Page 14 - 1958-09

Pag. 2
R n ziua de 16 octombrie 1954, am
| găsit in sala cinemaiografului „Ma­
xim Gorki" din oraşul Hunedoara, după
terminarea spectacolului, un portofel
care conţinea: un carnet de partid,
86 de lei, trei !olografii, buletinul de
identitate seria A 6 195776, o cartelă
de lemne, o factură achitată, elibera­
tă de „Comlemn Mobila" din Hune­
doara pentru un dormitor şi un dulap
de bucătărie, şi o autobiografie.:
Pe proprieiarul acestui portofel l-am mai „Naţionale" şi „Mărăşeşti”.
găsii în oraşul nou. 1 l-am dat. Am
citit autobiografia, scria acolo intr-un — Şi ţigări „Carpaţi".
pasaj, că a părăsit Bucureşliul din
cauza unui costum de haine. Am stat
'de vorbă cu el mi-a povestit viaţa lui.
'A avui o copilărie zbuciumată.
In această carte am căutat să re­
constitui un fragment, o parte din via­
ţa eroului meu Tudor Nicolae.
a Hunedoara am tras la sediul
comitetului de partid. Am ajuns a
'doua zi noaptea cu trenul de 23. Două
zeci şi patru de ore a făcut persona­
lul. N-am găsit aici decît portarul şi
un tînăr, cu părul mare şi cu ochii
de culoarea cerului senin, pe nume
Ioniţă. Un membru de partid care era
de servici la telefon. Acesta avea în
faţa lui pe birou volumele de poezii
ale lui Eminescu şi un caiet cu scoar­
ţe negre In care erau tot versuri. Am
stat cu el de vorbă aproape toată
noaptea.
— O să lucraţi la noi ? m-a între­
bat Ioniţă, după ce i-am arătat şi lui
plicul adresat tovarăşului Petroiu şi
‘carnetul de partid.
' r - Da.
— Aici la comitet?
j — Nu. Suit lăcătuş... In vreo secţie.
¦— Da? Lăcătuş? Şi eu sint tot lă­
cătuş. Lucrez la întreţinerea furnale­
lor... Haine din astea se poartă acum
jla Bucureşti ? Cum se deosebeşte bu-
cureşteanul de provincial. Chiar dacă
nu îmi spuneaţi că sînleţi de la Bu­
cureşti, ştiam. Bucureşteanul are gust
la îmbrăcăminte... Ştiţi, v-am duce
să dormiţi în camera de oaspeţi, dar
c ocupată. Au mai venit nişte tovarăşi
de la Bucureşti.
'Abia uitasem de hainele 'astea. A-
bia îmi mai liniştisem inima. înce­
puse să bală şi ea normal. Oftez şi
scot u n :
— Da.
— Bagajul unde vă este?
De unde să am bagaj? Ce fel de
bagaj?
— L-am lăsat Ia gară. N-am vrut
să mai car cu mine valizele noaptea.
Ce mincinos sint I N-am nici un
fel de bagaj. Doar ce este pe mine
şi ce mai aveam în pachetul cu hra­
nă rece primit de la seclortil de partid
din Bucureşti. Nici salopeta cea mu­
cegăită nu mi-am luat-o. Nici căma­
şa care am dat peste ea în pod. Nici
rămas bun de la ai mei nu mi-am
luat. Am fugit din Bucureşti ca un
hoţ. Pe furiş, să nu mă vadă nimeni.
— Trebuie să fie tare frumos la
Bucureşti, mai zise Ioniţă.
— Da, e foarte frumos
O fi foarte frumos, dar nu pentru
mine.
— Am fost şi eu în Bucureşti cînd
eram mic. M-a luai inia cu el. Tata
are lin frate acolo, e arhivar la mi­
nister. S-a dus să-i aranjeze unchiu
o încurcătură cu nişte pămînt... Da,
spune a fost bombardai tare Bucureş-
tiul ?
— A fost destul de bombardat.
— Teatrul Naţional... aşa e că l-au
ras?
f, — Da...
— Am trecut prin faţa teatrului.
Am fost şi în liol... Blestemaţii, l-au
bombardat!
— Numai ruine au rămas.
— Aţi lucrai la Comitetul Central?
De acolo veniţi ?
— Nu.
— Nu veniţi de la Comitelui Cen­
tral?
— Nu.
— Credeam că scrisoarea care o
aveţi pentru tovarăşul Petroiu e de
la C.C.
— Nil e.
— Da, nu e.
Dacă nu viu din partea C.C.-ului,
nu mai sînt aşa de interesant pentru
Ioniţă. îşi vede de versurile lui. Scrie
şi şterge în carnetul cu scoarţe ne­
gre. Deodată aruncă din mină creio­
nul. Deschide volumul de versuri al
lui Eminescu şi cileşte.
Apoi mă cercetează din nou cu pri­
virea şi, ca să nu adorm, îmi mai pune
din cînd în cînd cîte o întrebare ana­
poda :
— A început să ningă demult la
Bucureşti ?
