Copilul meu !               în camera bătrînel, dar Culcea                                                                                      Turlui: De aflat, tot voi afla.
                                                                                                 A n a : Tot timpul m-am gtndlt        i se pune în cale).                                                             Turlui: Singură?                 Dar tu...
   C înfecul meu                                                                              la voi. Mi-a fost dor de dumnea­
                                                                                              ta, de miamia, de băieţi...                  Culcea: Las-o. Ii trebuie li­       Ana ( izbucnind în plîns) : El         A n a : Tata e dincolo.             Ana : Să nu mă părăseşti!
     Ei, lasă-l să urce spre slavă-ţi mereu                                                      Culcea: Şi acum oe-al                 niate.                               m-a trimis i E adevărat...- Pînă           Turlui: Ai aflat?
     Biruitorul cîntec ce-n lu ptă mă petrece,                                                de gînd ? Te-ia alungat cel pen­                                              acum n-a vrut să mă lase la                                                    Turlui: Unde-i asouns Avră­
     Fără de tine, s-ar face iar noapte în sufletul meu,                                      tru oare ne-ai făcut de ruşine ?            A n a : Mă opreşti să-mi văd      voi. L-am rugat, am plîns... In           A n a : Nimic.                   muţ ? (Prin stînga intră Culcea,
     O noapte străină şi rece...                                                                 A n a : Tată !...                     mama ?                               astă seară m-a trimis el sin­                                              fără să fie zărit de Ana şi Tur-
     Să regăsesc în cînt o ar mă de tărie                                                                                                                                   gur şi m-am bucurat. Spunea               Turlui: Dacă eşti tîmpită 1      lui).
     Către furtuni ce poate le-ar mai isca duşmanii,                                             Culcea (categoric): Te-a a-              Culcea: N-ai face-o decît să      că vrea şi el să se împace ou
     Eu fruntea-ncet mi-o pl ec pe strămoşeasca glie                                                                                   plîngă.                              voi. Nu te mint, tată 1                   Ana : Dragul meu !...               Ana (gîfîind de emoţie) : E
     C-un gest pios de rugă, aşa cum fac ţăranii:                                             lungiat ?                                                                                                                                                aici,... la noi... ou fraţii mei...
     O, simt prelung cum ur că un zvon de primenire                                              A n a : Noi ne iubim. N-iaveţi           Ana (izbucnind în plîns) :            Culcea: Cum caută să te ti­           Turlui: Nu se poate aa fraţii    Jură-mi că a lor mei nu li se
     Putere-înnoitoare din um edul pâmînt,                                                                                             N-al su flet! Eşti o fiară !... O    căloşească 1                           tăi să nu ştie nimic despre el.     va întîmpla nimic rău I
     — „E iarăşi primăvară", îmi dete el de ştire,                                            dreptul să mă acuzaţi pentru că          fiară !... Ge-iam spus ?... Nu-mi
     E iarăşi primăvară, să te slăvesc, să cînt l                                             am iubit un om.                          dau seama ce vorbesc... Iartă-          A n a : II iubesc. Voi avea un         A n a : Nu l-au văzut de mult.      Turlui: Aha I De ăştia îmi
                                                                                                                                       rnă I... Iartă-mă, tată !            copil,                                    Turlui: Minţii                   eraţi, pui de vipere ? !
                                                                               ANA ŞOIT          Culcea: Ai iubit un şarpe,
                                                                                              Ana, nu un om ! T urlui! Ptiu !             Culcea (emoţionat, îi mîngîie        Culcea: Vei avea un copil ?            A n a : Dragule                     A n a : Jură-mi I... Te rog,... te
             rim noam nouă                                                                                                             creştetul) : Ana ! Biată fetiţă I                                                                               implor I
