Page 36 - 1957-10

Nr. 878
0 0 C '< J0< X > 00000ooooooooooooooo
Pe platforma furnalelor
t t —4
Furnaliştii au o vbrbă : „ceea
Ce încarci pe sus în furnal, aceea
se descarcă jos pe rina de scur­
gere".
Aceste cuvinte cuprind un ma­
re adevăr. Numai munca desCăr-
cătofilor, cate au îri seamă men­
ţinerea celui inai potrivit regim
de temperatură şi presiiiilfe', du­ Cîntărit cu mare atenţie conform
rata elaborării şarjei, efc. nu
este suficientă în elaborarea fon­
tei de bună calitate. In primul
rînd — şi într-o foarte însemna­
tă măsură — aceasta depinde de
efortul echipelor de pe platforma
de încărcare. Acestea trebuie să
asigure dozarea justă a materia­
lelor din care se fabrică fonta,
(minereu, calcar, cocs etc.) fiind-
că fiecare şarjă cere o reţetă de
încărcare după calitatea fontei,
alta după destinaţia pe care o
va căpăta.
Âici, pe platforma de încărca-
re, impresionează în primul rînd ful de echipă Nicolae Timofte şi
mişcarea continuă a zecilor de mulţi alţii.
Jos Ia baia de fontă
De nerecunoscut este azi şi
platforma de descărcări^ Au dis­
părut de mult şoanele — forme­
le acele mici unde se solidifica
fonta. Au dispărut ranga şi ba­
roasele grele cu care se străpun­
gea orificiul furnalului, tot ce a
fost vechi şi rudimentar. Au dis­
părut şi nimănui nu-i pare rău.
Cu atît mai mult Jurnaliştilor!
In schimbul acela, la furnalul
2 lucra echipa prim-topitorului
Iacob. Se făceau ultimele pregă­
tiri pentru elaborare. Rina de
fontă era gata şi îh faţa ei oa­
lele mari aşteptau cuminţi, gata
Nu mai sînt „pomeni"să înghită lichidul incandescent.
In spate, mai continua să curgă
zgura. Dar nu multă, Un firicel
mic, semn că era pe sfîrşite.
Şi deodată, în plină zi, hală
este luminată puternic. Orificiul
a fost străpuns de maşina de
destupat şi pe rina largă a iz­
bucnit Şuvoiul de fontă. Curge
gilgîind, răbufnind furios. Apoi,
resemnat parcă, se potoleşte.
înainte de începerea elaboră­
rii, ani priPit pfin una din gu­
rile de v'int ale furnalului. Prin
sticla de cobalt, vedeam cocsul
în gintecul uriaş al furnalului,
mişcînd rapid într-o parte şi-n
ăltd de parcă s-ar fi prins în­
tr-un dans îndrăcit. In timpul
descărcării, cocsul era liniştit.
Cauperistul ne-a explicat că a-
cest fapt se datoreşte reducerii
presiunii.
Cînd am intrat în vorbă cu
cei de sus, aceştia nemu spuS
că cea mai interesantă, muncă
de la furnale, este a lor. Acelaşi
lucru însă, ni l-au spus şi şei
de jos. La început, am dat drep­
'SBn
corfe care transportă deasupra
furnalelor materialele de încăr-
oare trebuincioase, pe care a-
gregatul le înghite cu pofta unui
srneu uriaş din poveste. Fiecare
dintre aceste corfe, în circulaţia
lor neobosită, trec pe la staţiile
de dozare, eîte tina de fiecare
furnal şi aici conţinutul lor este
reţetelor întocmite de tehnicieni.
Cantităţi de material neînsem­
nate în aparenţă, pot să schimbe
conţinutul şarjei ceea ce duce la
declasarea multor tone de fontă.
Iată de ce, şi pe platforma de
încărcare e nevoie de oameni de
nădejde, bine calificaţi şi cu tra ­ lucrăm de acum încolo. In aceeaşi aŞezăm pe paturile curate. Nici mîn- as*a cu mecanizarea”. La început,
gere de inim ă. Şi putem afirma
în cunoştinţă de cauză că sînt
destui : maistrul Surugiu Gheor-
ghe, lăcătuşul Ştefan Lungu,
tînărul Marin Mîtrea, care lu-
crează la gîtul furnalului 2, şe-
tate acestora din urmă. Poate
pentru că aici, jos, Sarcinile to­
pitorilor par mai concrete, ei
fiind aceia care la o temperatu­
ră înaltă elaborează şarjă după
şarjă. Apoi am ajuns la convin­
gerea că şi unii şi ceilalţi au
dreptate. Fiecare profesie îşi are
particularităţile sale, datorită
cărora devine absolut necesară
în întreg procesul de producţie.