— Nu. N-a început să ningă, dar
o să-nccapă.
—- Mă mir, că acolo întotdeauna
ninge prin noiembrie.
— Anii’ăsta n-a început în noiem­
brie... Poate o fi nins azi ori ieri!
— Lame Giletie se găsesc? Mi-a
= • >'!-ţqmi r!«»î; ^num iim j
adus tovarăşul Bucur cînd d fost la. re unui tînăr -căruia îi trasează par-* — Fumezi ? Şi-mi întinde un port* —« Ţi-o aduc Zoica. .'Am spus e u . Avea -în priviri licărirea aia de vicle­
o şedinţă la Bucureşti. De douăzeci cina să se ocUpe de an.gafar.ea mea ţigaret măre de- argint. Iau o ţigară. privind-o şi vroirnd să-i transmit -că nie... de vulpe şireată.
de ori m-am ras cu Una.
— Se găsesc.
— Şl ţigări „Carpaţi"? Că aici nu­ Am fost angajat ia :atelierul Con­ M... Aici vin-jel de fel-de oameni. j-A ş te p t. j ţ g g f d h d m s J g a pu-se cîntărirea căruţelor.
— Vă plac versurile ?
— Da.
— Ce mare a fost Eminescu I... nesc p e. străzile Hunedoarei. Vreau .să Vini că-mi'.-pare rău că te-am ţinut control şi recepţie'fyşi că din cînd în însemnai pe o bucată de hîrtie canti­
Ştii cil de greu se scriu versurile?' -cunosc acest orăşel .cúre mă va găz­ afară.
Şi eu scriu versuri. Am publicat şi ta-, dui -dumnezeu ştie cit. E .un oraş rpi- — Nu-l nimic.
gazeta de perete. Vrei să-ţi citesc ? cut acoo¦er.i-t întotdeaun,a¦ d.e nori de — Durţuieaia eşti muncitor?- Foarte-.-, meţjx şef.
— Citeşte
„Eşi-vor din ţaglele noastre
'Mai multe tractoare,
Iar pe ogoare
Mai multe unelte vor fi.
Crăpa-vor de ciudă bandiţii,
Ii vom nimici.
Mai midie motoare
La noi se vor face.
Ce vor asigura poporului
Pace".
— E mai lungă poezia,, dar văd că,
strîmbi din nas. Eu ştiu că nu e re­
alizată. Astea sînt încercări. Şi eu mi am întîlnii, nu .am. văzut un şan­ că "direcţia ne-a repartizat aici lin co­ — îm i pare ’ bine. 'Apoi întorăn- zunarul pantalonului pachetul de Mă­
îmi dau seama că scriu prost. Dar tier atlt de mare. Tot oraşul e im munist. Dragă tovarăşe Tudor servi­ 'du-se spre Popa spuse’: semnez. Se răşeşti. Am scos din pachet o ţiga­
nu mă pot lăsa.
La noi la furnale nişte bandiţi au
vrui să facă „urs" la furnal. Au o-
prit. apa de la casa pompelor... ŞUI
ce-mseamnă să opreşti apa la furnale?
Distrugere. Cu preţul vieţii lor, fur-
mdişlii şi iofi oamenii cinstiţi au sal­
vat furnalele. Au adus cisternele pom­
pierilor... Nu au reuşit bandiţii. Oa­
menilor care au salvat furnalele vreau
să le închin o odă. La ea mă mun­
cesc de două săptămîni. ?4ş vrea s-o
afişez la gazeia de perele centrală.
La aia din mijlocul uzinei. S-o ci­
tească toată lumea... Dacă aş avea
numai un sfert din talentul lui Emi­
nescu,, ce aş mai scrie despre oamenii
pe care-i cunosc. Despre oamenii cu
care lucrez.
Intr-un tirziu, am aţipit. De dimi­
neaţă, Ioniţă a plecat la serviciu. A-
vea ochii roşii. Scrisese la odă. Se
chim ise să scrie toată noaptea.
A venit pe la 7,30 o dactilografă.
Mă priveşte şi ea ca pe o piesă de
muzeu. E o faiă înaltă, drăguţă, şi-i
cam place să dea ochii peste cap.
— Sînt sigură că sînieţi de la Bu­
cureştii iniră ea în vorbă cu mine.
— Ce vă face să credeţi că sint
bucureştean ?
— Costumul care e făcut cu gust.
Şi-apoi figura •¦dos... Sînieţi. mai ci­
zelai. Mai...
— Da, fiindcă sînt crescut cu gu­
vernantă.
