Page 18 - 1958-05

>Pag; 2
ta#sV„6
-M iQr- Ia NN
w torie de la Casa pionieri­
.â '3-
3 SÉ
Ucj ~ 4 o c Va b«i !
$ I I î> »
ţE = = = j= =
J1 Na,
h D L fi i,ij. KJL *JL*-** ft 1*
-f------------ -- f._-_T!--r---- 1— ?--- !/— k—!— :— - fa fa 1 -----
Foaie verde de cicoare
'Azi la noi e sărbătoare:
Cîntecul recoltelor,
Veselia laturor
Trageţi hora plini de foc, hei. I
Ca la muncă şi la joc, hei I
Sclrfiie de roade carul
De răsănă tot hotarul,
Cirdecal tractoarelor
Vrednicia braţelor.
Trageţi hora.n pas, la rtrîd, hei t
Toţi o faptă şi an gînd, hei I
!iei / e dnd noi ne unirăm
Bună viaţă că pornirăm •
Rostul colectivului
Căile belşugului.
Trageţi hora, hei, oirtos, hei I
uă ni traiul de folos, hei I
Ne-am unit in colectivă
Dorul, munca, de-opolrivă ;
Cu belşug şi mulţumire,.
In frăţie şi iubire.
Trageţi hora apăsat, hei /
Să răsune peste sat, hei /
Să ne veselim cu toţii
Pildă să ia strănepoţii
Laolaltă c-am muncit
Binele că l-am găsit.
Iată-n horă c-a intrat, hei I
Toată ţara-n lung şi-n lat, hei I
Curierul fabricii de brichetat
fin aştepta în gară ca de obicei
poşta. Trenul a tras la peron
obosit, şi în gara mică a co-
borît un cetăţean bine îmbrăcat,
cu o servietă diplomat, burduşi­
tă. A căutat din ochi pe cineva
căruia să-i adreseze o întreba­
re, şi văzînd pe curierul fabricii
dp brichetat fin, s-a îndreptat
către e l :
— Tovarăşe dragă, nu te su­
păra, nu ştii mata pe unde vine
fabrica de brichetat fin ?
Curierul l-a măsurat din cap
pînă-n picioare, şi l-a întrebat
prudent :
— Dar dumneavoastră cine
sinteţi ?
— Inspector. Inspector de la
direcţia...
Sfîrşitul propoziţiuhii n-a mai
avut cui să-l spună. Curierul
dispăruse ca prin farmec. Ins­
pectorul a rămas o clipă înmăr­
murit, apoi. crezînd că cel pe
care-l întrebase nu-i întreg la
minte, a zîmbit amuzat şi a ple­
cat să-şi caute altă călăuză.
Curierul fabricii de brichetat
fin a uitat şi de poştă şi de
tren şi. de tot. Un sin&ur lucru
îl obseda: inspectorul. A aler­
gat într-un suflet Ia fabrică. Tai­
na pe care o 'ducea cu iuţeala
fulgerului, către cabinetul direc­
torului ’putea să-i aducă o 'primă
hună. In drumul său impetuos,
era cit p-aci să dărîrhe g’ hereta
portarului, să răstoarne citioa
funcţionari paşnici, şi să ia în
picioare covorul din biroul se­
cretarei. S-a oprit, pentru o se­
cundă doar, in faţa uşii capi­
tonate a directorului. Dar cum
vestea nu suferea nici o întâr­
ziere, s-a făcut surd la proteste­
le secretarei si a dat buzna in
C.îf7 - id-'- col ,VX coi -(-«ar Io n
j-.N IV 3b--T/.P ' F i>
U hat klLW\ ...T "
i§V
L cu gînd sublim şi nou de liber tdte.
«r fe;/
~ţ> — :
' J •~
na -A“1' .hafara p'/m dec ^oç,
t f J--
- -.--"dL=
In zori de zi
In drum spre cimp zăresc trei moglldeţe,
Tractoare sini şi liniştea o curmă.
’A nopţii spăimîntate umbre-n turmă
Se risipesc fugare şi răzleţe.
Spre mine vin de zor, m-ajung din urmă;
Celor ce le strunesc le dau bineţe
Şi văd că lasă-n treacăt brazde creţe.
Te miri cu ce copile-n glie scurmă.
Spre Infinit chemată sâ se-avlntc,
O ciocîrlie lunecă pe-o rază,
Cu melodia trilurilor friale.
