Page 58 - 1958-01

Pag. 2
Irci MnipSâfl oi
Văzînd că în casă a pătruns
un hoţ, Afandi s-a ascuns în
grabă într-un cufăr.
— Pentru ce stai culcat atei?
l-a întrebat hoţul, deschizînd
cufărul.
— In casa mea nu există nici
un lucru mai de valoare care
să te tenteze să-l furi, şi mi-e
ruşine de sărăcia mea.
'k
Odaţă, Afandi căzu de pe a-
coperiş. Se adună multă lume.
— De ce nu te ridici ? — îl
întrebă cineva.
— Sari şi tu de pe acoperiş
şi încearcă să te ridici imediat
UM O R SO VIETIC
Dintre cele mai vechi
instrumente muzicale
Recent, cu ocazia efectuării conţinut: „Sînt în total 13 clo­ tele descoperite acum, ele sea­
unor săpături în judeţul Sinian,
provincia Henan, la un tnormînt
datind din epoca „Principate­
lor războinice” (403-221 î.e.n.),
a fost găsită o garnitură de
străvechi instrumente de percu­
ţie, denumite „biarcijun” (clo­
pote). Au mai fost descoperite
un suport şi două ciocane de iar pe partea exterioară sînt găsite cu ocazia săpăturilor vor midii producătoare de perle şi o agricole. Anul
lemn cu minere lungi. Această încrustate frumoase desene.
preţioasă descoperire va contri­ Cercetătorii ştiinţifici ai Con­ ţionale chineze, ale cărei înce­ rată ca mărime a treia perlă torii din Heng-
bui în mare măsură la cunoaş­ servatorului central au construit puturi se pierd în adîncul vea­ din lume — cu un diametru de Chin au obţi­
terea muzicii chineze vechi.
Astfel de clopote au fost des­ ciocane noi şi au verificat sune­
coperite în China şi mai demult,
şi anume în provinciile Henan,
Şansi, Anhoi, precum şi în alte
regiuni. Totuşi au fost găsite
destul de rar garnituri întregi
de clopote şi de aceea nu s-a
reuşit 'ă se stabilească decît
înălţimea unui ton, neputîndu-
se stabili o gamă întreagă. In
afară de aceasta, clopotele erau
de obicei supuse coroziunii, me­
talul se distrugea, ceea ce a dus
la modificarea sunetului iniţial
a! instrumentului.
Deşi cele 13 clopote găsite
au fost îngropate în pămînt
timp de peste 2.000 de ani, ele
s-au păstrat foarte bine. O in­ nan, a fost găsit un astfel de meni ai gîndirii ştiinţifice libe­
scripţie pe bambus găsită în a- instrument, dar el era mai mic. re, ci şi numeroşi nenorociţi
9 existat oare „omul gigant" in China ?ceiaşi mormînt avea următorul In ceea ce priveşte instrumen- care sufereau de boli nervoase
Cuvinte încrucişate Program de estradă
ORIZONTAL:
1. Cîntăreţ romîn de muzică
uşoară (l-aţi apreciat înterpre-
tind „Firicel de tloare-albas-
tră “ ).
2. Gică..., popular cîntăreţ de
muzică uşoară — Mihail Ar-
năutu.
3. Cinstit — Se produce în
programele de estradă.
4. Este interpretat de actori
—Muzicantul..., nuvelă de Ce-
hov — I.
5. Ilenuţa..., frumoasă melo­
die de muzică uşoară.
6. Cureluşă — Talon — Cal
dobrogean.
7. A apăsa — Un„poftim"
nepoliticos.
8. Oală — A pres^ — Ageri*,
ţie străină de presă.
9. Oraş în Franţa — Henri.
Mălineanu.
10. Substanţă de lipit .— Re­
giune a cărei dansuri sint bine
cunoscute şi peste hotarele pa­
triei noastre.
