Page 18 - 1958-06

Pag. 2
Toată atajía potra así
« I f iiií de calate în şcoli
Sarcina principală pe care cadre didactice să muncească fie­ inspector la această secţie, e su­ popular regional Hunedoara a a-
partidul şi guvernul ţării noas­ care, după cum îl ajută propria ficient ca în munca de îndrumare locat suma de 400.000 lei pentru
tre au pus-o în faţa cadrelor inspiraţie.
didactice este aceea a promovării
în şcoli a unui învăţămînt de
calitate, realist, profund şi cu­
prinzător, care să fie in mă­
sură să dea copiilor celor ce
muncesc — cetăţenii de mîine lliescu, în a cărei sarcină stă cu care înscrii acolo lipsurile calului şcolii din Piaţa Libertă­
— un orizont larg, o orientare să predea elevilor istoria, ştiin­ găsite, fără a arăta că ţi-ai fi ţii. Aici, pe coridoare, holuri şi
justă în problemele de viaţă şi
competenţă în rezolvarea sar­
cinilor complexe pe care pro­
cesul muncii le va ridica in fa­
ţa lor. Şi, această sarcină de
mare cinste şi importanţă e
înţeieasă de majoritatea lucră­
torilor din învăţămîntul de stat.
Din păcate însă, mai există
totuşi şi unităţi şcolare unde
procesul de învăţămînt decurge
slab, unde cadrele didactice, de­
parte de a dovedi că simt şi în­
ţeleg nobila lor chemare, se com­
portă asemeni unor funcţionărăşi
retrograzi, în gîndul cărora nu
trăieşte altceva decît grija pen­
tru mărirea salariului şi a fap­
tului ca nu cumva să depăşească
cele opt ore de muncă, Plecînd
de Ia considerentul că ne gă­
sim în preajma încheierii unui
an şcolar, socotim că e de mare
necesitate să ne ocupăm în a-
cest articol tocmai de o unitate
şcolară în care lucrurile merg
într-un ritm şi la un nivel cu
totul necorespunzător. Este vor­
ba de Şcoala elementară de 7
ani din Sulighete, raionul 1lia.
...Încă de cum te abaţi din
Fornădie, din şoseaua Bradului,
şi o iei Ia stînga, o potecă te
poartă înspre meleaguri pline de
un farmec pitoresc ce încîntă şi
odihneşte ochiul călătorului.
Plaiuri verzi, încărcate de ra­
murile stufoase ale nenumăraţi­
lor pomi, se desfăşoară pe un
şir de coline domoale, aşezate
într-o minunată panoramă. Răs­
firate printre livezi, casele răsar pentru pregătirea elevilor pot fi
văruite proaspăt, îngrijite, semn
al hărniciei oamenilor din aceas­
tă parte a regiunii1. Şi printre
toate acestea, privirea ţi se va
opri Ia un moment dat pe clă­
direa şcolii din Sulighete. lia îţi
va apare destul de detaşat din
armonia peisajului. Şi aceasta
pentru faptul că, acei însărcinaţi
să aibă grijă de ea, au cam ui­
tat de această sarcină a lor. .
Şcoala este de 7 ani. Dintre
pereţii ei pleacă în viaţă sau
spre alte şcoli mereu şi mereu
alte generaţii. Dar, oare cum
pieacă aceste generaţii, care le
este bagajul cunoştinţelor căpă­
tate în timpul celor 7 ani ? Să
relatăm aici cîteva fapte ce vor
fi în mod cu totul cert, edifica­
toare, pentru situaţia de aici. Să
pornim în primul rînd de la a-
cel care poartă cea mai marc
răspundere, de la director. Se
numeşte Sebastian Bozan, şi ma­ aceste întrebări, decît ridîcînd In oraşul Deva, tot la faza o- şani, grupa sanitară de la mi­
nifestă un nepermis dezinteres
pentru buna gospodărire a şcolii.