Un tractorist de doru-unei copile,
Se plinge ciocirliei şi oftează
Că n-a văzut-o — credeţi? — de trei zile.
O P R O 0 Ü C T Ë A STUD iO Ü LÜ I CÍNfE MA T Ô G R A R C a BUCUR EŞTI"
Realizată la un nivel artistic deosebit, opera
literară „Ciulinii Bărăganului" a lui Panait Is-
trati, ecranizată de cunoscutul regizor francez
V IN E
cabinet.. Şedinţa care se desfă­
şura aici, şi care adunase în ju­
rul mesei pe toţi şefii serviciilor
l-a descumpănit pe zelosul cu­
rier. S-a. oprit nehotărît în pra­
gul uşii. a răsuflat de cîteva
ori adine, apoi s-a îndreptat că­
tre director, care-l privea intri­
gat, şi i.-a şoptit ceva la ureche.
Directorul s-a făcut mai întîi
roşu la faţă, apoi s-a îngălbenit.,
iar pînâ la urmă, recăpăiîndu-şi
culoarea naturală, s-a ridicat ir.
picioare:
— Tovarăşi, şedinţa noastră
de punere la punct a noilor me­
tode de înregistrare a baloturi­
lor cu fîn, se întrerupe. Din
gară, a pornit către noi, un in­
spector de la direcţia generală.
Fiecare la treabă.
Şefii serviciilor s-au cutremu­
rat de această veste şi după ce
fetele lor au trecut prin toate
culorile curcubeului, şi-au reve­
nit. Unul dintre ei a. scăpat o
vorbă :
— Şi-l primim Cu mîinile goa­
le?
Directorul a 'prins cuvintele
aruncate într-o doară, ca pe un
colac salvator.
— Just. Imediat să se pre­
gătească o masă, flori, iar fan­
fara să se alinieze în faţa por­
ţii.
Vestea sosirii inspectorului
din direcţia generală a ministe­
rului, s-a răspîndit ca un glonţ
prin toate birourile. Uşi trîniite,
scaune răsturnate, degete frînte,
derut peste iot. Funcţionarii a-
DRUMUL SOCIALISMULUI
A'
J kr/V -..... - -
—hni—»--l- 3 '
1—tíLkr&'xG-----
'-V —•SJV'-V'-" N A V să se ridice-acolo sus de ţoi ;
TRAIAN RILIMON
lergau de colo-colo ca nişte a-
pucaţi. Pînâ la urmă, masa o
fost aranjată în cabinetul direc­
torului, buchetele de fori au fost
date în grija unui grup de fete
alese pe sprinceană, iar fanfara
aştepta nerăbdătoare semnalul
curierului.
Directorul, care apucase să-şi.
pună costumul cel negru de re­
cepţie, se plimba nervos prin
cabinetul său. Din cînd în cînd,
Schifă um oristică g
de G R PAVEL I
arunca pe fereastră priviri ne­
răbdătoare către poarta fabricii.
Se gîndea : „Cine-o fi ? Cu ce
probleme vine ? 0 să intre în
amănunte ?“ Incendiul, care cu
cîteva zile înainte arsese ju­
mătate din producţia fabricii, ii
stătea, ca un ghimpe în inimă".
„Ce-o să zică? Vinovatul, cine-i
vinovatul ?“. Şi problema eco­
nomiilor îl zgindărea. Am ra­
portat. cu 20.000 lei mai mult,
şi-am împărţit "premii funcţiona­
rilor. Se mai linişti doar atunci
cînd în cabinet intră contabilul
şef, care-l asigură că inspectorii
de obicei nu-şi. bagă nasul în
toate hîrţoagele. Şi-anoi, el e
vulpe bătrînă. 0 să se descurce...
Inspectorul, după ce află în­
cotro vine fabrica de brichetat
fîn, porni agale intr-acolo. Mer­
gea încet şi iscodea cu privirea
fiecare clădire, fiecare conac. Nu
VERSURI\
Vlaicu
Fragment din poemul cu acelaşi nume
De-acolo, de pe Mureş, dintr-un sal,
c.i mici căsuţe albe şi curate,
spre zări albastre, sus, s-a ridicai
De-acolo, din sătucul umilit,
din rindul ‘celor ce frămintă glid,
ca un viteaz din basme a pornit
pe unde şoimii-şi au împărăţia.,..