Mai toţi cei de la furnal, sînt
din vechea gardă a ghiftarilor:
Sireteanu, Dascălu, Greoii, Spă-
tâceanu, Răcuraru.
Mal de mult, pe timpul Cîncl
orificiul furnalului .se astupa cu
'bulgări de pămînt .aruncaţi cu
miîoa şi apoi bătătoriţi cu un
par 'de lemin, se întîmplau „po­
meni". Adică orificiul nu se pu­
tea astupa bine şi ¦fonta muica
•pămîntul şi apoi ¦curgea prin
hală, blooînd liniile, şi diistru-
gînd totul în calea ei.
Asemenea „pomeni", chiar
dacă vse întâmpla să se producă
doar lâ un 'fuliial sihu două, to­
tuşi, ele paralizau activitatea la
iha! multe iubiiale, deodată, prin
blocarea liniilor'pe unde trebu­
iau să circule vagonetele de
zgură şl fohtă. Şl apoi, ia echi­
pa în schimbul catetă se produ­
cea „pomana" se scădeau pro­
centele în întrecere şi implicit se
scădeau salariile.'
Am întrebat deunăzi pe Un tî-
năr care lucrează abia de cîteva
luni lia furdale, dacă s-au mai
întîmpiat ceva „pomeni". Aces­
ta a ridicat din umeri, s-a uitat
foarte curios la ' mine şi apoi
mi-a dat un răspuns aam aşa :
" - - 'N u ştiu ce este „pomana"
mmuid s o c ia l is m u l u i
L a p rim a şa rjă a fu rn a lu lu i
* d e 700 m . c .
Cel care au călătorit cu trenul, cei care au dar Jurnaliştii ni se par adevăraţii „dăscăli" ai
umblat cu maşina, cei care au zburat in văzduh siderurgiei. Furnaliştii sînt cei care modelează
Cil avionul, ori au 'fost purtaţi pe valurile apelor în primul tind materia, îi dau formă şi putere, Fotografia de mai sus este un instantaneu mai vechi. El a fost luat a-
de corăbii, cei care au văzut tractoarele brăz- spre viitorul său rost. tunci cînd furnalul de 700 m.c. (cel mai mare din sud-cstul Europei), a
' dihd ămpiii, trebuie să ştie că nimic hu se face dat pritria Şarjă de fohtă. Emoţia a fost mare şi asta se poăte citi pe fe­
în direcţia prosperării omului fără fier. Iar fierul, Nu trebuie să mergem pred departe, în amin­ ţele tuţiirbr Ortacilor iui Victor Pali, priih-furrtalist. Florile primite sînt sem­
¦¦¦care fiu există ca atare deăt în laboratoarele tiri, ca să înţelegem Uriaşa deosebiră intre uzina nul unei recunoştinţe adînci, prieteneşti, semnul Unei înalte aprecieri din
farmaciilor, începe de la minereu. Şl dincolo de veche din Hunedoara* şi cea de azi. Ajunge să partea întregului colectiv al Combinatului siderurgic din marea cetate a
minereu, în imediata sa apropiere industrială se poposim cu gîndul acum 13 ani, ă nd siderurgia metalului: HUNEDOARA.
găseşte fonta. Şi, fonta aceasta o plămădesc
jurnaliştii. în Hunedoara o reprezentau nişte instalaţii ru­
ginite şi rămase în. urma tehnicii cu multe zeci
...Dacă veniţi în Hunedoara, priviţi furnalele. de ani. Munca la furnale era adevărată muncă
Zvelte şi puternice, sîilt totdeauna învăluite în de ocnă; braţul şi spinarea muncitorului tre­
fulri şi pulsul fierbinte ăl bieţii lor se aude pînă buind să facă aproape totul.