Din pricina lipsei sale de pozi­
ţie, şi fermitate în funcţia pe.
care o deţine, el nu se bucură
nici chiar de cea mai elementa­ nu a ţinut să ia măsuri cores­ grupa sanitară de la fabrica concursul regional al grupelor
ră autoritate. Aşa stînd lucru­ punzătoare pentru îndreptarea I.A.R.T.
rile, e firesc deci, ca celelalte lucrurilor. Oare, tovarăşe Pisoi, In întrecerea dintre instituţii Deva la data de 8 iunie a.c.
Comedia „Take, Ianke şi Ka-
dîr“, veşnic proaspătă, a neui­
tatului Victor Ion Popa, pusă
in scenă de Teatrul de stat din
Valea Jiului in regia lui Marcel
Şoma şi asistenţa lui Detn. Co-
lumbeanu a repurtat ia Deva,
un real succes.
Colectivul de actori, în marea
lui'majoritate distribuit cu chib­
zuinţă, a reuşit să redea fidel
bogatul conţinut de idei al pie­
sei, să' emoţioneze şi să stirneas- fiindcă propria lui păţanie i-a
că haz.
Regia a reuşit să sublinieze
discret miezul, esenţialul piesei,
să găsească rezolvări ingenioa­
se pentru a scoate în prim plan
şi a contura ideea de fond : dra­
gostea pură, dezinteresată, capa­
bilă să înfringă prejudecăţile
naţionaliste, să spargă tiparele
închistate ale concepţiei neoari-
ene despre căsătorie.
„Take, Ianke şi Kadîr“, este
una dintre comediile frecvente
aproape în fiecare stagiune pe
scenele teatrelor noastre, toc­
mai pentru că înfăţişează veri­
dic şi original viaţa, tocmai
pentru că poartă nealteratc am­
prentele vremii în care a trăit
şi a scris multilateralul om de
teatru Victor Ion Popa — dra­
maturg, prozator, pictor sceno­
graf şi regizor. Prezenţa acestei
comedii pe scena teatrului din
Valea Jiului, a fost bine venită
şi totodată adecvată forţelor de
care dispune colectivul. Satira
amară acuză neînduplecat socie­
tatea, modul de gîndire retro­
grad, lucruri care ies puternic
Să lăsăm însă să vorbească
faptele, şi, pentru acest lucru
să intrăm puţin Ia clase. Iata-
ne de pildă în clasa V-a unde
este dirigintă profesoara Ştefania
ţele naturale şi geografia. In
primul rînd, o vom găsi fără
planuri tematice, iar la un son­
daj mai atent, vom afla că îşi
înţelege menirea într-un mod cu
totul personal. Ea vine la ore
doar atunci cînd vrea şi plea­
că după pofta inimii, lecţiile ex-
punîndu-Ie (dacă, se pot numi
expuneri cele cîteva vagi noţi­
uni) într-un mod fugar şi sărac,
fără logică şi adîncire. Şi iată
că din această cauză elevii pără-
sese şcoala cu un bagaj de cu-
noştinţe minime. întrebaţi bună-
o a ră .- „Care sînt apele care
curg în Muntenia şi Oltenia - (?)
ei nu au ştiut nici măcar în care
parte a ţării se găsesc aceste
ţinuturi, n-au auzit de ele. La
istorie, elevii acestei clase, după
ce au învăţat un an întreg isto­
ria antică, n-au fost în stare să
răspundă în ce timp a istoriei se
situează această perioadă antică,
după cum n-au ştiut nici cel pu­
ţin cine a fost Cezar şi ce însem­
nătate a avut el pentru imperiul
roman.. Fără a mai vorbi că la
geografie, deşi există în tematica
programei şi au figurat ca lec­
ţii predate, elevii au mărturisit
că n-au auzit niciodată despre
Anglia, Danemarca, Franţa etc.
Toate acestea nu pot constitui
întîmplări, produse din pricina
emoţiei unui elev sau altul, ci
rezultatele concrete ale unei con­
damnabile delăsări, a unui fla­
grant delict de conştiinţă.
Dovezi de preocupare slabă
găsite şi în clasele a I-a şi a
ffl-a a învăţătoarei ATaria Bo­
zan şi în clasele II-IV-a a învă­
ţătorului Petre Părău.
