Page 36 - 1958-05

tíW W k s a n a ijsm u w )
Fruntaşa secţiei
ELENA HtJŞAN
Tov. Elena Huşan a venii la coo­
perativa „Moţul" din Baia de C-rlş,
cu glodul să se facă croitoreasă. Coo­ perativei, organizaţia U.T.M. a primi­
peratorul Carol Nictgţf, văzi\n\d Unsă t-o in rîndurile sale,
la această ttnără pricepere şi Inde-
minare In mînuirea maşinilor, a sfă-
tuit-o să se facă richtultpare,
Tehniciană veterinara
„Fiecare meserie îşi are fru­
museţile ei, cu atît mai mari şi
mai multe, cu cît în practicarea
meseriei depui tot interesul, toa­
te cunoştinţele“.
Aceste cuvinte nu aparţin au­
torului ci unei tinere fete: Elena
Stoica, tehniciană veterinară la
dispensarul veterinar din comu­
na Geoagiu, raionul Orâştie.
Discuţia a avut loc acum cîteva
zile, cînd am vizitat această co­
mună. Cei de la sfatul popular
comunal o prezentaseră pe tov.
Stoica Elena ca pe o fată harni­
că, mereu neobosită, interesată
de problemele muncii ei.
Că toate aceste aprecieri sînt
adevărate le confirmă însăşi
faptele, munca de fiecare zi a
tehnicienei veterinare.
Ideea de a îmbrăţişa această
meserie a obsedat-o din copilărie.
De aceea, după terminarea şcolii
elementare s-a înscris la Şcoala
medie tehnică veterinară din
Mediaş. In timpul şcolii s-a stră­
duit să-şi acumuleze cît mai
bine cunoştinţele legale de vi­
itoarea meserie pe care şi-o a-
lesese. Calificativele obţinute în
şcoală confirmă acest lucru.
După ce a absolvit cursurile
şcolii medii, în anul 1954 s-a
întors din nou în satul natal,
Geoagiu. Oamenii au primit-o
cu bucurie, ca pe copilul lor.
Cunoştinţele căpătate în şcoa­
lă sînt aplicate acum în practi­
că. Deseori poate fi văzuta riînd
Cu buzele uscate, bunica Dilinor
şoptea încet, iar Sălomat o
asculta cu respiraţia întretăiată.
— Micuţa mea, floricica mea de
rodie, cirie-ţi va da o ceaşcă de
orez fiert, cine-ţi va spăla mîinile
cu vopsea cînd vei fi mireasă7 Pă­
sărică mea de munte, cu. cine vei
rămîne ?
Bilnica a murit. Ochii Iki Salo-
mat du rămas uscaţi, sufeHhd in
tăcere marea ci durere. Iată, plea­
că bunica, şi ea, nepoată de roabă,
va rămîne singură. Salomat îşi a-
minteşle cuvintele bunicii:
...In anul acela, cînd seceta d ars
ioate semănăluHle, pe bunicul şi pe
lălăi tău l-au înscris in cartea dator­ O durere aschţiid a făclii¦& să gea­
nicilor. In pieţe, crainicii strigau
numele noastre. Oricine avea dreptul
să plătească datoria noastră şi să
ne iă la mintea ta el pînă vom plăti
datoria.
A mai rămas mult ele muncit. Du­
pă aceea lu nu vei mai fi roabă...
Uri geamăt slab a înlrerupt ghi­
dările lui Salomat. Bunica a tăcut
pentru totdeauna. Buzele ei Uscate
nu au mai rostii nici un divini.
'Aflind de cele intîmptaie, a venii
nevastă beiului care a adus o buca­
tă de pinză. După îiunorminlare i-a
spus lui Salom at:
— Am dat o bucată de pinză pen­
tru iniiiormîni'area bătăliei. /Iceos-
ta costă destul de scump. Dar banii
pentru groparii Tu trebuie să mun­
ceşti ca să plăteşii ce-am chelluil
pentru înmormtniare şi de aceea vei
rămîne aici.