Nu sezisează ironia. H dă înainie
cu-ale ei. îmi atrage atenţia că cra­
vata nu se asortează cu costumul şi
că o cheamă Popescu Gina. Că e
fata unui fost cazangiu membru de
partid, care a făcui multe pentru co­
munişti ; că ea are şase clase de li­
ceu, că viaţa din Hunedoara acum e
foarte monotonă. Că e hunedoreancă
şi că e mîndră de fapta’ăsta: Ea e
sigură că pesie cîţiva ani, Hunedoara
o să fie cel mai mare centru siderur­
gic din ţară şt n-o să mai fie viaţa
aşa de monotonă. Că au migrat în
oraşul lor fel de fel de oameni. Că
Hunedoara e plină de derbedei, că
felele sînt foarte puţine, că după o sta­ mizi sînt stivuite pe marele ' şăniier
tistică făcută de nu ştiu cine... sunt 20
de bărbaţi pentru o femeie... că ea încă
n-a găsit printre ¦venetici un băiat
care să-i placă, că a venii în lumea
„Trio losejird" şi că a aranjat cu o
casieriţă pe care o cunoaşte să-i re­
ţină cîieva bilele, apoi şi-a cerut seuzë
spitnîndu-mi că are de bătut la ma­
şină ceva foarte urgent.
La ora 8 a venit iov. Petroiu. Un
bărbat înalt, cu nişte ochi negri, cu o
figură blîndă şi cu părul iot alb. I-am
înmînat plicul şt, după ce m-a cîntă-
rit din ochi, l-a deschis. A d u t seri-
soarea şi pe urmă, parcă certindu-
mă, mi-a zis:
— Aici puteai găsi de lucru şi !fără
recomandare.
Sini nevoii să-i povestesc şi lu i, ce
m-a făcui să părăsesc BucureştiUl.
— Eşti membru de partid?
— Da.
— De cînd ?
— De doi ani. Din 1945.
— Tovarăşe Tudor, aici o să fie
foarie trudi de lucru. Mai ales pentru
comunişti... Vino puţin...
Mă duce la o fereastră. De aici se
vede o parte din uzină.
— Aici avem sarcina să ridicăm în
mai puţin de 10 ani o uzină modernă.
Ai să vezi cit de greu o duc munci­
torii... Nu ie aşteaptă nici cozonaci,
nu ie aşieaptă o viaţă liniştită fără niciodată la telefon. De cité ori se ¦conirol şi recepţie.
griji, fără lipsuri. O să trebuie poale deschide o uşă, tresar. Inima îmi baie .'"Z o ica se uită la 'mirie cu ochii ei bulgăre şi îl sparse iot de roată.
să lucrezi şi ziua şi noaptea. Pe co­ cu putere. Mă uit să văd dacă iui blînzi. Mă întreabă parcă... Cum se
munişti ii aşteaptă muncă, nu glumă.
Nu numai muncă în atelier, ci şi mun­
că cu oamenii. Aici sini ,fel de fel de
oameni... Avem şi duşmani mulţi.
— Vreau să muncesc, tovarăşe Pe­ cel de la „control" de vorbă apoi îşi ‘ — Cu plăcere.
troiu.
Mă prinde de după umeri şi mă — Poţi veni.
întreabă :
— Dosarul dumitale de partid , — Sînt Tudor ţJicolae .noul dumi- , ta mine cînd la Popa.
unde e ?
— La Bucureşti, la sectorul IV — Aahl... Dumneata eşti?.., îmi - înapoi isiluaţiax, stărui; Zoica <şi mă la cale.
Roşu.
Tovarăşul Petroiu mă dă în primi,• 'Mă aşez pe un scaun.
ja m a m tm ü L 's m m m m m i Nr. 1155
¦ .ú\
ra asta am să muncesc. Cît de bine
mă simt în această Hunedoară. Cui
in uzină şi . să-mi scoaiă o-cartelă-în — Mulţumesc'. şl eu doresc s-o infilnSsc cit mai cu- — De azi răspunsei eu scurt şl in­ să mulţumesc pentru toate astea ? Lui
cont pentru cantină. — Să- mă ierţi că te-am -ţinut afa- .......... .................................. , m~mm« trai in cabina basculei unde şi înce- taia? Tata n-a putut să-mi dea ni­
mic. 'Atunci cui să-i mulţumesc. Oa­
strucţii Metalice. Am primit şi. o car- ] Credeam că c mai şiiu eu cine?..; In birou găsirăm un iinâr cam dc-o Şerban îşi ridică cu coaiele panta- menilor I Vă mulţumesc din suflet.
ielă de masă pentru . 15 -zile,, Trebuia să spui frate ca -eşti Tudor scamă cu mine tuns scurt, şi mărunt ' lohii. 'Se învîriea mimai pe lîngă mine. Aici In Hunedoara am găsit-o şi pe
Astăzi e simbătă. La ,lucru trebuie N de ’ statură. Am aflat, că e fotbalist şi îmi căuta mereu privirile. Zoica.