E legitim deci, să ne întrebăm,
cum de sînt posibile asemenea
situaţii ? Şi tot legitim e să în­
trebăm pe tov. director: Ce anu­
me faci tovarăşe director ? Cum
îţi justifici dumneata existenţa?
Ce ăi de spus în faţa. celor care
fi-au acordat încrederea dîndu-
ţi pe mină copiii unui sat să-i e-
duci, să-i instruieşti, să faci din
ei cetăţeni luminaţi ? De ce tov.
director, nu ai generalizat la
clase metodele bune folosite ia
şcoala pe care o conduci, de că­
tre unele cadre didactice harnice,
ca Elisabeta Rain, Mircea Zaslo-
ţi, sau aiţii, a căror rezultate la
clase nu fac pe nimeni să. ro­
şească şi să se uite în pămînt ?!
Nu poţi desigur să răspunzi la
din umeri. Şi, vinovat nu eşti
numai dumneata. Vinovată gta ¦
este şi secţia de învăţămînt a
Sfatului popular raional î 1ia care
TAKE, IANKE ŞI KADIR
în relief prin gîndirea şi acţi­
unea înţeleaptă a lui Kadîr,
care, el însuşi a pătimit şi va
mai pătimi pînă la adinei bătrî-
neţe, de pe urma prejudecăţilor.
Gigi lordănescu a creat un Ka­
dîr nuanţat, adine iubitor de a-
devăr, emoţionant de devotat ce­
lor doi tineri Ana şi Ionel, un
Kadir care n-a pregetat să-şi
calce şi legea şi obiceiurile,
slujit drept lecţie, l-a împins la
sihăstrie şi desnădejde ,1a o vi­
aţă lipsită de bucuria caldă a
căminului, a copiilor şi nepoţi­
lor. Personajul a fost întruchi­
pat cu fidelitate şi căldură, re-
uşindu-se ca intriga ţesută pen­
tru a-i deruta pe Take şi Ianke
să fie străbătută de fiorii!
spiritului de sacrificiu.
Ianke — „gură spartă“, „moa­
ră hodorogită“ — purtător şi a!
altor epitete care-1 caracterizea­
ză doar la suprafaţă, căci el e
doar un negustoraş de mahala,
supus capriciilor clienţilor, care
se teme ca de foc să nu cadă în
disgraţia lor, nu se învoieşte ca
fiica lui, Ana, să se căsătoreas­
că cu Ionel, feciorul lui Take şi
nici nu vrea să audă propune­
rea lui Iţic, alias Ilie, de a o că­ nitar închegat, dacă şi Alex.
sători cu feciorul său, Strul —
negustor de cereale. Personaj
complex, avînd curioase trăsă­
turi psihice, Ianke, ridică exi­
şi control pe care o desfăşori amenajarea localurilor şcolii me­
să „constaţi” «şi să „semnalezi”?
Ţi-am citit procesul verbal pe
care l-ai întocmit în urma inspec­
ţiei făcute şcolii din Sulighete
şi m-a revoltat indiferenţa rece
mişcat cel puţin un deget pen­
tru lichidarea lor. Crezi dumnea­
ta oare că sarcina ce îţi revine
este doar aceea de a înregistra
în procese verbale situaţia ce o
găseşti, bună sau rea ? Dumnea­
ta trebuie să stai acolo, la faţa
locului şi să pui umărul pentru
ca lucrurile să meargă pe dru­
mul cel bun ; trebuie să nu pleci
pînă nu ai căpătat convingerea
că în urma trecerii dumneatale
pe la o şcoală sau alta nu a ră­
mas numai un proces verbal şi
0 semnătură, ci fapte.
...lată dar un caz, care nu e
mic. împotriva tuturor cazurilor
asemănătoare trebuie să luptăm
cu hotărîre, să nu îngăduim ni­
mănui, ca dintr-un spirit de chiul
şi comoditate să stînjenească
stăruitoarea şi măreaţa muncă
ce se depune pentru ca genera­
ţiile de mîine să fie generaţi« de
oameni luminaţi, înzestraţi cu
cele mai vaste cunoştinţe în sta
re să desăvîrşească cu succes o-
pera de construire a socialismu­
lui.
