Page 22 - 1957-05

Pag. 2
U, Su, Su, torâduS, b r â d u i
(Cîntec popular din Regiunea Hunedoara)
Hmpo és învhtitei
W V,t ţu. }a .* ~brS~ 'Jyi, brg- <!ui.— fra,la,lar ' la.la, la,
<' JTof — ne- ? m* sw—
TTT^
ta, la, la, la, la,,/a, la: ! Să'-ftă sw sa 771a co.- bon—
-T W tJ -
Traja, lar- la, !cija, la ja ja ja , l a j a j a
w f^w w vy
'a /z - v o r ţ| T a j a JaJ a , laJ a J a Ja, la,
Să mă sui pe-un bolovan
Şi să strig la un cioban
Să întoarne oile,
Să nu-i mînce florile.
Cules şi armonizat de prof. I. MUNTEANU
im p resii
de ia ^Hunedoara
Partidul — inima uzinei
In pădurea de ţevi cu imagini severe
Zilnic se naşte o nouă melodie,
Legată de oameni prin mii de artere,
Uzina freamătă ca o inimă vie.
Din hala năpădită de pară şi-aurori
Răzbate-un scîrşnet surd de macarale
Ce prometeu zvîrUse atîţia sori
Şi împînzise cerul cu furnale ?
Care-i scînteia ce-a putut s-aprindă
Cascada aceasta de diamant ?
Am privit în sufletul oamenilor ca-ntr-o
$ oglindă
i Şi te-am recunoscut: puternic şi gigant! Şi pune-1 cu migală, pe-ndelete,
La furnalul tinereţii — furnalul 5 In versuri măestrite să se-mbine.
La furnalul tinereţii Victor Pali e topitor
Străjuieşte acest rîu cotropitor de stele.
In revărsarea de flăcări, e-o parte din
Şi-o parte din gîndurile mele.
Din platforma de turnare, fac o punte
Limbile dogoritoare, dănţuiesc pe vad
Guri sălbatice, flămînde, din furnal s-au
Cîte mii de constelaţii cresc şi pier apoi
Curge fontă, ca un şarpe uriaş, plutind
Şi din clocotul năvalnic zboară licurici,
ot mai multe condeie
tinere se întrec în a
stihui slava anilor
noştri descătuşaţi,
îmbogăţind, zi de zi,
tezaurul literaturii
noastre noi. Fiecare vers nou,
izvorît din sensibilitatea poetu­
lui faţă de măreţele realităţi
ce-1 înconjoară, răsună ca un
chiot de îndemn sau de izbîndă.
Poate că nu toţi din tinerii con­
deieri de astăzi, care găsesc ne­
cesar să-şi exprime bucuriile şi
împlinirile prin, slove potrivite,
se vor consacra ca scriitori. E-
senţial e însă faptul că s-a sta-
torinicit, în mijlocul celor care
pînă mai ieri erau înrobiţi de
foame şi de neştiinţă, nesecata
sete de frumos. Bucuria de a
trăi. — iată ce se desprinde cu
claritate din cîntecele acestea
înaripate, cărora însăşi viaţa de
astăzi le-a dat glas.
In această lumină se cuvine
să apreciem versurile Măriei
Dragosin din comuna Vinţul de
Jos. Atît din poezia „Liliacul“,
cît şi din „Mărturisire“, simţi
plenitudinea sufletească a omu­
lui stăpîn pe soarta sa. Iată cî-
teva strofe din poezia „Mărtu­
risire“-:
„Mi-i dragă livada,
„Holda, cireada:
„Mi-i dragă grădina,
„Munca, stupina
„Drag mi-i iubitul,
„Sapa, plivitul,
„Cîntul şi jocul
„Aprins ca focul.
„Dragi mi-s mioarele,
„Colectiva, tractoarele,
„Belşugul, culesul,
„Pacea, progresul!".
Este interesant de observat
în versurile Măriei Dragosin că
poetia ştie să îmbine firesc şi a r­
monios lirismul intim cu cel
social,- Intre aceste două trăiri.
PPUMUL 'SOCIALISMULUI Nr. 747
l ° In curînd Institutul
â Gorki de pe lîngă Acade-
ij mia de ştiinţe (U.R.S.S.)