Se aude de undeva cîniînd un co­
să mă prezint luni d e >dimineaţă.-Por­ îl Cheamă-Tăiarii. E pe schema d e Ia După ce căruţele jură cîniărite îmi
coş, un lăirai de dine, se aude pină
cînd mai dă pe ta birou.-’Am 'aflat a-- tăţile şi dădui să plec. Şerban se a- aici zgomotul uzinei care nu doarme
stea din aluziile care le făcea noul propie iar de mine. nici cînd. Mă ridic de pe pat şi mă
— Dumneata nu eşti de la Deva? apropii de geam. Dau perdeaua la o
fum. Oamenii sin i. pestriţi. Local- ! bine face partidul. Aşa trebuie... Da, — Azi -n-ai antrenament, inireabq-.r. Nu. parte şi-mi lipesc faţa de, geam. Pri­
nici, olteni, munteni, consiăiiţeni, : trebuie să creăm o intelectualitate ciiiţun jet de ironie şeful. — Semeni ca două .picături de apă vesc afară. De oboseală abia mă pot
buciireşteni. Cred că 'fiecare oraş, fie- 1 noua... • ii — N-am', răspunse fotbaEWu iu băiatul'' unui fost perceptor din
¦ '• fine pe picioare dar nu pot dormi.
care ’sat are reprezentanţi !dici.'Găseşii, Nu ştiut ce legătură avea transfera­ calm inchizind un ochi şi instalindu-se Deva. Strada e liniştită. Parcă e, un cimi­
oameni din ioaie colţurile !ţării. Pe- ia rea mea aici cu crearea unei noi in­ în scaunul cu spătar, poziţie' mai le- — Tata nu e perceptor. tir. Numai acolo de unde lese fam e
marginile oraşului ,s-au,:piţins barăci telectualităţi. Nu-mi .-place acest om. viaţă. Ţoale ferestrele sînt întunecate.
de scindări, s-au . improvizat locuinţe. ’!Se gudură >pe lingă "nune ca un cline i t t e A Î w n l |! I . 1 « Tovarăşul Popa e la birou? schim­
In permanenţă auzi d-uruit de com­ vinovat. Un dine care a făcut un rău
— "Atunci- semnezi ’nişte procese ver­ bă el vşoir'beal dş1iupvăă’zmîninde. că. o p*ornesc Mă vîr iar în pat. Trag plapuma pes­
bale. se luă
te mine şi mă gîndesc. Ce bine e să
presor, ambalări de motoare, detună­ şi dă din colţ in colţ în faţa siăplnu-
turi care vin de la cariera de piairă, .Fotbalistul se uită la mine. * — Da. E la birou. ai o plapumă. Mă îniind cît sini ide
şuierături de Ia locomotivă' şi 'mai 'ales l,ui.. • ' c - 1! ' ..•i — Ah, am uitai să-ţi prezint pe to­ Mă luă de braţ. Mă conduse o bu­
ie asurzeşte piuitul pistoanelor pne­ varăşul Tudor. Tovarăşul este notă lung. îniind mîna pe masă şi iau scri­
umatice; Nicăieri pe unde am ,Umblat nostru colaborator. E trimis ¦aici de cată de 'drum apoi simţi cum îi alu­
.i :•— Eşti comunist tovarăşe Tudor? partid.: soarea primită astăzi de la Tăvi. Iml
• [. . necă mina în buzunarul spenţerului
— Silit menibru de parlid. meu. Mă opri pe loc. Scosei din bu­ scrie că e bine, că e sănătos. A pri­
— Foarte bine. îm i pare foarte bine mit scrisoare şi de la Viorica. Aprind
veleza şi recitesc iar scrisoarea. Am
citit-o de cîieva ori pînă acum.
şantier. Străzile mal ioaie sînt întoar­ ciul ăsta al nostru e un servici cheie.
se cu sasul in jos. De-a lungul lor se Avem cea mai mare răspundere... Dum­ putea citi pe faţa tui că zice „de ce ră. Chibritul era în acelaşi buzunar. „... ce zici iu Tudore meriiă să-i
sapă- şanţuri adinei, ":se îngroapă con­ neata o să fi adjunctul . serviciului. să nu semnez". M-am făcut -că tui-l găsesc. L-am că­
ducte, se îngroapă stilpi telefonici şi O să împărţim sarcinile. utat în buzunarele -hainei apoi vîrii mai scriu? Meriiă să-i răspund? Eu
peste cîmp stîlpi metalici de înaltă Popa i-a irîniit pe birou în faţă uri mina în buzunarul şpenţerului şi dă­
tensiune. ...Da uite chiar acum. Dumneata o teanc de procese verbale. Eu am ră­ dui cu mîna de o hîrtie împăturită. nu cred. I-am trimis alîtea scrisori şi
să ai .calcarul, cocsul, siderita, păcu­ mas in picioare. Priveam şi pe uruit Am prins-o între degetul mic şi ine­
In faţa bodegilor doldora de oameni ra, cauciucurile,,piesele de maşină, ca­ şi pe altul. Parcă urmăream o min­ lar şi făcindu-mă că n-am băgai de na mi-a răspuns la nici una. Acum
de la deschidere şi pină .după miezul rul, cheresteaua, nisipul. . . , , ge pe o masă de ping-pong, amîn- seamă nimic am scos mîna uşor şi
•nopţii, îvezi»oameni Sorrriind pe bor­ doi începură să semneze. Mă simţeam •am dat drumul hîriiei jos. Apoi câ­ am primit de la ea. Şti de ce ? A a-
dura plină de noroi din cauza prea Şeful ia un maldăr de turtii şi mi foarte prost. Aceşti doi oameni mun­ ntai chibritul mai departe. L-am scos
multului alcool pe care..Dau înghiţit. le trînteşte în faţă. cesc, îşi iau o răspundere şi eu şo­ şi am aprins ţigara şi cînd am a- ţlat că sînt la facultate. I-am scris
mez. Am luat un proces verbal sem­ runcat chibritul m-am făcut că des­
Localnicii, care pină acum cîţiva .— Astea sînt procesele verbale de nat şi t-am ciiit. „Proces verbal de copăr jos hîrtia. Era o bancnotă de ea de ce am fost trimis la Timişoara.