E. ARMEAN
C o n c u rsu l g r u p e lo r sa n ita re
d e C ru c e ro şie
Nu de mult s-a desfăşurat în
oraşele Deva, Hunedoara şi Pe­
troşani concursul grupelor sani­
tare de Cruce roşie din întreprin­
deri, instituţii şi cartiere.
Din întreprinderile oraşului
Hunedoara la faza orăşenească
a concursului au participat 9
grupe sanitare. Dovedind o te­
meinică pregătire sanitară şi o
activitate rodnică la locul de
muncă, grupa sanitară de la
I.G.S.H. (comandantă de gru­
pă Silvia Olteanu) s-a clasat pe
locul I. Pe locurile II şi III s-au
clasat grupele sanitare de la
secţiile cocserie şi laminoare din
Combinatul siderurgic, care de
asemenea în ultimul timp au
desfăşurat o bogată activitate
sanitară.
La acest concurs s-au pre­
zentat bine şi cele două grupe
sanitare de la pavilionul tehnic
şi grupa sanitară de la. secţia
construcţii metalice din Combi­
nat.
răşenească a concursului, locul
I a fost cîştigat de echipierele
grupei sanitare de la cooperativa
„Solidaritatea”, iar locul 11 de
genţe în interpretare, fiind per­
sonajul care trece brusc sau
modulat de la o stare la alta, per­
sonajul care dă replicile cele
mai tăioase şi care numai apa­
rent nu gîndeşte tot ce spune.
Dem. Columbeanu a folosit cu
mnsBEaEasza mica, cu frămîntările şablonar
pricepere şi măiestrie bogatele
sale resurse umoristice, dozind
chibzuit şi verosimil iiecare re­
plică şi trecînd cu uşurinţă
puntea grea dintre umor şi emo­
tivitate.
In rolul lui Take, Dorel Boto-
şescu a creat un personaj firesc,
negustor ursuz, dar şi duios. De
asemenea, Mimi Munteanu, a
redat fidel şi emotiv pe „Ana
neichii“ desfăşurind un joc va­
riat şi suplu. Reuşite sînt şi per­
sonajele episodice (baba şi Iţic
— Elena Columbeanu şi C. Stoi-
ceanu).
S-ar putea spune fără rezervă
despre „Take, Ianke, şi Kadir“
că este un spectacol monolit, u-
Fierăscu (Ionel) ar fi tost la
înălţimea rolului său. Or, tre­
buie spus fără ocol că Alex. Fie­
răscu n-a reuşit să emoţioneze
(deşi textul ii dă prilejul), a
P M M Ü Í1 SOCIALISMO LUI
!JK33Syr-'5iBMPMü
Construcţii şi amenajări
de Interes obştesc
Pentru continua îmbunătăţire
a condiţiilor de învăţătură şi e-
ducaţie a tineretului, Statul
dii mixte din Sebeş.
Cu suma alocată s-au parche­
tat 7 săli de clasă în localul din
strada poştei şi toate sălile lo
antree s-a turnat mozaic. Sînt
în curs 'de confecţionare 60 de
bănci noi, 17 uşi şi 40 de teres­
tre pentru înlocuirea celor vechi.
Se lucrează la înlocuirea burla­
nelor de scurgerea apei şi ss re­
pară acoperişul la toate clădiri­
le.
La clădirea sălii de sport din
strada Aragon, gardul împrej­
muitor de beton este în curs de
terminare, se înlocuiesc uşile şi
ferestrele vechi, iar sala se ame­
najează cu aparatele necesare e-
ducaţiei sportive.
O contribuţie însemnată în a-
ceste munci a fost adusă şi de
comitetul de părinţi. Prin contri­
buţii voluntare şi prin folosirea
resurselor locale s-a construi! în­
că din anul trecut un gard de
beton la localul şcolii din strada
poştei. In prezent comitetul spri­
jină munca de reparaţii şi ame­
najare a clădirilor şcolii.
