Page 14 - 1959-01

Pag. %
Se dezvoltă proprietatea obştească
a colectiviştilor dio Cisfei
Cînd şi-a început activitatea, în anul hectar şi a veniturilor materiale şi bă­
1950, gospodăria colectivă „Partizanii
păcii“ din Cistei, raionul Alba, întru­
nea doar 23 de familii cu 87 ha. te­
ren. Printre primii ţărani muncitori din
comună care s-au hotărît să-şi mun­
cească . pămîntul în colectiv au fost
comuniştii Dobîrtă Mihai, Vaier Gîr-
\ naţiu, Achim Marcu şi alţi ţărani mun­
citori ca Maria Bota, Aurel Silvăşean
etc.
Unii oameni din sat priveau' cu ne­
încredere calea pe care au păşit cele
23 de familii. Dar harnicii colectivişti, turilor pe termen lung acordate de stat
; îndrumaţi şi sprijiniţi de către orga­
n e le de partid şi de stat au lucrat pă-
mîntul cu mijloace mecanizate şi în
condiţii dintre cele mai bune, reuşind
să culeagă an de an recolte mult mai
bogate decît ţăranii individuali. In a-
nul trecut, de pildă, cu toată seceta,
ei au recoltat în medie 1.140 kg. grîu,
2.100 kg. porumb şi 13.000 kg. car­
tofi la hectar, mai mult decît ţăranii
cu gospodării individuale cu cca. 310
kg- gnu, 400 kg. porumb şi peste 1.000
kg. cartofi la hectar.
Aşa se face că, an de an, tot mai
mulţi ţărani cu gospodărie individuală
au cerut să fie primiţi în gospodăria
colectivă. Numai în anul 1958 s-au mai
înscris încă 14 familii. Suprafaţa de
teren a gospodăriei colective a ajuns
¦ astăzi la peste 180 hectare.
Zilele trecute au înaintat cereri de
înscriere în gospodărie alte două fa­
milii i a lui loan Giurgiu şi Maria
Bonta cu 2,6 şi respectiv 3 hectare te­
ren. Aceste familii s-au convins din ce
în ce mai mult, în decursul anilor tre­
cuţi de avantajul multilateral al muncii
în colectiv. Le-au convins faptele. Re­
cent, cînd au fost împărţite veniturile,
colectivistul Nagy Ştefan a primit pen-
v tru zilele-muncă efectuate anul trecut
în gospodărie, 2.012 kg. grîu, 2.214
' kg. porumb, 1.509 kg. cartofi, 1.006
kg. zarzavaturi, 503 kg. lapte de oaie,
peste 10 kg. lînă, 15.090 kg. furaje şi
peste 10.300 lei. Cantităţi asemănătoare
de produse şi bani au primit mulţi co­
lectivişti. Printre aceştia se numără
Mihăilă Cîrnaţiu, Aurel Dobîrtă, Nico-
lae Avram, Ieronim Man şi alţii. Va­
loarea unei zile-muncă s-a ridicat în
anul 1958 la peste 35 lei.
Paralel cu creşterea producţiei la
Construiesc saivan!i'e'*
Ţăranii întovărăşiţi din comu­
na Vorţa, raionul Ilia, cu spri­
jinul sfatului popular comunal,
au început în anul trecut con­
strucţia unul saivan pentru adă-
postirea oilor proprietate comu­
nă a întovărăşirii. Materialele
necesare construcţiei au fost
procurate din resurse locale, iar
lucrările au fost făcute prin
muncă voluntară. In aceste zile
se lucrează la acoperişul saiva­
nului.
Şi în satul Certejul de Jos, ţă­
ranii întovărăşiţi au început con­
strucţia unui saivan. Pînă acum
s-a turnat fundaţia urmind ca
în zilele acestea să se înceapă
lucrările de construcţie a pere­
ţilor.
DOMNICA MOISIUC
corespondentă
^ <9*
; Centenarul Unirii Ţărilor R o m în e
IO N
nu « î i şiîşi cezaC R E A N G Ă :
—f r a g m e n t —
...Dar să ne întoarcem iar la
Divanul Ad-hoc. Aici, ca în toa­
te adunările de felul acestora, se
făcea vorbă multă ; şi era lucru
firesc să se facă, fiind luptă in­
tre „timpul de faţă“ cu cel „tre­
cut“, pentru cea mai dreaptă
cauză a neamului romînesc:
Unirea, sfinta U nire!
