Page 106 - 1959-07

om m m m ß m m m im
Baladă minerească
Coborîse-n gara veche,
Să tot fie acum un ăti...
Ia, colo, un băietan :
Cuşmă albă pe-o ureche
Şi-n lădiţă: două cărţi,
Vreo trei poze de fa fete...
— Cu ce drum Ia noi băiete,
Nu eşti de prin astea părţi ?
Nevăzute' corzi îi cîHtă...
Cată-n jur... hori albi pe cer..
Zice:
— Vreau să fiu m iner!
Cu-ndoială-n ochi răsîrîntă...
— De-ăştia-mi eşti ?
Atuncea frate,
Bun venit la noi pe J i i !
'N fata primei prietenii
înirtia, lăstun îi bâte..*
Nichlită ciobănaş
Turma unde {i-o lăsaşi ?
Bîta ghintuită-h fier ?
— Dorm mioareife sub cer,
Umbrele cresc pgstl baci...
Rămurişul de copaci.
Doinele le-adoriri în fitiier
Cu pikamerul eu şuier
Nesfîrşite bolţi întind
Şi aiţj sori pe cer aprind ;
Mări, cetăţi fermecate
Pentru mine n-au lăcatc,
Tainijele lor mă cheamă
Le-ascunde neagră năframă.
Aripa nopţii o tai
G ,ine l-a cunoscut pe loachim Ni-
coară din Lupeni prin anul 1327,
şi-l âiriinteşle Urt flăcăii vîrijos şi ve­
sel, aflat peste tot unde eră rost de pe?
treceri, de făciit şotii... Un .aii ma| tîjr- glorie a istoriei sale, dar şi cea de
ziu însă, mi mâi teta de recunoscut... O
explozie de ^nlnă îl schilodise de rnîna
stîngă, ârzîndu-i în acelaşi tinip 6 parte
din faţă... Din ziua aceea, ntr.tiiai piifu
nici vorbi vreltie de doi .arii,, din pri­
cina unei paralizii parţiale â coarde­
lor vocale... Auzea şi înţelegea fot ce-i
spuneai, simţeai aceâsta dih eforiuriie
pe câre le făcea pentru a-fi răspunde,
strîinbîndu-se, gesticulînd cii mina teă-
fără... ,.
. / \ *. . „ ) 4. ¦
De alunei, numele i-a rămas de Ioa-
chliti tăcutul, deşi (teste ddi ani, îH
închisoarea de la CafâtiSeb'eâ Undă ftl-
sese deţinut pentru „acfiVităte cbmtinis-
tă ilegală", Şi-a rbcăpătât vocea în
urma caznelor lâ cate a fost siipiis.
Locuia împreună cu ttiama sa şi două
surori mai mari, îrifr-o căsuţă proprie,
un fel de bojdeucă clădită din scîm
duri şi resturi de tablă,, răzleţită de
coloniile minerilor, taman dincolo dă
pîrîul Ştefan, între rîplle care despari
limba de deal a tleâiiei de povîrnişu-
rlle Carotidei. De cea mâi aj)ropidfă
coldnlfe a Lupferillof — Ştefan — îl
lega un podeţ iung şi ŞUbted de lemn,
care trebuia repârat în fifecâre ptiină-
vară şi toamnă şi (te câre un străin
n-ar îi putut trece decît la luminâ zilei.
In castilia Ibr, atîf de sărâcă Şi ne-
vdtnică-, âmeninfaiă parcă de orice bă­
taie de Vltlt să fie zburătăcită, se pe-
freceâu însă în ârtil aceia ideruri de
taină şi cllfaj. Aici se ţineau şedinţele
comitetului iocâl de partid şi se orga­
nizau âeiitlhilă de răsunet ai mineri­
T I ,1Nb Ë R li1 S C R 1. 1 T O R 1
«n a na ¦tÜtt
Şl cu-a! soarelui alai
Scol cetatea adormită i
— Munţilor, străveche vatră
Sus, că vine Sfarmă-Piatră,
Măcinînd în pumnii lui
Inima pămîntului,
Florile cărbunelui!
VV. v . . 1 .
Din sfiala gestului desprind
Pe copilul turmelor bălaie
Care poartă-al doinelor colind
Intr-un fluieraş ascuns în straie.