F. CHIRUŢA
Sebeş
şi cartier, ce s-a desfăşurat între
grupele sanitare de la sfatul
popular regional şi cartier, câş­
tigătoare a ieşit grupa sanitară
din cartier (comandantă de gru­
pă Clara Todor). Grupa sanita­
ră de cartier, deşi mai puţin pre­
gătită din punct de vedere teo­
retic şi chiar al demonstraţiilor
practice la concurs, a cîştigat în­
trecerea datorită activităţii depu­
se de ele în ultima perioadă.
JLa Petroşani,
demonstraţii practice au fost1re­
alizate de grupa sanitară de la
mina Aninoasa, care 'avînd şi o
bogată activitate sanitară la lo­
cul de muncă, a devenit fruntaşa
raionului, clasîndu-se pentru fa­
za regională. Pe locurile II şi
III s-au situat grupele sanitare
nr. 1 şi 2 de la Filatura Lupeni.
Celelalte grupe sanitare par­
ticipante la concurs, s-au clasat
după cum urmează : grupa sa­
nitară de la U.R.U.M. Petro­
na Lupeni. şi grupele sanitare de
cartier din Iscroni şi Bănită.
Grupele sanitare care s-au cla­
sat pe locul I, vor participa la
sanitare ce va avea loc în oraşul
¦ v w «A *w yw w w w ^/w w w v1
creat un Ionel stingher, un Io­
nel de duzină, anost şi fără tră­
săturile caracteristice, clar expri­
mate de dramaturg. Alex. Fie­
răscu n-a pătruns in rol. Repli­
cile lui parcă veneau de undeva
din dosul scenei, atit erau de
nefireşti şi de nepotrivite cu mi­
construite, (frîngeri de mîini,
ticuri nervoase, etc.), cu plim­
bările necontrolate, care nu
erau ale unui om necăjit ci mai
de grabă ale unui om care nu
ştie ce să tacă... Cu totul 'altceva
aşteptau spectatorii din partea
lui Alex. Fierăscu, care ştiu că
este un aclor bun şi că mai
multă migală în compunerea ro­
lului, mai multă strădanie în a
reda fidel — nu oricum — per­
sonajul încredinţat, ar fi ferit
spectacolul de umbra opacă, ce­
nuşie, care planează asupra lui.
De ce oare, nu şi-a dat seama
regia care a ştiut să rezolve n-
tît de bine celelalte deziderate,
cit de păgubitoare silit aceste
lipsuri ?
Există încă o întrebare care
presară nedumerire în rîndul a-
eelor spectatori care cunosc pie­
sa : de ce au lipsit anumite re­
plici, ba chiar pasagii întregi
din piesă, care nu numai că nu
incomodau pe nimeni, ci din
contră lămureau mai pe larg u-
nele lucruri ?... Stupoare !... Sînt
de neconcepiît asemenea „sal­
OSPĂTARUL „IMEDIAT/ /
Scena de mai jos a avut loc
într-una din serile trecute în
grădina de vară a restaurantului
„Mureşul“ din Deva.
— Cine serveşte aici ? — a
întrebat unul din cei patru cetă­
ţeni care luaseră loc la una din
mese, ocolită parcă cu tot dina­
dinsul de către ospătari.
— Imediat! — a răspuns
ospătarul întrebat, îndreptin-
du-se cu comanda spre una din
mesele vecine.
Cetăţenii au aşteptat.
Intr-un tîrziu, pe lîngă masa
cu pricina a trecut un alt ospă­
tar, unul înalt, brunet, cu o mus­
tăcioară neagră, care — orice
am spune — îl aranjează.
— Tovarăşe ospătar, cine ser­
veşte aici ?
— Imediat ! — a fost răspun­
sul pe care hau primit din nou
cei patru cetăţeni. Şi ospătarul
cel înalt, brunet, cu mustăcioa­
ră, şi-a văzut de treabă.
Cei patru cetăţeni, nedumeriţi,
au rămas să aştepte pe cel de-al
treilea ospătar. Unul dintre ei
însă nu s-a răbdat să nu tacă
o glumă pe socoteala ospătari­
lor.
— Ne-am ferit de raionul
unde serveşte ospătarul „Vinee!“
şi văd c-am nimerit în raionul
ospătarului...... Im ediat!“.