departe. Munca Jurnaliştilor e, într-un fel, ade­
vărată muncă de creaţie.- Oţelarul primeşte fon­ Azi, privind cu mîndtie uzină din oraşul nos­
ta, are alături fierul vechi şi fondanţii — aproa­ tru îti plină şi măreaţă dezvoltare, cînd cele
pe tot ce-i trebuie; laminatorul primeşte lingou­ mai complicate procese industriale Sînt în între­
rile de oţel şi restul muticii îl hotărăsc pricepe­
rea să şi calitatea• materialului — dar furhdlis- gime' mecanizate, greul muncii e purtat de ma­
tul lucrează cu materie brută: minereu, calcar, şină, iar omul e destinat să o stăpânească.
Cocs. Intre cei mai de ispravă ziditori ai noului
Nobilă este muncă oţelăfilor şi laminătorilor, din patria noastră, sînt şi siderurgiştii hune-
doreni. Despre unii dintre ei — furnaliştii —
ne-am propus să scriem aceste rînduri.
Oprofesie care a dispărui
Pbîtesteâ pe ckfâ 6 lâtoris^e ăâ- că rt-af fl fost alimente, dar âdml- cariizarea. Ce, o să pună la fiecare
tăzi, s-a petrecut cu adevărat, la nistratorul cantinei doăea de nenu- car cîte un motor? Fonta şi oamenii ei
furnalele vechi, cu 9ani în urmă. mărate ori alimentele. Astapînă — Ce nu pricepi băi, cap sec? lu-
Multi din eroii acestei povestiri l-am prins şi l-am plimbat prin o- cărcărea furnalelorhu se va mal
trăiesc şi muncesc, unii tot la fur- raş cu alimentele legate la gît.face cu carete, ci aşa, cu un funi- Infcr-o zi, către sfîrşitul lui sep­ Huhedoara a urmat cursul de ca­
lificare. Multă" bătaie de cap a
nale; alţii sînt activişti, ofiţeri, ca- Aveam oameni minunaţi în bri- cular. Tu ştii ce este uh funicular? tembrie, în sala C.F.U. din com­ avut la începlit, dar prin stă­
ruinţa sa, a profesorilor şi mai­
dre de conducere în aparatul de gadă. După orele de muncă făceam — Da, rîse Nicu prosteşte. In binat, a avut Ioc o manifestaţie ştrilor, tov. Chiroşca şi-a apro­
stat. Povestea aceasta am aflat-o sport, ne plimbam şi unii din noi Chitită sau pe bulevard în Bucureşti deosebită : aici, în zifia aefeea, piat cu încetul toate cunoştinţele
necesare. Astăzi, pentru el, func­
de Ia Mic Marcel, unul din eroii scriau poezii. numai funiculare este... conducătorii uzinei au înmîuat ţionarea furnalului nu mai este
de multă vreme o taină. Depă­
acestei povestiri. Amintirile sate au In schimbul nostru de sub con- — Să-mi daţi mie cu huo, dacă celor mai merituoşi muncitori şi şirile, de plan la elaborarea fon­
tei ale echipei pe care o condu­
fost confirmate şi de alţi ghiftari. ducerea maistrului Toma,lucrau ti- o să iasă ceva din şmecheria asta. tehnicieni, insigna de fruntaş în ce, foarte rar sînt sub cifra de
10.
...Era pe la mijlocul lunii mai neri unu şi u n u : Sireteanu, Flondor, — Şi noi ce o să facerri? Te po- producţie, ca o recunoaştere a
De bună seamă că şeful bri­
1948. Trenul ce abia sosise de la Bucătaru, Suhăţeanu, Spătăceanu. merteşti că o să rămîiiem fără lu- muncii neobosite a acestora în găzii, prim topitorul Chiroşca,
are uri merit deosebit în aceste
Siineria; s-a oprit în faţa unei clă- Am să vă povestesc o mică întîm- cru. Ce-aş rîde 1 direcţia unei producţii sporite de realizări. Dar la fel de adevărat
este şi făptui că de unul singur
diri mici, afumate şi înconjurată de plare din care veţi înţelege cesu-Discuţia asta s-apotolit abiatîr- metal. n-ar putea să facă rnare lucru.