Boierii cei mai tineri, crescuţi
de mici in străinătate numai cu
franţuzască şi nemţească, erau
cârtitori asupra trecutului, şi cei
mai guralii totodată. Vorba, por­
tul şi apucăturile bătrîneşti nu
le mai venea la socoteală. Şi din
această pricină uniia, în aprin­
derea lor, numeau pe cei bătrîni:
rugini învechite, işlicari, strigoi
şi cite le mai venea in minte,
după cum li era şi creşterea ;
dă, învăţaţi nu-s ?...
Nu-i vorbă că ş! nătingia u-
nor bătrîni era mare. Uneori,
cînd se mimau, dădeau şi ei ti­
nerilor cite-un ibrişin pe la nas,
numindu-i: bonjurişti, duelgii,
pantalonari, oameni smintiţi la
minte şi ciocoi înfum uraţi; le­
pădaţi de lege, stricători de lim­
bă şt de obiceiuri. In aşa im-
puncişare de idei se aflau bo­
ierii bătrîni cu tineretul din Di­
vanul Ad-hoc al Moldovei. Cu
toate că şi unii şi alţii erau pen­
tru Unire. Numai atita că bă­
trinii voiau Unire cu tocmeală, " ei la covrigi“. Ba că vai de ţara de fălci de moşie, şi el un ghior- minte !
neşti ale colectiviştilor,- a crescut şi
creşte neîncetat şi fondul de bază al
gospodăriei colective.
La înfiinţare, în anul 1950, G.A.0.
din Gistei a avut un fond de bază
de cca. 28.000 lei în care se inclu­
deau: doi boi, doi cai şi cîteva ate­
laje.
Pentru dezvoltarea gospodăriei co­
lective, consiliul de conducere a luat
măsuri eficiente. Gu ajutorul împrumu­
şi folosind toate resursele locale, co­
lectiviştii au construit o maternitate
pentru porcine, un saivan cu o capaci­
tate de 500 oi, coteţe pentru 500 pă­
sări, au reparat magazia şi grajdurile.
Şi-au mai cumpărat un tractor rutier cu
remorcă, cărţi pentru bibliotecă în va­
loare de peste 1.500 lei, aparat de
radio şi multe altele.
Au cumpărat apoi animale pe care
le-au îngrăşat şi livrat statului. Nu­
mai în anul 1958 G.A.G. Gistei a vîn-
dut întreprinderii O.R.A.G.A. 16 bovi­
ne pentru care a încasat peste 80.000
lei.
Din vînzarea celor 2.400 kg. tutun
pe care l-au recoltat s-a încasat de
asemenea 25.000 lei. Sume frumoase
s-au obţinut şi din vînzarea legume­
lor, zarzavaturilor şi cerealelor con­
tractate cu statul. De aceea, într-o
adunare generală, colectiviştii au hotă­
rît să dubleze în acest an suprafaţa
de teren cultivată cu legume şi să con­
tracteze cu statul din recolta anului
în curs II.000 kg. grîu, 9.000 kg. po­
rumb şi 1.800 kg. floarea-soarelui.
Studiind cu atenţie expunerea tova­
răşului Gh. Gheorghiu-Dej la recenta
plenară a G.0. al P.M.R., colectiviştii
au hotărît în adunarea generală din
16 decembrie 1958 să? cultive pentru
Bl B L IO IE C A -v
Izvor de lumină şi cultură
Despre activitatea bibliotecii
clubului muncitoresc din Cugir,
se pot spune mulie lucruri fru­
moase. înfiinţată încă în anul
1945, biblioteca din Cugir şi-a
adus aportul său însemnat la cul­
turalizarea maselor de muncitori,
la răspîndireâ cuvîntului nou, a
ştiinţei şi literaturii progresis­
te în rîndurile muncitorilor. An
de an fondul de cărţi al biblio­
tecii a fost mărit, a crescut con­
siderabil numărul cititorilor. Azi
ne mîndrim cu cele peste 30.000
volume cu conţinut politic, lite­
rar, ştiinţific. Sute şi sute de ci­
titori înregistrează biblioteca în
fiecare an. Printre cei mai ve­
chi şi cu cele mai multe cărţi
citite pînă în prezent, sînt ci­
titorii : lăcătuşul Chivu Stan,
tehnicianul Emilîan Mărăcines-
cu, electricianul loan Matei şi
funcţionarul Vasile Iancu. Ci­
titori pasionaţi se găsesc şi în
rîndul elevilor de la şcoala pro­
fesională de ucenici, de la şcoala
medie şi de la cea elementară.