Mîinlle ce-au mîngîiat miori
Căutîrtd prin iarbă stele zvelte,
Astăzi dibiiiesc adîncl comori
încordate aprig pe unelte.
Poate aste-as stelele visate;
Negre flori şi bulgări albăstrui*
De-a lăsat în urmă cele sate
Cu povestea ochîior căprui...
Frunze ruginii pe caidarîm
I-amintesc de satul mic de munte;
Ca un Făt-îrumos pe-un alt tărîm
A pornit adîncuri să înfrunte!
$i-a găsit cărarea aurită
Ce-a deschis-o pentru ei partidul,
O lumină proaspăt răsărită —
Un luceafăr tînăr i-au fost gliidiil
Pe cînd munţi-cărbuni ţîşhesc
din bolţi
Hăulirid ca spuma-n Niagara,
Ca un arc de mii şi mii de voiţi
încălzeşte inima Iui Ţara !
lor. Aproape trei ani, această casă a
servit cauza revoluţiei...
Primăvara lui '29 a fost vremea de
declin, cînd a trebuit să intre în rîn-
dul caselor j,obişnuite“. Pereţii săi
coşcoviţi şi hîiţi care se mai văd şi
azi, ar putea povesti cum s-a îtltîm-
plat.
Era o noapte întunecoasă cum rar
întîirieşti în Valea Jiului, să-ţi scoţi
ochii nu alta... Colac peste pupăză,
se pornise şi o vijelie uscată, din cînd
în cînd însoţită de. fulgere scurte şl
bubuituri înfundate, ..Credeai că vlje-
li-âi. pusă să sedată din rădăcini cei
mai înalţi copaci din împrejurimi...
Tocmai îri seara aceea urma să aibă
IOC în caâa llii Nicoară o şedinţă a
comitetului P. C. De atnînat nu era
chip..; Se ceteau luate hofărîri în­
semnate... De data aceasta însă, şe­
dinţa nu se mai ţinu în casă, ci în
podul casei, în care intrai dînd la o
parte scindtitile peretelui unui coteţ
alăturat... Jos rămăseseră doar cele
două stirori âle Tăcutului, cu tnatna ior, était şi alţii îri urnlă..; Se gîiidea să
dormind... Ele nu ştiau de şedinţă.
De pază rămăsese chiar loachim Tă-
cuiul... In caz „de ceVa" rămăsese ca
el să dea de ştire celor din pod a-
rtincînd un bolovan pe acoperişul de
tablă al casei. Acest „ceva" se petrecu
însă atît de curînd şi de neaşteptat,
că omul nu-şi putu îndeplini misiu­
nea...
El stătea la pîildă lingă poartă, chiar
la căpătui podului arurtfiat peste pî-
rîu... Noâptea neagră crezu că-I as­
cunde vederii oricărui nepotiiti.. Dar
se ÎHŞbiâ. Din pricină aceasta, la Un
mdinânt dat, cînd nici gîndea, se siiiffi o piatră de pe jos. bâr cei care-1 ţi­
Nr: 1432
Viaţa minerilor din Valea JlulUi a constituit Ue atunci au trecut 30 de ârti, vteme în care
întotdeauna un izvor nesecat de inspiraţie pen­ au avut ioc schimbări radicale, in anii regimu­
tru scriitori. lui democrat-popular, minerii din Lupâni, ca şi Cum fuge trenul ca năluca, Minerului Adam Ion trimis
toţi oamenii muniţii dih patria noastră, cunosc Privelişti noi la geain răsar, la bai in Cehoslovacia
Perioada anilor 1929—1933 ă însemnat pen­ o viaţă nouă, îmbelşugată. Aceasta a îndem­ Rămîne-n urmă cîmpul, satul,
tru minerii din Lupeni un moment de maturi­ nat pe mînuitorii conciliului ce au scris pagiHa Brădetu-n deal cu foşnet rar. I se răspunde-n altă limbă
zare a luptei ior împotriva celor care-i asu­ de faţă. să surprindă aspecte noi şi să descrie Dar braţe calde îi cuprind,
preau. cu pasiune momente din trecutul istoric al Ce dragoste, putere, mînă
oraşului erou — Lupeni. Popoare, oamenii unind ?
Greva din 1929 a fost înscrisă cu sînge în
paginile istoriei poporului romîri.