Nici glas de mamă ,lacrimi de durere.
n-au frird oţelul vrerii necurmate,
ştia că zborul sacrificii cere
şi scopul nobil, inimi ne-nfricaie.
In drumul lui încununat de glorii
n-a fost obstacol ca să-l Infloare,
ce.ar ji-njricai avîntul spre victorii
cinci mit de glasuri îl chemau să zboare ?
Şi-a izbalit prin lupte necurmate
pe drumul care nu oricine poate
şi. mai ales. duşmanii !tu nu pol.
Triumfător cînd s-a-nălţat spre soare
cu pasărea-l măiastră de oţel,
pentru popor a !ost o sărbătoare,
iar pentru el, ai visului scump ţel.
r. !vi.
Cenaclul literar Orăştie
Louis Daquin, trezeşte atît interesul cit şi emo­ lumi qjj totu) diferite în timp şi con­
ţia spectatorului.
mai fusese pe aici niciodată şi
toate i se păreau interesante, hi
faţa unui chioşc se opri, îşi cum­
pără un pachet de jigări şi după
ce îşi aprinse' una, îşi continuă
drumul privind şi adminnd o-
răşelul a cărui oaspete avea să
fie cîteva zile.
Rină la poarta fabricii (pe
care o recunoscuse după uriaşul
balot de fin desenat stingaci pe
firma atîrnată între doi stilpi),
mai avea vreo 20 de metri,
cînd auzul îi fu izbit de sune­
tele stridente ale unei fanfare.
Se gîndi că oamenii or fi aoînd
repetiţie, şi-şi continuă liniştit
drumul. Dar nu mică-i fu mirarea
cînd văzu că fanfara era a-
şezată pentru primire şi cinic
un marş de bun sosit. Se uita
înapoi să vadă dacă iu îai
vine cineva şi se apropie de
poartă regretînd că a nimerii
într-un moment atît de nepotri­
vit. Rămase însă şi. mai înmăr­
murit cînd delegaţia de fete îl
asaltă cu buchete de flori pe
care i le băgau cu de-a sila in
braţe, şi cînd directorul, îmbră­
cat in costum, negru, li. strânse
călduros mina.,, urîndu-i Iun s >¦
sit.
— Tovarăşi, tovarăşi, oă-nşe-
Iciţi, eu nu-s decit inspector la
direcţia...
— Tovarăşe inspector, apre­
ciem modestia, dar ştiţi, inima
noastră largă, vă primeşte just,
aşa cum trebuie. Siinfiii-vă ca
in cabinetul dumneavoastră...
încercarea inspectorului de a se
M' Í053
2™™®5SiS!KBmmEEraSC3Sn*Sm!raôi!SiaS!OîOTmi!^.1BîlGa:z«cu
Elevilor Cercului de legă-
lor din Orăştie.
Legătoria ca s-o-nveţe
Toţi de nerăbdare ard.
Dar compactînd mereu caiete
Au cam legat... cartea de gard.
Unei fete care a rămas
cam bătrînă din cauza...
pretenţiilor. ,
Sa te fure Făt Frumos
Cu cai a 'bi şi cu trăsură,
Tot aştepţi, şi nu-n zadar,
Fiind că vremea tot... te fură. Ş
(De Ia cenaclul literar Orăştie) Ş
Talentat şi sensibil, regreta­
tul mînuitor al penelului Sava
Albescu a fost şi va rămîne,
prin tablourile sale create, unul
din pictorii de seamă ai vremu­
rilor noastre.
Iată în clişeu o fotografie —
după pastelul pictorului — inti­
tulată „Autoportret".
TUWEWiE €«NPEBIE AILE CEÍW.CIÜDÍHUI3
M O R I A V A S IL O N I
La Hunedoara s-au întîlnit, într-un crează la uzina cocso-chimică a com­ gigantic complex al tehnicii moderne,
izbitor contrast, două peisaje: peisajul binatului siderurgic. 11 vezi zilnic în iar el însuşi e un priceput tehnician.
