Page 7 - 1958-12

Î230
Expunerea făcuiă de tovarăşul
Gh. Gheorghiu-Dej la şedinţa
a C. C. al P. ML R,
(Urmare din pag. 2-a)
controlul calităţii execuţiei, înlesnind totodată fraudele şi furturile
din avutul obştesc. Lucrările de organizare a şantierelor de dru­
muri, insuficient studiate, sînt foarte costisitoare. Numai în ultimii
trei ani s-a cheltuit pentru organizări de şantiere suma de 50
milioane lei, sumă cu care s-ar fi putut moderniza încă 70—90 km.
de drumuri.
Lucrările de organizare ă şantierelor de drumuri sînt prea costi­
sitoare, între altele datorită amplasării staţiilor de preparare a
betonului şi asfaltului la mari distanţe de locui de turnare, neor-
ganizării raţionale a transporturilor de materiale, aducîndu-se piatră
pentru Gura Humorului tocmai de la Măcin în loc să se aducă de
ţa Pojorîta, cimentul pentru Piatra Neamţ de la Medgidia în loc
de la Bicaz, pietrişul şi nisipul — de la mari distanţe în loc să se
exploateze balastierele din imediata apropiere a şantierelor.
Răspunderea pentru aceste deficienţe revine conducerii Departa­
mentului Transporturilor Rutiere, Navale şi Aeriene din Ministerul
Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, oare a tolerat întocmirea
unor proiecte pentru trasee insuficient studiate. Departamentul nu a
obligat organele de studii, proiectare şi execuţie să se .încadreze
în limitele unui anumit preţ de cost pe kilometru de drum. nu s-a
preocupat de studierea profundă a elemontelor preţului de cost,,
pentru a găsi soluţii în vederea reducerii continue a acestuia.
Pentru a se pune capăt lipsurilor ce persistă în construirea şi
modernizarea de drumuri, Ministerul Transporturilor şi Telecomu­
nicaţiilor, Comitetul de Stat al Planificării şi Ministerul Finan­
SĂ CONSTRUÎM LOCUINŢE IEFTINE SI DE BUNA CALITATE I
Tovarăşi,
Congresul al Il-lea al P.M.R., scoţînd în evidenţă că în DOMENIUL'
CONSTRUCŢIILOR DE LOCUINŢE există o rămînere în urmă, a
trasat ca sarcină în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de locuit ale oa­
menilor muncii să se construiască din fonduri de stat în perioada ani­
lor 1956—1960 o suprafaţă locuibilă de cel puţin 2.500.000 m. p.
In cei trei ani care au trecut de la Congres, s-au realizat din fon­
duri şi credite de stat în oraşe şi centre muncitoreşti o suprafaţă lo­
cuibilă de circa 1.400.000 m.p. reprezentînd aproape 40.000 'de apar­
tamente.
Deşi în anii din urmă sectorul construcţiilor de locuinţe s-a dez­
voltat continuu iar şantierele au primit numeroase utilaje pentru meca­
nizarea lucrărilor şi ridicarea productivităţii muncii, costul construc­
ţiilor de locuinţe s-a menţinut timp îndelungat şi se mai menţine pe
unele şantiere la un nivel inacceptabil de ridicat. Am văzut la Oneşti
executîndu-se aşa-zise „construcţii experimentale“ de locuinţe, care
costă 120.000 iei apartamentul. La Vulcan, în raionul Petroşani, s-au
construit unele apartamente la un cost de 113.000 lei. Dacă în ultimii
7-8 ani costul construcţiilor nu s-ar fi menţinut la un nivel cu totul
nejustificat, din fondurile alocate de stat s-ar fi putut construi şi preda
spre folosinţă oamenilor muncii un plus de suprafaţă locuibilă de
aproape 640.000 m.p., reprezentînd 21.000 apartamente.
Costurile ridicate ale locuinţelor construite în această perioadă arată
că organele de conducere din Ministerul Construcţiilor şi Materialelor
de Construcţii fostul Comitet de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii
şi din celelalte ministere cu sarcini în construcţii nu s-au preocupat
cu spirit de răspundere de lichidarea deficienţelor serioase care persistă,
în acest domeniu. Conducătorii acestor ministere şi instituţii au vorbit
deseori, în diferite ocazii, despre economii şi despre necesitatea reducerii
preţului de cost dar practic nu au făcut mare lucru.
Activitatea de proiectare nesatisfăcătoare, slaba răspundere profesio­
nală şi cetăţenească a unor proiectanţi, lipsa unor indici tehnico-eco-
nomici şi în special a limitelor de cost obligatorii pentru toate insti­
tutele de proiectare au avut ca urmare întocmirea de proiecte scumpe
şi de slabă calitate. Nu s-a acordat importanţă tipizării construcţiilor
de locuinţe iar puţinele proiecte tip întocmite nu au corespuns speci­
ficului diferitelor regiuni şi nu au prevăzut folosirea materialelor locale.
