Page 77 - 1958-05

Pa^ 2 o m rw i l h o ţ ia r.jsm ttlu i Nr. 1068

assrrri^aaoattrTOKSisMJ/i-J

W IE IFR§ IU jffi ii O -OO o <!> -o O ¦

Pefofi Şândor t (J)&rtmt dintr--& oglinda. v
$
4

4

Un gînd mă îrămlntă Vrednic meşter a fost ăl de-a Stăm mai de-o parte, ciobul alte eroine din dramaturgia 4
să nu mă prindă hoţeşte, iar în noastră contemporană, interpre- 0
scornit oglinda. Un ciob ca toa­ faţa lui se măsura cu atenţie iate cu dragoste alături de Zo- 0
un chip de cel ce-i dat sa zîm- ia Cosmodemianskaia, Pşeniţi-
In suflet simt amarnic o teamă cum se-aşterne te cioburile, de-I scapi jos se I

Că pot să mor acasă cu capul intre' perne. face ţăndări şi atunci ca un 0

Să veştejesc cu zile ca floarea din grădină buiac pus pe şolticării, încă îţi bească oglindindu-se. Uri bec na din „Confruntarea”, Liuba 4
¦
Ce-o roade-ncet un vierme — ascuns la rădăcină. răşfrînge o ţîrucă de chip. Da- îl scălda de lumină. Era oglin- Popova, Varia şi Nadcjda din 0
da asta din bucăţi făcută şi-n „Crîngul de Călini”, pe Eva
Şi să mă sting din viaţă ca palida văpaie, ntreg e-n stare să-ţi dăruiască

Ca trista luminare uitată-ntr-o odaie. - nenumărate bucurii şi tot pe-a- unghiuri adusă, că înmulţea Grand din „Casa cu storurile 0
tîtea amărăciuni. După om., şi chîPul* trase” sau Cynthia Kidd din 0
Nu o atare moarte .mi-am fost visat eu mie | după chip.
Mare drăcovenie oglinda I „Vocea Americii” şi altele, în- 0
0 Doamne, nu sfîrşitul acesta-ţi cer eu ţie ! De eşti mîndru, te face să
Al mai prima zugrav nu ştiu fruchipate pe scena teatrului o
Un pom aş vrea să fiu eu, ce fulgerul îl frînge | zîmbeşti şi tot te-ai oglindi. De
de are penel mai minunat şi din Brăila, pentru ca să ajun- 4
Şi din pămînt furtuna cu furie îl smulge. | eşti mai hîd o leacă, rî3e o-
paletă mai bogată să-ţi facă gem fa capitolul realizărilor la ¦
Ori îl doboară tunet ce mişcă cer, păm înt. . . f glinda în dosu-i întunecat, iar portretul. Dar, cum să spun eu Teatrul de Stat al Văii .fiului, 0

Dacă vreodată toate popoarele robite | ţie îţi sapă mînii între sprîn- cu vorbe ceea ce nici zugravul unde s-a reîntors în 1052. ?

S-or avînta în luptă sătule de-al lor jug, ? cene şi te fereşti, iepădînd-o. maestru nu e-n stare să facă ? De atunci Ana Colda a în- 0

Cu-obrajii roşii-n soare şi steaguri înroşite \ N-a bănuit meşterul cînd a fa­ Oi încerca totuşi, cum m-oi scris alte 20 de roluri, care au

Inscrise-avînd pe steaguri lozincile dorite: 4 bricat-o, cîte pozne o să facă. pricepe, fiindcă v-am stîrnit cu- însemnat tot ntîtea realizări ale
D-aia-mi zic : multe dintre ie-
„A lumii libertate“, „tiranii jos, pe rug U riozitatea. talentului său. 4

Şi vor striga aceasta-n răsărit şi-apus. | mei l-or binecuvînta, iar altele Din oglindă se răşfrînge o fa- Răsfoind la întîmplare filele ¦
fă roz-albă, în ?
Acolo vreau să mor eu pe cîmpul de bătaie; A cine ştie cum, i-or blagos'ovi albumului dai