Iată cîteva nume din cei mai
b u n i: Iulian Marcu, Olguţa Ma­
<3\viíü' XSw c í -<
iar tinerii Unire fără socotea-
lă, cum s-a şi făcut.
Toate ca toatele, dar mare
luptă aveau uniia dintre boierii
tineri cu cuconul Alecu Forăs-
cu, care, una-două ii tolocănea
m ustrindu-i: ba că nu vorbesc
drept, romineşte, cum vorbeau
părinţii lor, ei au corchezit gra­
iul strămoşesc, de nu-i mai înţe­
lege nim ene: ba că umblaţi cu
şurubele, să ne trageţi butucul;
ba că face omul cu cineva o
tovărăşie cit de mică, şi tot ur­
mează învoială între părţi, iar
nu aşa cu ochii închişi — căci
dacă n-ai carte, n-ai parte, scur­
tă socoteală 5 ba că de cînd cu
străinătatea, v-aţi înstrăinat şi
legea şi limba şi inima, şi chiar
dragostea sătenilor; şi după ne­
păsarea şi risipa ce o facem,
zvîrlind banul pe lucruri de ni­
mica, puţin maii avem de înstrăi­
nat, şi nu-i departe vremea a-
ceea, pe cit văd eu. „întrebaţi
pe bieţii nemernici de săteni, să
spuie ej, dacă mai cunosc cine
le e stăpîn. Au rămas ca nişte
clini ai nimănui, sărmanii oa­
meni ! Cine se scoală mai de
dimineaţă, acela e mai mare în
sat la ei, de-i oropseşte şi-i ţu-
băieşte mai rău decit pe v ite !
Ciocoismul şi străinii să trăias­
că, şi las’ pe dinşii, că ne scot
, . mtTMÜ'n ¦SOWAWmmiü!
început şi 3 hectare cu sfeclă de za;
har, din vînzarea căreia vor obţine de
asemenea venituri însemnate.
Gu timpul, gospodăria a reuşit ca
din veniturile obţinute să-şi formeze
un şeptel propriu care numără azi 6
boi de muncă, 10 vaci, 52 capete por­
cine din care 20 scroafe, precum şi
256 oi.
Zece grăsuni sînt contractaţi cu sta­
tul şi urmează să fie livraţi în cursul
acestui an, iar scroafele sînt gestante.
Din producţia de lapte provenită de
la cele 10 vaci s-au livrat însemnate
cantităţi statului, iar de la ovine s-a
contractat şi livrat statului în anul
1958: lînă şi lapte în valoare de cca.
35.700 lei. S-au valorificat de asemenea
cca. 250 de gîşte pe care s-au încasat
sume frumoase.
Din totalul acestor venituri, 10 la
sută s-au destinat fondului de bază al
gospodăriei. In anul trecut, spre exem­
plu, s-a mai adăugat la fondul de bază
încă 54.000 lei. Astăzi fondul de bază
al G.A.G. din Gistei s-a mărit de
peste 19 ori faţă de 1950, ridicîndu-se
la 546.102 Iei.
In următorii doi ani, colectiviştii din
G.A.G. Gistei sînt hotărîţi să mărească
şi mai miult proprietatea obştească,
care le este de un real folos şi în
creşterea veniturilor lor personale.
El vor să-şi cumpere în curînd ani­
male pentru mărirea şeptelului şi un
autocamion, să-şi construiască un sediu
propriu, noi grajduri şi coteţe pentru
păsări.
Gontinuîridu-şi munca cu aceeaşi
perseverenţă, colectiviştii din Gistei,
vor reuşi cu siguranţă să întărească
din ce în ce mai mult gospodăria lor
şi astfel să-şi mărească şi veniturile
personale.
E. BERGHIAN Cursuri deîndrumare
tei, Doina Lupu, Titi Cocean
şi alţii.
Bibliotecara clubului, tovară­
şa Nat alia Sereş, este o bună
organizatoare a acţiunilor de
masă ou cartea. _ Cu sprijinul
conducerii clubului şi a comite­
tului de întreprindere, ea a or­
ganizat cu succes în inul 1958
trei concursuri „Drumeţii ve­
seli“. De mult succes s-au bucu­
rat şi recenziile bilunare ţinute
in sala de lectură a bibliotecii
sau la staţia de radioîicare.