In jurul furnalului, fiecare are
zeci de vagoane pline — vîrf. Pe fiete de aur aveau aceşti ghiftari. ziu, pe la mijlocul nopţii. S-a luat Printre cei distinşi cu ifisigna răspunderea sa precisă : ajuto­
rul topitor Vasile Berendy, Io-
frontispiciul clădirii abia se puteau Lucram în schimbul de noapte, o hotărîre adhoc, ca lilîine diminea- de fruntaş, sînt oţelarii Avram sif Toth de la separarea zgurii
citi nişte litere, tot aşa de afumate Spre sfîrşiful săptămînii, am ieşit ca fă cînd vom ihtra îrt sefiimb', fîucă- Opriş şi Aurel Stanciu, Ştefan şi alţii contribuie în aceeaşi mă­
sură la realizările obţinute.
ca şl clădirea: Huhedoăîd. Iată-ne de obicei la ora şapte şi plecam spre tarii şi llie să meargă la maiştrii! Gheorgheoni de fa fabrica de a-
Credem că nu este lipsit de
ajUnşi îh oraşul îri care aveam să cabane obosiţi. Abia aşteptam să ne Suciu să-l întrebe cum stă „chestia glomerare, maistrul furnaiist interes să arătăm că membrii a-
cestei harnice brigăzi de furna-
Victor Pali, laminoristul Ioan lişti, prin modul cum au ştiut
să-şi organizeze munca şi prin
zi am pornit să vedem furnalele, care nu ne mai trebuia. Era prima *)aci Suciu s-a mîniat cînd le-a a- Trifu şi mulţi alţii. Iar alături de
străduinţa fiecăruid dintre ei,
acei balauri care aruncă foc, cum zi de paşte. Şi tocmai cînd să ne hâf gîndurile: aceştia foţi, cu emoţia cUvehită realizează un cîştig mediu de
950 lei.
ne-au spus cei din Bucureşti. Eram ducem spre baier a venit la noi to-— Cutii adică mă, îti loc să Vă dar şi cu mîndria omului care
120 de brigadieri trimişi de pe şan- varăşul Moldoveanu de Ia judeţeană bucuraţi că scăpaţi de munca ăsta şi-a făcut datoria, s-a îndreptat
tierul A.P.A.C.A. Cotroceni. de partid. brută, voi Vă necăjiţi ? către masa prezidiului ca să pri­
$ i pfuinCa am fnceput-6 aşa cum — Băieţi, vedem că sînteţi obo- — Bine, dar cu noi ce o să facă ? mească din mîna directorului ge­
eram noi brigadierii obişnuiţi, adică siţi. Venim la voi cu convingerea — Păi b'rte măi, afurisiţilor, voi neral al combinatului — tov. N.
rîzînd. Dar aU fost suficiente cîte- că ne veţi înţelege. Mulţi localnici credeţi că la mecanizare nu mai tre- Catană — şi prim topitorul de
va săptămîhi câ să rte piară tot e- din schimbul îritîi n-au venit labiiie oameni ? Va fl nevoie de !a- la furnalul nr. 1, Ioan Chiroşca.
lanul. Era nespus de greu. La fur- serviciu. Furnalele sîht goale, n-are câtuşi, mecanici, şefi de echipă, mai- Pe tov. Chiroşca l-am întîlnit
nalul nr. 3, acolo la gîtul lui, am cine le încărca. Le puterii lăsa aşa? Ştri. Cine o să fie ? V o i! Da, da nu într-o seară la postul său de lu­
lucrat la început 16 oameni. Erani — Nu, am răspuns noi. Ar fi o vâ miraţi. Partidul s-a gîndit bine cru.- E un tînăr de 25 de ani, po­
toţi tineri şi deşi mtilţi nu împlini- crimă 1 la treaba asta. Aici, sus, va func- trivit de statură şi bine legat.
serăm decît 16 ani, eram trecuţi prin Şi âm plecat din nou spre fur- îiona Şcoala de calificare. Cîte două A venit în Hunedoara prin anul
multe greutăţi. G parte din noi erau nale. Ni s-a adus mîncare pe plat- pe zi faceţi şcoală. Ce mai me- 1951, tocmai din părţile Bîrla-
vechi Uit.C.-işti, iar restul U.T.M.- formă sus. Spre amiază, au venit setiăşi o să iasă din voi, pfe cinste I dului, din comuna Cîrja. Aici la
işti. Ne-am dat seama că este ru- alţi brigadieri să ne schimbe, iar Ş‘ ăcum; destul, hai, fugă la treabă;
şinos să dezertăm de pe frontul mun- seara la unsprezece am intrat în Aşa se face că ghiftarii; odată
cii tocmai atunci cînd era mare. lip- schimbul nostru normai. Eram obo- lămuriţi, au început să lucreze vo-
să de braţe de muncă. siţi, dar bucuria ce ne Umplea su- luntar şi la lucrările de montarea O.