Au fost elaborate unele proiecte care restrîngeau spaţiul locuibil la
numai 32%' din suprafeţele construite şi conţineau numeroase exage­
rări arhitecturale' care scumpeau preţul de cost.
Cu toate că locuinţele au fost proiectate ia un cost ridicat, ele s-au
mai scumpit şi în cursul construcţiei, din cauză că unele ministere şi
comiteţe executive ale sfaturilor populare au amplasat construcţiile la
marginea oraşelor, în zone lipsite de lucrări edilitare: străzi, canali­
zare, alimentări cu apă şi energie electrică, în timp ce multe terenuri
libere, care aveau toate aceste dotări, au rămas nefolosite în mijlocul
oraşelor.
Sistemul de a începe în acelaşi timp lucrări pe un număr mare de
şantiere la care se lucrează simultan a dus la împrăştierea mijloacelor
materiale şi financiare, la greutăţi în asigurarea cu materiale şi forţă
de muncă, la prelungirea nejustificată a duratei de execuţie a lucră­
rilor. Aceasta a avut ca rezultat cheltuieli inutile de regie, blocări ale
fondurilor materiale şi băneşti care au scumpit costul lucrărilor, precum
şi întîrzieri în darea în folosinţă a spaţiului locativ pentru oamenii
muncii.
Deşi utilizarea prefabricatelor de beton armat la construcţiile in­
dustriale a avut unele rezultate pozitive, costul ridicat al prefabricate­
lor folosite la construcţiile de locuinţe a scumpit aceste construcţii cu
10—15% faţă de construcţiile în beton monolit.
Cauzele principale care menţin prefabricatele la un preţ ridicat sînt:
utilizarea unor tipuri neeconomice de elemente care. au sporit consu­
mul de oţel şi ciment, fabricarea unui număr mare de tipuri de serie
mică şi transportul prefabricatelor la distanţe mari.
Trebuie să fie limpede că producerea şi folosirea prefabricatelor nu
constituie un scop în sine, ci un mijloc de scurtare a termenului de
execuţie a construcţiilor şi de obţinere a unui preţ de cost redus. Pre­
fabricatele să fie folosite numai acolo unde există justificare econo­
mică : să se ia măsuri îneît construcţiile executate cu prefabricate să
nu depăşească preţul de cost al construcţiilor în monolit. Proiectanţii
de construcţii şi fabricile producătoare de prefabricate trebuie să caute
soluţii care să ieftinească preţul de cost, îmbunătăţind calitatea pro­
duselor.
Producţia materialelor de construcţii nu s-a dezvoltat încă la nivelul
cerut de ritmul şi volumul construcţiilor pe care Ic avem de realizat.
Ministerul Construcţiilor şi Materialelor de Construcţii şi comitetele
executive ale sfaturilor populare valorifică prea puţin resursele locale
de materiale de construcţii : balast, nisip, var, piatră de construcţie şi
altele, îneît să reducă simţitor distanţele şi cheltuielile de transport.
Preţul de cost al balastului ar putea fi redus la mai puţin de. jumătate
pe unele şantiere dacă el ar fi procurat din resursele locale.
Trebuie făcute toate eforturile pentru a descoperi şi pune în valoare
în apropierea şantierelor de construcţii baze de aprovizionare cu nisip,
pietriş şi alte materiale, a organiza şi dezvolta producţia de cărămizi
din resurse locale.
La executarea construcţiilor se manifestă, de asemenea, deficienţe
serioase care duc la depăşiri a]e; costului de deviz, şi aşa destul de
umflat. In ultimii ani, întreprinderile constructoare ale Ministerului
Construcţiilor şi Materialelor dd Construcţii ale ailor ministere şi ale
sfaturilor populare, în loc să realizeze beneficiile planificate, au avut
pierderi acoperiie din bugetul statului.
RIDICAREA CONTINUA A NIVELULUI TEHNIC ÎN TOATE RAMURILE ECONOMIEI
Tovarăşi,
O, problemă de cea mai mare importanţă este RIDICAREA NIVELU­
LUI TEHNIC IN TOATE RAMURILE ECONOMIEI, factor hotărâtor
pentru creşterea producţiei şi productivităţii muncii, pentru reducerea
preţului de cost.
In anii puterii populare rcutilarea întreprinderilor şi construirea noilor
fabrici şi uzine s-au realizat în cea mai mare măsură cu utilaje şi in­
stalaţii de nivel tehnic ridicat. Unele întreprinderi ca, de pildă, noile
centrale electrice, fabrica de plăci aglomerate din lemn de la Brăila,
fabrica de antibiotice din Iaşi sînt automatizate. Furnalele noi şi oţelărin
DRUMOb SOWAUSMUMŢt '
ţelor, împreună cu celelalte organ« interesate, trebuie sS ia productivitate de 4 pînă la 8 ori mai mare dedt maşinilc-unelte uni­ în creşterea producţiei şi productivităţii muncii, în reducerea chel-:
măsuri ca în termen de 3 luni să fie stabilii un sistem de preţuri
ferme şi să se elaboreze normative pentru diferite tipuri de dru­
muri şi pentru lucrărlU de artă aferente — normative obligatorii
pentru proiectanţi şi executanţi.