                                                                                                 Ana : De oe-1 uirăşti ?                                                       A n a : Trebuie să înţelegi tată !     Turlui: Ia mai slăbeşte-mă
 E cald şî florile zîmbesc spre raza ce Ie-a dat viată.                                          Culcea: E duşmanul nostru,               A n a : Iartă-mă 1                                                       ou dragostea asta idioatăi... Un-      Turlui (o Imbrînceşte brutal'.):
 Izvoare, văi şi crînguri rîd, scăpaţi de-al iernii brîu de gheaţă.                           al minerilor, şi-i sluga domnilor.                                               Culcea: Ţi-e teamă să nu te         de-i Avrămuţ ?                      Du-te dracului! (Iese iute prin
 Şi cerul se-nvesrtiîntă iarăşi in haina lui albastră, clară,                                    Ana: El vă iubeşte. Uite, a              Culcea: Nod te-am învăţat de      laşe pe drumuri ? Dar tu ai casa                                           fund).
 Şi păsărelele vestesc, pe-ntinsul ţării                                                      trimis şi un paohet, numai bu­           bine. Am vrut să fim toţi la un      ta. Noi te primim înapoi şi-o să          Ana : Nu ştiu !
                                                                                              nătăţi.                                  loc, o familie unită, cinstită.      uităm totul.                                                                  Ana : Ce-am făcut? 1 Doamne,
                                                             Primăvară 1                         Culcea: Să-şi tină bunătăţile         Tu te-ai deslipit de noi.                                                      Turlui: Ţii ou ei ? Dacă nu-mi   dumnezeule! (II zăreşte pe
                                                                                              pentru el.                                                                       A n a : Nu pot 1 II iubesc I Cu     spui, chiar în noaptea asta îţi     tatăl ei. Nu-i spune nici un cu-
Auzi, tu suflete al meu, acest concert de viaţă nouă ?                                          A n a : Va veni şi el în astă             A n a : Dar tot la voi am ve­     toate că se poartă rău cu mine,        scot boarfele în drum şi te cari    vînt, ci iese şi ea ca o furtună
Tresari şi tu, cînd vezi zîmbind atîtea flori muiate-n rouă                                   seară:                                   nit.                                 totuşi îi iubesc.                      de la mine. Ai înţeles?             prin uşa din fund).
 Şi zările de necuprins, ce iarăşi caid te înfioară                                              Culcea : Cum ? In oasa mea ?
                                                                                                                                          Culcea: Pe tine te primim.           Culcea: Atunci totul e sim­            A na: Nu mă alunga de la           Culcea (privind cu amărăciu­
                                                                            Primăvară t          A n a : Dacă- tn la fericirea         Eşti copilul nostru. Vom uita        plu ; Vinde-ne şi pe noi, aşa cum      tine 1                              ne în urma el) : Totul s-a termi­
                                                                                                                                       totul. Dar pe el îl urîm. E ru­      ţi-ai vîndut şi sufletul! Ce mai                                           nat... Cîtă ticăloşie!... Dar nu-i
O, te aud cum îmi şopteşti; „zîmbeşte lumea pentru mine“.                                                                              şinea tuturor oamenilor cinstiţi.    aştepţi? Du-te şi spune-1 că              Turlui: Fraţii tăi trebuie să    timp de pierdut. (Deschide uşa
Eu nesfîrşit îl văd acum în splendidele lui lumine,                                                                                    A năpăstuit pe mineri, i-a băgat     aioi, în casa noastră, Avrămuţ         ştie unde s-a asouns comunistul     din stînga şi strigă): Copiii...
 Şi glasul ce mă fermeca în primăvara vieţii mele,                                                                                     la închisoare, şi din asta şi-a                                             Dacă nu-mi spui...-                 Toader !... Iaoob !... Fiorea 1...
E azi un cîntec nou, vrăjit, cu-n miresmări de viorele,                                                                                făcut bunăstare. Spunea Avră-
                                                                                                                                       muţ chiar azi dimineaţă...                                                     A n a : Nu 1                                                 COSTIN STEL1AN
                                                          Ce urcă harnic în spre stele.