Era într-o seară de primăva­ bucuria pe care ţi-o dau copiii? ( va organiza o discuţie a-
ră. In tufişurile de lîngă parc, supra realismului în litera­
privighetorile îşi dregeau gla­ JD O De atunci, fericirea lor a în­
sul, miresmele pluteau în aer, li tura mondială, avînd drept
iar blînda căutare a lunii alu­ peste cîteva minute, se vor des­ ceput să se destrame. Din so­ l scop definirea celor mai
neca nebăgată în seamă de părţi şi nici fe-ricirea că au ţ juste şi mai fecunde meto-
muncitori. fost o seară împreună. Au mai ţul atent, totdeauna grijuliu, el ţ de străine, oricărui dogma-
zăbovit un timp în faţa porţii i) tism, pentru studiul teoriei
I1 .a—la----L-a—*-0—®—^S—o—n—; In parc, pe banca de lîngă şi cînd nu s-a mai zărit nici un tor cu drama lui Romeo şi a a devenit nervos, nepăsător,
chioşc feriţi de privirile in­ călător pe străduţă, s-au îmbră­ Julietei. Şi acum, la braţ ou brutal, certăreţ. începuse să nu şi istoriei realismului şi re­
discrete, doi tineri îşi jurau ţişat încă odată apoi, s-au des­ soţul său, prietenul şi iubitul alismului socialist. Cu a-
' credinţă eternă. Şoptindu-şi, părţit. ei, soţia se simţea atît de feri­ mai dea pe acasă, ba chiar să ceastă ocazie vor fi dezbă­
fricoşi parcă să nu-i audă ni­ cită ! Visul i se împlinise, iar bea, iar despre salar, nu mai tute două cicluri de pro­
meni, mînă în mînă, se uitau ...Au trecut de atunci zile şi în calea lor nu mai sta nici o dădea nimănui socoteală. Viaţa bleme : probleme de an­
îndelung unul la celălalt, voind ani. Nu mulţi, vreo 3—4. Tine­ piedică. Şi într-o pornire de pro­ devenise un chin pentru amîn- samblu ale realismului şi
să-şi întipărească în minte, rii ce-si jurau credinţă eternă fund ataşament,.vrînd să-şi îm­ doî. Ii adresa cuvinte jignitoa­ realismului socialist şi re­
pentru veşnicie, figura celui pe o bancă în parc, au devenit părtăşească simţămintele celui re şi, ea tăcea, sau plîngea, alismul în evoluţia literară
Pîn-fa mîn-Jrei drag. Pentru ei nu mai exista soţi. Primele săptămîni şi luni pe care-1 ţinea de braţ, îi des­ Cînd uneori îl întreba de ce nu' L a diferitelor ţări.
realitate, nu mai vedeau pe au trecut ca un vis frumos. Se tăinui cu o voce reţinută de e- vrea să aibe copil, el îi dădea
nimeni. Se iubeau, ca milioane­ căutau din priviri unul pe celă­ acelaşi răspuns implacabil — â ° Ultimul număr al re-
le de tineri ce se iubesc şi s-au lalt şi un fior cald le copleşea moţie un secret, pe oare nu-1 că, încă nu e bătrîn, că el vrea t> vistei „Viaţa Romînească“
iubit de la începutul începutu­ inima, ori de cîte ori îşi auzeau spusese încă nimănui, pe care să-şi trăiască viaţa, iar copilul ţ aduce, în afara unor lu-
lui. vocile sau paşii, întorcîndu-se îl păstrase tăinuit în sufletul e pur şi simplu o piedică pen­ ' crări legate de comemora­
de la serviciu. Sţăteau mai mult ei, ca pe o comoară de p re ţ: tru el. Apoi, într-o zi i-a spus şi rea răscoalelor ţărăneşti
...Ce repede trece timpul cînd acasă, să fie împreună, singuri, că intenţionează să nu mai stea | din 1907, fragmente din
eşti îndrăgostit. Parcă abia nimeni să nu le tulbure ferici­ —Ştii, vom deveni părinţi!?... cu ea, fiindcă acum s-a urîţit. !, romanul „Americanul îiniş-
te-ai întîlnit şi trebuie să te rea. El avu un gest de spaimă, El îşi poate găsi o fată tînără, ţ tit“ al unuia dintre cei mai
desparţi. Iar cînd nu te vezi- cu Intr-o seară, se întorceau a- apoi brusc îşi retrase braţul. Se că doar încă n-a stîrpit dumne­ de seamă scriitori britanici
mîndoi de la cinema unde ru­ uită nedumerit parcă în ochii ei. zeu sămînţa femeiască de pe de az i: Graham Greene.