Grea a fost viaţa lui Salomal în
casa beiului. O băieau des. Cornul
ei micuţ era numai vînălăi şi umflă­
turi.
— „Este o meserie frumoasă —
l-a spus el —- şi ea trebuie îmbră­
ţişată In special de tinerele fete".
La Început Elenei Huşan nu i-a
prea venit b'ttie. Totuşi, piuă la urmă
a ascultat sfatul muncitorului mai In
vlrstă şi a trecut la secţia richtuit.
Prltnele noţiilhi ale meseriei le-a de­
prins cu destulă repeziciune.
l-a cîteva iuhl d cerut să l se dea
maşină in primire. LucrlM pe cont
propriu, s-a străduit să se situeze atît
din punct de vedere al cantităţii, cit
si ăl calităţii lUcrlllUi, pe aceeaşi treap­ pe secţie.
tă cu muncitorii vlrstifibl.
Datorită străddiiiei sale, anul trecut
a devenii muncitoare calificată. Fiind
apreciată de întregul colectiv dl coo­
In toamna anulili trecut, a luat fiin­
ţă in oraşul Brad o nouă secţie de
comenzi şi reparaţii. Trebuiau înca­
draţi acei oameni cu o bună pregătire.
de vorbă cu ţăranii din sat,
crescători de animale, despre
îngrijirea, hrăfiirea şi igiena vi­
telor- Atunci cînd sînt cazuri
urgente, legate de sănătatea ani­
malelor, nu pregetă să se ducă
fie ziua, fie noaptea, pe jos,
chiar şi în satele învecinate. In
campania de injectări tov. Ele­
na Stoica a lucrat din zori şi
pînă în seară. Dorinţa ei este
ca în comună oamenii să creas­
că animale de rasă, sănătoase
Pentru (meritele ei în muncă
cetăţenii satului Ge'lrnar, din
circumscripţia electorală nr. 1,
au ales-o la 2 martie deputată
în Sfatul popular comunal Geb-
agiu. Şi-n această muncă, de
gospodar â! treburilor obşteşti,
tov. Elena Stoica a dat dovadă
de pricepere şi hărnicie-
Acum toV. Elena Stoica se
preocupă de o nouă problemă.
In sătul Geilnar, unde este de­
putată. cîţiva ţărani muncitori
au făcut cereri pentru a forma
o întovărăşire agricola. împreu­
nă cu membrii de partid de aici
şi ceilalţi deputaţi, ea stă aproa­
pe zilnic de vorbă cu cetăţenii
din sat pentru a-i convinge să
intre în întovărăşire. Rezultate­
le de pînă acum sini îmbucură­
toare. Sînlem siguri că în scurt
timp această întovărăşire se va
inaugura.
VIORICA BISCA
corespondent teia pionierului” pe care le răsfoiesc
In fiecare seară Salomat aducea
narghileaua lungă şi grea pentru ne­
vasta beiului. O umplea cu tutun şi
o dădea acesteia, in cameră se răs-
pindea un miros straniu, ameţitor,
Nevasta beiului trăgea din narghi­
lea pînă ameţea. Privirea îi deve­
nea fixă, stranie. (Odată ea a lovit
servitoarea cti narghileaua drept in
faţă.
— Fiică de hienă, ţt-al uitat în­
datoririle? Ai plis tutun Peclil în har-
ghf/ea.
A scos apoi din buzunar Un mic
puinhal ascuţit, pi care îl purta
îhiotdeaUria cit ea şl a iovil-b cil toa­
tă puterea pe Salomal stih bărbie.
mă. Din falca despicată c ţişnii sin-
gele.
Niciodată nu va puica Uita Şalo-
mat ziuă cînd, împreună ca slhgele,
şi-a scuipat dinţii.,.
Bibipor,. servitoarei} dirl casa veci­
nă, a luat-o pe Salomal la ea şi a
îngrijit-0 cum ă putut:
Turakul, băiatul servitoarei Bibi­
por, i-a spus intr-o zi mamei sale:
— Mamă, ia-o pe Salomat in căsa
noastră. Să fie soţia mea. Eu o iu­
besc.