Din inimă-mi să curgă tot sîngele-n şuvoaie, h numele în gînd. rama pletelor de Elena Pavel

Şi buzele-mi cînta-vor voioase — un ultim cînt, p Şi dumneata, cititorule, ai ¦ca arama, pe ori de Ano Ro-
biuc din „La
s ü M ü i^ a s ü s Să moară-n vuiet de-arme, el, ultimu-mi cuvînt. ^ părerea dumitale, cum o am şi care cade pie­ v u l t u r u l de
ziş iumina a-
•Sh**3 ¦ • In sunet de trompete şi-n bubuit de tun, • 4 eu pe a mea. Eu sînt discret în

Casielui Corvinilor din Hmiedoara este unul dintre nenumăratele mo- I Peste cadavru-mi caii să treacă-n zbor nebun, i) ceea ce mă priveşte, dar tot am
I numente istorice de o deosebită valoare artistică a ţării noastre / el este |
| mindria hunedorenilor. De aceea, castelul a !ost motivul multor desene, ţ In apriga lor goană, spre praznicul dorit k să spun că un asemenea ciob murgului. Bol­ aur”, de Paiul

Călcînd cu-a lor copite pe trupul meu zdrobit. 4 cu farmece, mi-a dăruit o bucu- ta frunţii e lu­ din „Trandafi­

Şi, cînd veni-va ziua cea mare de comind 4 rie. cie, ca seninul. rii roşii“ sau

| /olografii, sculpturi. Iată una dintre picturile inspirate după acest vechi i De-acol a noastre oase le-adune rînd pe rînd. EPIGRAME I Mai mult nu
ştiu să între­
J monument istoric. Este vorba de lucrarea tovarăşului Gheorghe Coclita, ţ In muzica înceată, funebră, sobră, noi, Matusova din
„Decoraţii“, de
f pictor amator, membru al cercului de artă plastică din Hunedoara. Lucra- t Vom fi-ngropati în groapa comună, ca eroi. Zilia din „Ca­ f
valerul fără
ţ rea e intitulată „Castelul Hunedoara". j Sub falduri de drapele, de sînge roşii-n fală Unui prozator devenit epi- gesc portretul,
gram ist: deoarece cred Igrai” sau Der-
I Noi ce-am murit de dragu-ţi, victorie mondială. că l-aţi ghicit.
m gaciova din „O
»•>¦»CS«ifl>ifftiCnflofi'Ci <r » f n »-0»1e »O* chestiune per­
sonală“, de
_____________________________________ Traducere de NICOLAE ARIEŞANU Cu spiritu-ţi de om. subtil Mira din „Afa­
ceriştii“ sau
Sosi apoi, cum e şi de aşteptat în Da, e o fată de
asemenea situaţii, şi clipa spoveda­ B a n k a din
Mecanicul corupt(a6 niilor. Bondocul se plînse de soacră- Strigături Cînd te-ai decis la noul stil !a noi, de a 'ci \ vSAM‘î -*
sa care ori de cîte ori îl vedea plecind din valea car-
99 la drum, îl încărca cu diferite cumpă­
rături, Gică se lăudă cu noul său par­ hunelui. Cîţi şm
'Acceleratul înghiţea zeci de kilome­ coboară privind indiferent gara. Deo­ desiu „ştofă englezească de import, ........é u
lină suiă-n sută, ce, te joci ?!", iar n-o cunosc :Í
tri alergind de-a lungul liniei ce se dată, indivizii din tren îl acostează. mecanicul se lăudă cu nevasta lui fru­ Gîte fete cu cojoc, Unei casieriţe de frizerie care „.
moasă şi isteaţă pe care o luase de Toate strigă să le joc. lipseşte în timpul serviciului: i
curind. Mai joace-le cioarele O
Gă mă dor picioarele.
întindea ca o panglică. Intr-un com­ Şefule, o ţuiculiţă... nişte mici... fa­ In cele din urmă, limbile se cam re ?c - , .,
împleticiră şi Gică, căscă obosit.
partiment de clasa Il-a „cîţiva băieţi cem cinste! Să ie mai răcoreşti de Cr ojlÂda," căci despre ea Uenst,e Avonra- .ş.iM!o„rraâlşiLta.taeI,ţeldeoaşml naelitelDe.ulska”
— Mi-i somn de pic...
de viaţă" făceau schimb de anecdote: pojarul locomotivei. — Unde dormiţi? Locuiţi aici în Ne este cunoscut dictonul:
Piteşti? se interesă mecanicul.
— Toate ca toate, fraţilor, se re­ Mecanicul îi privi surprins 'pe cei „Mai asteptati s o s e s te -n d a tă .i ţ a’ s‘? iolors in valea ei de ,’uia Colda îşi poate prezen
— Nu, o să dormim în tren... Să
voltă unul din ei la sfîrşitul unei cas­ doi, cam afumaţi ei, dar găsindu-i sim­ mergem făcu Gică. Şi pînă să ne d. a. .i tu b..o..n..u..l f W " * «• '*« ¦*¦*« « „ legitima mî,drie Tale
» sa,. R ,ca ma.strnlu, a sjmt.t de servWn inscrise !„
cade de ris — dar ce ne facem că am patici acceptă, de ce să nu? Dacă fă­ —- In tren? In care tren? se miră Haide lele după mine, Ne creste barba... înc-odată,
mecanicul. Gă te-oi |ine foarte bine.
rămas fără „combustibil" ? ceau cinste ! La moară nu te-oi mina, î ţ oonştnnta, chemarea de a ati, de deosebite. S
— In accelerat, acceleratul... de Si- De nu-i merge nu-i mînca ! T fauri din comoara talentului . „A
Zicînd acestea, individul dădu pe meria... care ne aşteaptă/ Unui Începător care scrie ver- t său> frumuseţi, spre bucuria ce- , la,entuI ,sai1 ,I1să n-ar li pu-