cel drag, clipele sînt ore chinui­ lase un film ce pe ea o făcuse lume.
să plîngă. Era vorba de o dra­ — Cum? Vorbeşti, vorbeşti ® Colecţia adunată în
toare de aşteptare, iar orele sînt goste nefericită, ceva asemănă­ serios ? Şi aşa s-a întîmplat, s-au „Insectar de buzunar“ de
despărţit. Copilul a rămas la scriitorul T. Mazilii s-a
secole. — Da, vom fi părinţi. Gîn- îmbogăţit recent cu „Ga­
leria palavragiilor“ publi­
Oile nu le-o-nturnat, După un timp, cei doi tineri deşte-te, un copilaş al nostru mamă-sa, iar fostul soţ s-a căsă­ cată de editura Tineretului.
Florile i Ie-a mlncat. care să ne umple viaţa de şi torit, imediat după divorţ.
Supărată-i mîndra mea, au pornit-o cu paşi înceţi pe mai mult farmec, de şi mai ° După „Pămîntul fruc­
Cum să mă mai duc la ea I multă fericire. ¦k telor de aur“ E.S.P.L.A.
aleea aşternută cu zgură, spre prezintă, prima parte a tri­
Bărbatul nu răspunse nimic, ...Copilul s-ia făcut mărişor.
ieşirea parcului. Nimeni nu lei îşi plecase doar capul şi privea Vorbeşte destul de peltic încă, logiei „Subteranele libertă­
absent în jos. Aşa, fără să-şi a început să meargă pe troti­
observa regretul că în curî.nd, mai spună nimic, călătoriră netă, mai cade, plînge, se ridică ţii“ scrisă de Jorge Amado
pînă acasă. Aici, soţia oarecum şi iar o ia de la început, aşa
uimită de tăcerea în care se cum fac toţi copiii. Dorel îl şi închinată luptei proleta­
cufundase, îl întrebă : cheamă şi n-a împlinit încă doi
ani; are ochi frumoşi, gene ne­ riatului din Brazilia.
— Ce ai, de ce nu spui ni­ gre şi lungi ca de fată. Uneori
mic? Nu te-a bucurat vestea? cînd vede prin curte un bărbat 0 Viaţa tragică a lui
tînăr, vreun vizitator la vecini,
— Ba da. Halal bucurie, — Cristoîor Columb a tentat
grăi el, sarcastic. Parcă asta priveşte pe geam şi întreabă : pana multor biografi. In
mi-a trebuit acum. Să arn^ o
Tu! foc aprinzi şi-n mine, ţîşnit ca din — De-un trai de umil singur obosit grijă în plus pe cap, nu-mi sînt — Tata ? colecţia cutezătorii a apă­
Să caut fata demnă de iubit. destule cele de pînă acum. Co­
străfund, pii ! De-abia ne-am făcut şi noi — Nu e tata. E altcineva, rut recent reeditarea unei
O, veac al meu, răscolitor de frum useţi! Va trebui să fie... aşa şi... aşa!... un cămin şi gata, copii ne tre­ răspunde mama. Tatăl tău era
De n-oi găsi, mai pot doar aştepta, altfel, frumos ca tine. Dar tata lucrări apărute cu mulţi
ANA ŞOIT Mai sînt încă destui de vîrsta mea. buie. Parcă n-am avea destul n-a venit încă. S-a dus departe
şi-o să se întoarcă atunci cînd ani în urmă a scriitorului
P O e zia Aşa a fost, că m-am rotit cam mutt
Prin necuprinsul omenesc tumult, timp, parcă n-am fi putut încă o să fi tu mare... Felix Aderca. Noua carte
Cătînd aceste-ndemnuri să le-ascult.
aştepta. N-am ce zice, bine Şi aşa, Dorel, îşi aşteaptă în intitulată „Amiralul ocea­
SONET Ba îmi părea-ntr-un fel, ba nu ştiu cum te-iam nimerit, harnică nu glu­ zadar tatăl pe care nici nu-1
Şi uite-aşa mă iroseam pe drum. mă, numai că hărnicii de aces­ cunoaşte. Acesta însă, minat de nului, Cristofor Columb“
— îmi vine să zlmbesc de-acestea-acum. tea nu-mi lipsesc. A sta-i! egoism, pierdut în valurile unei
Fireşte, bei şi-n căni de lut C o taru l vieţi zgomotoase, trece prin este mult amplificată şi re­
Şi-atunci cînd „jumătatea''-mi întîlnii, Ea tăcu si din ochi începu viaţă fără scop, înghiţit, cople­ văzută.