ani irăiseră liniştiţi, trec pe lingă a- recepţiopare a vagoanelor cu cocs recepţie", intrat 15 ione calcar de Ia 2000 lei. Bătrinul observă jocul dar Cu un viitor inginer vrea să vorbească
cest tablou viu nepăsători. S.au obiş­ .şi minereu. Poţi, să .le semnezi cu Baniţa cu vagonul 431.936. Pe acest ¦nu zise nimic. M-am aplecai şi am
-.ochii închişi. ¦ridicai hîrtia. ou un muncitor nu. Spune şi tu -me­
— V-a.,căzui hîrtia asta .zisei -eu. rită vreo atenţie o faiă ca asta? !Şti
Fistîoit bătrinul mi-aruncă o uitătu­
ră... simţeam că vrea să-mi transmită ce-am făcut? I-am trimis scrisoarea
ce prost eşti.
înapoi şi am satutai-o din mers. Nu
— De la dumneata a căzut, mai
încercă el. merita Tudore să-mi pierd, timpul cu
— Nu. încă n-am luai leafa. ea...
II iprivisem în ochi. Nu a mai scos
o vorbă. I-am întins mîna. 'Arunc scrisoarea pe masă şi sting
— Să trăieşti nea Şerbane.
Mi-a strîns mîna şi a rămas locu­ lumina.
lui. Pentru ce a vrui să ¦mă imiiuias-
că acest om? In căruţe era var. Cin- Am început din nou să mă gîndesc.
tarul a 'fost verificai. Atunci ? Mer­
geam încet nesigur pe picioarele mele, Toaie lucrurile astea plapuma, perna,
mă uiiam ia materialele, la piesele
răspîndite prin toată curiea uzinei, cearşaful nu sînt ale inele dar
mă Uitam parcă atent însă nu vedeam
de NICU TA TANASE imaginea precisă a acestui peisaj in­ nu mi-e ruşine. Plătesc chirie. Nu
dustrial,,
V W ^A v A A A A A A A A A A A /V A A /^A < ^A A A A A ^' Am luat-o din loc bine. Prima zi mi-e ruşine nici cînd Zoica vine >ta
de lucru la control şi recepţie s-a şi
întîmplat oe s-a îniîmplat. mine în birou ca pachetul de minca­
nuit. Eu mă cutremur. Unii spun ora­ — Ce să semnez? proces verbal mai. era în afară de In 'birou mi era nici Popa nici fot­ re. In fiecare dimineaţă :la 10 Zoica
şului Hunedoara „insula ispăşirilor" ori — Procesele verbale. Semnează to­ balistul. Maldărul de procese verbale
„Texas”. Noroiul e la fel .de mare pes­ varăşe Tudor, nici capul să nu ie doa­ semnătura fotbalistului încă o semnă­ Wl mai era pe birou. Nu vine cu gustarea ei ta mine.
ie iot: şi în centrul oraşului şi pe ră... Procesul verbal se face pe bază mai era pe birou nici situaţia in­
străzile lăturalnice. Zeci de autoca­ de fraht. Fiecare vagon intrat in u- tură. Deci mai răspundeaf cineva. Am trărilor împrumutate de ta Zoica. Au ¦— Mîninci Tudore?
mioane ţrămîntă noroiul străzilor, în zină este însoţit de fraht. A -intrai . va­ pus la loc hîrtia şi m-ani aşezat pe dus-o ei. 'Râu. ,4s fi vrut s-o văd pe
sus şi-n jos. gonul a intrat şi frahiul. Din cînd în Zoica. <4s dori să stau cu cineva de - — Nu, mulţumesc Zoica.
cînd mai faci 'cîte un sondaj. Ceri si­ vorbă. Răsfoiesc buletinele de analiză
Colind oraşul. Vreau să-l văd iot. tuaţia intrărilor de la !magazie. Ici un scaun. Doream să fac ceva. dintr-un biblioraft. — Nu mîrânc nici eu.