11. Funcţionar la vechile pri­
mării — A rtist*em erit.la-Tea­
— i-a răspuns Afandi.
k Una dintre . cele mai bune *
Afandi fu odată în treb at:
— După dvs. pentru cine e
mai b in e: pentru acela care
merge în urma coşciugului sau
pentru acela care merge îna­
inte ?
— Şi pentru acela care mer­
ge înainte e bine şi pentru acela
care merge în urmă. N-aşi dori
nimănui să se afle la mijloc, —
a spus Afandi.
*) Afandi — erou al povesti­
rilor scurte ale populaţiei uigur-
ski.
(din OGONIOK)
La demonstraţie
pote mari şi mici”. Aşadar a-
ceastă cifră reprezintă o garni­
tură completă. Diametrul părţii
superioare a clopotului este mai
mic decît baza lui. Deasupra,
clopotul are un cîrllg de care a-
cesta era atîrnat de un stîlp de
lemn. Baza sa are formă ovală,
după modele vechi un suport şi curilor.
tul clopotelor, înregistrînd me­
lodia pe bandă. Astfel a fost a-
flată înălţimea tonului fiecărui
clopot şi gama întregii garni­
turi. Rezultatul verificării a co­
respuns întrutotul cu textul in­
scripţiei.
Cu aceste clopote a fost inter­
pretată o melodie populară. A-
ceastă interpretare a arătat cla­
ritatea, intensitatea şi frumuse­
ţea sunetelor instrumentelor.
In mormînt au fost găsite de
asemenea trei instrumente de
lemn mari, străvechile „se” —
nişte gusle. Cu ani în urmă în
oraşul Cianşa, provincia Hu-
trul de estradă „C. Tănase1. vit plasa.
VERTICAL :
1. II face Mjrcea Crişan în
„...Şi Ilie face sport" ca şi O-
zon în „Bujor al XIMea" —
Autorul melodiilor „Tropa, tro-
pa“ şi „Cîntă armonică".
2. Ion Dacian, Dinu Bădes-
cu etc — Pe scrisorile expedia­
te în aceeaşi localitate.
3. Lucrează în oţelării şi sînt dent) — Cîntăreţ de prim rang.
cî-ntaţi de poeţi şi compozitori 8. Cîntă de unul singur ! —
— Mingea de ping-pong a lo- Nume de fată.
1 ^ 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 *1
2 cez de muzică uşoa­
3m
4 SUI m
5 nord in condiţii extrem de grele. Ei
6 ii msîa m
7H m 11. Cîntăreaţă de
8. m
m muzică populară ro-
9 m ii
IU m !_
mI
11 !
< m m uz sowAcrsMvrur
0 coieeite ra ri
de mircilpoştaSs
,i
colecţii filatelice din Uniu- \
nea Sovietică aparţine lui j
Nikolai Rudnev, locuitor al ¦
oraşului Ulianovsk. î topit.
In această colecţie sînt a- j
dunate 30.000 de mărci din ¦
aproape 100 de ţâri ale lu- •
mii. Ea conţine exemplare *
rarisime de mărci, printre •
î care prima marcă franceză ¦
reprezenttnd pe zeiţa grea- •
că a fertilităţii, oare a fost f
ţ emisă în anul 1849, ca şi i
| prima marcă engleză emisă
| în anul 1840.
N. Rudnev este fiul lui
Vsevolod Rudnev, erou al ^
războiului ruso-japonez din *
j1904—1905, comandantul le-
gendctrului crucişător „Va- ?
reag“ care a fost şi el un *
| pasionat colecţionar de s
j lori ciudate îl ajută pe animal
ţ mărci poştale.