dealurilor domoale, străjuite de stră­
vechiul castel al Huniazilor, dealuri salopetă, meşteşugărind printre maşini­ Ceea ce pare contrastant la acest Ü-’
cu poalele scăldate de apele Cernei ce le complicate. Capul îi o plin de pla­ năr pe care m-am obişnuit să-l văd tre-,
nuri, scheme, cifre. Un tehnician pri- băluind fără preget printre maşini şi cu
se rostogolesc de milenii cu aceleaşi gîndul mereu plin de planuri şi for­
mule, este faptul că e... poet. El se
bulboane, şi peisajul construcţiilor în­ îndeletniceşte cu dăftuirea şi cizelarea
drăzneţe, izbucnite spre cer cu aspe­ cuvintelor în versuri armonioase şi pli-:
ne 3e prospeţime.
rităţi cenuşii şi roşii, ale combinatului
siderurgic. Peisaje ce reprezintă două Versurile sale ? Alt contrast. El re­
învie lumea copilăriei lui i petrecută
pe plaiurile Făgetului, cu cîmpiile verzi
şi crînguri în care cîntă adevărate or­
chestre de păsări. Dragostea este de
asemenea un element des întîlnit în
versurile sale (Scrie-mi, Chemare, To­
rent de primăvară etc.).
K»-**y-«»îv*->o-**n* »o io<
Şti, alături de peisajele pastorale,
f* Tabfou de veac Horia Vasiloni face să izbucnească în
{> versurile sale cu vigoare peisajul lu­
Ii mii noi în care trăieşte. El cîntă noile
Îşi suie macaraua povara-i de mortar construcţii : furnalele imense în care
* se plămădeşte fonta, halele strălucind
Se-nckeagă cărămidă şi. grinda lingă grindă. de văpaiele lavei de oţel incandescent,
oraşul nou, crescut din munca oame­
» Tot mai înalte schele azurul vrind. să-l prindă nilor. Pentru el, feeria miilor de lu­
f mini ale Hunedoarei e ,'mai puternică
Se-nalţă suple blocuri in geometrii de jar. şi mai plină de farmec decît constela­
I ţiile pălpîind pe firmament, iar peisa­
jul complicat şi îndrăzneţ, creat de
1»¦ Nădejdi, nepreţuite, vulcanic se ridică mîna omului întrece în măreţie peisa­
lt1t\t. in hale mari, cuptoare şi. noul laminor jul natural (Noapte hunedoreană, Ta­
E-o primămară-n clocot imens, înnoitor, blou de veac, Perseverenţă).
Şi Hunedoara-i alia din clipă-ntr-altâ clipă.
Cu cîtă mîndrie şi dragoste se aplea-'
in zvîcnet de prefaceri, pe-niinse şantiere,
Sub soare creştem neasemuit de-nalt. că poetul Vasiloni asupra a tot ce au
0 zi. pe alta-nţrece, şi-un ceas pe celălalt. făurit oamenii în mijlocul cărora mun­
Şi-aici răsfrîntă-i toată esp.nţa-acestei ere. ceşte şi trăieşte. Şi, astfel, în versurile
sale pline de lirism, Hunedoara cea
flORtA VAS1LON1 nouă, Hunedoara zilelor noastre apare
tot mai caldă, Imai frumoasă, j
9
ARTHUR PASCU
ceput, care pare că de cînd e lumea
cepţii. a crescut în mijlocul maşinilor. », -.A r -u
Şi, asemenea contrastului dintre cele Ei bine, nu este aşa. Maistrul flo­
două peisaje, şi poate şi sub influenţa ria Vasiloni a venit, nu cu mulţi ani
lui, există în oamenii de aci un con­ în urmă, asemeni altor mii şi mii din­
trast Ia fel de flagrant şi totuşi armo-
nizant. Să luăm, de pildă, pe Horia tre locuitorii de azi ai Hunedo.a.re,if din
Vasiloni. Cîteva elemente despre per­
soana Iu!: tînăr, ore 22 de ani. De lumea satului, din lumea cîmpiilor în­
profesie. tehnician, icnaistru şef de
schimb ie pregătirea cărbunelui. Lu- verzite, a dealurilor acoperite cu crîn-
guri şi păduri. înaintaşii lui, şi chiar
el în primii ani ai tinereţii, au ostenit
asupra plugului ce fâsturna brazde a-
dînci în pămîntul reavăn.
eschiva de la toată festivitatea Şi iătă-Î azi aci, în inima acestui
primirii ce-i fusese pregătită, e- ;
şiiă. Purtat cu alai, fu introdus 1
in biroul directorului şi aşezat la
masă la locul de onoare. In jurul (
lui roiau funcţionari de tot felul,
ia> curierul, vestitorul sosirii
înaltului oaspete, îşi freca bucu­
ros bărbia si se proţăpeă mereu
în preajma directorului.