'git în mod demonstrativ ultima pică­ SCHIŢA — Hă, să fii dumneata sănătos, că suri pesimiste: lor care i-au auzit primul gin- L!* ey°‘ua înŢ '° ’orty1^ de
tură de ţuică dintr-o sticlă pîniecoa- acceleratul a plecat la 8 minute după
să pe care probabil o luase cu el la U M O R IST IC A ce am coborît eu şi-am dat locomotiva Mindra mea cea dănţăuşe . Pe la redacţii literare 4 gurit, spre a aduce în inimile yonjP'ec*a dacă condiţiile exis-
plecare din Bucureşti. ¦ in seama mecanicului de schimb! Iar Mătură gozu la uşe. celor ce i-au urmărit primii ^eare cieaîc de regimul nostru
de Alex. Z otta Pune mătura pe el. Cînd tot trimiţi spre publicare, | paşi, ticăitul emoţionant al ar- cy'or care iubesc arta şi vor s-o
acum, mă duc acasă, că-s însurat de Să se vadă mititel...
— Just / se alarmă un bondoc de curind şi du se face... Poeme-n izu-fi pesimist |* tei. slujească, nu i-ar fi fost atît de

Ungă el. Şi ce-i de făcu t? In gară, în local, chemară ospătarul — Văleu, pardesiul meu I disperă Nu fi aşa de... optim ist! ‘a Pînă acum au trecut şase ani P'ielnice. Şi, de acest lucru,
Gică.
— Uşurel, îl linişti Gică, revolta­ şi comandară dintr-un foc trei jumă­ AUREL CODREANU |a de slujire a muzelor în templul ^ na Colda îşi aminteşte ade-
— Curcanul soacră-mi I Căzu cu
tul de adineaori. Avem noi ac de co­ tăţi de vin şi 15 mici. Gică, era in- faţa-n farfuria cu mititei bondocul. la ariei tcalrale din Valea Jiului, f Cdj muHumind în gînd şi^ în