Peste 90 de cititori ai bibliote­
cii (printre care 60 de utemişti
de la U.M.C.), poartă azi cu
mîndrie insigna „Prieten al căr­
ţii“, obţinută în concursul „Iu­
biţi cartea“.
Numeroasele expoziţii de cărţi
organizate- în incinta clubului,
prezentările de cărţi, serile de
basme pentru copii şi alte ac­
ţiuni dovedesc că biblioteca clu­
bului din Cugir desfăşoară o
rodnică activitate pe drumul cul­
turalizării maselor de muncitori.
TRAIAN TRIC
corespondent
care ajunge s-o puie copiii la
c a le ; ba că vorbă multă sără­
cia omului; şi, dacă li-i treaba
de-aşa, facă ei ce-or şti că el
mai bine se duce acasă că-i
plouă caii în spate şiT stau vitele
cu dinţii la stele, din pricina
slugilor, cărora puţin li pasă de
munca stăpînului. Şi cite şi mai
cite nezdrăvănii de-alde-aceste.
Las’ pe bătrîni să te descînte
şi să te judece ei, in legea lor,
că nu-ţi mai trebuie alt popă...
Şi iaca aşa cu de-alde cuconul
Alecu Forăscu.
Acum vine 'alta ia rinei:
în tru n a din zile, cum vorbea
frumos un boieriu dintre cei ti­
neri, iaca şi moş loan Roată sa­
re cu g u ra :
— Aveţi bunătate de vorbiţi
mai moldoveneşte, cucoane, să
ne dumerim şi n o i; căci eu unul,
drept vă spun că nu pricep ni­
mica, păcatele mele !
Un oarecare boieriu întîmpină
atunci pe moş loan Roată, zi-
cindu-i cu glas poruncitor şi
răutăcios: ^ tă cuprinde multă polologbie,
— Dar ce nevoie mare este
să înţelegi tu, mojicule ? Tacă-ţi
leoarba, dacă-ai venit aici > c-a-
poi întoarce-ne-vom noi acasă, şi
h elbet! nu ţi-a lua nimeni din
spate, ce ştiu eu... Auzi, obrăz­
nicie !... Tu... cu optzeci de mii
?C resc rîndurile
organizaţiei
de partid
Cătunul Copaci, aparţinător comunei
Berthelot, este format numai din 11
familii. Oamenii de aici se ocupă în
special cu agricultura. Pentru asigu­
rarea unei munci politice continue,
în primăvara acestui an, comitetul co­
munal de partid a îndrumat organi­
zaţia de bază din satul Berthelot să
formeze în cătunul Copaci un activ
fără de partid. In acest activ au fost
recrutaţi cei mai harnici cetăţeni oare
se bucură de stima şi încrederea tu­
turor oamenilor din cătun. Chiar de
la formarea sa, activul fără de partid
din cătunul Copaci a început să des­
făşoare o muncă susţinută pentru crea­
rea unei întovărăşiri agricole. Primii
oare au tăcut cereri de înscriere au
fost înşişi tovarăşii din activul fără
de partid: Romulus Mihăiescu, Mirón
Prejban, Aurel Mihăiescu, loan Reca
şi alţii. Urmînd exemplul acestora,
toate familiile din cătunul Copaci s-au
înscris în întovărăşire.
In toată această acţiune activul fără bătuţi. Vom. reuşi noi. E o trea­
de partid din Copaci a fost îndrumat
îndeaproape de comuniştii Vasiu Si-
gisrnund, Iosif Baicu şi alţii. Aceştia, Deci...
pe lîngă munca de îndrumare pentru
crearea întovărăşirii agricole s-au o-
cupat şi de pregătirea tovarăşilor din
activul fără de partid în vederea creş­
terii acestora pentru a deveni candi­
daţi de partid.
De curînd organizaţia de bază P.M.R.
a discutat cererile tovarăşilor Aurel
Mihăiescu, Aîiron Prejban şi loan Reca
de a fi primiţi în rîndurile candida­
ţilor de partid. Cu ocazia discutării
acestor cereri, toţi comuniştii din or­
ganizaţia de partid au votat pentru
primirea celor 3 tovarăşi din activul
fără de partid în rîndul candidaţilor
de partid.
Peiroşani
Comitetul de femei din oraşul
Petroşani a organizai un curs
de îndrumare politică a femeilor şi voie bună. In acest timp, pe
gospodine. Ca propagandistă a linia ferată Arad-Simeria, în
fost numită tovarăşa Ileana Si- dreptul kilometrului 159, se auzi
mota. In lecţiile predate, propa­
gandista se străduieşte să fie cît
mai clară şi pe înţelesul tuturor.