Au rîs. Au ris încă doi cetă­
ţeni de la o masă vecină care
fără să vrea au ascultat gluma
tăcută pe socoteala ospătarilor.
Pînă la urmă, la masa cu pri­
cina s-a prezentat ospătarul cel
înalt, brunet şi cu mustăcioară :
ospătarul „Imediat“ nr. 2.
— Domnii ce-au dorit ?
Luaţi cu... „domnii ce-au do­
rit ?“ cetăţenii — oameni cum­
secade — au renunţat ia dojana
pe care fuseseră hotărîţi să i-o
facă ospătarului pentru aştepta­
rea destul de îndelungată cu
care-i pedepsise şi i-au coman­
dat patru grătare şi, fireşte, ceva
băutură.
HI D E LA M O A R T E A LÜ!
VWWWWWWAW C i p r i a n P o r u m b e S C LI
In ziua de 6 iunie se împlinesc 75
ani de la moartea Iui Ciprian Porum-
bescu, unul din cei mai de seamă re­
prezentanţi ai muzicii noastre clasice.
Născut Ia 14 octombrie 1853,-în co­
muna Sipotele Sucevei, Ciprian şi-a pe­
trecut copilăria în mijlocul poporului,
lîngă izvoarele nepreţuite ale cînte-
celor, baladelor şi doinelor. însăşi
casa părintească a compozitorului era
lăcaş al m uzicii: mama lui era pia­
nistă şi cîntăreaţă, tatăl, compozitor,
folclorist şi patriot înflăcărat. Ambii
părinţi au sădit în inima copiilor, pe
lîngă dragostea pentru cîntecele şi arta nică din multe lucrări, mai ales in­
populară şi pasiunea dîrză de luptă­
tori pentru libertate. Toate acestea au
avut o puternică influenţă asupra tî-
nărului Ciprian, asupra creaţiei sale.
Primele lecţii de muzică le ia la
Sipoie, de la compozitorul Carol Mi-
culi şi profesorul Şlefan Nosievici.
I.ipsa unor pedagogi bine pregătiţi, va
turi“, asemenea »echilibristicF ca­
re pot da peste cap întreg specta­
colul. Rău e că de data aceasta
ele au fost făcute de actori cu
experienţă care, deşi „s-au
descurcat“, totuşi n-au reuşit să
scutească spectatorii de neplă­
cuta surpriză a aşteptării repli­
cilor preferate, care, bineînţeles,
au fost nesăţios înghiţite...
Decorurile şi costumele au
fost ingenios concepute dar au
adus puţine elemente noi faţă
de alte paperi în scenă. Totuşi,
trebuie remarcate costumele,
bine orientate, care subliniază,
mai cu seamă in actele I şi II,
atmosfera vremii şi ajută la o
mai profundă înţelegere a sensu­
rilor piesei. Bine ar fi fost dacă
şi lumina ar ii slujit mai fidel
conţinutul de idei al piesei. Vara
aridă, starea de toropeală din
actul I, se pare că n-a fost su­
ficient de bine rezolvată, din a-
cest punct de vedere. Lumina nu
prea seamănă a soare in luna
lui cuptor...
Cu toate lipsurile semnalate
— dintre care majoritatea sînt
lipsuri de amănunt — se poate
aprecia, cu deplin temei, că va­
lorosul colectiv al Teatrului de
stat din Valea Jiului a înscris
in activtatea sa cu piesa „Take,
Ianke şi Kadîr“ încă o pagină
de sucees in prodigioasa lui ac­ tate şi dotate cu aparatură modernă, săli de cultură fizică me­
tivitate de aproape 10 ani în dicală, laboratoare, săli de spectacole, terenuri de sport.
rîndul minerilor Văii Jiului şi a \ Primirea în staţiuni se face pe bază de recomandare medi-
celorlalţi oameni ai muncii din (cală care se obţine de (a policlinicii, sau circumscripţia sanita-
regiunea Hunedoara, v*
* f T. PETRESCU i !
— O singură dorinţă avem,
tovarăşe ospătar. Acum e ora 8;
la ora 9 ne pleacă cursa, ultima
spre Simeria, şi vrem s-ajungem
la timp acasă. Aşa că...