Eram cum se spune, ghiftari. Tre- fieful, că ne-am făcut datoria, făcea stîlpilor metalici, Aceste două Iniţiate au deve­ tună fără ca harnicii construc­
buia să mergem cu carul în prăji- mai miiit. Şi iată că a venit şi ziUâ ceă
toarea de minereu pentru a-1 um- Mai tîrziu, un zvon veni să spar- mare. Pe platformă de sus ă ftir- nit azi cunoscute nu numai la tori să nu dea în folosinţă alte
Hunedoara. Iniţialele acestui o- apartamente.
ple. Ne opream la cîntar şi după gă liniştea noastră. Furnalele vor nalelor era o mulţime de oameni, raş aii trecut de mult graniţele
aceea porneam spre gura furnalu- fi mecanizate. Aproape în fiecare zi Se făcea prima probă a mecanizării, regiunii noastre. Poate că atunci, Singura cifră jşeală este a ce­
lui. Cînd Veneau toate carele, se rl- nenumăraţi oameni erau pe platfor- Cablul de sîrmă al funicularului mer- în 1947, cînd corespondenţii de lorlalte blocuri construite in o-
presă au transmis în întreaga raşul muncitoresc, adică farma­
dica sus capacul furnalului şl a- mă şi o măsurau cît era de lungă, gea lin, trăgînd după el corfele în- ţară vestea că s-a pus piatra cia, cele cinci magazine, Şcoa­
fundamentală a unui nou oraş, la medie, restaurantul „Ciuper­
hincăm pe cortusul său, minereul Se făceau semne, se băteau ţăruşi, cărcâte CU cocs. PHn faţă furnalului undeva la marginea unei păduri, ca" şi să nu mai vorbim de ad­
ştirea a trecut neobservată. Dar mirabilul complex alimentar
din cărUciOr. Şi apoi, porneam din se săpau gropi... Mecanizarea prin- a ftfecUt prima corfă, apoi alta $i de atunci şi pînă azi oraşul a „Corvinui".
crescut şi are un renume tot aşa
nou să facem aceeaşi operaţie. In- dea viaţă. | alfâ;.i de cunoscut ca şi combinatul. Locuitorii Oraşului Muncito­
j — Ura, succes deplin. Am reuşit
tr-un singur Schimb de 8 ore, fă- Numărul apartamentelor con­ resc formează o familie unită de
struite în oraşul muncitoresc nu siderutgiştl şi constructori'. A-
cCam la început 18—20 de trans- S - 3 U r tlG C & fllZ ă t Î U P f l 3 l 6 l C fraţiter 11 va fi niciodată cunoscut. Cel proape toţi furnaliştii locuiesc
puţin acum. Poate mai tîrziu, cu familiile lor in blocurile mari,
porturi, iar pe urmă ajunsesemla Mulţi dintre ghiftari, aproape toţi, La gîtul furnalelor se petrecea cînd constructorii vor termina spaţioase, din cartierul nou, sau
ultimul bloc, atunci vă vom da in apartamentele vilelor mici.