jocul „secetei"! Piieşti-s aproape..; ir-al şaptelea cer. Zîmbea de pe acum — Is în tren, ridică mecanicul din Bădiţa de peste deal Meşterilor pantofari din unele coo- ĂA vestală devotată menirii, seme- ,aP e sPect aţori!or, oamenilor
umeri, şi-apoi, îi lămuri binevoitor: Ar veni şi n-are cal.
Coborîm acolo şi luăm cu asalt res­ Imaginîndu-şi stupefacţia cu care-l vor acu or fi pe la Piatra Olt... Dar, eu perative care sub pretextul eco- || nilor şi sieşi... Şi tot atîţia ani co^e8' S' regizori, in-
vă zic noapte bună şi mă duc, că am Pentru pui de om frumos
taurantul g ă rii: vin, bere, mititei... asculta prietenii cărora le va spune nevastă tinără şi nu se face... Vine badea şi pe jos. nomiei fac incăiţămintea strimtă: & de realizări, fericite urcări ge Ţff1' lumi de oameni ai teafru-
v . >; >r»'{'/.! ... .TVjU >*'
— Păi trenul nu stă decît 8 minute / mai tîrziu cum l-a corupi pe meca­ Părăuţ apă domoală I trepte pe scara succesului. Al- L!1 care 0 înconjoară şi cu care

păru contrariat bondocul. nic reuşind să facă un popas pe plac Face-te-ai neagră cerneală C-ai făcut economie I bumu! cu chipuri al creaţiilor co' aborează.
Ca să îmi negresc portul
— Las' pe mine / Trenul o să stea la Piteşti. Că m-a lăsat drăguţul. Multă lume azi te ştie. T sale oferă multe şi variate în- Cîte se pot adăuga însă des-
Nu m-a lăsat de urîtă
cit vrem n o ii II corupem pe mecanic! In ceea ce-l privea pe mecanic, a- Gi m-a lăsat de pîrilă. Dar în viitor aş vrea | truchipări. pre omul şi cetăţeanul Ana
Că m-a pîrît prietena
Cînd coboară la revizie, îl poftim la cesta, un om tinăr şi sănătos, sorbea C-a zis că-i mai bună ea. Ca s-o faci pe... pielea ta. a Răsfoieşti pe rînd paginile de Colda ! Dar acestea ar face o-

o cinste şi cit o sta el cu noi la ma­ zdravăn, nesfiit, din paharul care, gra­ Din colecţia iov. la începutul carierei Anei Col- biectul unor însemnări care de­
TOMA PIENARU
să, stă şi trenul In gară, la peron, ţie lui Gică, se afla totdeauna plin. Unui pantofar care mi-a luat da. Iat-o în Doruleţ din filmul păşesc cadrul unui...portret în-

ca un taxi! Trecu aşa un sfert de oră, apoi o de două ori m ăsura: „Visul unei nopţi de iarnă”, pe tr-o oglindă.

— Ei? jumătate, apoi un ceas întreg. Zgomo­ Mărie Io din „Caravana”, pe Deocamdată imaginei din fu-

— Formidabil Vino să ie pup 1 toasa societate de care părea că atîr- De două ori luaşi măsură, ^ Zenne din „Vulpile", pe Sanda ciul ei nu-i putem ura decît

— se entuziasma bondocul. nă soarta acceleratului privea sticlele Şi, de mă stânge ştiu precis — | din „Cumpăna”, pe Ioana Nea- mult succes în rolurile care o

'k golite. Intre timp numărul jumătăţi­ Ai vrut să-mi dai învăţătură ş gu din „Ziua cea mare”, Fio- aşteaptă.
Să nu mai uit să dau... bacşiş. 0 rica din „Cetatea de foc”, lîngă
Piteşti. Acceleratul trage la peron lor se ridicase la pătrat şi cel al mi­ D- c-

prin furnicarul de garnituri. Mecanicul titeilor aşişderea. V. GH1NDOVEANU f <5><!>«3s> <Q> «O <i> e&> <&•

tini munca, iar dpoi se opri de înghiţi vorbele lăsind să-i sca­ Vorbele sunară metalic, dirz, Aşa o să ne omoare pe toţi,
tot retemindu-şi bărbia in coada
sapei. pe doar un icnit scurt. ameninţător. scrişni un altul.