— Domnii vor fi serviţi 1 să
fie fără nici o grijă ! — a răs­
puns ospătarul, mîngîindu-şi cu
arătătorul întîi o jumătate, apoi
cealaltă a mustăcioarei.
Şi i-a servit. Oamenii au
mîncat şi au băut vinul cu care
ii servise ospătarul.
La ora nouă fără douăzeci de
minute au chemat ospătarul la
plată.
— Im ediat! — a răspuns os­
pătarul care tocmai trecea pe
lingă masa lor.
Dar n-a venit. Cum era şi
normal, oamenii au repetat che­
marea, dar şi ospătarul a repe­
tat răspunsul:
— Imediat!
La ora nouă fără cinci minu­
te ospătarul s-a prezentat la
plată.
— Pînă la plecarea cursei
mai aveţi cinci minute, iar so­
coteala nu durează decît cîteva
secunde. Aşa că... i-a liniştit el.
Şi intr-adevăr, în cîteva secunde
socoteala a fost făcută.
— Nouăzeci şi nouă de lei şi
1. MUNTEANU
profesQr
lăsa urme adinei în creaţia sa. Aşa
se explică unele imperfecţiuni de teh­
strumentale.
Din primăvara anului 1865, tatăl Iul
Ciprian este transferat la Stupea —
sat de frunte lîngă Suceava — de al
cărui pămînt Ciprian se leagă pînă la
moarte. Lăutarii din Sipote, llişeşti,
Stupea şi mai ales neîntrecutul Gri-
gore Vindireu din Suceava, i-au trans­
mis lui Ciprian Porumbescu o verita­
bilă comoară lăutărească, de care com­
pozitorul va şti să se folosească în
creaţia sa.
Viaţa şi opera lui Ciprian Porumbes­
cu ilustrează în mod viu marele a-
devăr, că cei mai de seamă creatori
de artă au fost totodată viguroşi lup­
tători pentru înfăptuirea idealurilor lu­
minoase ale poporului lor, împletind trie, Porumbescu se întoarce la Stupea
munca de creaţie artistică cu activi­
tatea cetăţenească. „Muzica mea —
scria Ciprian în acea vreme, răspun-
zînd celor ce-1 felicitau penlru primele
succese — aş vrea să fie viaţă din
viaţa poporului“.
întemniţat în 1877 de autorităţile
auslriace, pentru activitate ostilă cîr-
rnuirii habsburgice. dusă prin organi­
zaţia studenţească „Arboroasa" a! că­
rei preşedinte era Ciprian Porumbescu,
este eliberat după aproape trei luni de
închisoare. „Din temniţă a adus cu
sine germenul morţii“ — scria cu du­
rere tatăl său.
Cu mari greutăţi, tatăl său reuşeşte
să-I trimită pentru studii la Viena, un­
de se înscrie în societatea „Romînia
Jună". In 1880 publică „Colecţii de
cîntece sociale pentru studenţii romîni”.
Viaţa agitată din Viena, mizeria ma­
| Staţiunile balneoclimaterice
{ din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale pun Ia
\ dispoziţie bolnavilor care merg pe cont propriu tratamente, ma-
/s ă şi casă în condiţiuni optime.
\ BILETELE s-au pus în vînzare prin Agenţia de voiaj C.F.R.
ţ din oraşul Deva, prin administraţiile staţiunilor şi prin policli­
nică.
Biletele se vînd pentru staţiunile: llerculane, Eforie, Te-
chirghiol, Govora, Victoria, Căli măneşti, Ocna Sibiului, Sovata,
Olăneşti, Sîngeorz, Vatra Doinei, Borsec, Slănic Moldova, Bu-
ziaş şi Bazna.
Aceste staţiuni sînt deservite de cadre medicale de speciali­
I ră de domiciliu.
Nr. 1078
patruzeci şi cinci de bani — a
anunţat el in timp ce cu o mină
punea nota de plată pe masă,
iar cu cealaltă îşi fixa după u-
reche creionul.