                                                                            CGRIOLAN BARBATS

        e e apâr eu                                                                           Un mare luptător pentru pace din antichitatea clasică:

$lEu apăr casa de sub deal, Eu apăr gîngur de voinic

(,lPe mândra care toarce-n prag, Sub ochiul mamei, încîntat                                      In antichitatea clasică greacă                                                                                                                        gul Euripide. Cu „Broaştele“,
                                                                                              looul cel mai de frunte în lupta
)Lî şoapta dulce de caval,                 Şi tihna blîndului bunic                           pentru pace îl ocupă dramatur­                                                                                                                           comedie de succes, cîştigă pre­
                                                                                              gul şi poetul Aristofan.
C) C-al nostru-i totul şi mi-e drag... Şi braţ de tată, încordat...                                                                                                                                                                                    miul I în 405 î.e.n. Tema piesei
                                                                                                Dintre poeţii comici din vre­
I                                                                                             mea lui, Aristofan este cel de           dusă de aristocraţia ateniană                                               del ne redă totul sub forma unei    o formează întrecerea iniţiată
                                                                                              la oare ne-au rămas cele mai             împotriva celorlalte state gre­                                             arte comice desăvîrşite.            de Dionysos-Bacchus, zeul pe­
§Eu apăr lanuri largi de grîu Eu apăr brazi, semeţii fagi,                                    multe comedii. Şi, ceea ce este          ceşti.                                                                                                          trecerilor şi al teatrului, între
                                                                                              mai important, în aceste come­
>ĂCe auru-şi alintă-n vînt,                Muşcate rîzătoare-n glastre,                       dii Aristofan a fost acel oare a            Din puţinele informaţii pe care   Prof. TRAIAN BĂLAN
                                                                                              biciuit mai intens — în perioa­          le deţinem din acel timp, cu­
p’ Zglobia undă de pîrîu,                  Eu apăr toate ce-mi sînt dragi                     da sclavagismului grec atenian           noaştem că Aristofan s-a născut                                                Acest mare scriitor, îşi mani- dramaturgii Eschil şi Euripide.
                                                                                              — moravurile corupte ale aris­           prin anul 446 î.e.n. De aceea,
(p Al fabricilor aspru cînt.               Şi dragi mi-s toate ale noastre.                                                                                                 viaţa grea pe care o duceau ţă­        festă talentul îincaă de foarte     După ce este criticată întreaga
                                                                                              tocraţiei ateniene şi viaţa pluto-       în anii trecuţi, Consiliul Mon­      ranii, şi lucrările lui comice o-      tînăr cînd prin 427 (se înţelege
        Gj\n rliu n tn zo ri                                                                                                           dial al Păcii luase hotărîrea de     glindesc în modul9cel mai per­                                             lor artă atît din punct de ve­
                                                                                              creaţiei negustoreşti întemeiată         a sărbători pe Aristofan ou ooa-     fect viaţa ţărănimii antice le­        înainte de ena noastră) îşi joa­    dere moral cît şi poetic iese în­
bv)l Cînd zori pe-ntinsuri risipesc        Cînd cugetele se trezesc,                                                                   zia aniversării a 2.400 de ani de    gată de vechile obiceiuri, iar pe      că primele două piese — pier­       vingător Eschil şi dus în triumf,
 iPicuri de piatră rară,                   Şi roada li-i bogată,                              pe bani şi avere.                        la naşterea lui, ca un prinos        de altă parte traiul luxuriant, al     dute — în care critică educaţia     iar Euripide este proclamat un
 \Tot mai frumoasă te găsesc,                                                                    Aristofan a fost creatorul de         adus celui mai mare luptător         păturilor aparţinătoare aşa-zisei      la modă atunci, sau atacă pe        sofist periculos. In „Plutos“
 \0 , ţară, scumpă ţară...                 Stăpîni pe-ntinsu-ţi cînd păşesc                                                            pentru pace din antichitatea         democraţii sclavagiste ateniene.       demagogi şi în special pe Cleon,    pune chestiunea socială şi com­
                                           Robiţii de-altădată...                             comedii care, dintre toţi autorii                                                                                    conducătorul Atenei. In 425 el      bate tendinţa de îmbogăţire a
                                                                                                                                       clasică greacă.                                                             crează „Aharienii“ o piesă din      păturii negustoreşti; aceasta dă
                                                                                              antichităţii elene, a militat cel           El era fiul ţăranului Filip,
                                                                                                                                                                            Aristofan îşi face eduoaţia cele mai valoroase. Piesa este piesei o valoare morală.
                                                                                              mai mult pentru un echilibru             ţăran liber atenian cu o mică
j Cînd desluşesc ţîşnind în zări           Cînd sori din ape-n sînuţi creşti i                                                         proprietate de pămînt. Aşa se ex­    prin 431 şi 427 î.e.n. adică în închinată păcii. In ea cîntă bi­ Aristofan n-a fost înţeles aşa
>Moi coşuri de uzină                       Şi neguri se destramă                              social între clase în mod inevi­         plică faptul că toate comediile