J Vsevolod Rudnev a înce- j
i put să colecţioneze mărci J
| poştale în anul 1880, In j
* timpul primei sale călătorii |
| în jurul pămîntului. In 1913, f în turme de cîte cinci-şase, se
« după moartea sa, el a lăsat î
i moştenire fiului său 20.000 j
i de mărci poştale diferite. I
i Ministerul Telecomunica- 1
t fiilor al U.R.S.S. a pregă- j
Vtit emisiunea unui nou fim- *
* bru poştal îhfăţişînd pe a- j
i| miratul Vsevolod Rudne,vv.-
mănă cu „se” din epoci mai re­
cente. Sursele scrise străvechi
sînt o mărturie că încă cu mult
înainte de epoca „Principatelor
războinice” în China au existat
astfel de instrumente muzicale
cu coarde.
Obiectele culturii străvechi
contribui la studiul muzicii na­ perlă de 60 de carate, conside­ trecut coopera­
S u p e rstiţiile şi evul m ediu
Numeroase superstiţii au su­
pravieţuit evului mediu, deşi în
secolul XVI (cînd au trăit N.
Copernik, G. Galilei, G. Bruno
etc.), Europa a făcui un însem­
nat pas înainte pe calea eli­
berării gîndirii omeneşti de
dogme şi misticism.
Apariţia unor noi idei ale
gîndirii ştiinţifice libere a fă­
cut să crească rezistenţa spiri­
tului vechi, ameninţat, care a
început să devină tot mai agre­
siv. Victimele acestei agresivi­
tăţi au fost nu numai marii oa­
4. Sfîrşit de vers — Gîntec
de slăvire.
5. Nepriceput — Pe scenele
teatrelor.
6. S — Celebru cîntăreţ ne­
gru.
7. Triviali (prezenţi în spec­
tacolele de estradă di*n Occi­
9. La scrimă —
Zeu la romani.
m n i1
10. Cîntăreţ fran­
ră, care a vizitat şi
ţara noastră (inter­
pretează printre alte­
le „Pe marile bule­
varde") — Diftong.
mînească, artistă e-
merită şi laureată a
premiului de stat.
NOL1 HELLMAN
CURIOZITĂŢI
B ă u t u r a preferată a Hbefanilor
Băutura preferată a locuitori­
lor Tibetului este ceaiul ames­
tecat cu unt topit. In fiecare
casă tibetană zi şi noapte atîr-
nă deasupra focului un ceainic
cu această băutură.
Un nou tip de ceasuri
In Elveţia a început produc­
ţia uaui nou tip de ceasornice
de mină. Cadranul acestora
este iluminat cu ajutorul unor
Ursul de bambus
Privind imaginea acestui din acest animal rar şi frumos.
mic animal am putea crede că
cineva i-ar fi vopsit în mod in­
tenţionat blana albă şi deasă
în diferite culori. De-a lungul
spinării el are o dungă cafeniu
închisă, labele le are colorate
în negru, pe coadă are nişte
inele roşcate, iar în jurul ochi­
lor „ochelari" negri. Aceste cu­
să se ascundă în desişurile de
bambus. Nu degeaba „panda"
— acest animal — este denumit
„ursul de bambus".
Panda este un animal foarte
rar. El trăieşte în pădurile de
bambus de pe podişul Sikan-
Tibet, la o înălţime de 3.000—
4.000 de metri. Panda trăieşte
hrăneşte în special cu ierburi,
cu ramuri tinere de bambus,
însă nu refuză nici ouăle de
păsări.
Toate grădinile zoologice din
lume s-au străduit cu perseve­
renţă să-şi procure un exemplar cooperativa de
O perlă de
60 carate
Vasul „Yamato Maru” din
flota japoneză de pescuit perle
s-a înapoiat din apele mării
Arafura din nordul Australiei
cu o încărcătură de 290 tone de
2,5 cm.
şi alienaţii mintali. Numeroşi
psihopaţi au fost aruncaţi cu
grămada pe ruguri, fiind consi­
deraţi „demoni" şi „vrăjitori".