Ea a vorbit cursantelor despre
„Drepturile acordate femeilor de
regimul democrat-popular“, „Co­ Drumul era liber. Locomotiva
dul familiei“, „Viaţa femeilor
din trecut şi de astăzi",,.„Ajutor,
rul dat femeilor cu.m ulţi copii",
şi altele.
Cursantele Elena Popa, Vale­
ria Benea, Elena Pop, Elena că o verificare, fie ea şi sumară,
Ţabrea, Maria Moldovan, Paras- a maşinii nu strică“ — îşi zise
chiva Gioci şi altele, participă
cu mult interes la lecţiile pre­
date.
Vălişoara
In scopul ridicării nivelului de mecanicul Cornel Popa. Şi-'au
cunoştinţe ’politice al femeilor,
în comuna Vălişoara din raio­
nul Brad a fost organizat un
curs de îndrumare. La acest
curs participă peste 20 de femei.
Responsabila cursului este tov. i-a spus Erdei lui Cornel Popa.
prof. Maria Pavel. Pînă acum Nu uita de angajamentul pe
s-au ţinut in cadrul cursului un care ni l-am luat în cinstea
număr de 5 lecţii. Femeile par- ,
ticipante manifestă mult inte­ Conferinţei regionale de partid.
res, lucru dovedit de discuţiile Şi comunistul Cornel Popa, ca­
purtate pe marginea lecţiilort re trebuia să conducă mai de­
lam cu-n petec de pămînt, şi uite
ce gură face alăturea cu minei...
Moş loan Roată simţindu-se
lovit pînă in suflet, răspunde a-
tunci cu glas plîngător:
— Dar bine, cucoane, dacă nu
v-a fost cu plăcere să pricepem
şi noi cite ceva din cele ce spu­
neţi dumneavoastră, de ce ne-aţi
mai adus aici, să vă bateţi joc
de noi ? Ei, cucoane, cucoane !
Puternic eşti, megieş îmi eşti, ’ ca
răzeş ce mă găsesc, şi ştiu bine
că n-are să-mi fie moale cînd
m-oi întoarce acasă, unde mă
aşteaptă nevoile. Dar, să nu vă
fie supărare, ia, palmele aceste
ţărăneşti ale noastre, străpunse
de pălămidă şi pline de bătături,
cum le vedeţi vă ţin pe dum­
neavoastră de-atîta amar de vre­
me şi vă fac să huzuriţi de bine.
Şi mai mult decît a tîta : orice
venetic, in ţara asia, este oplo­
şit de dumneavoastră, şi-l pri­
viţi cu nepăsare cum ne suge
sîngele şi tăceţi şi-l îmbrăţoşaţi!
Numai noi, vite de muncă, vă
sîntem dragi ca sarea în ochi...
Din mojici, din ghiorlani şi din
dobitoci nu ne mai scoateţi!
Dumnezeu să ne ierte, şi să ne
iertaţi şi dumneavoastră cucoa­
ne, dar cu adevărat aşa e ste :
v-aţi deprins a lua focul totdeau­
na cu manile noastre cele moji-
ceşti... şi tot noi cei vinovaţi!
— Sfînt să-ţi fie rostul, moş
Ioane, că ai vorbit din durere, —
răspunse atunci cuconul Alecu
Forăscu — şi sînt fericit că stai
alăturea de mine. Decît un bon­
jurist c-o mină de învăţătură,
mai bine un ţăran cu un car de
LOCOMOTIVA 40.006
GATA
Glinchetul paharelor amuţise
'de mult. Noaptea se lăsase pes­
te străzile Simeriei. Pind pe rînd,
luminile de la ferestre dispăreau.
Totul era cufundat intr-o liniş­
te deplină. Sărbătorirea întîlni-
rii celor doi ani încetase. Noul
an începea să-şi ceară dreptu­
rile.
Trecuse de 11. Totuşi o fereas­
tră continua să rămină lumina­
tă. Oare aici se mai veseleşte
cineva ? In clipa cînd căutam să
răspund acestei întrebări în uşă
apărură doi bărbaţi. îşi strînse-
ră mîinile urindu-şi „Noapte bu­
nă“. Gu toate acestea, gazda a
ţinut să adauge:
— Aşadar, miine terminăm.
E mult de făcut, dar nu ne dăm
bă care nu admite amînare.