La modernizarea drumurilor din ţara noastră, se poate folosi be­ reprezentînd 800 milioane Iei. La furnalele şi cuptoarele noi de oţel
tonul de ciment, acolo unde se justifica economiceşte! la unele de la Hunedoara se lucrează cu o productivitate a muncii de 3 ori inovaţiilor şi raţionalizărilor, se mai găsesc încă elemente îmbîcsite
lucrări de modernizare să se folosească, ca primă etapă, subifu!, mai mare decît la vechile furnale şi ’cuptoare de oţel.
urmînd ca, odată cu creşterea traficului, drumul să fie acoperit cu
beton asfa-ltic.
Sarcina de modernizări de drumuri, prevăzută în proiectul de plan
pe anul 1959 este de aproape 2 ori mai mare dedt realizările anului
1958. Propunerile de plan prevăd să se construiască în 1959, 716 km.
Prin reducerea preţului de cost şi prin participarea maselor la lucrările
de construire şi modernizare a drumurilor, se pol reduce fondurile alo­
cate şi se pot construi 800 km. în 1959, ajungîndu-se în anii viitori ia
1.000 km. pe an. Această sarcină este pe deplin realizabilă. Ea cere o
luptă perseverentă pentru lichidarea deficienţelor serioase ce persistă
în sectorul construcţiilor de drumuri şi care au făcut cu putinţă să se
menţină pînă în prezent costurile ridicate.
Există însemnate rezerve care trebuie mobilizate, ţinîndu-se seama că
mai mult de trei sferturi din preţul de cost la construirea drumurilor
este reprezentat de cheltuielile de executare a lucrărilor de terasamente,
de extracţie a produselor de balastieră, de transportarea acestora şi de
alte lucrări de pregătire: or, o bună parte din aceste lucrări poate şi
trebuie să fie executată cu contribuţia cetăţenilor din comunele situate
de-a lungul traseelor.
Locuitorii din sate sînt dornici să se construiască cît mai multe
şosele asfaltate, care să Înlesnească circulaţia şi transporturile. Nu
încape îndoială că oamenii muncii de la sate vor fi bucuroşi să pună
umărul pentru a grăbi construirea şi modernizarea drumurilor, partict-
pînd la aceste lucrări prin muncă , şi atelaje şi contribuind astfel la
înflorirea şi înfrumuseţarea comunei lor şl a întregii ţări.
O experienţă pozitivă au constituit-o construcţiile de locuinţe reali­
zate, sub controlul şi îndrumarea directă a organelor de partid, în car­
tierul Ploreasoa. la Bucureştii Noi şi în unele oraşe din ţară, locuinţe
executate la un preţ de cost mult mai redus decît în alte şantiere şi
cu termene scurte de execuţie. De asemenea, sub îndrumarea şi con­
trolul organelor de partid s-au construit la Eforie în anul 1957—1958
case de odihnă cu 2.000 de paturi, care au costat 21.000 lei de fiecare
pat — în timp ce O.N.T.-Carpaţi şi Ministerul Sănătăţii şi Prevede­
rilor Sociale au propus case de odihnă asemănătoare, cu preţul de
37_45.000 lei de fiecare pat. Această experienţă reuşită a fost privită
cu neîncredere şi chiar eu adversitate de unele elemente conservatoare,
retrograde şi chiar de rea credinţă din Ministerul Construcţiilor şi Ma­
terialelor de Construcţii şi din cadrul unor sfaturi populare, care au
căutat să „demonstreze" că nu se pot executa- locuinţe la asemenea
preţuri reduse, deşi locuinţele sînt gata construite şi date în funcţiune.
In urma indicaţiilor Comitetului Central al P.M.R. de a se analiza
în plenare lărgite ale comitetelor regionale de partid problema costului
ridicat al construcţiilor de locuinţe, a avut loo în toate regiunile o largă
dezbatere asupra cauzelor care au dus la scumpirea costului, luîndu-se
hotărîri concrete pentru îmbunătăţirea activităţii în acest domeniu. Apli­
carea acestor hotărîri a dovedit că este posibilă o reducere serioasă
a costului construcţiilor. incepînd din a doua jumătate a acestui an,
se construiesc în oraşe şi centre muncitoreşti peste 4.300 apartamente
la un cost pînă la 40% mai mic decît al construcţiilor de locuinţe din
anul trecut. Astfel, în majoritatea regiunilor s-a ajuns să se constru­
iască locuinţe bune ia un cost de 35.000—40.000—50.000 lei..In Capi­
tală şi în unele oraşe ca Piteşti şi Cluj, se execută în prezent aparta­
mente la un cost sub 40.000 lei. Realizările obţinute demonstrează cît
de nejustă este poziţia de neîncredere manifestată de unii proiectanţi
şi executanţi în posibilităţile reale de reducere simţitoare a costului
construcţiilor de locuinţe.