S_us pe f •»', . . • . !»-ţ~\¦ dc la dirijoral de vagoane ^arc este
cufind ru în gară şi care notează fiecare vagon Telefomd începu să sune. Şeful meu Bate cineva la uşă. — Ţi-e milă de mine că nu am ce
săpături, s-a turnai beton în cofraje : intrat şi verificăgreutatea încărcătu­
temelii pentru alte case. Aflu că aici rilor vagonului, pune faţă în faţă frah­ ridică receptorul. — Da intră. Uşa se deschide încet. mlnca? Am. Am cartelă, uite-o.
pe dealul Chizidului, la'!marginea, pă­ iul şi foaia de ;intrare a vagonului..; In prag Şerban.
durii, se va ridica un oraş nou, Ora­ aşa că semnează tovarăşe"Tudor şi — Alo... Da controlul... unde... ¦la — Na Tudore. Nu mi-e milă de
şul Muncitoresc. Sute 'de ¦mii de cără­ nu-ţi fă probleme: Se uită la mine parcă cu teamă.
— Mă luaţi prea - repede tovarăşe poarta 10?... cîte căruţe?... bine vine tine că nu ai ce mînca. Dar îmi place
Popa... ..Poate niă puneţi să-mi sem­
al oraşdlhi'ce se va ridica. Inginerii nez sentinţa la moarte. cineva imediat. atît de mult să nunînci cu mine.
fac măsurători. Săpătorii adîncesc gro­ — Bună... Sentinţa la moarte... Ha, ’ ¦¦ . -rt'rs > r :
pile în care se vor topi şi vor ?linge ha. Da, aşa e. Nu trebuie să semnezi. Aduce în fiecare zi o felie mare
vagoanele de var descărcate lingă sti­ Uiie nu mi-am dat seama. Sigur tre­ A pus receptorul la loc şi s-a ui­
vele de cărămizi. Un paznic cu o buie să ie obişntiieşii şi dumneata de pline, slănină şi ceapă. Mirtincă şi
şiibă pe umeri dă Tircoale mialeriale- îniîi... Lasă tovarăşe Tudor că sem- tai la mine. .
lor depozitate. Camioane . transportă, nezj.eu. Pe dumneata te rog să mergi se uiiă la mine. Mă gîndesc atunci
după cîte am auzii, zi şi noqpie ma­ pină. la magazie la domnişoara Zoe * — Tovarăşe Tudor du-te dumneata
teriale de construcţie. şi roag-o în numele meu să-ţi dea cînd mtninc ca Zoia, Ia patru pereţi,
sit&aţ’ia' f$r'ărilor de ieri. pină la poarta 10, au venit nişte că­
Vizitez şi gara. La fiecape două- la o plapumă, la o curte mică în care
ceasuri intră in Hunedoara ( garnituri 'Am tresărit. O s-o văd pe Zoica? ruţe cu var de. lw Bampotoc asistă la
întregi cu fel de fel de materiale., şi Ce-o să zică ea cînd o să afle că se văd nişte găini, o cloşcă cu nişie
piese de maşini, şi chiar . maşini, ciniărtre şi uită-te şi la calitatea va­
pui, găinile sperii-ndu-se de un uli
rului.-
care dă tircoale, un purcel 'guiţînd.
Mă ridicai de pe scaun. Să mă uit
O văd pe Zoica ducînd cu gălea­
la calitatea varului? Am pornii spre ta de mincare la porc. Văd purcelul
poarta 10. ilnpjfaţa unei bascule erau crescînd. Ignatul. Un guiţat, nişie
înşirate nişte, 'păriiţe. Cărăuşii aştep­ paie arzînd, miros de şorici pîrlit,
tau în faţa basculei cu biciul in mină nişte muşchi agăţat în pod la fum.
pe reprezentantul controlului care nu — Pregăteşti nişte ctrnaţi Zoica?
era altul decît eu. } — Te rog frumos adu-mi o căldare
;.y: V * A
— Cine e din partea magaziei în­
de apă Tudore.
trebai eu cu teamă parcă. Un cetă-' Mă văd sc-oţînd apă, tăind lemne.
tean înalt cu numai un ochi si cu ' Zoica va fi aceea care mă va ruga
iot obrazul siîng ars cicatrizat întoar­ să-i aduc o căldare cu apă? Da. Zoi­
se capul mult că să mă vadă şi spu- ca va fi.
SC .* _ Aici în patul ăsta, sub plapuma as­
lucrez alături-de biroul ei. ’I — Eli sint de-ta ma'ghzt'e'-diir dimi­ C — Tovarăşul Popa nu e aici? ta e loc şi pentru ea. Să doarmă cil
neaţa cine eşti? — Nu, i-am răspuns scurl mai mult
f W I U f L S E F ' / — Unde o găsesc pe tovarăşa Zoe? capul pe braţul meu, iar cînd nu pot
•'!># ¦ , f ~ tt Ah, nu ştii ? ţs • — Din partea cântrohmi. , cu gura închisă.