Cînd nu ai cupe de cristal în oare N-avea nu ştiu ce ochi, rupţi din stihii, să-i curgă lacrimi. Nici prin şit de plăcerile prezentului, lip­
Să-l torni. De-1 guşti, acelaşi vin îţi pare, Şi nici grozave bucle aurii. minte nu-i trecuse că el va sit de perspectivă. Şi, toate ia- ® In colecţia Meridiane,
privi lucrurile aşa. Ce anume cestea în timp ce, undeva, la
i Ori că-1 îmbracă lutul, ori cristalul. Avea doar un nas cîrn şi îndrăzneţ, griji aşa grozave o să aibă în un geam al unei case modeste, sugestiv prezentate, din
Un păr obişnuit, puţin cam creţ, plus. E drept că atunci cînd o o mamă îşi strînge în piept a-
Şi-n poezie, — ştie fiecare, — Ce-i flutura în vînt, rebel, semeţ. să fie copilul mic o să facă gă­ marul unei dragoste înşela­ punct de vedere grafic, au
lăgie, ca orice copil, dar cît pri­
E conţinutul doar esenţialul; Nevasta, nu mi-e nicidecum o zînă,...... veşte grija materială, doar n-a­ te, neştiind ce să mai spună apărut trei culegeri din li­
Dar nu ţi-i dat, poete, să-ţi torni harul Dar viaţa-mi este de încîntare plină, veau de ce se plînge. El avea odorului, care o întreabă me­
In forme nimerite la-ntîmplare. Că ne-am găsit, şi mergem împreună. salar bun si la nevoie putea reu : teratura scriitorilor străini
intra şi ea în serviciu. Si apoi,
Cuvîntul şlefuîeşte-I cît mai bine Nu poate fi mai bună trăinicie, ce sens poate să aibă viaţa fără — E tata? Cînd vine ? !... Luigi Pirandello („O lume
Decît atunci, cînd ţi-ai luat soţie, de hîrtie“), O. Henry („Pic­
Femeie, să se potrivească ţie. A. CIBIAN
torul şi califul“ ) şi „Al­
chimia dragostei“ de scrii­
Căci dacă vrei ca versu-ţi să mă-mbete,
Să mi-l serveşti în cupe cristaline, torul satiric bulgar Svetos-
Şi nu în grosolane căni, poete! lav Minkov.
C. STELIAN
inima lui,
&ma dup.m d*aqmU „ S T “* O B B B B B B B B B B B B nH H B S B B B B B B B B B «inB B aB B B B B B B H B B llB S B nB flB B B J3B S eB tin«!(I«B *O O S aB B B B B B «B S B B B B B B ţir^*aB flB B B S B B B B B B nB B B B C !lJIB *B aU .