In 1515, numai la Geneva au
fost arşi peste 500 de aseme­
nea bolnavi, la Bamberg 600,
la Wutzburg 800. La Arezzo (I-
lalia) au fost condamnaţi la
moarte prin ardere pe rug 1770
„de demoni şi vrăjitori", iar
adunarea districtuală din Tou-
louse a condamnat la ardere
pe *rug 400 de bolnavi mintali.
In 1985 paleontologul Keninkswaki fice pentru studierea fosilelor a Aca­ găsit numai fosile de animale mici
a descoperit într-o colecţie de obiecte demiei de Ştiinţe a R. P. Chineze a
fosile într-o farmacie din China un
dinte uriaş- După părerea lui acest
dinte aparţinea maimuţei uriaşe an­
tropoide (asemănătoare omului) ca­
re a trăit în China in urmă cu
cîteva sute de mii de ani. El a de­
numit această maimuţă „giganto-
pilec”.
In 1945 paleontologul german Wei-
denreich a cercetat acest dinte şi a
ajuns la concluzia că el nu a aparţi­
nut unei maimuţe, ci unui „om gi­
gant".
In 1952 Keningswald a studiat alţi
opt dinţi descoperiţi în China şi a
căzut de acord cu savantul german
că în urmă cu cîteva sute de mii de
ani a trăit in China „omul gigant”.
Dar la studierea acestor dinţi u
rămas nelămurite cîteva elemente: 1.
In care parte a Chinei a apărut „o-
mul gigant” sau „gigantopitecul" ?
2. in care strat al pămîntului s-au
găsit obiectele pietrificate şl la care treţi tapiri, rinoceri arată că aceste
epocă geologică se referă ele ? 3. Care animale ru au putut singure să urce
a trăit in cele din urmă în China —
„omul gigant” sau „gigantopitecul"?
In 1955 secţia de cercetări ştiinţi­
Procedeul preparării lui este
urm ătorul: în ceaiul chinezesc
se adaugă bicarbonat de sodiu.
Acest amestec se fierbe, apoi
ceaiul se toarnă într-un butoiaş
şi se amestecă cu sare şi unt
baterii în miniatură lungi de 3
milimetri, cu o putere de 1,5
V şi care durează 4—5 ani.
Este însă foarte greu să prinzi
un urs de bambus, iar dacă oa­
menii au izbutit aceasta, panda
a murit în captivitate.
In trecut ursul panda era vî-
nat datorită blănii sale preţioa­
se. In prezent în R.P. Chineză
s-a interzis vînatul acestui ani­
mal. După un studiu atent al
existenţei şi obiceiurilor ursului
de bambus, zoologii chinezi au
izbutit să-l adapteze la condiţii­
le existente în grădina zoologi­
că din Pekin. Recent unul din
aceste exemplare rare a fost dă­
ruit grădinii zoologice din Mos­
cova.
Deşi în lara
noastră e iar­
nă, in îndepăr­
tata şi marea
Chină, in mul­
te regiuni mun­
ca cîmpului es­
te în toi. In
producţie agri­
colă din satul
Heng-Chin, una
dintre nume­
roasele coope­
rative agricole
din provincia
Kiengsu, se
desfăşoară in­
tens lucrările
nut 3.487 kg de
orez la hectar
şi 1.200 kg grîu
la hectar, ceea
ce depăşeşte
producţia maxi­
mă a unui ţă­
ran individual.
Lip Shao-mei
şi Shen Hui-
ying, pe care
le vedeţi în fo­
tografia noastră
alăturată, mem­
bre ale coope­
rativei, aleg se­
minţe de bună
calitate pentru
însăm i nfările
din anul acesta
găsit într-o peşteră din provincia
Guansi alţi ciţiva dinţi, iar în acelaşi a putut să se răfuiască cu acestea şi
strat de pămînt au fost găsite res­
turi fosile ale altor specii de ani­
male. Prin aceasta s-a dat răspuns
primelor două probleme.
fntr-o peşteră din aceeaşi provincie
a fost descoperit în 1956 un maxilar.