Tare modes!a a fost nunta micuţei
Salomat. Turakul n-a putut să-t dă­
ruiască iogodnicii sale nimic, Nici
chiar un inel dintre cele mai ieftine,
nici chiar o basma veche.
Salomat împlinise 15 ani cînd a
născut primul copil. Mic şi slăbuţ,
acesta muri clirihd. Mama avea lapte
puţin şt copilul a murii de foame.
Aceeaşi soartă a avut-o şi copilul
următor.
Turakul căra apă pe an măgar
N/VV^ nA V ' - '‘ W V - 'V . 1' — - S ._ - ‘¦‘ -'JN . --- 0 - \ Z V .y W . T » «
Conducerea cooperativei a chibzuit bi­
ne şi printre muncitorii repartizaţi să
lucreze la noua secţie, a fost şi richiui-
ioarea Elena Huşan.
Tot timpul această tinără se stră­
duieşte să nu dezmintă încrederea ce
i-a fost acordată.
Acum, depăşirile de normă, executa­
rea lucrului de caUiate, punctuălUa-
tea la serviciu, respectul faţă de muii-
cilorii mai vîrsthici şi disciplina in
muncă, o situează pe tînăra Elena
Huşan In fruntea întrecerii socialiste
Una din ramurile de producţie ale gospodăriei de stat din Lâpuşnic, raionul Ilia, este
legumicultura. Muncitorii de ia această gospodărie se îngrijesc din timp pentru producerea
răsadurilor necesare.
IN G LIŞE U : O echipă de femei lucrlnd la îngrijirea răsadurilor.
iudita Bărboni e factor la oficiul
poştal Haţeg şl transportă zjare, scri­
sori sau colete pe ruta Demşuş —
Lunca Cernii de Jos. lnfruntînd noroiul
şi ploile, soarele dogoritor al verii,
ori zăpada şi frigul iernii, iudita Băr­
boni -îşi' îndeplineşte cu conştiinciozi la­ însăşi pfezefifâ lor în casa oamenilor
te îndatoririrea sa. de factor poştal.
De multe ori, iarna, piecînd tîrziu ae
la Demşuş, o .prinde noaptea departe
de casă. Dar aceasta nU o sperie.
Gindul că zeci şi sute de cititori aş­
teaptă ziarele şi revistele, că matneie
ori soţiile sînt nerăbdătoare să pri­
mească scrisorile trimise de copiii, băr­
baţii ori de rudele lor, stînjenari, ple­
caţi la lucru în îndepărtatele păduri
sie ţării, îi dau mai mult curaj luditei
Bărboni,
Sosirea ei e aşteptată în satele de
pe crestele munţilor de sufe de cititor!
ai „Scînteii“ , ^Romîniei Libere” , „Scîn-
teii tineretului” , ai „M uncii” şi „Dru­
mul socialismului” . In casa fiecărui
luncan, Iudita Bărboni e bine primită,
„Luminiţa", „Cravata roşie” , ori „Scîn-
copiii, „Munciioru! forestier", „Albina”
NEPOATA
la palatul emirului, iar Salomat îm­
preună cu încă cinci femei cărau
apă la palat în nişte burdufuri din
zori şi pînă noaptea iîrziu. Burduful
cihiârea mai mult de im pud. Fe­
meile se clătinau sub greutatea lor,
cădeau, se ridicau şi porneau din nou
înainte.
Salomal avea 47 de ani cînd zvo­
nuri stranii an început să circule
printre servilorii emirului. Inlr-o
noapte la uşa colibei în cane locuia
Turakul şi Salomal a bălul un iad-
jik necunoscut.
— Nu mai există Iar, a spus ne­
cunoscutul: Poporul rus l-a alungat.
Să ne împrietenim cu ruşii, ei sînt
oameni curajoşi şi vor că toţi să
trăiască bine.
!n apropiere de colibă lui Turakul
şi Salomat se afla intrarea intr-o
catacombă cu mai mulle ieşiri. In­
tr-o zi, cineva o chemă hibei pe Să-
lomat pe nume. Vocea venea parcă
de stih pămînt. lală-l pe iadjikti! care
fusese la ei acasă şi acum îi ieşise
înainte.