către vis Au fost pe lume dragosti mii şi mii Cum se-nvîrtesc şi s-amăgesc zmintiţi, FR A N C O IS VILLON:J | | | | | | | | |
Vorbesc de ele, atîtea poezii, Cătînd cai verzi, ce nu pot fi găsiţi,
Că nici nu poţi în minte să le fii. Cătînd femei cu ochi grozavi, vrăjiţi, Traducere de DAN BOTTA Prezentare de TUDOR ARGHEZi
de foc,
Le-am socotit mereu nişte poveşti, Cu uitături ce scapără scîntei: (E.S.P.L.A. prezentare grafică: R. VERO)
Eh, ce mai lucru mare să iubeşti! In timp, ce viaţa-i lasă-n urma ei,
fost deschis, Destul doar, timp să ai şi să voieşti. Cu ani mereu mai mulţi, mereu mai grei. Puţine traduceri s-au bucurat de a- va limbajului frumos şi artificial al pune este : ă reuşit sau nu Dan
Poftim, ce mai gîndiri m-au încercat Şi văd parc-un tablou: cîndva-ntr-o zi, tenţia cronicarilor literari ca acest vo­ curtenilor. Botta în tentativa sa î
pe loc... Nu prea de mult — de-abia dac-au zburat, Aceşti crai, fără veste s-or trezi,
Vreo cîţiva ani pe-al vieţii lung văleat. îngrozitor de singuri şi pustii. lum a cărui prezentare grafică face Şi, adaugă Tristan Tzara, care s-a Să răsfoim cartea ; vom da, para­
pe prund, Mă socoteam : cînd voi porni-nsfîrşit, CHIRILA PAVEL' cinste editurii noastre pentru literatură ocupat recent de opera lui Villon, tre­ lel, textul francez şi cel romînesc
şi artă. buie subliniat că simpatia pentru po­ En ce temps que j’ai dit devant
drumeţi,
Dacă Al. Dimitriu-Păuşeşti, (Contem­ porul de rînd face parte dintr-un sis­ Sur le Noel, morte saison
tem anticonformist prin care poetul în­ Que les loups se vivent de vent
poranul, 5. IV. 57) reproşează tra­
ţelegea să batjocorească burghezia e-
ducătorului că „se lasă întratît furat Et qu’on se tient en sa maison
de mania arhaizantă, încît încetul cu pocii sale. Pour le frimas, prés du tison,
dreptul lia o viaţă miai bună. încetul Francois Villon se transformă Nu numai cunoaşterea vieţii poetu­ Me vint un vouloir de briser
TREI TINERI CONDEIERI Pericolul mare pentru proza­ lui întîmpină dificultăţi; lectura, în La tres amourensé prison
tor este însă acela că nu ştie întrun fel de ţăran romîn din alte
să ^surprindă esenţialul din vremuri" şi că „unele reuşite ale tra­ original a poemelor lui Villon, este,
viaţă, uitînd că literatura nu Qui soulait mon coeur debriser
înseamnă altceva decît repre­
zentarea tipică a vieţii. Autorul chiar pentru francezi greoaie, necesi- 1 -k <
povestirii, nereuşind să facă ducerii sînt repede înecate de acele
— una intimă şi alta pe plan cuvinte rare, multe rare prin urîciu- tînd trimiteri la glosarele care, volu­
social — nu există graniţe. rece teoretizare a unui fapt is­ din personajele sale reprezen­ In vremea de care cuuint,
Dimpotrivă, se întrepătrund, se toric. In loc de afirmaţii ca : tanţi tipici ai clasei din care
determină una pe alta. Şi e nor­ „Erau săraci şi-n ei se aprinsese fac parte, se strădueşte zadar­ nea lor", •— în Viaţa Romînească, minoase, întovărăşesc ediţiile franceze. Pe la Crăciun, in mort soroc,
mal ca atunci cînd ţi-i dragă nic să-i caracterizeze doar prin Limba arhaică în care sînt scrise, Cînd lupii se hrănesc cu vint
„Un foc ce-n clocot sta a unele trăsături exterioare. A-l (nr. 3, martie 1957, pag. 209). El. Ja- Şi omul stă acas', pe loc,
viaţa, şi iubeşti cu înflăcărare caracteriza pe ţăranul asuprit quier scrie : „Corpul şi sufletul cărţii, utilizarea uneori a argoului, aluzii la
tot ce te înconjoară, să nu te izbucni”... de odinioară numai prin pal­
poţi despărţi de marele ideal al am fi preferat prezentarea unui mele sale bătătorite, sau prin totul se prezintă nu numai ca o reu­ De frica iernii, lingă foc,
păcii şi al progresului, ideal grăitor episod de viaţă care să felul său de a scuipa printre
care însufleţeşte în luptă şi în ilustreze ceea ce poetul exprimă dinţi, înseamnă în fond a defor­ şită excepţională, ci ca un adevărat CARTEA ••• ••• ••• Mă prinse pofta de-a sfărma
muncă întregul nostru popor. doar teoretic. Intenţiile poetului ma realitatea şi a o reduce la eveniment pentru arta tiparului romî- •o •• •• Al dragostelor nenoroc
se estompează de fiecare dată cîteva clişee lipsite de semnifi­ nesc şi pentru literele romîneşti. Nu VA •••o•*
„Liliacul“ este o poezie eroti­ în lipsa de imaginaţie, în fac­ caţie. De la această manieră de Care-mi zdrobise inima.