Cu toate că în ultimul timp s-au obţinut unele rezultate bune, totuşi
se construieşte încă scump şi încet.
CRITERIUL PRINCIPAL IN CONSTRUCŢIA DE LOCUINŢE ESTE
PREŢUL DE COST. Trebuie să folosim rezervele existente pentru a
construi apartamente de 2 camere şi dependinţe la un cost de 30.000—
40.000 lei, iar pe magistralele Capitalei la cel mult 50.000 lei. In acest
fel, în anul 1959, din fondurile alocate de un miliard de lei pentru
construirea de locuinţe se vor putea da în folosinţă tu 60.000 m.p.
suprafaţă locuibilă mai mult decît se prevede în proiectul de plan.
Trebuie combătute părerile acelor proiectanţi, arhitecţi, constructori
care, îmbibaţi de conservatorism, susţin că in cadrul acestor limite a»
s-ar putea construi locuinţe bune, frumoase şi confortabile.
Proiectanţii să elaboreze proiecte tip pentru asemenea locuinţe, care
să nu depăşească limitele de cost stabilite. Proiectele-tip să ţină seama
de specificul regiunilor şi să prevadă folosirea în cît mai mare mă­
sură a materialelor locale. Este necesar să se întocmească de urgenţă
normative care să orienteze proiectarea spre realizarea acestor sarcini.
La proiectarea noilor construcţii de locuinţe trebuie să se ţină seama,
în mod obligatoriu, de sistematizarea oraşului şi de regulile urbanis­
tice, pentru a se obţine construcţii ieftine, bune şi frumoase, care să
contribuie la înfrumuseţarea oraşelor. In localităţile unde nu sînt
încă elaborate planurile de sistematizare, să se întocmească detalii de
sistematizare pentru terenurile ce urmează a fi folosite.
Comitetele executive ale sfaturilor populare să nu admită începerea
nici unei noi construcţii fără ca să existe în prealabil documentaţia
tehnică aprobată şi autorizaţia de construcţie.
Construcţiile noi de locuinţe să fie amplasate în primul rînd pe tere­
nurile libere din zona construită a oraşelor, îneît să nu se mai facă
cheltuieli în plus pentru lucrări edilitare, interzieîndu-se extinderea li­
mitelor oraşelor.
Pentru a se scurta durata de execuţie şi a se reduce costul locuin­
ţelor, se vor concentra lucrările pe un număr cît mai mic de şantiere,
organizîndu-se executarea acestora în lanţ, îneît construcţia unui bloc
de locuinţe cu 30—40 apartamente să nu dureze mai mult de 6 luni.
Ministerele producătoare de materiale de construcţii şi sfaturile popu­
lare trebuie să asigure lărgirea producţiei de materiale de construcţii
şi producerea de noi,sortimente de materiale bune şi ieftine şi să corn
sidere ca o sarcină imediată asigurarea pe plan local a tuturor mate­
rialelor de masă necesare executării construcţiilor.
Măsuri corespunzătoare trebuie luate şi în ce priveşte proiectarea şl
execuţia celorlalte construcţii şi în special a construcţiilor industriale,
în vederea reducerii costului lor, îmbunătăţirii calităţii şi scurtării du­
ratei lor de execuţie, Rezervele existente sînt însă mari şi trebuie folo­
site Ia maximum.
Dezvoltarea continuă a economiei naţionale şi îmbunătăţirea continuă
a condiţiilor de trai ale oamenilor muncii pun în faţa constructorilor
sarcini din ce în ce mai importante în realizarea volumului sporit de
construcţii industriale, de locuinţe şi clădiri sociai-culturale.
Comitetele regionale, raionale şi orăşeneşti de partid trebuie să con­
troleze îndeaproape activitatea unităţilor de construcţii, măsurile pe care
le iau acestea pentru ieftinirea construcţiilor şi îmbunătăţirea calităţii
lucrărilor. Comitetele executive ale sfaturilor populare care au unităţi
de construcţie să generalizeze, cu sprijinul sindicatelor, pe toate şan­
tierele de construcţii experienţa pozitivă în organizarea muncii şi me-
todele înaintate de muncă ale fruntaşilor în producţje, organizînd
schimburi de experienţă pe şantiere.
Ne exprimăm convingerea că sub conducerea partidului muncitorii,
inginerii, tehnicienii,' proiectanţii din construcţii îşi vor concentra toată
puterea lor de muncă şi vor depune toate eforturile pentru a realiza
cu succes sarcinile importante şi de cinste ce le revin.
nouă de la Hunedoara, laminorul de ţevi; de la Roman şi altele sînt
parţial automatizate. întreprinderile constructoare de maşini au fost în­
zestrate cu un volum însemnat de maşini şi utilaje din cele mai mo­
derne. Introducerea continuă de instalaţii moderne în industria chimică
şi a petrolului, a materialelor de construcţii, a cauciucului, în industria
alimentară şi uşoară arată preocuparea consecventă a partidului şi gu­
vernului pentru ridicarea nivelului tehnic al industriei noastre.