I-s ochii luminaţi şl faţa La masă, halba înspumată
De-o bucurie tinerească, Mîiril aspre-o săltăm sus, ctrtUiiifi
Pe dnd fugarul negru zboară — „Sătenii mei de ta Ormindăa
Şi depărtări încep să crească. De m-ar vedea aicea bînd.
0 este minerii buimăciţi dă Murăş, la cîţiva kilometri mai cărcîndu-şi pistolul In capul ti- Contururi tine zarea-şi 'nalţă Ar blnecuvînta şi vremea
* aburii a două nopţi ne­ jos de satul nostru, o mîndru- tărului miner Vitoş Gavrilă, Şi-amurgul zugrăveşte piatra... Ca pe-o ploaie bună-n lan,
Priveşte-ncet şi dus pe gîndurl : Că drepte împărţiri veniră.
dormite şi .de tăria grevei, stă­ ţă... şi cind îl apuca dorul de primul dintre cei căzuţi şi am Oraşe, oameni, munţii Tatra* Şi pentru vărul ribstrii Adam"...
ruia un murmur surd, ca din ea, numai că mă trezeam cu poi, nebunia care a urmat... Miner şi cîtă cinste-l dată...
Închină ctipa-n altă ţară,
pămînturi. el : „Ilarie, dă-i lopeţi...". A- Ochi sticloşi, de soldaţi îndo­ Şi c-o mîndrle fără nume l-s ochii luminaţi şi faţa
De om sărac ce-a răzbătut De-o bucurie, rară, rară.
Stăteau împrăştiaţi care-nco- tunci ştiam că orice i-aş spune bitociţi de băutură. Fierul ba­ Spre buourii, salută ţara,
C-un „bun noroc“ de-acas-ştiut.
tro In preajma uzinei electri- nu-l pot întoarce din drum. ionetelor lucind;.. Greviştii a-
ce, in aşteptare, vorbind intre Dină ce nu-şi vedea drăguţa părîndu-se cu pumnii goi de
ei rar, cil îndirjirea omului nu se astîmpăra... Acum, in­ muşcătura gloanţelor,şi tăiu-
deprins cu înfruntarea greului. tr-o vreme, ce-o fi sucit ce-o şului baionetelor... Singe, ge­
Mai departe, cam în stingă ji învîrtit că era mai să-şi rupă mete, blestemele adresate dom­ Cînd amintirea -nvie
uzinei electrice — aproape 'de capul pentru ea... II zoriseră nilor şi dumnezeilor care-i mai
comandamentul g rev e i— reze­ nişte hăndrălăi din satul fetei răbda pe pămînt...
mat de zidul rece al scundei şi şi de nu eram eu pe aproape Cind se dezmetici, dindu-şi
apropiatei fabrici de cărămidă, să săr cu o vîslă, îi călcau în seama de grozăvia clipei, Ila- O, ziua izbucnise în vuie tul sirenei :
Clocotitoare, ca o mare agitată 1
dintr-un grup de vagonetari, picioare... Ehe... aşa o fi !... rie se trezise singur; înconju­ Mocneşte amar pe buze şi-n amintiri Lupenii
Ilarie Greiiceanu, un ilhăr pa­ Şi-apoi, mi s-or stins părinţii... rat de ariciul baionetelor. Din­ Căci ziua-aceasta parcă în noi a fost săpată.
lid şi mărunţel, se äüzea po­ Găzdoiul Liţă ne-a luat „cu tr-un salt se găsi în faţa gurii
vestind ceva alene, cu întreru­ legea" paminiul, lăsindu-ne pe larg deschise a unui cuptor al
peri Itingi ca de pe altă lume, drumuri... De atunci nu l-am fabricii de cărămidă,- lingă ca­ Doar sîngele e proaspăt pe lespezile-ncinse
fără •să-i pese dacâ-i ascultat Pipi văzut pe Aron... Ëii mi-ăin re se afla. Inc-un salt şi ar .fi In ochi-aprinşi de luptă chiar lacrima-i dogoare,
găsit lucru aici, Ui găurile scăpat, dacă în clipa aceea nu Morminte-nprăştiate în ci mitire-ntinse
ori bă; Ţarina voastră — apasă pe suflet şi ne doare!