Peştera se află la 90 de metri dea­
supra nivelului mării şi are pe fund
un strat de pămînt de doi metri.
.Maxilarul a fost găsit în partea infe­
rioară a acestui strat. Odată cu ma­
xilarul s-au găsit şi fosile de elan,
tapiri giganţi, elefanţi şi rinoceri.
Maxilarul găsit rezolvă problema
identităţii dintre „gigantopitec” şi
„omul gigant". Nu există „om-gi-
gant”, ci numai „gigantopitec”. Ră-
mîne nerezolvată problema cauzelor
datorită cărora in aceleaşi straturi
geologice s-au găsit fosile de „gi­
gantopitec" şi de alte animale. Fosi­
lele animalelor copitale ca etani, mis­
şi să trăiască în peştera înaltă şi
strimtă. Iar faptul că în peşteră s-au
DESPRE URAGANE
Cum apare uraganul
Uraganul apare totdeauna în
acelaşi fel. Straturile de aer
cald de deasupra oceanului în­
ceţi* treptat’ să circule din cau­
za rotaţiei pămîntului. La în­
ceput această mişcare 'abia se-
poate înregistra. La mişcarea
acestei coloane de aer se aso­
ciază mase de aer tot mai
mari, coloana se ridică tot mai
sus, se învârteşte tqţ mai rapid
şi ajunge la o înălţime de
10.000 m, unde se află stratu­
rile de aer mult mai reci. Aici
aerul caid şi umed se opreşte,
se împrăştie în toate direcţiile,
se condensează şi cade sub for­
mă de ploaie deasupra oceanu­
lui. Prin influenţa aerului cir­
culator care se ridică în sus şi
a precipitaţiilor se dezlănţuie
un puternic uragan.
In cîfceva ore uraganul se
transformă într-un balon gi­
gantic care joacă la suprafaţa
mării. In acest vîrtej este a-
trasă şi'm area însăşi. Şase ore
mai tîrziu acest vîrtej cuprinde
un cerc cu diametrul de 15 km.
Vînturile care se învîrtesc în
cerc au o viteză de 120 km pe
oră şi încep să bată spre vest.
Cu o putere tot mai mare_ ele
părăsesc regiunea mării şi du­
pă cîteva zile ameninţă litora-
lele, oraşele şi oamenii.
Acum se ştie că leagănul u-
raganelor este în general o re­
giune situată ia 1.500 km est
de insulele Baharne. In perioa­
da lunilor iunie-noiembrie ura­
ganul apare de 8—10 ori.
Vînătorii de uragane
Se întîmplă ca pe unele vase
care se află în largul mării să
fie înregistrată o scădere brus­
că a presiunii atmosferice, iar
imediat după aceea la orizont
se observă semnele prevesti­
toare aie unei puternice furtuni.
Acest fenomen este comunicat
de căpitanul vasului unei sta­
ţii pentru semnalizarea apari­
ţie* uraganelor. Această staţie
sau din epoci foarte vechi arată că
„gigantopitecul” a fost singurul care
să le care pentru hrană in peştera
sa.
Aici se rezolvă şi problema cu pri­
vire la relaţiile dintre „gigantopitec”
şi sinantrop (omul chinez), descope­
rit în apropiere de Pekin şi descris
pentru prima dată în 1927. Craniul
sinantropului este asemănător cu cra­
niul cunoscutului pithecantropus fără
să posede o serie de semne care in­
dică progresul: volumul mai mare al
cavităţii craniene, fruntea mai înaltă
şi mai puţin teşită etc. Odată cu
osemintele pietrificate ale sinantropu­
lui s-au găsit şi unelte primitive din
piatră, precum şi resturi de cenuşă
care arată că sinantropul se îndelet­
nicea cu vinătoarea şi cunoştea focul.