Eficacitatea economică a tehnicii noi,este pe deplin dovedită de fapte.
Astfel, maşinile-agregat realizate la uzinele „Steagul Roşu" din Oraşul
'Stalifi şi care execută simultan pînă la 40 operaţii de prelucrare au o
T,-4 A ?1 4 4 ;- ' : :-4:; • : : , • //, - • . '•
versale. Inzestrînd industria petroliferă cu instalaţii de foraj moderne,
fabricate In acest an de industria constructoare de maşini, vitezele de
foraj la exploatare vor creşte cu peste 60% faţă de 1958, economia ce
se poate obţine în 5 ani prin scăderea preţului de cost al forajului 2,5 milioane lei şi a contribuit la reducerea importului.
Est« de relevat că introducerea tehnicii noi s-a făcut în mare mă­
sură pe bază de proiecte şi cu maşini şi utilaje realizate în ţară.
Cu toate succesele obţinute pe calea ridicării nivelului tehnic în
toate ramurile economiei naţionale, unii conducători de ministere, in­
gineri şi tehnicieni din institute de cercetări şi proiectări şi din între­
prinderi concep şi introduc în producţie maşini şi utilaje cu indici teh-
nico-economici depăşiţi do tehnica mondială, nu se orientează după re­
zultatele maşinilor şi utilajelor cele mai noi, de înaltă productivitate.
Avem condiţii ca în 1959 şi în anii care urinează să realizăm o îm­
bunătăţire însemnată a caracteristicilor tehnice la toate maşinile şi uti­
lajele pe care le fabrică industria constructoare de maşini. Aceasta
depinde în mare măsură de preocuparea şi de pasiunea pentru tehnica
cea mai înaintată a conducătorilor de ministere şi de întreprinderi, a
inginerilor, a cercetătorilor din institutele de cercetări şi proiectări.
Avem posibilităţi largi de a intensifica aplicarea de procedee tehnolo­
gice avansate, cum sînt turnarea de precizie, forjarea în matriţe, că-
lirea prin curenţi de înaltă frecvenţă şi altele. In siderurgie, jumătate
din producţia de oţel din anul 1959 trebuie obţinută la cuptoare Martin
care vor folosi gazul metan la topirea şarjelor, procedeu prin care se
poate reduce cu 75% consumui de păcură. Trebuie însuşită experienţa
furna-liştilor sovietici care ne arată că folosirea gazului metan în furnale nu pierdem timp cu cercetarea şi experimentarea unor realizări pa
aduce economii de cocs de 7—15%. Prin introducerea, în viitorii 2—3
ani, a folosirii oxigenului la topirea şarjelor de oţel va creşte produc­
tivitatea cuptoarelor cu 20—25%.
De mare însemnătate pentru economia noastră vor fi asemenea mă­
suri ca reducerea consumului specific de metal la cazanul de aburi
fabricat la urinele „Mao Ţze-dun“ din Bucureşti, scăderea continuă a
consumului de carburanţi la autocamionul „Steagul Roşu", precum şi
reducerea de materii prime şi materiale la alte maşini şi utilaje.
In vederea ridicării nivelului tehnic al producţiei esle necesar să se
extindă cooperarea întreprinderilor şi specializarea producţiei. Pînă în
prezent, cooperarea întreprinderilor şi specializarea producţiei s-au rea­
lizat în bună măsură la principalele produse de serie din industria
constructoare de maşini, cum sînt tractoarele, autocamioanele, combi­
nele de cereale, vagoanele de calc ferată şi altele. Astfel, la producţia
autocamionului colaborează 34 întreprinderi, la producţia tractorului 8
întreprinderi, iar combina de cereale este realizată prin cooperarea a
13 întreprinderi. Eficacitatea economică a acestei forme superioare de
organizare a producţiei este foarte mare. Un exemplu grăitor îl oferă
producţia pompelor de injecţie pentru tractoare ia Uzinele „I. C. Frimu"
Sinaia; faţă de anul 1954 costul unei pompe este acum de aproape ?
ori mai mic. Reduceri însemnate de costuri s-au realizat la fabricaţia
de tractoare, de combine de cereale şi la alte produse. Cooperarea în­
treprinderilor şi specializarea lor în producţie trebuie extinsă ţinîndu-se
seama că mai sînt încă multe produse care se realizează paralel în
întreprinderi diferite cu preţuri ridicate.
O pîrghie importantă pentru perfecţionarea tehnicii es-te mişcarea
de inovaţii şi raţionalizări în producţie. Această mişcare a cuprins
mase tot mai largi de oameni a.i muncii şi are rezultate preţioase
REDUCEREA PREJULUI DE CO ST ~ SARCINA ECONOM ICĂ CENTRALA
Tovarăşi,
Rezultatele introducerii tehnicii noi şi ale creşterii productivităţii
muncii se oglindesc în reducerea preţului de cost, care constituie unui
dintre indicii sintetici cei mai importanţi, un adevărat barometru ce
înregistrează succesele şi lipsurile activităţii diferitelor ramuri ale eco­ conducători din industria petroliferă au încercat „să explice“ aceste opriri
nomiei naţionale şi ale întreprinderilor. ^
Numai pe baza creşterii productivităţii muncii şi a reducerii preţului
de cost poate fi asigurată creşterea acumulărilor socialiste şi ridicarea
continuă a nivelului de trai. Este concludent a se arăta că în anul
1959, reducerea preţului de cost cu un procent în industrie, transpor­
turi şi construcţii echivalează cu o economie de circa 570 milioane lei.