astea ale voastre, iar pe el
— Ştii... la noi pe Murăş l-au luat ta cătănie... Ehei l-ar fi zărit un grănicer, cu ca­
nopţile de august îs tare fai­ pela bălăbănind pe-o ureche:
ne... Sătul îi aşezat in cîmpie... ilarie tăcu.- Intr-un iîrziu se — Stai! — urlă acesta cu Durerea veche are un gea măt mai adîne
In ju r : mirişti lărgi, cu clăi , trezi iar oftlnd : ZVÎcnind ascunsă-n piept ca îfltr-uh bucium,
glas de beţiv. Stai! Mă-hfiora sirena... Eram atunci un ţînc...
de gnu împrăştiate intre hă- — Daal Tare aş vrea să-t Ilarie îşi simţi şira spinării
¦iuri şi din loc în loc cu clte . mai întîlnesc pe Aron... Mi-i scăldată de-o siidoare rece: »• «• • • • • • • «¦• ' • • • •
un măr ori un cireş amar, sub dor de el. Cine ştie cite o fi „Vocea, vocea asta..i de unde-o Trăieşte parcă-n mine un strop din acel zbucium...
care ta amiază, după seceră, . îndutind Ui cătănie !
U aşezi să îmbuci clte ceva, Vorba lui Ilarie se frinse In­ cunoaşte ?"...
— Stai I mai auzi el, aproa­
ori să dai peste cap o cană de să pe neaşteptate: Ortacii ca-
apă rece, păstrată de seara sub pe de tot.
vreun snop neîntors, reavăn de re-t ascultau, săriră în pi­ Se întoarse brusc, dar încre­
¦rouă... Luna răsare acolo de cioare :
meni;
— Ce-i? — Tu?! Aroăne!
dincolo de Mureş. Prin mulţimea minerilor gré- Grănicerul scăpă arma din
— Ştii... şi după ce iese lu­ vişti, strînşi Ungă uzină, se mină, şi, ca prin farmec, se dez­
na plină, se face un timp cilrh iscă gălăgie :
» metici din beţie, holblndu-şi
îi mai bun de prins peşte... Eu — Iată că vi:nx$•câtanele !
ochii: ¦ ... ,i
aveam nărav să ies la peşte — îs şi jandan, şi grăniceri, , — Ilarie! rosti el cu o su­
¦>cu frate-miu, Aron, care acum şi poliţie... flare de groază. Tu?! Tocmai
ii cătană la Deva... — I-au îmbătat la casină... tu ?! îşi recunoscuse fratele. Ce
Ieşeam cit ce se întuneca... — Ăuzişi? Cică-s puşi să era de făcut ?!
Aron sărea din podul şurii un­ puste în noii . Un ofiţer se apropie în fugă
de dormea, îşi azvîrtea un bruş — Să îndrăznească!... de ei, cu un pistol fumegind In
de mămăligă în sin, momeală — Uite-i că vin!.. Ne prind mină.
pentru peşti şi pentru foamea din toate părţile... — Ce-l, rîtăne ?! Nu-ţi cu­
iioastră şi, hai! Ilarie... Ne — Eeeh ! Mama lor... noşti datoria ?*/...
potopeam spre fundul grădinii, Cele ce urmară, Ilarie le ...Şi îndreptă pistolul spre
către un desiş de răchită şi văzu într-un fel de tablou halu­ grevist... Dar n-apucă să apese
sălcii, unde aveam pitulată cinant, într-o succesiune parcă pe trăgaci că arma îi zbură din
barca şi uneltele de pescuit... de pe altă lume, ca-ntr-un film mină cit colo, izbită de lovi­
Şi-apoi ne suiam în barbă şi neobişnuit... Venirea armatei... tura patului de puşcă a lui A-
mîriă, mîtiă pîriă-n dricul Mu- ăşezarea ei în linie de atac... ron. Ilarie nu mai stătu să
râsului... Se întimpta citeoda- ameninţările prefectului Rozva- vadă ce urmă. Din cîteva să­
tă să nu prindem nimic, dar ny... răspunsurile minioase ale rituri se şi făcuse nevăzut pe
asta nu că am fi fost proşti .minerilor, ale comuniştilor, după zidurile fabricii de cără­
pescari. Din pricina Iţii frate- conducătorii grevei... Răspun­ midă...