— Salomat, a spus ei, noi sintem
aici şase inşi. Am venii să vă aju­
tăm să-l alungaţi pe emir. Poate
că aţi şi auzit de chemarea pe care
o irimiie săracilor puterea sovieti­
că, puterea muncitorilor şi a ţărarti-
lot. Deocamdată, noi nu putem să ne
ridicăm în mod deschis. Dar ziua
această nu este departe. Acum sin-
tem flăiiiînzi şi nu avem apa. Şi
Salomat i-a ajutat cu tot ce a putut
Nr. 1358
Echipa legumicolă
In dimineaţa aceea, soarele
abia îşi arătă faţa, cînd un val
de nori, răsărit ca din pămînt,
presără din nou tristeţe în sufle­
tul colectiviştilor din Geoagiu-
— Iar o să ploaie — zisă FIo-
rica Ilea. Răsadurile noastre
aşteaptă să fie plantate, dar cu
ploaia asta...
Aici, Florica a fost întreruptă
de Liiia Tat, care a făcut o pro­
punere :
POŞTÂŞIŢA
sau „Agricultura nouă" ce sînt citite
de cei vîrstnici, „Programul de radio“
pe care-i consultă cei care şi-au in­
stalat difuzoare, toate povestesc prin
lllm
IUDITA BARBON!
de !RINA VQLK
pe aceşti oameni care veniseră parcă
să-i îndeplinească visul. Cînd au au­
zii că sosesc ostaşii Armatei Roşii,
ea a zvîrlii burduful cu apă şi s-a
apropiat de trenul blindat. Ostaşii
şi-au amintit mult timp de femeia cu
parangea pe faţă, care striga:
„Zinda bod" („Să trăiască /”).
Aceasta s-o îniîmplat in sepiem-
brie 1920. Urla canonada de artile­
rie îndreptată spre ceialea emirliiui.
A treia noapte, bubuiturile au conte­
nii şi spre palatul emirului, care
ardea din ioate părţile, au pornit mul­ cu femeile ca să-şi arunce paruri-
ţimile. „Zinda bod" __ striga din
nou Salomat. Amintindu-şi de cuvili-
iele unui manifest pe care cineva îl
citea cu glas tare in stradă — „Fe­
mei ale Orientului — aruncaţi pa-
rangeaila. Intraţi în rîndurile apără­
torilor revoluţiei" —¦ a privii în jur, o roabă.
¦şi deodată, oprindu-se, a aruncat vă­
lul care o despărţise atîla timp de
lumina soarelui. Femeile care mer­
geau alaiuri de ea, i-au urmai exem­
plul —¦ şi-au descoperit şi ele fe­
ţele.
Cineva a apucat-o pe Salomat de
mină. Era Turakul. O clipă s-a sini-
O colectivista harnica
Pe colectivista Doina Mlă-
nescu de la gospodăria agri­
colă colectijvă „Drumul lui Le-
nin“ din Sebeş am găsit-o dis-
cutînd cu preşedintele despi;e
înfrumuseţarea gospodăriei. A-
ceasta propunea ca acţiunea de
înfrumuseţare să fie încredinţa-
tă tinerilor- Mai tîrziu am aflat
secretul propunerii făcute. Doina
— Eu zic să ne îndreptăm to­
tuşi către grădina de legume.
După cum se vede, norul de
ploaie este trecător.
întreaga echipă a fost de a-
cord. Pe drum, cele 12 colecti­
viste din echipa legumicolă în­
cepură să se înveselească- Soa­
rele îşi făcu din nou apariţia.
Din vorbă-n vorbă colectiviste­
le au ajuns la grădina gospo­
dăriei care cuprinde o suprafaţa
m Utemista Elena Păpălatt, fel­
despre munca neobositei poştăşife.
Cîte bucurii iiU sîrneşte sosirea ei
în sat şi în rîndurile pensionarilor*
cărora le aduce mandatele de pensii
şi în rîndul fetelor cărora le dă plicu­
rile sosite de la prieteni plecaţi un­
deva departe.