)Şi tot ce-a fost dorinţă ieri,            Şi cînd pe toţi îi ocroteşti,                                                               lui Aristofan sînt pline de aluzii,  primii ani ai războiului numit nefacerile păcii şi detestă mize­ cum trebuia de către contempo­
)E faptă azi, deplină...                   Cu-acelaşi drag de mamă...                         tabil aparţinînd sistemului de           pe de o parte în legătură cu                                                riile şi dezastrele provocate de
                                                                                                                                                                            peloponeziac purtat între statele      răzb o i: foamete, nenorociri,      ranii săi- Nesfîrşite au fost per­
        Cînd astfel zorile-ncep                                                               orînduire sclavagista de atunci,                                              greceşti, război pe care-1 com­        moarte.                             secuţiile pe care a trebuit să le
        După o noapte-adîncă,                                                                                                                                                                                                                          îndure din cauza operelor sale
        In strălucirea lor pricep                                                             a luptat din răsputeri pentru în-                                             bate atît de vehement în operele          Rînd pe rînd îşi pune în sce­    în care biciuieşte necruţător
        O zi cum n-a fost încă.                                                                                                                                             sale. El a murit, se pare, în          nă alte comedii politico-sociale:   moravurile stăpînilor zilei. Dar,
                                                                                              lăturarea tendinţei războinice,                                               jurul anilor 385 sau 386 î.e.n.        „Cavalerii“, constituie unul din     filozoful idealist Platon, spune
                                                                                                                                                                                                                   cele m;ai violente atacuri în­       despre e l : „Dacă graţiile a r fi
                                                                     e®©®3©©©@99®®©©®®®®0®©©9©®®®®3®©®©®@©®®®®®@®9®©®©®©®©@©««©®                                               La începutul lunii aprilie anul     dreptate împotriva demagogului       căutat un sanotuar neatins, l-ar
                                                                                                                                                                            acesta s-au împlinit 2.403 ani de      Clean ; în „Norii“ satirizează       fi găsit în sufletul lui Aristofan“.
   • ION DELACRIŞ semnează                 în aparenţă, şi anume cum stră­ se numără şi IOAN DRAGO- Mai întîlnim la tot pasul ex­                                           la naşterea marelui dramaturg,         pe sofişti şi educaţia nouă a
poezia „Răvaş“ în care găsim                                                                                                                                                comedian şi poet, unul dintre cei      tineretului din timpul s ă u ; în      Nici critica burgheză nu are
destule elemente poetice. Poetul                                                                                                                                            mai mari autori clasici oare a         „Viespile“, jucată în 422, de­
se îndreaptă cu recunoştinţă                                                                                                                                                militat pentru valorosul bun so­                                           cuvinte de laudă despre el, mai
spre partid, din a cărui lumi­                                                                                                                                              cial: pacea.
noasă învăţătură soarbe tărie                                                                                                                                                                                                                          degrabă îl ponegreşte din cau­
şi dragoste de viaţă. Reuşind să
sugereze prin imagini artistice            lucesc geamurile luminate ale MIR din Ilia, oare, în versurile primări agramate de felul :                                          Din operele lui Aristofan se        mască politica demagogilor oare     ză că Aristofan a militat cu a-
forţa de neînvins a partidului,                                                                                                                                             vede bine că a cunoscut poezia         încurajează poporul să apuce        tîta ardoare pentru pace.
poetul spune :                             căminului cultural în toiul nop­ intitulate „Cu creastă", satiri­ „...trecînd pe stradă singur, face                             veche şi cea contemporană lui.         pe căi rele şi inactivitate. Piesa
                                                                                                                                                                            El foloseşte cu multă măiestrie        a fost folosită ca sursă de in­        Democraţii revoluţionari ruşi,
„Ai străbătut largul, mănosul              ţii, el sugerează ideia cultura­ zează neseriozitatea acelor ti­ lumea după ei să se uite duşi pe                                                                       spiraţie şi de marele dramaturg     însă, au emis aprecieri elogioa­
                               şi asprul                                                                                                                                    artistică tot ceea ce găseşte de       francez Rocine.                     se asupra operei lui. Astfel,
                                           lizării oamenilor muncii de la neri bulevardişti pe eare-i mai gînduri...“ etc. Lipsa de acord                                                                                                              Cernîşevski scrie: „Aristofan
,,Pămînt al meu, tu crainic din                                                                                                                                             o reală valoare la înaintaşii săi        „Pacea“ (421) este iarăşi o
                                   soare,  sate, oare veacuri de-a rîndul au întîlnim încă şi pe la noi. Inten­ între subiect şi predicat este su­