& ' — Să-i spui că l-am căuiat... bună
B at la uşă 'pe care scrie „control şi. .» Da- tinde 'gtt-ţşiii daijmeafa undje V * îhî, făcu om iii şi :um ştiu de ‘-ziua, şi a plecai. dorini s-o trezesc.
recepţie" şi apăs pe clanţă. Des­ • lucrează '^domnişoara AZăeT Da,-'trebuie ce se întoarse spre un ont pirpiriii,
— Zoica dormi?
chid uşa. înăuntru în faţa unui birou să mergem să vă fac cunoştinţă. Ea Cînd nu doarme să-mi răspundă
era un fel de ţăran orăşenii. Ăsta nu • — Nu Tudore.
un bărbat, cam de vreo 35. de aiii îm­ e colaboratoarea noastră...'- Poftim to­ avea bici în mină. Se uiiă la ' mine r — Nu poţi dormi nici tu, aşa e?
brăcat într^un costum sport. Stă de varăşe Tudor. Hai frate ieşi înainie. şi nu scotea 6 vorbă. Pirpiriiil mă — Nu pot dormi nici cu.
vorbă cu un cetăţean înir-un palton Deschide uşa de la serviciul depozite. cîniări din -priviri, 'mă -privi -cu un fel iiţina lumină care intra de la UI* — De ce Zoica?
negru, ' !i!! ii! mí,. .• •" .i .•
— Poftim tovarăşe Popa şi-l las .să dc complicitate de bunăvoinţă, îmi în­ nă pe lîngă perdele mă ajuta să — Mă gîndesc că trebuie să cum­
— Bună ziua, zic eu. Cu tovarăşul treacă înainie.
Popn- aş. orea să vorbesc. tinse mina şi se recomandă: cercetez fiecare lucru din casă. Ta­ părăm la salariul viitor şl o masă cu
Zoica sta aplecată peste nişte hîr-
Cel în costum se uită la mine, la tii. Urmăreşte cu un creion un şir de — Eu sînt . Şerban mandatarul uzi­ bloul lui Isachia. Disting în două scaune.
\ omuK cu palton negru şi-mi spune : cifre. Socoteşte în girul. O dactilogra­
fă cu ochelarii pe vîrful nasului bate nei. Eu furnizez uzinei var... Fără tablou sforţarea oamenilor care — O să cumpărăm Zoica, dar nu
— Eh. '!!sint' Popa.:. \ Dar >aşteaptă la maşină. La o altă maşină după cit
mala piiţin afară. mine oţelaria nu merge, slă. Eu sirii caută cu deznădejde să prindă un co­ cu două ci cu trei scaune.
cum e -arcul la ceas, n-are ceasul arc lac pentru a-şi salva viaţa. Eu am — De ce 3 scaune?
— Şi pentru Vladimir copilaşul
Tes pe [pul-oar: şi irrţă' plimb,, de .colo, se pare femeia de serviciu încearcă să nu merge, a ii aduc eu var nu iese primit colacul de salvare. Trăiesc. care o să oină. Lui nu-i trebuie scaun?
oţel. Mingii plapuma. Nu m-am acoperit
colo. Acest Popa o să?fié şeful meu ? bată şi ea. — îm i phre bine. Inii ţine nuna în pî-iiă aici la Hunedoara cu o plapu­ Zoica ride. Rîde şi-mi spune:
Citesc plăcile de lablă pe care scrie — Sărut mina domnişoara Zoe... mina Iţii mai mult decît era nevoie mă. Ce bine e să poţi sla întins în — Da o să vină şi Vladimir.
„preţ de cosi", „serviciiii depozite”, Ocupată ca întotdeauna ? şi se uită la mine cu mai multă in-, pai să nu trebuiască să dormi chircit — O să ne trebuiască şi un păluţ.