Seara, cînd la cinematograful din
Lunca Cernii pe pînza ecranului sînt
proiectate imaginile unui film, .iudita
simte în piept căldura unei justificate
bucurii. Cutia cu rolele filmului au
fost aduse doar de ea. Ce mulţumire
mai mare poţi avea decît văzîndu-i pe
cei din jur bucurîtidu-se de roadele
propriei tale itîiinci ? Şi, poştăşiţa din
Lunca Cernii vede aceste rezultate, se
bucură de ele, iar pe faţă plină de
seninătate nu-i ghiceşti oboseala celor
72 de km. de la Lunca Cernii la Dem­
şuş şi înapoi. De data aceasta in mal­
dărul de ziare pe care îl urcă sus
către cititorii din sateie de pe culmile
munţilor, intr-unui dih ziare („Drumul
socialismului"), merge şi chipul unei
fete harnice curajoase. E chipul luditei
Bărboni, poştăşiţa din Lunca Cerni.i.
PETRE FARCAŞ1U
ţit intimidată... Soţul... El poale să
se supere. A încălcat vechile obiceiuri.
Stă acum în faţa bărbaţilor cti faţa
descoperită. Dar ei i-a spus simplu
şi duios:
— Nu te teme, Salomat... înţele­
ge... Să ardă toată viaţa noastră din
trecut... şi i-a arătat cil mina spre
flăcările uriaşe.
Seara ta Salomat a.u venit două
femei. O tadjikă şi o rusoaică. Ru­
soaica ştia bine limba tadjikă. Ea
i-a spus lui Salomat:
— Tu trebuie să ne ajuţi. Vorbeşte
geana.
Salomat s-a intimidat. Cum să vor­
bească eo cu femeile, ce poate să
te spună, de unde să găsească cu­
vinte? Eo fusese doar toată viaţa
Dar rusoaica, ghicinditu parcă gin-
durite a continuat:
— Povesieşte-ie despre viaţa ta
chinuită în robie, vorbeşie-te cum ai
devenit astăzi liberă... Şi Salomat a
început să intre prin case străine să
stea de vorbă cu femeile, să se sfă­
tuiască cu ele. Intr-o zi ea a plecat
intr-un sat îndepărtat. Trei zile a
stat acolo, in a patra zi, ia o aduna­
re de la sovietul sătesc, 20 de femei
şi-au descoperit feţele.
...In zori, pe Salomat au dus-o ta
oraş Intre viaţă şi moarte. Bărbatul
unei tinere ţărance a lovil-o morlal.
El nu i-a putut ierta aceasiâ indrăz-
Bălănescu este nu numai colec­
tivistă dar şi secretara organi­
zaţiei UÎÎ.M. pe gospodărie.
A doua zi, propunerea colecti­
vistei a prins viaţa- Toţi tinerii,
în frunte cu Doina Bălănescu,
erau la lucru. Unii îi dădeau zor
cu strînsul gunoaielor, alţii să­
pau fundaţia noului grajd, o
par-ţe pregăteau răsadurile, iar
de 2,50 ha. Aici şi-au împărţit
munca. Unéle plantau răsadurile
de ardei, altele de roşii, vinete,
gulii etc. De pildă, Aria Manea
planta răsadul de roşii, Mafia
Doţvan pe cei de gulii ş.a.rri d-
Cît priveşte răsadul de varza
timpurie, el a fost plahtat tnai
devreme, iar ácüm un grup de
colectiviste, în frunte cu Paras-
chiva Ivan, executa pe lotul de
varză prima praşilă.
Toate colectivistele din echipa
iegumicolă lucrau cu multă sîr-
gltinţă. Din cînd în cînd Florica
Iléa le atrăgea atenţia:
— Fiţi cri băgare de seamă
să nU se irosească în zadar ră­
sadurile.
Şi Florica avea dreptate. A-
ceste răsaduri au fost obţinute
cu multă ritmică şi migală- în­
grijirea celOr 100 m.p. de ră­
sadniţă au necesitat multă mun­
că din partea colectivistelor.