miu, Aron, care avea păstă surile călăilor... Rozvany des 1RIM1E STRĂUŢ
Ofiţerul poate nici nu-l auzise prin Se auziră strigăte răSpefetiioâse, răs-
vuietele furtunii. De altfel şi credea că punzîndu-i:
l-a cumpărat cu totul pe mut. Orierti
tîndu-se după ei, între timp, ajunseră — imediat domnule locotenent, dâ’
în buza rîpelor. Dar acestea nu se mutu unde-i î
vedeau prin beznă, mâi ales că nu mai
fulgera. Ioachitri călca nepăsător îna­ — Pramatii t De el vi-i aelifn ?
inte, ca şi cîrid rîpele nici n-ar fi fost. N-aveţi grijă că nu ne-a scăpat... bar
prins pe neaşteptate de mîna teafără Ajunşi în faţa casei, cel care rîse ţineau, scoţînd cîteva ¦siinătă gllturâle. tîostogoiirea sâ în hău îh cate trase ce mai aştepţi, căutaţi b scară... ceva,
de cineva, gura fiindu-i astupată de mai înainte adresîndu-se locotenentului, Ofiţerii! credea că vrea să să re­ şi pe cei doi sergenţi care-1 imobili­ că-s sătul de stat în văgăuna asta...
o paimă riioaie şi mare, mirosind a cu un picior bine ţintit deschise uşa. zau, nici nu se bănui. Poate de aceea Hei şi voi, ce vă striiorcâifi atifâ ?!
usturoi. In urechi îl răsună o poruncă Dinăuntru se auziră ţipete şi la lumina peadă ia el şi trasă piedica pistolului. ceilalţi îi şi uririară, plini de încre­ Doâr n-aţi pierit î î
guturală : lanternelor cei care intrară putură ve­ Apbi Se linişti cînd văzii că-i cere dere şi, înainte ca ei să-şi dea seama
dea ferheile îngrozite, mama şi suro­ prin semne hîrtie Şi creion, ii dădu ce-i pîrideşte, unul după aliul alţi 5 Temerea lui nu era proastă. Cîţiva
— Nici un glas, că te sugrumăm... rile lui loachim, stînd în capul oase­ chiar agenda sa de noto, îmbrăcată în inşi, îri fhirite cU ofiţerul, se rostogo­ îşi frînseseră gîtul în cădere, alţii cî-
Alături cineva rîse în beznă. lor îh pat, căutînd să se acopere cu piele şi un creioh în căinâşă de ar- liră îri prăpastie, Scoţînd strigăte de te o mînă, vreun picior...
— Nu vă neliniştiţi domnule locote­ o pătură adusă pînă la gură... Văzîn- gint. groază. Ecou! lor abia se făcu auzit
nent că-i mut, mut de-a binelea... Şi du-i, ca la un setnri, ele prihserâ iar îh vuietele furtunii care-i îricorijura. — Ce tot moşiţi acolo cu scara aîâ?i?
daca ar vrea să strige, n-ar putea... să ţipe. Locotenentul se răsti ia e le : Aşa se îritîmplă că ceilalţi abia iîrziu Răspunsul veni greu.
Are limba groasă... băgarâ de seamă lipsa camarazilor. Se — Nu găsim riimic. Trăbuie să aş­
loachim ar fi fost în stare să-şi Linişte gîştelor 1 Nu faceţi pe proas­ aphrisără mai multe iantărne. teptaţi pînă dimineaţa.
smuijjă tot părţii diti cap de ciudă; tele ! Mai bine afătaţhrifc uhde se ţine — Paşteie mamii voaslre...
Căută să-şi vadă dtişfhâhil, cügëtîrid şedirtfa. — Hei, unde sînieţi ?
cum să scăpă dih încutcătură Şl să Dar altă soluţie nu era de găMt.
dea veste tbvarăşilor... — Ce şedinţă, păcatele hbâstrfc 1 se loachim scrisă: ,;LăSaţi-lă, Vă spun Se iscă panică. Fîşiile de lumină Abia tîrziu îşi aduse aminte loco­
Văzii apoi şi alle «itdgîtdéfë ieşitid Iniră siheer bătrîna, cu giâs înalt.. eu unde-i" ale lanternelor brăzdau întunericul care tenentul şi de rostul venirii lor aici:
către ei dih ripa de sub pod, alăitt- părea mai puternic decît furtuna a- — Boilor, com uniştii! Comuniştii...