„Dîndu-i atîta căldură, că totul           trăit în întunericul neştiinţei.                   ţia e lăudabilă, dar rămîne nu­ părătoare. Poetul, în afară de
„E-n floare !".
                                           Din păoate formele de expre­ mai în stadiul de „intenţie“ . Au­ mesajul său ideologic, trebuie să                                în poezie şi în comedie. In ace­ comedie închinată, după cum o era poet învăţător al oamenilor
           sau :                                                                                                                                                            laşi timp perfecţionează şi in­ arată şi numele, idealului su­ şi toate comediile sale sînt in­
„Tăria ta a trecut peste tot               sie nu se ridică la înălţimea cu­ torul versurilor trebuie în pri­ promoveze în acelaşi timp fru­                                ventează noi metode de expri­ blim al păcii. Piesa este de a- spirate de cele mai serioase
„Şi-a dat pământului meu rod".
                                           venită, apărînd ca o haină prea mul rînd să înveţe din minuna- museţea şi corectitudinea graiu­
   Exista însă şi-o serie de ima­
gini confuze, neconcludente iz-                                                                                                        lui poporului său.                   mare poetică; lui Aristofan i se semenea plăcută prin poezia vie­ preocupări“. Belinski spune

vorîte din superficialitate şi gra­                                                                                    1 ® Tot spre genul de satiră
bă. Este ’necesar să reamintim
                                           POŞTA REDACŢIEI                                                                             şi umor se îndreaptă şi ORDEA-       datoreşte o măsură poetică nouă ţii de la ţară. In reprezentarea despre el : „Comedia este
poetului că procesul de creaţie                                                                                                        NU ANA din Pianu de Sus, ra­                                                alegorică pe care o dă păcii,
presupune o temeinică pregă­                                                                                                           ionul Sebeş. In poezia „Un agro­     numită anapestul, care a fost          aceasta este însoţită de două       floarea culturii, fruct al gîndirii
                                                                                                                                                                            denumită ulterior măsură aris-         fete gingaşe dintre care prima      publice dezvoltate.,. Aristofan
tire culturală.                                                                                                                        nom grăbit", ea satirizează su­      tofanianăi De asemenea, corul,                                             era ultimul mare poet al Gre­
   e Ideia poetică din poezia :
                                                                                                                                       perficialitatea cu care lămureşte    oare are un rol deosebit de im­ simbolizează bunurile pămîntu- ciei antice“.
„Noaptea în sat" a lui E. CIO
BANU din Brad, este deosebii               strimtă pentru un trup vigu­ tul grai al poporului, să expri­ pe săteni agronomul de la punc­                                    portant în teatrul clasic grec, lui pe care le dă munca paşni­ Deabia istoria şi critica lite­