„contabilitatea materialelor", '„magazia Zoica ridică ochii de pe hîrlii, răs­ sistenţă. Nu înţelegeam ce vrea de la cu genunchii la gură. Acum nu tre­ Un păluţ? Pe mine mă culcau in
de imprimate", aud ţăcănitul maşini­ punde la salutul şefului meu şi vrea mine. buie să mă. irezesc de mai multe ori albie. Şi copiii soră-mi toi în albie
lor de scris. După uşa asia baie ci­ să continue să socotească> dă ou o- — începem, spusei eu Irăgînd-umu pe noapte ca să aşez pe mine palioiuil au crescut. Dar nu, mi trebuie să mă
neva la maşină. De la „preţ de cost" chii de mine. Se-Proşeşte. mina. Cei zece cărăuşi se sfrinseră care ţinea loc şi de plapumă. Mingii gîndesc la asia. Copilul nostru nu tre­
iese o femeie cu părul vopsit. Are în — Domnişoară Zoe, Să-mi voie in jurul nosiru şi se uitau la mine .ca şi perna. Am pernă albă curaiă. hi buie să crească într-o albie. O sirîng
braţe un fel de registru cu 'scoarţe să-ţi prezint pe colaboratorul meu to ­ ia o piesă rară. M-arri dus la prima camera asta pereţii sini întregi. Nu pe Zoica în braţe şi-i sp u n :
verzi. Pe aici printr-un birou din ăsta varăşul Tudor, căruţă am luat cîieva pietre de var sînt crăpaţi. In camera cealaltă nil — Da Zoica trebuie şi un păluţ. Şi
lucrează şi Zoica. Ce pun la cale cei — 'Ne cunoaştem... ¦tresări Zoica şi in mină şi te-am 'cercetat. M-am ui­ aud copiii soră-mi cerîiul mincare. jucării. Vladimir al nostru să nu se
doi din birodl ' „control şi recepfié” ? ca şi cum n-ar fi auzit întreabă fă- tai ca un cunoscător. Ani spart de Cele două cămăşi pe care mi le-am joace cu bucăţi de lemne ci cu ju­
cării.
Ce-o să am de făcilt aici ? Cit îi li- cind ochii mari a mirare. — Dar cum şina roţii din spatele' căruţei uri bul­ făcut ¦de cînd sini aici le văd curate,
r.am eu pe conţopişti. Incepînd de azi aţi spus? 'colaborator ? găre. Şerban venise lingă mine. îmi călcâie pc un scaun. Curînd o să am Am văzut înir-un film nişte copii
sini şi eu ' coniopist. Intr-un biroii un­ ' — Da incepînd de azi tovarăşul luă jumătatea din bulgărele spart şi şi nişte haine. Am să muncesc şi zi­
deva sună un telefon. N-am vorbit Tildor hti mai e lăcătuş, lucrează la zise: ua şi noaplca. O să niai descarc va­ jucîndu-se cu un tren electric. Sub po­
mul de crăciun o groază de jucării.
— E bine prăjii. Mai luă şi el un goane. Am să sirîng ban cu ban... Părinţii copiilor aprindeau luminările
da o să am şi haine... de nu m-ar je- şi artificiile. Ţin minte că m-am gin-
dit. Mă gîndesc şi acum, o să aprind
— Var ca mine nu prăjeşte ni­ gmăni prâprielăreasa asia atit, de n-ar
cumva apare Zóica. De ce mi m-or fi poate asta? Lucrezi aici lingă mine meni. 11 lăsat să vorbească singur şi trebui să-i plătesc 2000 de lei chirie cu Zoica artificiile şi luminările de pe
lăsat la meseria mea acolo? La. vrep şi nu-mi spui? mă dusei la celelalte căruţe. Repet pe lună. âş putea avea haine mai cu­
jumălale de ceas iese celăţeamil cu ' —"'Vreţi să ne daţi intrările de operaţia numai aşa ca să mă aflu în rmă. O să-mi mărească leafa. Aşa pom. Sub pom să pun fără să vadă
paltonul negru. Mai sţă în. prag cu ieri ? treabă, mare lucru nu cunoşteam. mi-au spus. 4000 de lei costă siofa...
ea un cadou frumos pentru ea, o pe­
reche de ciorapi ori nişte pantofi. Da
Şerban nu mă slăbea de loc. Chiorul pairii mii. Văd acea iurtie de două mii nişie pantofi, mai bine, că are pan­
string mîinile şi pleacă. Zoica rasfoicşie printre hîrtîile ei de ia magazie mă ]urmărea de după a lui Şerban, brrr... iar inii irec prin tofi scofilciţi. Şi Zoica să scoaiă din
de pe birou, îmi întinde nişte iurlii geamul cabinei. Simţeam că se pune 'cap prostii... Cum să iau nişte bani colţ de sub pom o cravată penlrii
mine.
Intru in birou. ¦prinse într-o agrafă şi se Mită cînd ceva . la cale. Vroiau parcă să mă nenumciţi ? Să fi purtat nişte haine
fragă .şi pe mine într-o afacere. Nu făcute din bani ncciştigaţi dc mine? — Dormi Zoica?
iale subaltern. \ — Cînd terminaţi să-mi aduceţi bănuiam ce fărădelege puneau ei O să-nu fac eu un costum din mun­ Nu-mi răspunde nimeni. Iar visez. O
ca mea. Cu hainele astea n-o să-ini să se realizeze acest vis? Sint sigur
pare foarie bine... Ia loc. privi ca şi cum mi-arf fi sjţus să mi-o — De cînd lucraţi la conirol? In: fie ruşine să ies pe stradă. N-o să că d a i ‘ _¦¦ţtb
!! î 8*?i • i
aduci tu Tudore că am cewa cu tine. treabă Ş erban căutîndu-mi privirile, mă simt mic în ele. Aici in Hunedoa-