Timpul a trecut pe nesimţite.
Seara, cînd s-au înapoiat !a se­
diul gospodăriei, colectivistele
difi echipa legumicolă au făcut
un scürt bilanţ al muncii. Ele
au constatat cu bucurie că pînă
în ziua respectivă au plantat ră­
saduri pe 1,20 ha. şi că în în­
treaga muncă s-au evidenţiat
colectivistele Lina. Tat şi Florica
Ilea care aii realizat in tbtai
cîte 13 zile-muncă.
F e lc e ra d in U r b a n i
ceră la dispensarui medical din
Uricani, este o fată veselă. De
loc din regiunea Craiova, a în­
drăgit meseria de muncitor sani­
tar încă de pe ' băncile şcolii
elementare- De atunci dorea sa
devină cadru sanitar care sa ve­
gheze la sănătatea oamenilor
muncii. Pentru aceasta a depus
tot interesul în absolvirea cu
succes a cursurilor Şcolii medii
tehnice sanitare din Craiova.
După terminarea şcolii a fost re­
partizată la dispensarul medical
din Uricani. Aici, pe lîngă mun­
ca profesională de care se achi­
tă în mod conştiincios, mai în­
deplineşte şi funcţia de secreta­
ră a organizaţiei U.T.M., sarci­
nă căreia ii acordă o deosebită
atenţie. In calitate de felceră,
tînăra Elena Păpălau munceşte
cu sîrguinţă, veghind continuu
la sănătatea minerilor-
Bolnavii internaţi la acest dis­
pensar primesc din partea trie­
rei felcere o îngrijire medicală
calificată, cît şi preţioase îndru­
mări sanitare privind evitarea
accidentelor de muncă sau a
îmbolnăvirilor.
Pentru munca exemplară pe
linie profesională, cît şi pe linie
de organizaţie, felcera Elena P ă­
pălau este respectată nu numai
neală, faptul că nevasta lui îşi des­
coperise faţa împotriva voinţei lui.
Multe zile ă zăcut Salomat între via­
ţă şi moarte, in ea a învins însă do­
rul de viaţă, dorinţa de a trăi.
Intr-o seară tîrzie, cînd Salomat
se întorcea acasă, soţul ei a îniim-
pinal-o la poartă. Faţa îi era cris­
pată de durere.
— Lehin... a suspinat Turaku. Le-
nln... a murit.
...Şi ial-o pe Salomat intr-un avion runcat parangeaua, i s-a răspuns.
zbtirind spre Moscova. Iar dedesubt,
nori reci de gheaţă. Parcă iot cerul
şi pămilltul au încremenit în acea
zi cînd inimă înflăcărată a lui Lenin
a încetat să bală.
Salomat, femeia cea mică şi plă-
pîiidă, îmbrăcată in cea mai bună
rochie a ei, de mătase, face parte
din garda de onoare la catafalc.
Iar în faţa ei o altă femeie, ca pă­
rut pieptănat lins, cu ochi mari, în
care lacrimile parcă au îngheţat. Sa­
lomat o priveşte drept în faţă. Aii
¦trecut cîteva zile şi Sălomat a cunos­
cut-o pe Nadejda Konstantinovna
Krupskaia. Nepuiîndli-şi slăpini du­
rerea, Salomat o îmbrăţişează pe
Nadejda Konstantinovna şopţindu-i
încet :
— Cit trebuie să-ţi fie de greu...
Krupskaia o îmbrăţişează de aseme­
nea puiernic pe Sa!ornat.
Şi din nou pe arşiţă şi frig Sa­
lomat colindă satele. Ea povesteşte
despre. Moscova, despre Lenin, des­
pre soţia lui Lenin, dispre fethela
tare, curajoasă, aşa cum trebuie să
fie orice femeie.