— Noapte bună, spuse celă­
lalt, îndepărtîndu-se zîmbind.
T&-
Nu sosise încă ora începerii
lucrului. Pe poarta Atelierelor
C.F.P. Simeria continuau să in­
tre grupuri destul de numeroa­
se de muncitori. Toţi erau gră­
biţi şi înainte de toate veseli.
Lingă o locom.otivă, era o dis­
cuţie tare aprinsă. Dar, intere­
sant. Doi dintre cei patru care
se „certau" îmi erau cunoscuţi:
cei din noaptea trecută.
O ANIVERSARE ¦
ŞS UN A N G A J A M E N T
Ora zero. Toate posturile parte trenul pînă la Sibiu, Ea
noastre de radio transmiteau
tradiţionalul „La mulţi ani“. In
cluburi şi familii se auzeau clin­
chete de pahare, cîntece, jocuri
un şuierat prelung de locomoti­
vă. Era locomotiva 230-192 con­
dusă de mecanicul Paul Erdei
de la depoul G. F. R. Simeria.
alerga nebuneşte.
...Comunistul Paul Erdei con-
Ş'tiltă 'ceasul'.'“Ajunsese la timp. cut şi la întoarcere.
„Aici trenul stă 10 minute, aşa
mecanicul Erdei. Dar nu apucă
să facă prea mult că de el se
apropie un om cu o lădiţă şi-un
felinar. Era schimbul lui Erdei,
urat „Ea mulţi ani“, apoi au
procedat la predarea şi primirea
serviciului pe locomotivă.
— Atenţie la combustibil —
La aceste vorbe mulţi dintre
boieri s-au simţit a tin şi; cel cu
pricina... a rămas ca opărit. Iar
colonelul Alexandru Cuza a dat
mina prieteneşte cu moş loan
Roată.
In sfîrşit .după multe dezba­
teri furtunoase, urmate în Diva­
nul Ad-hoc, s-a încuviinţat Uni­
rea, ş i ' apoi deputaţii s-au în­
tors fiecare pe la vetrele lor.
Peste cîţiva ani după aceasta,
trecînd Cuza Vodă spre Bucu­
reşti, a poposit, la Agiud, unde
l-a întîmpinat o mulţime de lu­
me, ca pe un domnitor.
Printre lumea ce se înghesuia,
cu treabă, fără treabă, iaca se
zăreşte o hîrtie fălfăind pe dea­
supra capetelor mulţimei, în vîr-
ful unei prăjini. Cuza Vodă, în-
ţelegînd că trebuie să fie vr-un
suflet necăjit, face semn să i se
deschidă calea. Şi cînd colo, un
ţăran bătrîn cade în genunchi
dinaintea domnitorului, sărutîn-
du-i mina cu lacrimile în ochi,
şi dîndu-i o hîrtie scrisă pe toa­
te feţele.
— He, he, moş loan Roată,
prietenul şi tovarăşul meu cel
vechi din Divanul Ad-hoc, lucru
negindit! Ridică-te moş Ioane
şi spune-mi fără sfială, ce du­
rere ai ? Ţ-a făcut cineva vr-un
neajuns ?
Moş Roată văzind, că după
atiţia ani de zile nu l-a uitat co­
lonelul Alexandru Cuza şi că Ea
primit c.u atîta bunătate, a în­
ceput a plînge cu hohot şi a-î
ruga său citească hîrtia.
Vodă fiind gata de plecnre
şi, văzind că hîrtia lui moş Roa­
zise cu blindeţă: .
ItMj«^r,swwHjm?w5rtaiqrKg:areTOi»fi»y,3g«MP^^
DE DR UM!
Să umbli mult ca să găseşti
aşa o echipă. Parcă s-ar fi adu­
nat aici oameni reprezentînd
toate oîrstele caracteristice. Ală­
turi de bătrînul cu mustaţă stu­
foasă, stătea un tînâr care nu
ştie încă de ce ustensile are ne­
voie pentru bărbierit.
Am făcut cunoştinţă. Cei pa­
tr u : Gavrilă Miko, in vîrstă de
numai 60 de ani, Gonstantin
Dăscălescu, în vîrstă de 18 ani,
Ion Gruiescu şi Ion Sibişan,
„vechi“ în aceste ateliere de 16
ani. Doi membri de partid şi un
candidat de partid. Acesta din
urmă nu-i altul decît tînărul de
18 ani, Gonstantin Dăscălescu.
— Ge discutaţi cu atîta aprin­
dere, am întrebat eu, rupînd tă­
cerea care ne apăsa în egală mă­
sură.