25—30. locuiau în cabana 1 sau „cabana ceva grandios. De bucurie, ghifta- cu precizie numărul apartamen­
telor. Pînă atunci însă, riscăm Pe oricine vei întreba tifide
Grea şi amarnică profesie. Ca să şmechcroşilor", cum i se mai spu- rii, negri ca nişte draci, se îrnbrăţi- să vă dăm cifre. Ca să nu gre­ locuieşte familia lui Victot Păli,
şim, vă spunem totuşi că pînă sau Ştefan Cazan, Constantin
fii ghiftar, riu-ţi trebuia cine ştie ce nea. intr-una din seri, cînd barbu- şaU, se sărutau şi aruncau cu şep- acum s-au dat în folosinţă pes­
te 1.600 apartamente. Dar vă Sireteanu, Nicolae Spătăceanu,
tehnică obţinută prin şcoli sau praC- tul pe ţigări nu prea atrăgea, s-a cile în sus. Era o bucurie generală; spunem dinainte, cifra aceasta sau ale altor furnaiişti; iţi’ va
poate fi depăşită. Căci nu trece spune fără să gteşească. Sînt
ticâ. Pentru practicarea ei trebuia încins o discuţie: Se bUcuraii şi oţelarii şi lamina- cunoscuţi ca nişte buni gospo­
dari, aşa cum în producţie sînt
să fii puternic, plin de Vigoare. Dar — Aţi auzit fraţilor, se vor meca- torii de-o potrivă cu ghiftarii. cunoscuţi ca oameni harnici şi
pricepuţi.
noi nu ne-am plîns niciodată. Este niza furnalele! Din ziua aceea, meseria de ghif-
drept, cîţiva au fugit la început, — Pe mine să mă baţi şi habar tar a dispărut, s-a înmormîntat o-
cînd mîncarea era mai slabă, nu n-am cum vine chestia asta cu ine- dată pentru totdeauna.
îa furnale. Iar dacă te referi la Nu-i uşor să.fii furnaiist,
„pomana" mortului, ţin să-ţi dar e frumos
spun că n-am mai minoat colivă
de nu mai ţin minte, — a com­ Am vorbit cti mai mulţi fur­ gazului, altele temperatura vîn-
pletat el rîzînd...
naiişti, şi cu cei care lucrează tului, presiunea aerului in fur­
Am plecat, atunci să întreb pe
cineva mai vechi care cunoaşte suSi şi cu cei care lucrează jos nal. Pe toate trebuie să le cu­
şi celălalt sens al oltvîntului „po­
mană". In blocul nou construit, ta descărcare. Ne-au uimit cu­ noşti. Numai aşa — spun ei —
l-am . găsit la masa de lucru pe
normatoml Adalti, care ţine e- noştinţele lor privind tehnolo­ poţi scoate o fontă de calitate,
videnţia înţreoerji la furnalele ve­
chi, deci fin orn competent. gia metalelor. conform stasului. Căci azi nu
— La furnalele noiastre vechi, Dacă înainte, unul furnaiist mai merge ca odinioară, ca pe
hu s-a mai întîmpiat să se facă
„pomeni". Ultima' dată s-a pe­ i se cerea doar să folosească din timpul ghiftarilor, ănd ţi se spu­
trecut, e hei, cu mult timp în ur­
plin cele 480 de minute, azi s-a nea : „fontă să iasă I A z i , un
mă.
— Bine, dar care este se­ Pentru funcţionarea în burîe condiţlunl ă uriaşului furnal de 700 m.c. schimbat, povestea. El trebuie să Jurnalist trebuie să fie un om
aii fost necesare multe alte agregate auxiliare. Turbo-suflanta nr. 1 este un ştie de ce se prăjeşte siderlta, cu multe cunoştinţe, stăpîn pe
cretul ? asemenea agregat. Intrarea ei în funcţiune, a adus o mare bunule colecti­ cum se dozează o şarjă, de ce meseria sa.
vului de furnaiişti. rina de zgură este mai sus decît
— Secretul l-aţi văzut jos la cea de fontă, să cunoască între­ Toate acestea, l-au făcut pe
gUria furnalelor. Acolo este o in clişeu i Un aspect de la turbo'-snftantă tţf. ţţ gul proces de plămădire a fon­ prietenul meu, fostul furnaiist,
maşină de astupat. După descăr­ tei. să exclame:
care, în ea se introduc bulgării
de părhînt, care prin presiunea Apoi, aparatele, aparatele a- — Hm, nu-i de loc uşor să fii
aerului sînt aruncaţi în orificiu.
Maşina lucrează foarte bine, si­ cestea care sînt montate lingă funialist, dar e tare frumos.
gur şi precis. Oricît de furioasă
ar fi fonta, nu mai poate stră­ fiecare furnal. O sumedenie, li­ Eram întrutotul de părerea
punge barajul făcut de această
nele înregistrează temperaiura -tili.
râvnii ii: Astă i tot seefetui.