...In februarie 1925, in oraşul Bu-
hara a sosii Mihail Kalinin. Salomal
l-a văzui pe siraclă. Era un om scund
cei mai mulţi dîîffre tineri cură­
ţau str-ada din faţa gospodăriei-
După terminarea muncii vo­
luntare a avut loc cursul de în-
văfămîmt politic. Colectivista
Doina Bălănescu a căutat să fie
exemplu personal. Dintre toţi
tinerii ea a dat cele mai bune
răspunsuri.
Mai în fiecare seară colecti­
vista Doina Bălănescu este pre-
ocupată^p.e lîngă munca în gos­
podărie'şi cu munca culturală.
Astfel ea face parte din echipa
de dansuri şi cor ă Casei raio­
nale de editură. Tot ceea c e'în ­
vaţă aici caută să aplice în prac­
tică străduindu-se să înjghebeze
şi în gospodărie o echipă artis­
tică.
însuşirea dactilografei este
încă una din preocupările colec­
tivistei Doina Bălănescu. De a-
ceea sînt seri cînd colectivista
ore în şir nu se mai desparte
de claviatura maşinei de scris-
In ultimele două luni ea a
realizat în gospodărie 50 de
zile-mUncă.
Prin munca.
voluntară
Pe lingă alte acţiuni întreprinse In
cadrul „Lunii înfrumuseţării", femei­
le din toate comunele raionului Ilia
au plantat şi un număr de 8.556 pomi
fructiferi. De asemenea, ele au adus
un aport preţios şi la desfundarea a
28.000 m.l. de şanţ.
Demnă dc remarcat este şl acţiunea
întreprinsă pentru curăţirea , păşunilor.
Astfel femeile din comuna Althăş Să-
liste au curăţat 90 ha. păşune, cele
din comuna Şoimuş 60 ha. iar femei­
le din comuna Eurjuc 40 ha. păşune.
ELENA PAPALAU
de salariaţii dispensarului, ci şi
de locuitorii tînărului oraş mi­
nier Uricani. < ?ş
Dragostea de meserie o faqe
să aspire la alte ţeluri de viitori.
Ea ne-a destăinuit în acest scop
un mic secret. Se pregăteşte cu
perseverenţă pentru a da exame­
nul de admitere Ia unu] din in­
stitutele medico-fannaceutice din
ţară. De aceea zilnic îşi consa­
cră cîteva ore pentru studiu. De­
sigur că străduinţa acestei tine­
re va fi încununată de succes.
C. COTOŞPAN
corespondent
c d ' barba asciiţilă, atît ’de simpla
incit la început lui Salomat nici nu
i-a venit a crede că acesta este
omul mare venit de la Moscova. Sa­
lomat a primit invitaţie la primul
Congres al Sovietelor de deputaţi ai
muncitorilor, ţăranilor şi ostaşilor ro­
şii din Uzbekistan, ale cărui lucrări
au fost conduse de Kalitiin. In pauză
Salomat a vrut să se apropie de
acest om să-l vadă. Kalinin a ob­
servat-o şi a întrebat cine este ea.
— Este prima femeie care şi-a a-
Kalinin i-a strîns mina călduros şi,
observîndu-i cicatricea de sub băr­
bie, a întrebat-o îngrijorat:
— Ai fost rănită?
Alunei Salomat i-a istorisit lui
Kalinin vechea poveste pe care ed
a trăit-o în casa beiului. Kalinin a
ascultat cu atenţie.
După terminarea congresului, aca­
să la Salomat a venit un medic.
Tovarăşul Kalinin vă roagă să vă
îngrijiţi — i-a spus el.
...Acum Salomat nu se mai temea
să zimbească, cum s-a temut toată
viaţa, pentru a-şi ascunde gura des-
!igurată.
— însuşi Kalinin, prietenul tui
Lenin, s-a îngrijit de Salomat a
noastră, vorbeau femeile care o cu­
noscuseră pe Salomat.
?
S tăm amindouă pe veranda unei
mari clădiri din Stalinabad.
Pensionara Salomat Djanghirova a
iăcut, cufundată în amintiri. Ea a
trăit o viaţă mare. Are aproape 88
de ani. Este al 31-lea an de cînd esle
în pdrtid. Prin cile a trecui ea —
nepoată de roabă...