O sută de lei ! Oamenii s-au
privit nedumeriţi. Nu le venea
parcă să creadă. Şi totuşi... Unul
dintre ei crezînd că, cine ştie !,
poate mai prinde autobusul, a
scos b a n ii: 100 lei.
— Să trăiţi şi să vă tie de
b in e ! le-a urat ospătarul făcind
să dispară suta de lei într-un
portofel uriaş.
Ceilalţi trei nu s-au dat însă
bătuţi.
— Tovarăşe ospătar, autobu­
sul Fam pierdut. Mai fă-ne in-
căodată socoteala, dar pe o altă
notă de plată.
Peste vreo 10 minute ospăta-'
rul a prezentat cea de-a doua
notă de plată în valoare de 75,05
lei, cu 25,40 lei mai puţin decît
trecuse in prima notă de plată.
— Poftiţi 25 lei rest şi vă rog
să nu vă supăraţi. Se mai în-
timplă — a îngăimat ospătarul
cu mustăcioara neagră. Şi şi-a
văzut de treabă-i de parcă nu
s-ar ii întîmplat nimic. Oamenii
văzîndu-i siguranţa de sine n-au
mai cerut condica de reclamaţii
şi sugestii. Ultimele cuvinte ale
ospătarului — „se mai întîmplă“
— i-au lămurit.
Am aflat mai tîrziu că l-ar ii
căutat pe gestionar dar că nu
l-au găsit seara (acesta, părăseş­
te devreme localul). Nu hau gă­
sit nici pe directorul T.A.P.l..,
care, se spune că ar fi foarte o-
cupat cu redactarea unui răs­
puns la un articol critic cu care
a rămas dator redacţiei cam de
multişor, aşa că oamenii s-au
adresat redacţiei noastre, insis-
tînd să publicăm păţania lor. Şi,
după cum vedeţi, am publicat-o.
Am vrea însă să cunoaştem pă­
rerea directorului T.A.P.L. dacă
am făcut bine sau nu.
I. ANTON
terială şi mai ales boala, îl silesc din
nou pe Porumbescu să renunţe la stu­
dii. Reîntors în ţară, ocupă un post
de profesor de muzică Ia şcolile cen­
trale romîne din Braşov. Aici a dus o
vie activitate în calitate de dirijor,
compozitor, poet şi pedagog. Este epo­
ca de afirmare a fui Ciprian Porum­
bescu, care culminează cu reprezenta­
rea cunoscutei operete „Crai Nou“, pe
un libret de Vasile Aiecsandri.
Opereta „Crai Nou“ — prima opere­
tă romînească, reprezintă în muzica ro-
mîneaseă o piatră de hotar, o nouă o-
rientare spre creaţia izvorîtă din popor.
Starea sănătăţii înrăutăţindu-se, spri­
jinit material de societatea braşoveană,
pleacă în 1882 la Nervi în Italia unde
continuă cu activitatea artistică, in-
tîlnirea ta Genua cu marele compozi­
tor G. Verdi a însemnat cea de pe ur­
mă satisfacţie personală din viaţa lui
Porumbescu.
Sfîrşit de boală şi de dorul de pa­
unde încetează din viaţă la 6 iunie
1883.
In scurta sa existenţă, Ciprian Po­
rumbescu a scris peste 250 de compo­
ziţii, în toate genurile muzicale: mu­
zică vocală (liduri, romanţe, coruri re­
ligioase şi laice) şi muzică instrumen­
tală (piese pentru pian, vioară, mu­
zică de cameră şi orchestră).
La temelia creaţiilor sale se află
frumoasele noastre cîntece şi jocuri
populare.
Ceea ce caracterizează opera lui Po­
rumbescu este bogăţia inspiraţiilor me­
lodice, accesibilitatea şi conţinutul său
patriotic. Creatorul „Baladei“ a fost
unul din cele mai mari talente pe care
ie-a dat muzica romînească pînă azi.
Hulit şi dispreţuit în trecut, Ciprian
Porumbescu ocupă astăzi cu cinste,
prin opera sa, tocul ce i se cuvine tn
patrimoniul culturii noastre naţionale.
VD'-v,-