Sinantropul este reprezentantul o-
mului în prima lui etapă de dezvol­
tare de la maimuţă spre omul con­
temporan. Sinantropul ştia să-şi con­
fecţioneze unelte simple şi grosolane
şi să se servească de ele.
Strămoşii sinantropului au trăit în
— V —' V / ' V W u 'v / * *¦''
Nr. 968
este o parte componentă ® sta­
ţiei meteorologice din Miami
(Florida) de unde după recep-
ţionarea acestei ştiri decolează
avioane vînătoare de uragane.
Vînătorii de uragane sînt pi­
loţi exploratori care fac parte
din Organizaţia mondială a
serviciului de meteorologie a
O.N.ţJ. cu sediul pe insulele
Bermude.
După primirea ştirii din
M'iami despre *apariţi,a uraganu­
lui, de aici decolează un avion
cvadrimotor B-29 care are un
echipaj compus din opt mem­
bri. Ţinta avionului este nucle­
ul uraganului, „ochiul", cum
este numit de navigatori. Acest
„ochi" face parte din cele mai
miraculoase fenomene aje na­
turii : în timp ce uraganul Irn-
tuie într-o zonă de 10—100 km,
valurile mării ajung la o înăl­
ţime de 30 de metri şi fiecare
vas cuprins în această zonă es­
te sortit pieirii, în „ochi" apa
este lină ca un lac, iar soarele
îşi revarsă razele aici .parcă
nu s-ar fi întîmplat nimic.
Ctfmd avionul ajunge la ţintă
echipajul aruncă un radiobaro-
metru, agăţat de o paraşută,
care transmite toate datele des­
pre presiunea atmosferică, tem­
peratură şi umiditatea aerului.
Pe baza datelor meteorologi­
ce obţinute de vînătorii de u-
ragane, staţia din Miami poale
să alcătuiască cu o exactitate
aproximativă buletinul meteoro­
logic şi să stabilească direcţia
furtunilor. Acest buletin esle
transmis prin radio tuturor
porturilor maritime, care se
pregătesc pentru întîmpinarea
furtunilor.
Cînd avionul se întoarce, la
bază din misiunea sa, se află
pregătit noul schimb de piloţi
meteorologi oare urmăresc în
continuu pe „duşman11. Servi­
ciul lor este extrem de pericu­
los. Ei îşi termină misiunea a-
bia atunci cînd uraganul sc
deplasează spre nord şi se
pierde treptat ’!n largul Atlan­
ticului.
îşi procurau cu propriile lor mîini
mijloacele de existenţă. In procesul
utilizării îndelungate a mîinilor, a-
cestea s-au dezvoltat. S-a dezvoltat
şi creerul, iar odată cu acesta şi con­
ştiinţa. Astfel sinantropul a căpătat
treptat caracterele omului.
Strămoşii „gigantopitecutui" dimpo­
trivă, au trăit in sud, in mijlocul na­
turii minunate, avind la indemînă
bogate surse de hrană.
De aceea dezvoltarea „gigantopite-
cului” nu a pornit pe aceeaşi cale
cu dezvoltarea sinantropului. Avind
la indemînă surse bogate de hrană
el nu a fost nevoit să-şi folosească
membrele şi aceste;, nu s-au dezvol­
tat şi nu s-au adaptat ta muncă în
procesul căutării hranei. In aceste
condiţii „gigantopitecul” nu a fost
nevoit să recurgă la unelte şi prin
urmare nu se poate considera că el
aparţine omului.
Din cele spuse pînă aici se pot
trage următoarele concluzii: sinan-
tropul şi „gigantopitecul" sint două
vlăstare ale strămoşilor comuni ai
omului şi maimuţei. Dezvoltarea si­
nantropului s-a făcut în mod omo­
gen şi ca rezultat al muncii el s-a
apropiat de om. Dezvoltarea „gigan-
topitecului” a fost neomogenă şi el
a pierit în cursul mileniilor.