Experienţa ultimilor ani şi în mod special a anilor 1957 şi 1958 de­
monstrează cît de mari sînt rezervele de reducere continuă a preţului
de cost în economia naţională şi ce rezultate pot fi obţinute prin par­
ticiparea conştientă a maselor de milioane ale oamenilor muncii la
această acţiune. Numai în anul 1957 s-au obţinut, pe baza eforturilor
proprii ale întreprinderilor, economii în sumă totală de circa 2,2 mi­
liarde lei — depăşindu-se sarcinile planificate de reducere a preţului
de cost. La acest rezultat au contribuit în mare măsură iniţiativele oa­
menilor muncii din întreprinderi, care, sub conducerea organizaţiilor de
partid, şi-au îndeplinit angajamentele de a reduce peste plan preţul de
cost spre a compensa fondurile cheltuite pentru aplicarea sistemului
îmbunătăţit de salarizare.
Pe baza datelor privind primele 9 luni şi ale preliminărilor pe întreg
anul 1958, se poate aprecia că sarcinile de reducere a preţului de cost
stabilite prin plan pentru acest an vor fi îndeplinite şi chiar depăşite
în numeroase ramuri şi întreprinderi.
Rezultate remarcabile au obţinut numeroase întreprinderi din indus­
tria constructoare de maşini ca, de pildă, întreprinderile „I. G. Frimu“-
Sinaia, „Tudor Vladimirescu” din Bucureşti, care în această perioadă
au redus preţul de cost cu aproape 12%, depăşind sarcinile planificate.
Cu toate succesele realizate pînă acum, trebuie spus că rezultatele
obţinute în reducerea preţului de cost sînt mult sub posibilităţile eco­
nomiei naţionale. In numeroase întreprinderi, consumul de materiale
este exagerat, se înregistrează pierderi însemnate de pe urma cheltu
iclilor neproductive, nu se folosesc în mod corespunzător utilajele şi
mecanismele. Mari pierderi determină depăşirea normelor planificate
la consumurile de materiale. Ce are de spus Ministerul Industriei Grele
de faptul că numai în semestrul 1/1958, ca urmare a neîndeplinirii nor­
melor de consum specific planificate, s-ati consumat în plus 19.500 tone
cocs pentru fontă, 16 mii tone metal în şarjă pentru fontă?
In foarte multe ramuri, elementul fundamental al preţului de cost
sînt materiile prime şi materialele; bătălia principală pentru reducerea
preţului de cost în aceste ramuri trebuie dată în direcţia scăderii con­
sumului specific de materii prime, combustibil, energie electrică etc.
Cît de importantă este reducerea consumurilor specifice de materiale
rezultă şi din faptul că în anul 1959 un singur procent de reducere
a acestor consumuri asigură posibilitatea ca în ramurile respective să
poată fi obţinută o producţie suplimentară de cca. 22,500 tone fontă
sau 18.500 tone oţel, 450 autocamioane sau 600 tractoare, 4.000 tone
•carbid. 2.700.000 m. ţesături de bumbac, 250.000 m. ţesături de lînă.
Despre rezervele mari existente, de pildă, în industria uşoară vor­
beşte faptul că muncitorii de Ia fabrica „Ianoş Herbak“ din Cluj, ini­
ţiind •' acţiunea de economisire a materialelor pentru fabricarea încălţă­
mintei, au redus consumul de piele şi talpă şi au dat în numai 30 de
zile, de la începerea acestei acţiuni un număr de 7.830 perechi de în­
călţăminte în plus. Or, un şir de fabrici de încălţăminte lucrează încă
cu consumuri specifice destul de mari. O reducere de numai 1% a
consumului de piele şi talpă ar da posibilitatea confecţionării în plus
a peste 110 mii perechi încălţăminte anual.
Ministerele, direcţiile generale şi directorii întreprinderilor indus­
triale, cu sprijinul organelor sindicale, cunoscînd rezultatele obţinute în
folosirea economicoasă a materiilor prime şi a materialelor, trebuie
să generalizeze metodele de muncă şi măsurile care au dus ia redu­
cerea consumurilor specifice.
Trebuie combătută şi lichidată atitudinea de resemnare şi de justi­
ficare a unor conducători din economie, faţă de pierderile provenite
din rebuturi. In in«%tria siderurgică şi în industria constructoare de
maşini, preţul de cost a fost grevat de pe urma pierderilor din rebuturi
cu 2,5—2,7%. Prin reducerea acestor pierderi economia naţională, ar
putea dispune de importante acumulări suplimentare. Ministerele au
datoria să ia măsuri ca în fiecare întreprindere să fie revizuite nor­
mele actuale admisibile de rebuturi, îneît aceste norme să fie aduse la
un nivel corespunzător tehnologiei îmbunătăţite a producţiei.