Chidim băgă de seamă, dar Bărbatul cercetă iscoditor în — Mut-o tu din nou, dacă-ţi — Nu-l încape moşia pe bo­
n-o stingheri. „Iar visează cu
ochii, deschişi, gindi. el. Treaba jur pentru a găsi pricina aces­ dă mina... gătan... răspunse iar un glas.
ei, şi apoi, in visuri e necaz mai
puţin ca pe lume“..; tei spaime şi ochii i se opriră — O m u t! Apoi, pe măsură ce oamenii

In dimineaţa aceasta Cliidim acum să lucre la delnicioara pe mînt. Aşa făcea de cîţiva ani. Ii era drag acest pumn de pe vecinul lui de loc, Purja. Şi Chidim se aplecă înspre se apropiară de faţa locului, gla­
se sculă posac şi în timp ce-şi care o aveau în locul numit Minios, apucă în miini sapa femeie. S-au luat din plăcere,
lega nojiţele de la opinci, tot Furci. deşi erau şi unul şi altul săraci. Venit la cimp, el se meşterea din una din pietri smulgtnd-o din surile tăceau. Făţiş, nimeni nu-l
mormăi, de parcă şi-ar fi în­ şi apropiindu-se de răzor, se Legase cum s-ar zice, două ne­
cheiat anumite socoteli, cu cine Soarele încă nu se învredni­ jiorni să zmulgă pietrele ce ho­ voi la un loc. Şi nu-i părea nou la pietrele de hotărnicie, pămînt şi aruneînd-o unde ştia înfruntă pe ucigaş. Nimeni n-a-
ştie cine din închipuirea sa. îşi cise a se arăta, decît prin citeua tărniceau cele două păminturi. rău. Nevastă ca Gafta lui mai
zvirli apoi peste obraji un pumn raze răzleţe, cînd cei doi, ajunşi Apoi, le înfipse din nou pe locul căutind să le aşeze iar, acolo că-i adevăratul ei loc. Se repezi vea curajul să-l înfrunte. Şi nu
de apă, se şterse cu poala de la la capătul pămîntului, îşi scui­ ştiut de el. D fi ^
cămaşă şi ieşi in tindă începînd pară in palme şi se apucară să W S ÎR E M ÎID M LIE unde le aflase Chidim diminea­ apoi la alta. Dar, nu mai apucă ră se temeau de el, ci pentru
a căuta după sape. Găsindu-le lovească in lutul clisos,- adunin- Gafta, în vremea aceasta la
cintări o clipă din ochi ascuţişul du-l muşuroaie pe lîngă firele umbra unui tîrş, întinse minca- U IE ÎL IE ^ ţa. s-o ridice. I se păru că o aude că se temeau de cei care ţineau
lor, şi cu acelaşi mormăit luă palide de porumb. rea pe straijă, apoi adunindu- 10)IE #SDHMI<0>/yRî/%
de după o poliţă, o pilă şi înce­ se ghem jos, fără nici un cu­ Un val de minie ti năvăli pe Gafta sirigindu-l speriată şi cu el, de jandarmi, de judecată...
pu să Ie rostuiască. Se opriră numai după ce ter­ vînt, începu a urmări ceea ce rar; aşezată, harnică şi gospo­
minară o postată zdravănă. Azi, făcea bărbatul. Cînd acesta ter­ dină. Aveau un fecior, numai prin întreaga fiinţă, intunecin- in clipa următoare privirile i se Fără a arăta urme de tulbu­
Inire timp, din aşternut se ziua promitea a fi călduroasă. mină, veni de se aşeză şi el că acum era luat la cătănie.
înfiripă şi Gajta, nevastă-sa. lingă straijă şi amindoi, bărbat Mai avuseseră şi o fată, dar a- du-i pentru o clipă privirile. întunecară. O lovitură puternică rare, Purja îşi luă sapa sub