de interesantă şi plină de pros­           ros. Poetul încă nu posedă meş­                    me cu simplitate, acea simpli­           tul agricol din sat. Mulţumin-       pentru că el reprezintă expresia că, iar a doua sărbătorile şi bu­ rară sovietică a restabilit va­
peţime. Poetul ştie să selec­              teşugul versificaţiei şi ignorea­                  tate atît de adîncă şi atît de cu­       du-se doar să recomande iarovi-                                             curiile  poporului  în timp  de
                                           ză valoarea şi puterea de su­                      prinzătoare totuşi. Nesiguranţa          zarea ca o metodă înaintată în       opiniilor şi a simţămintelor po­       pace.                               loarea operei lui Aristofan. Ast­
ţioneze din realitate esenţialul.          gerare a cuvîntului în poezie.                     în mînuirea vocabularului duce           agricultură, neglijează tocmai       porului, lâ Aristofan ia o dez­                                            fel Sergheev, un profund cunos­
Pornind de la un fapt mărunt                                                                  la expresii de felul acestora :          esenţialul şi anume de a explica
                                              Rămîne însă de subliniat încă                                                                                                 voltare desăvîrşită în geniul co­         Comedia „Păsările“ conţine       cător al istoriei şi civilizaţiei
                                           odată sensibilitatea de care dis­                                                                                                mediei politice.                       o fermecătoare fantezie ameste­      Greciei antice, exprimîndu-se
                                                                                                                                                                                                                   cată cu satiră. Morala acestei      despre cel mai mare autor de
                                           pune, sensibilitate care nu ne ,,Tineret în decădere,                                       sătenilor ce este în fond iaro-         Comediile lui Aristofan sînt        comedii spirituale este demas­       comedii închinate păcii spu­
                                           îndoim că într-un viitor apropiat „Scoală, nu e prea tîrziu t                               vizarea.                             oglinda vie a vieţii democra­          carea impostorilor şi a şarlata­    ne: „Aristofan exprimă îri co­
                                                                                                                                                                            ţiei ateniene, din timpul războ­       nilor.                              mediile sale interesele ţărăni­
                                           îl va ajuta să scrie literatură de .,Construieşte-ţi cu plăcere                             Versuri ca :                         iului peloponeziac. Dacă vrem                                              mii antice şi ale păturilor de
                                                                                                                                                                            o imagine clară a acestei perioa­         La 411 reprezintă „1 ysistra-    mijloc, ale democraţiei urbane“.
                                           calitate.                                          „Rodul vieţii în sufletu-ţi              „Vin ţărani interesaţi               de s-o căutăm în opera lui Aris­       ta“ şi „Sărbătorile zeiţei Deme-
                                              9 Lucrările de satiră şi umor                                                pustiu (?)                                       tofan: luptele politice, curentele     ter . In cea dintîi pledează din       Noi cinstim în Aristofan un
                                                                                                                                        „Ca să fie descurcaţi                                                      nou contra războiului şi de astă    gînditor luminat, uri mare poet
                                           găsesc un loc de frunte în crea­                            sau :                           •„Şi să afle prin deducţii

                                           ţia tinerilor pooţi din regiunea „Să scriu versuri grăitoare                                „De ce nu obţin producţii..."

                                           Hunedoara, care înţeleg să lupte ..Ce conţin atît amor...                                   dovedesc multă stîngăcie în ver­

                                           cu arma rîsului împotriva unor                     sau :                                    sificaţie şi goana după rime cu      filozofice şi litenare, viaţa publi­ dată pune pe femei în scenă ; şi inovator şi un aprig luplător

                                           racile ce mai există încă.                         „Neavînd o viaţă clară,                  orice preţ.                          că şi particulară a cetăţenilor ele implora pacea. In cea de-a pentru cele mai înalte idealuri

                                           Printre adepţii acestui gen, „Dar trăiesc după popor... etc.                                              CRONICAR               atenieni etc. Ga un cronicar fi­ doua îşi bate joc de dramatur- ale umanităţii.
   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44   45