Gustarp.a o durat destul de
mult. S-a toastat în cinstea in­ Tovarăşul VICTOR Ni ŢA: Poe­ om — acest creator ai întregu­
spectorului şi a directorului de zia „Mesaj" se remarcă în prima
mai multe ori şi capetele au în­ ei parte prin imagini alese cu lui nou hunedorean. In ea, lu­
ceput să se înfierbînte. Inspec­ grijă şi destul de bine studiate.
torul stătea ca pe ghimpi. De Aşa de pildă, remarcăm versu­ crurile se desfăşoară fără con­
măi multe ori încercase să-i rile „...şi acolo, întinderea este
vorbească directorului despre irigată cu şuvoaiele de sînge din flict, de la sine. Şi, un element
scopul vizitei sale, dar acesta care se adapă şacaiii", şi ailele
i-a întors pe nesimţite vorbo des­ ca acestea, care, reuşesc să de care e faine să vă aduceţi a-
pre cu totul altceva. Către sfîr- transmită plastic-mesajul de idei.
şit ,cind a văzut că totul ia pro­ minte mereu atonii cînd scrieţi:
porţii nemaiântîlnite, şi temindu- Valoarea poeziei însă, după
se ca în răstimpul acesta să nu partea de început scade, deve­ căutaţi să faceţi pe cititor întot­
sosească cu adevărat cel aştep­ nind simplistă, neînstare de a
tat, inspectorul îl luă de-o par­ trezi în sufletul cititorului emo­ deauna să înţeleagă, să între­
te pe director şH spuse că veni­ ţie. In partea ultimă poezia se
se pentru incendiul de acum câ­ abate aproape în întregime de vadă în versurile dvs., forţa ce
teva zile. Directorul, se făcu alb la sensibilitatea poetică, trans-
la faţă. formîtidtt-se într-un buchet de inspiră încredere, curaj şi tărie
lozinci destul de obişnuite.
— Vasăzică ştiţi şi asta ? în lupta omului zilelor noastre.
Tovarăşul IV. MARTINOVICI:
— Da, şi mai ştiu că v-a ars Versurile dvs. au constituit pen­ Un asemenea lucru este ade­
jumătqte din producţie. tru redacţie, cel mai adesea,
motiv de surpriză plăcută. De sea absent din poezia dvs.
— Şi asta o ştiţi ? rîndul acesta însă, prin poezia
„Peisaj hunedorean" a trebuit Tovarăşul HORI A VASILONI:
— Şi...şi am venit să constat, să înregistrăm o detaşare destul
să închei proces verbal. Silit in­ de evidentă faţă de linia cunos­ Dacă prin poezia „Tablou de
spector la direciia regională cută de r.oi în creaţia dvs.
A.D.A.S.... veac", poezie pe care v-o publi­
In această poezie ideile apar
Directorul căzu nîoale ~pe fo­ forţat, imaginile destul de arti­ căm în această pagină, aţi re­
toliu. Alarmaţi, funcţionarii să­ ficiale şi, ceea ce duce îndeosebi
riră şi-! udară cu apă. Cînd îşi la scădere, este faptul că întrea­ uşit să redaţi veridic, un crîmpei
reveni, directorul se făcu mai
întîi roşu la faţă, apoi vinât. Ca ga .mare transformare a peisa­ din marele tablou al Hunedoarei,
un turbat de minte, strigă de
zgudui cabinetul: daca aici cu multă pătrundere
aţi reuşit să desprindeţi anu­
mite sensuri demne de relevat,
apoi în poezia „Geneză", vă pre­
zentaţi sub aşteptări. In primul
rînd, ea se desfăşoară pe un
fond obscur. Apoi, versurile se
dovedesc a fi mult prea căutate,
pompoase, urmărind mai mult
muzicalitatea rimei decît clarita­
tea ideilor.
Rezultă de aici, că trebuie să
acordaţi în toate cazurile ace­
eaşi atenţie şi sa vă consacre ţi
în aceeaşi măsură muncii de
— Unde-i cu-ierul?! Să-l daţi jului, o prezentaţi schematic, o creaţie.
afară imediaţ i goţiţi d<! factorul - ;e?xenţi.al, de /'">¦?i A -. i Cronicar