Preţul de cost se poate micşora într-un şir de ramuri urmărindu-se
în mai mare măsură eficacitatea investiţiilor. In industria petroliferă,
unde s-au alocat sumo importante pentru investiţii în vederea înzes-
Uării acestei ramuri cu utilaj modern,’ nettrmăriren eficacităţii acestora
Pa?; 3
tuielilor de producţie. 1
Aplicarea inovaţiei sistemului de pieptănare a bumbacului, la Fila'-:
tura Romînească d e : Bumbac a adus,' de pildă, economii de peste
Cu toată însemnătatea deosebită pe care oamenii muncii o acordă
de rutină şi conservatorism, care desconsideră şi demobilizează pe
inovatori şi raţionalizatori. Astfel, la Trustul de foraj Moineşti, ino­
vaţia muncitorilor Viădoiu Ghearghe şi- Prisăcaru Constantin „Dis­
pozitiv pentru înşurubarea , turbinelor de foraj la prăjini", care aduce
numai acestui trust o economie anuală de, 144.000 lei, a fost tără­
gănată vreme îndelungată de conducerea întreprinderii şi poate că
ea nu s-ar fi aplicat niciodată, dacă inovatorii n-ar fi realizat-o sin­
guri, fără autorizaţia acestor conducători lipsiţi de răspundere şi de
interes pentru îmbunătăţirea tehnicii.
Tehnica nouă, problemă hotărîtoare pentru dezvoltarea Industriei
noastre, nu trebuie lăsată numai pe seama direcţiilor tehnice din mi­
nistere şi a institutelor şi serviciilor tehnice din întreprinderi. Ea
trebuie să devină una din principalele preocupări şi răspunderi ale
ministrului şi şefilor de departamente. Aceştia să studieze personal
propunerile consiliilor tehnice, ale institutelor de proiectări şi ale
întreprinderilor şi să aleagă procesele tehnologice, maşinile şi utila­
jele cele mai economice, de import sau realizate în ţară. Miniştrii,
conducătorii din întreprinderi, îndeosebi din ramura construcţiilor de
maşini, trebuie să treacă la întărirea serviciilor de proiectare şi teh-:
nologice din uzine cu inginerii şitehnicienii cei mai calificaţi şi să
dezvolte producţia de scule, dispozitive şi verificatoare pentru a rea­
liza în felul acesta proiecte mai bune şi tehnologii corespunzătoare.
Trebuie avut o grijă deosebită să nu irosim forţe şi mijloace şi să
care le putem obţine din alte ţări în condiţii avantajoase.
Mecanizarea complexă şi automatizarea proceselor de producţie
va trebui să ia o extindere din ce în ce mai mare în.industria side­
rurgică, în construcţii de maşini, în chimie, petrol şi-gaze,. în indus­
tria alimentară. In legătură cu aceasta trebuie intensificate lucrările
începute pentru realizarea într-uri timp scurt a semi-conductorilor pe
bază de materii prime din ţa ră : dezvoltarea acestei ramuri înaintate
a tehnicii va contribui la punerea în producţie a aparaturii necesare
automatizării proceselor de producţie.
De asemenea, trebuie să se intensifice lucrările de mecanizare a
proceselor de producţie cu volum mare de muncă, îndeosebi în
industria extractivă, la exploatări forestiere, la încărcările şi des­
cărcările de materiale.
Organele şi organizaţiile de partid şi sindicale, organele econo­
mice centrale şi locale, conducătorii de întreprinderi au datoria să
sprijine măsurile de ridicare a nivelului tehnic şl să stimuleze iniţia­
tiva inovatorilor şi raţionalizatorilor care îşi dovedesc astfel atitudi­
nea nouă faţă de muncă.
Organele şi organizaţiile de partid trebuie să controleze modul
cum direcţiile întreprinderilor, inginerii şi tehnicienii precum şi comi­
tetele sindicale se ocupă şi rezolvă la timp propunerile juste de ino­
vaţii şi raţionalizări făcute de muncitori. Inovatorii, raţionalizaforii
trebuie să devină colaboratori valoroşi ai corpului tehnic şi ingine­
resc la găsirea soluţiilor tehnice pentru mărirea randamentului ma­
şinilor şi agregatelor în vederea creşterii produotivităţii muncii şi
reducerii preţului de cost.
a făcut ca preţul de cost al forajului de explorare în loc să scadă, 3
crescut.
tn industria petroliferă — ta forajul de explorare — au loc opriri
care duc la pagube nejustificate şi la ridicarea preţului de cost. Unii
prin complicaţiile la foraj, rezultate din structura solului. In realitate
asemenea opriri se explică prin lipsa de prevedere şi control din partea
Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei care nu a respectat cU
stricteţe regulile tehnice şi nu a luat toate măsurile necesare pentru
prevenirea unor astfel de fenomene.
Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei şi trusturile de foraj tre-1
buie să ia măsuri imediate pentru a pune capăt acestor fenomene şi
a înlătura pierderile nejustificate, în vederea reducerii substanţiale a
preţului de cost la foraj.
Ministerul Industriei Grele, care a obţinut realizări substanţiale în
producţia utilajului petrolifer, trebuie să ia în continuare măsuri pen­
tru perfecţionarea tehnică şi să livreze utilaj şi echipament petrolifer de
o tehnicitate cît mai ridicată şi de bună calitate.
Posibilităţile de reducere a preţului de cost ies puternic în evidenţă
din compararea preţului de cost al aceluiaşi produs fabricat de între­
prinderi diferite. Astfel, deşi fabricile de ciment de la Bicaz şi Medgi­
dia au condiţii asemănătoare de producţie, totuşi preţui de cost al ci­
mentului P. 400 a fost în 1957 la fabrica de la Bicaz cu peste 11%'
mai mare decît la fabrica Medgidia. Ministerul Construcţiilor şi Mate­
rialelor de Construcţii are datoria să analizeze cauzele pentru care
cheltuielile de regie sînt la fabrica de la Bicaz cu aproape 60% mai
mari decît la fabrica din Medgidia.
In proiectul planului de stat pe anul 1959 au fost prevăzute sarcini
importante de. reducere-' a preţului de cost în toate ramurile economiei
naţionale.
Analizele încă incomplecte, făcute de comitetele regionale - de partid
pentru a descoperi noi posibilităţi de creştere a economiilor, demon­
strează că în toate întreprinderile există posibilităţi concrete de reducere
a preţului de cost a căror folosire poate asigura nu numai îndeplini­
rea sarcinilor stabilite pentru anul 1959, ci chiar şi depăşirea lor.
Conducătorii de ministere, departamente, direcţii generale, de în­
treprinderi au datoria să se ocupe cu cea mai mare atenţie de reducerea
preţului de cost, considerînd aceasta ca o sarcină centrală. Organele
>i organizaţiile de partid, organizaţiile sindicale şi de U.T.M. trebuie să
desfăşoare o largă muncă politică în rindurile muncitorilor, inginerilor
şi tehnicienilor, pentru a crea în fiecare întreprindere şi instituţie an
puternic curent de opinie pentru realizarea de economii şi reducerea
procentului de rebuturi, împotriva risipei de metal, materiale, energie
electrică, combustibil, de fonduri materiale şi băneşti, pentru gospo­
dărirea cu cea mai mare grijă a bunurilor poporului.
Tovarăşi,
Ca urntare a introducerii tehnicii noi într-o serie de întreprinderi
industriale, a unei mai bune organizări a procesului de producţie, a ri­
dicării calificării muncitorilor şi extinderii metodelor de muncă înaintate
ale fruntaşilor în producţie, productivitatea muncii a crescut în 1958
cu peste 86% faţă de anul 1950.
An de an, creşterea producţiei industriale s-a realizat într-o proporţie
tot mai mare pe seama ridicării productivităţii muncii. Astfel, în
decursul primului cincinal, creşterea productivităţii muncii a contribuit
la obţinerea a 57% din creşterea producţiei industriale, în anul 1958 —
la 66%, iar pentru anul 1959 se prevede ca, pe baza ridicării producti­
vităţii muncii cu 6,4% să se obţină .aproape 70%' din creşterea pro­
ducţiei industriale.
Cu, cît înaintam pe drumul construcţiei socialismului, cu atît însem­
nătatea creşterii productivităţii muncii devine tot mai mare. După
cum ne învaţă marele Lenin, socialismul învinge capitalismul datorită
faptului că creează o productivitate a muncii mai înaltă.
Economia noastră socialistă dispune încă de însemnate rezerve de
creştere a productivităţii muncii. Este grăitor exemplul anului 1957,
cînd, datorită aplicării măsurilor tehnico-organizatorice propuse de mun­
citori, ingineri şi tehnicieni în decursul experimentării sistemului îmbu­
nătăţit de salarizare şi normare a muncii, sarcina de ridicare a produc­
tivităţii muncii cu 4% în industrie a fost cu mult depăşită, realizîndu-se
o creştere a productivităţii muncii de 8%.
In semestrul I al acestui an, productivitatea muncii a fost cu 7%
mai mare decît în perioada corespunzătoare a anului trecut.
Dacă comparăm nivelul actual al productivităţii muncii cu aceia din
1950, vedem că muncitorii din industria chimică şi-au dublat producti­
vitatea, iar muncitorii din industria construcţiilor dc maşini lucrează
astăzi cu o productivitate a muncii de 2,7 ori mai mare. 9/
Faţă de posibilităţile tehnice existente şi de nivelul de calificare a
muncitorilor şi inginerilor, nu poate fi acceptat ca în unele ramuri să
(Continuare în pag. 4-a)