că. Poe*;^ îşi deapănă propria tura declarativă a versurilor. a fotografia realitatea şi pînă • ••
ei poveste de dragoste, fără vor­ Intervenţia permanentă a auto­
be mari, fără patetism. Totul e rului care vrea cu orice preţ să fa naturalism, nu este decît un • ot
„politizeze“ acţiunea, dă poe­ •MO*t sau această strofă :
simplu şi firesc : ziei un aer şcolăresc, didactic. pas. Scriitorului îi incubă sar­ este excesiv să spunem că este o dată
Nu ne îndoim însă că poetul, cina de a selecţiona din realita­ Icij se clost le testament
„Dece-n părul auriu care dovedeşte uşurinţă de a te tot ceea ce este esenţial, de pentru cultura ţării“.
versifica, are toate şansele de ¦a face din fiecare personaj un Et finist du pauvre Villon
Liliacul vioriu a realiza lucruri valabile dacă Francois Villon, „cel mai om dintre persoane şi întîmplări contemporane Venez a son enterrement,
va fi pătruns de faptul că lite­ purtător de cuvînt al idealurilor poeţi, om pătimaş, om aiurit, om hăr­ lui Villon dar asupra cărora istoria a Quand vous orrez le carillon,
„Este prins, mai totdeauna, ratura reflectă realitatea prin clasei pe care o reprezintă. Şi ţuit, bătut, un lup de om“ cum îl uitat să spună ceva ,sînt sursele aces­ Tous revestuz de vermillon
imagini artistice. mal e ceva : să lăsăm persona­ prezintă T. Arghezi, a trăit în Fran­ tor dificultăţi. Car en amours mourut martir,
„Cînd pe cer răsare luna?”. jele să se caracterizeze ele in­ ţa secolului al XV-lea, la sfîrşitul Ce jura il sur son coullon
Sub altă lumină se prezintă şile prin acţiunile pe oare le războiului de 100 de ani şi ocupaţiei Pentru transpunerea în altă limbă, Quand de ce monde voult partir.
Versurile Măriei Dragosin a- problemele pe care le ridică engleze, în excitaţia şi febra libertăţii este de la sine înţeles că toate aceste
duc multă prospeţime şi sănă­ povestirea „Iancu Scorţeanu“ a săvîrşesc şi nu să le etichetăm regăsite dar şi în vremea în care ave­ obstacole rămîn întregi, adăugîndu-se ?
tate morală. Dacă poeta va in­ tînărului prozator D. Constanti- noi, foarte comod, cu însuşirile rile se ridicau pe neaşteptate, cînd acelea, cel puţin tot atît de dificile,
sista mai mult asupra versifi­ sau defectele pe care dorim să se simţea zdruncinarea din secolul ur­ ale găsirii corespondenţelor verbale, Aci se-nchee şi sfîrseste
caţiei şi formelor de expresie, nescu. Fără a fi lipsită de cali­ le aibă. In povestirea sa, D. mător, prin puterea crescută a finan­ care să se încadreze nu numai sen­ Al bietului Villon uric.
ne va oferi lucrări de mare ca­ Constantinescu neglijează acest ciarilor şi negustorilor. sului, dar şi ritmului şi rimei orgina- Dac-auzifi cînd clopoteste,
litate care îşi vor găsi ecou în tăţi, povestirea mai sus aminti­ lucru, fapt care se reflectă în lului. Veniţi ca toţii 'după 'dric,
sufletele celor cărora le sînt a- tă păcătueşte în primul rînd ultimă instanţă în lipsa de ac­ In strai de roşu urşinic,
dresate. prin schematismul personagiilor ţiune. Acestor probleme a trebuit să le
şi a situaţiilor în care sînt puse Asupra vieţii lui cercetătorii şi is­ facă faţă Dan Botta care „pentru în-
Mircea Vaida, membru al ele să acţioneze. Nici unul din Toatie oele spuse pînă aici nu Căci (s-a jurat pe fudulii!)
personaje nu are o individuali­
cercului literar „Gheorghe Coş- tate bine determinată. Ţăranii trebuie să descurajeze pe ni­ toricii literari nu sînt nici astăzi de tîia oară în romîneşte traduce inte­ Muti-n iubire mucenic,
din satul Bordeni par a se con­ meni. Ne aplecăm cu dragoste
buc“ din Brad, evocă în poezia topi într-o masă amorfă, deper­ şi interes asupra lucrărilor de acord. Pentru unii viaţa rătăcitoare a gral cele două mari poeme ale lui Cînd fu să plece dintre vii.