rîndu-së ceior care-1. însbţeati... Sigur — Ce şedinţă ? repetară feteiă. — Gaiâ t facil semn din ‘delii ofiţe­ celei nopţi. La început cei de sus tiu înţeleseră
— O să vă aţâţăm âciittl! se zbbr- rul. Mutu... a vorbit. Probabil în semn despre ce-i vorba. Porniseră să tragă
facă pe prostUl; căttiînd să-i îridepăr- şiră poliţiştii, în vreme ce se repeziră de mulţumire, îi vîrî în mînă apoi au­ — H ei! prin beznă focuri de armă, crezind că
teze pë riéjtbfflji cit ittâl itiiilt de ibcUl spre iişâ care dădea în cealaltă ca­ tomat un fişic de monedă de argint. — Eeeiii — ie răspunse doar fur­ sînt atacaţi. Dar apoi se liriiştisăfă,
cu pricliiâ... bar H-ăvea de-â face cu meră. Aveau pistoalele pregătite. tuna. întoreîndu-se fuga la căsa lui loacfiith.
copii Î — Sus m îinile! Mama lui îl văzu că le primeşte. Aici însă nu mal aveau ce găsi. be
Scăpă fără voie un ţipăt. — U ite-i! Sînt aici în rîpă. cînd se stîrriise zărvâ provocată de
— Haide; iiiişcă ! Obhdli-rie... Să nit Dar câttiera sărăcăcioasă, afară de loachim şi pînă se risipi zăpăceala
faci d itiişcăfe că te-ai făs;,; o masă, patul lui loachim şi o ladă, — Nu!!! bin bezriâ să aUzăau blesteme înfio­ ce-i cuprinsese pe poliţişti, cei din ţtO-
tiu tiiai conţinea nimic şi... pe nimeni. rătoare. Toate lanternele pipăiau cu dul casei îşi putuseră face pierdută
¦boi îl ţihăâti dă itiîriă. Unul de gu­ . — Ei; ciungule ! Unde-i şedinţa ? raZfeie lor slabe fohdul Hpel. Specta­ urma.
lerul jtâihăi. colul ce li se oferi îi făcu să turbe de
loachim făcea pă niznaiUl, ridicînd mînie. Pe camarazii lor îi descoperiră IRIMfE STRAtlT
Căiialţi o luaseră înainte, îrtcunju- diil uineri. rîrid pă rîrtd trilii întinşi, nemişcaţi,
rînd pe nesimţite casa sub scutul nop­ loachim, ca şi cînd nu ar fi ău- alţii zbătîtldu-se îri munca de a se ri­ Lucrările publicate în acea­
ţii, a trosnetelor, şUărâtuliii şl scfişrtă- Locotănentui, poslat îrt mijlociii ca­ zit-o, scrisă tnai departe pe o îiiă a dica, alţii bîjbîind să-şi află drum pe
telor furtunii. merei, făcea semn către doi agenţi, agendei: „Stingeţi toate lanternele. Să unde să urce sus. stă pagfihă sînt scrise de
ârătînd sjlre fentâilă din pat. Amîndoi nu fiţi simţiţi. Veniţi ddpâ mină".
loacHim se fătu la un mbirlănt dât să azvirliră astipra lor1) •Pnnzîndu-le ¦ — Hăi, boilor! Ge vă holbaţi aşa ? ANA SOIT şi IRlMÎE STRAUŢ.
că se împiădică, pentru a putea culege de păr lă triniiră aşa ciiin se aflau, Şi ăl o iiiâ îrlâWie. Facăţi căva şi ne Scoateţi de aici...
aproajte 'goale, pe pbdea, tăcîiidu-Ie să LOcotănăntiil făcu săinn tuturor să-1
neau nu-l lăsaseră să cadă... ţipe de dltrefe şi ruşine. urmeze, dînd ofdin să-i chăide şi pă Era locotenentul.;
ceilalţi din jurul casei.
Ioachiin se sntuci din tiiîna celor ce-l loâchirh ieşi iar în bezna de âfâtă.
Furtuna parcă se mai donidiiSă. ÎVlh
mâi tuna şi nu mai fulgera. Îri schimb
se pornise un virif putărnic, cară vuia
îrifiorăiOr din pădurile apropiată: Óa-
rirăhii însă n-o băgau în seamă, pdr-
riind spre iundul grădinii. Careva din­
tre ei — care crindştăâ probabil iă-
reriul — rărnarcă:
— bar iiă băgă îri rîpă. Ce fcâutăm
acolo?. ». .