— A, o nimica toată, răspun­
se modest şeful de echipă, Ion
Sibişan. Ne organizăm lucrul pe
azi ca să putem termina, lucră­
rile la locomotiva 40.006. Vrem
ca astăzi s-o dăm gata. Lucra­
rea cere urgenţă.
— Dac-o fi nevoie, rămînem
şi după orele de serviciu, inter­
vine tovarăşul Gruiescu.
— Ce nevoie, măi copii, ce
nevoie ? Dar, ce, e prima loco­
motivă pe care o reparăm noi ?
O terminăm, vă spun eu. Om ră-
asigurat că la întoarcere anga­
jamentul va fi chiar depăşit. A-
poi s-au despărţit. Mecanicul
Paul Erdei s-a îndreptat spre
clubul ceferiştilor pentru a-şi
petrece revelionul, iar Cornel
Popa aştepta ora de plecare.
Acele ceasornicului indicau
ora 0,27. Impiegatul de mişcare
îi înmînă lui Cornel Popa foaia
de parcurs şi apoi îi dădu cale
liberă. Garnitura se puse în miş­
care. De la prima apăsare pe
regulator gîndul comunistului
Cornel Popa a fost nu numai
respectarea graficului de par­
curs, ci şi economisirea de com­
bustibil. La fiecare oprire făcea
o verificare sumară a injectoa-
relor de păcură, a încărcăturii
de cărbune şi a mecanismelor
de ungere. Acelaşi lucru l-a fă­
A doua zi cei doi comunişti
şi-au aniversat 7 ani de cînd lu­
crează pe aceeaşi locomotivă şi
de cînd îşi împart reciproc sar­
cinile de serviciu. S-au felicitat,
apoi au făcut bilanţul realizări­
lor : 197 tone combustibil con­
venţional, cu care se pot re­
morca 70 trenuri de marfă pe
distanţa Simeria-Goşlariu. Gu a-
cest frumos succes întîmpină cei
doi comunişti Conferinţa regio­
nală de partid.
1. MANEA tului executiv
— Spune-mi moş Ioane din
gură ce ai de spus, că mai bine
am să înţeleg !
Atunci, moş Roată, viindu-şi
în fire, începe a se jălui cum
urmează:
— Luminarea voastră !
De cînd cu păcatul cel de
„Ad-hoc“, n-am mai avut zi bu­
nă cu megieşul meu cel puter­
nic, stăpînul unei moşii foarte
mari, pe care-1 cunoşti măria
ta. N-am gîndit, nenorocitul de
mine, că dumnealui, un boieriu
aşa de mare, putred de bogat şi
cu învăţătură, să-şi puie mintea
cu unul ca mine, de la nişte vor­
be nesocotite ce le-am zis şi eu
atunci, intr-un necaz. Numai
Dumnezeu să-i dee sănătate şi
bine, dar amarnic m-a lovit in
avere şi în cinste. Crede, măria
ta, că nici eu n-am fost aşa de
săc, între cei de-o seamă cu mi­
ne. Dar de cum am ajuns aca­
să, goană şi prigoană pe capul
meu, din partea boieriului, în
tot felu l:
M ii şi-ntîi, a pus înadins pe
feciorii boiereşti să-mi caute pri­
cină şi să mă aducă la sapă
de lemn. Şi aceştia, ca oameni
fără judecată şi pizmaşi, făceau
toate chipurile, sau ei de-a drep­
tul sau prin alţii, cum să dee
vitişoarele mele măcar de-un pas
pe moşia boierească; şi apoi,
sub cuvînt că au făcut strică­
ciune, să mi le poată ucide fără
nici o cru ţare! Şi astăzi, îm-
puşcă-i porcii; mine, vacile şi
boii 5 poimîne căişorii | . în altă
zi ie-i oile dinapoi cu grămada
şi du-le la curte. Iţi poţi închi­
pui, măria ta, ce urgie grozavă
era pe capul meu !
tff. Î258
mine noi altă dată, dar azi nu-i
nevoie.
Nu-i greu de înţeles că cel
care a vorbit atit de convingător
a fost moş Gavrilă.
Gel trei s-au apucat de lucru;
Spun cei trei, pentru că Ion
Sibişan a continuat să-mi su­
porte (ce-i drept cu greu) pre­
zenţa. Şi ca să termine cit mai
repede cu mine, începu să-mi ex­
plice :
— Locomotiva aceasta este
cu cremalieră. E destul de ve­
che, dar fără ea şi altele ca ea
n-ar putea circula nici un tren
de la Bouţari la Sarmizegetusa.