„Gorunul lui Floria“ imaginea sonalizată. Poate după numele început de drum ale noilor
pe care le au, am putea afla noştri condeieri şi dorim din toa­ poetului a trecut de foarte multe ori Francois Villon, compuse în chip de Aceste cîteva exemple sînt suficiente
luptătorului ardelean atît de cîte ceva din biografia lo r ; Ilin- prin închisori — şi funia spînzură- testament şi intitulate Diata cea mică, pentru a arăta următorul fapt: Dan
popular. Avem de a face cu o ca Nevoiaşului, Petre Gătej... tă inima ca gînguritul lor de torii era cît pe aici să-l înhaţe, în din 1456 şi Diata cea mare, din 1461, Botta a respectat riu numai sensul, dar,'
poezie mai puţin sugestivă, astăzi să devină mîine un ri­ urma unei omucideri; nefericit în dra­ ca şi a tuturor celorlalte poeme ale de foarte multé ori şi litera poeziei ori-!
pentrucă poetul nu foloseşte Acelaşi schematism este pre­ guros cîntec din care poporul goste şi-ar fi căutat alinarea în bra­ sale, recunoscute ca autentice“. ginale ; poetul romîn s-a integrat cu
imaginea artistică; luînd ca pre­ zent şi în ceea ce priveşte zu­ nostru să închege epopeea mă­ ţele prostituatelor; în sfîrşit acest ¦ stricteţe metricii lui Villon, fără să
text poetic gorunul lui Hori-a, grăvirea boierului Iiancu Scor­ reţelor timpuri pe care le trăim. „poet-bandit" ar fi fost relativ incult. Traducerea de faţă este, în ordine ştirbească nimic din valoarea poetică
ţeanu, al cărui portret psihofi- cronologică, a doua. a textului original j a utilizat o lim­
pe care-1 consideră „o mărturie zic se rezumă lia cîtva înjură­ Lucrări mai recente rectifică mult bă arhaizantă care însă nu atinge ni- •
-a vitejiei noastre strămoşeşti“, din imaginea schiţată mai s u s : uci­ Prima aparţine lui Zoe Verbiceanu, ciodată „mania“ denunţată de unul
turi şi grosolănii adresate ţă­ derea lui Sermoise ar fi fost un fapt dar în afară de faptul că nu a tradus din cronicarii citaţi mai sus, dar care
Mircea Vaida aruncă o privire ranilor. care yki să-şi., ceară cu totul involuntar; din numeroasele întreaga operă, traducătoarea adaugă v dă un farmec în plus poemelor scrise
în trecut, încercînd să evoce o delicte puse în cîrca Iui nu rămîne — lucru remarcat de Jaquier — note acum 5Q0 de ani.
pagină de glorie din istoria valabil decît furtul de la Colegiul personale, mai ales atunci cînd tre­
neamului nostru. Dar tabloul pe buie să elimine anumite asperităţi
care ni-1 înfăţişează e palid, în- din Navara.
trucît nu desluşim in el nici lexicale. Şi astfel, cele două „diate“ au găsit
conturări, nici colorit, ei doar o
Nu este vorba, evident, de a face In sfîrşit, în ultima vreme frumu­ în condeiul inspirat al poetului romîn
din Francois Villon un sfînt, însă seţea versurilor lui Villon au mai a- corespondenţe poetice de o nepreţuită
trebuie remarcat că opera sa poetică tras un alt tălmăcitor, pe R. Vulpescu, valoare ,care fac din această carte unul
este a unui scriitor învăţat, iar lim­ care, însă, nu a strîns într-un volum din cele mai frumoase daruri făcute
ba de care se serveşte, aceea vorbită
de tojţi oamenii, este o reacţţe împotri­ traducerile sale. literaturii romîne în această primăvară.
întrebarea pe care cititorul şi-ci Dr. DORU MIHAIL