Mică, pirpirie, era totuşi iute în Proptindu-şi sapa in pămînt, şi femeie, începură a înfuleca. ceasta murise de oftică. Ajra că,
mişcări şi harnică de mai rar in bărbatul îşi şterse cu mineca de rămăseseră numai ei amindoi. — H oţul! Tilharul! Vipera! primită după urechea stingă il braţ apoi plecă. înainte de a
sat ca ea. Se spălă iot în fugă, la cămaşă sudoarea de ne frunte. :k încropiseră prin truda unei vieţi
apucă de o straijă ce-i veni mai întregi ceva brumă de agonisea­ Lăsind sapa jos, intre bulgă-' cumpănise. Se întoarse greu să face acest lucru, privi apăsător
la îndemînă, aşeză in ea o bu­ — Să mincăim Gaftă. Soarele se apleca înspre co­ lă la casă, citeva delnicioare
cată de mălai, scormoni printre linele domoale ce înfăşurau în­ de pămînt şi trăiau amindoi in rii. clisoşi Chidim porni spre ră­ vadă ce s-a intîmplat şi atunci peste cei veniţi şi după ce-i. mă­
nişte oale de unde luă un rest — Să mincăm Cliidim. tre ele salul ca o covată, iar um­ bucuria ghidului că feciorul o
de slănină rîncedă, j>e care o Femeia îşi propti şi ea sapa brele se prelungeau peste cîmp să fie mai fără griji decît ei. zor. Gafta încercă să îngaime ochii i se opriră pe Purja care sură pe fiecare in parte, rosti
zvirli peste mălai, legă straija şi alergă să aducă straija. Băr­ nefireşti, diforme şi din ce in
şi apoi ieşi in tindă aşezînclu- batul, aşieptincl îşi zvirli cuprin­ ce mai dese. Cei doi, Cliidim. şi In socoteli ca acestea îşi fră- parcă o împotrivire, dar din rinjea, dezvelindn-şi dinţii gal­ rar, apăsat:
se Ungă Cliidim. Acesta, tocmai zător privirea peste bucata de Gafta săpau neostoit, fără a-şi mintă Chidim mintea, cînd îşi a-
terminase. Se ridică şi fără a pămînt pe care o avea. Aceasta spune vreo vorbă. Bărbatul iz­ runcă, aşa ca intr-o doară, pri­ gitlejul uscat nu-i ieşi decît uri beni şi siringea in miini o sa­ — M-o atacat şi o trebuit să
se uita la femeie mormăi din se desfăşura asemeni unui brlu bea în bulgării de pămînt cu virea din nou înspre nevastă.
nou. zvirlit de o întîmplare. De o ciudă parcă, se oprea doar din Tot în coada sapei, aceasta pă­ sunet diform, neînţeles. pă stropită cu sînge. Pe grumaz mă apăr. Legea îmi dă dreptul
parte a ei se risipeau o mulţime ciiid în cînd şi scuipa in palme
— Gata Gaftă 2 de alte asemenea table, care pentru a-şi face spor, iar femeia rea încremenită. Cînd deodată Ajuns în imediata apropiere, simţi că i se prelinge ceva umed să mă apăr...
— Gata. lungi şi înguste, care scurte şi dădea cu sapa mărunt, aplecin- o văzu tresărind şi ochii el a- bărbatul se opri parcă încurcat, şi cald. -k
mai laie, îmbucăţind pămîntul du-se des spre tulpinele răsări­ ca şi cînd şi-ar fi uitat mtnia,
Cliidim îşi zvirli sapele pe un şi dindu-i înfăţişarea unei table te şi zmulgînd din jurul lor bu­ proape întotdeauna ascunşi de ca şi cînd s-ar'fi jenat. Apoi se — Aşa, tu hoţule, scrişni Chi­ Soarele, ajuns in crucea ceru­