La noi n-a stat decît vreo două
zile şi ceva. Acum are toate pa­
tru sertarele noi, garnituri de
plumb, i-am reparat unele vase
de uns...
— Ifi mulţumesc, tovarăşe
Sibişan. Te las, că trebuie să vă
grăbiţi pentru a termina la timp.
— Da... Aveţi dreptate. Dar,
nici o grijă. îm i cunosc oam.enii.
Mi-am luat apoi rămas bun
de la ceilalţi membri ai echipei.
Aproape de ieşirea din hală, m-a
ajuns din urmă tînărul Dăscă-
lesou.
— Ştiţi... tovarăşii m-au tri­
mis să vă mai spun ceva. Noi
ne-am luat anumite angajamen­
te in cinstea Gonferinţei regio­
nale de partid. Şi vrem să ne
respectăm angajamentul.
N. ANDRONACHE
ANUNŢ T
1
In perioada 12-16 ianuarie 1
1959, Comitetul executiv al I
Sfatului popular al oraşului :i
de subordonare regională i
Deva, în colaborare cu orga­ i
nele Atilifiei oraşului Deva, i
organizează examinarea tu­ i
turor conducătorilor de vehi­ i
i
cule cu tracţiune animală i
destinate cărăuşiei publice, i
atît particulare, cît şi de i
stat, şi a bicicliştilor din ra­ i
i
za oraşului Deva.
Examenele se vor ţine în ,i
localul Sfatului popular al i
oraşului Deva, zilnic între i
orele 16-20.
Conducătorii de vehicule i
cu tracţiune animală, vor i
i
trebui să studieze art. 34, j
35, 36, 171, 172 şi 173 iar
bicicliştii vor studia art. j
168, 169 şi 170 din H.C.M. J
nr. 843/1957. i
De asemenea, vor trebui
să cunoască conţinutul De­ ¦j
ciziei nr. 20/1958 a Comite­ i
i
T
al Stalului
popular al oraşului Deva, 1
cu privire Ia circulaţia pe 1
1
străzile oraşului Deva. 1
Conducătorii vor trebui să
5cunoască toate semnele de
circulaţie. }
Posesorii mijloacelor de i
transport arătate mai sus. i
se vor prezenta Ia examen 1
1
cu actul de circulaţie şi bu­ :
letinul de identitate. i
i
i
Văzind eu de 1a o vreme că
nu mai încetează cp jafurile,
mi-am luat inima-n dinţi şi tn-am
dus la boieriu să mă jăluiesc.
Şi boieriul, in loc de un cuvint
bun, m-a scuipat drept în obraz,
de faţă cu slugile sale şi cu alţi
oameni ce se aflau atunci la
curte, incit am crezut că a căzut
ceriul pe mine, de ru şin e ! Ba
încă m-a şi ameninţat că altă
dată, de mi-a mai călca piciorul
în ograda boierească, are să po­
runcească să mă întindă la sca­
ră şi să mă bată cu biciul! Şi
cu rînduiala asta, măria ta, în
cîţiva ani de zile m-an calicit
cu desăvirşire, şi mi-a rădicat
şi cinstea, care pentru mine a
fost cel mai scump lucru !
Cuza Vodă a stat neclintit şi
s-a uitat, ţintă la moş loan Roa­
tă, cit a vorbit el. Şi cînd a is­
prăvit vorba, vodă i-a pus două
fîşicuri de napoleoni în mină, zi-
cîndu-i cu bunătate:
— Ţine moş Ioane, acest mic
dar de la mine, şi întîmpină-ţi
nevoia, de azi pe mîine, cum
te-a lumina cel de sus.
Lui moş loan Roată i se um­
plu din nou ochii de lacrimi, şi
sărutînd mina lui Vodă, ca semn
de mulţămiri, zise oftînd:
— Dar cu ruşinea ce mi-a fă­
cut, cum rămîne, măria ta ?
— Cu ruşinea iaca a.şa răm î­
ne, moş Ioane, zise Cuza Vodă,
sărutînduT pe-un obraz şi pe al­
tul, în faţa mulţimei adunate a-
colo. Du-te şi spune sătenilor du-
mitale, moş Ioane, că pe unde
te-a scuipat boierul, te-a sărutat
domnitorul ţării şi Ea şters ru­
şinea.