umăr ş i ,porni, urmat de femeia de şah. ruienile. Apoi, mai mult in neş­ hotărî totuşi. dim. Stai tu dară că iţi arăt
mărunţică ce se luă imediat du­ De cealaltă parte,'avea măr­ tire, ca un ecou al tinereţii în­ pleoape, se dilatară a spaimă. eu... pămîntul şi... lui, îmbrăţişa pe Dealul Furci­
pă el, fără vreun alt îndemn. depărtate, dintre buzele ei us­ — Ce faci bale Purja ?
ginaş, pămîntul lui Purja. Acest cate şi subţiri, răsări frinlura Dădu să îngaime ceva, dar îşi Căută înfrigurat după piatra lor un tablou trist, zguduitor:
Vremea mergea rău şi încă pămînt, era şi lat şi lung. unei melodii şovăielnice. In ca­ —¦ Ce trebuie făcut, nu vezi ? de hotar pe care o lăsase din
mai. aveau de săpat porumb în denţa loviturilor înfundate, de Vorba îi fusese întoarsă duşmă­ nună, dar nu mai avu vreme s-o cîţiva oameni, cu chipurile po­
două locuri. Din cauza ploilor, Cîntări din nou răzorul ca- sapă, cinlecul suna strident, se­ nos şi insofită de o uitătură în­ apuce. Purja il lovi din nou cu
acesta crescuse anevoie şi rar, re-i despărţea delnicioara lui de inănind mai mult cu un şir de negurată. sapa, de riadul acesta drept in somorite adunaţi roată pe lingă
ici-colo cîte un fir. această tahlă mare şi atunci, oftaturi. Prinsă aşa, in cine ştie creştet.
simţi cum în obraji îi năvăleş­ ce aduceri aminte, femeia ince- Chidim. simţi că se înfierbintă. un mort. peste care, o femeie
Cliidim şi cu Gafta mergeau te ca o apă caldă tot sîngele: Şi, deodată îi izbucniră in min­ Simţi că se îndoaie de la ge­
Purja, mutase iar cu o brazdă te toate neajunsurile pe care i nunchi, apoi se prăbuşi cu faţa mică şi pirpirie plingea amar,
mejdina, ii muşcase iar din pă- le pricinuise acest om : mai în in jos, muşcind lutul răvăşit şi
toamnă îi lovise o vacă ce rup­ infingindu-şi in el degetele răs­ zmulgindu-şi părul şi oâietîn-
se din întîmplare un smoc de firate, ca intr-un aluat dospit.
iarbă de pe pămîntul lui, incit dirse.
...Ciţiva oameni ce lucrau prin
apropiere, alarmaţi de strigătul — Mi l-a ucis oameni buni !„:

Mi. l-a ucis /...

Şi în vaietul acesta sflşietor,¦

cineva murmură încet, neauzit,

ca pentru el parcă:

— Va veni oare odată şi vre­

aceasta, care era de-a făta, le­ Gaftei, alergară să vadă pricina. mea noastră?! Pămîntul şi
pădă viţelul, apoi îi zălogise II zăriră pe Chidim răsturnat,
dumnezeul,.;

porcul sub cuvînt că nu i-a plă­ ne nevastă-sa lingă el câinin- Murmurul se stinse neştiut,
tit nu ştiu ce datorii. Se porni­ du-l şi pe Purja ştergîndu-şi
doar singur zările limpezi care

se acum pe locul acesta şi-l îm­ sapa de sînge. ii. prinseră zvonul părură a răs­

puţina an sde an. . — L-a omorit m ă ! strigă ci­ punde.
— Va veni, de bună seamă

— Ascultă bade Purja, lasă neva. că va v e n i!...

mejdina la locul ei. — L-a omorit... Pămîntul şl... V. DAN