Page 55 - 1960-06

9 !DRUMUL; 'SOVÎAtÎSmULUl
— Aâu-ne o altă lampă —
!strigă la un moment dat Tri­
ton spre Iancu, care tocmai a-
ţipise, după ce ore întregi se
zvîrcolise chinuit de durerile
pricinuite de mina umflată.
Suferise insă in tăcere, muşcîn-
du-şi buzele, nelăsindu-i să-i
scape măcar un geamăt,
pentru a nu-şi încurca ortacii.
Trifon trebui să mai strige de
cîteva ori la el, pentru a se
face auzit. Trezindu-se, Horea
nu-şi dădu la început seama
unde se află. îi trebui un efort
puternic de voinţă ca să pri­
ceapă ce i se cere şi altă în­
cordare a creierului pentru a-şi
aminti unde e lampa cerută.
In sfirşit, o găsi şi o aprinse.
Clătinînău-se ca intr-o beţie
veni spre gura suitorului. Vă-
zînău-l pe Trifon cum arată,
bolnavul aproape că se sperie.
Era mai negru de praf şi de căr­
bune, mai rupt şi mai plin de
apă ăecit după un şut. Buzele
îi erau uscate, arse... Horea se
gîndi să-i aducă un picur de
apă. Celălalt păru că-i ghiceşte
gîndul, că mişcă negativ din
cap. Ii luă lampa din mină, şi.
fără a-l mai lăsa să vorbească,
se lăsă să alunece spre băîrî-
nul rămas jos, in beznă.
Acesta se odihnea pe un bo­
lovan, cu capul în miini. Cînd
îl simţi pe Trifon alături în­
toarse iute ochii spre el.
— Ce zici ? Nu-ţi pare că ne
ţine prea mult aerul ? Uite, de
mai bine de opt ore lucrăm
şi încă nu se simte lipsa lui...
Dar de unde vine ? Asta-i în-
trebarea. Ce zici ?
— Ar fi bine să-l întrebăm
şi pe lancu. El a lucrat multă
vreme la aeraj.. Cine ştie...
Poate am dat de capătul pră­
buşirii... De aici o veni aerul...
Bătrinul il prinse de reverul
hainei.
— Ştii ce ar însemna asta ?
Că am scăpat... Şi nu numai
noi. ci şi tipografia...
Tinărul era prea obosit să se
mal bucure. Abia putu schiţa
un zîmbet. Horia era de ace­
eaşi părere. Şi el credea că sint
pe cale de a străpunge zidul
ce le bara drumul spre ziuă.
— Aşa am gînăit şi e u ! Spu-
’se bătrinul. N-ar strica să ne
odihnim puţin...
Trifon se împotrivi doar de
formă.
Acum băură primele înghiţi­
turi de apă — clte trei de că­
ciulă. Pentru a mai alina din
durerile celui rănit, sacrifica­
ră încă puţină apă ca să-i facă
o compresă.
Bătrinul, întins pe spate, di­
rect pe vatra umedă, povestea
o întîmplare din tinereţele lui,
cînd fusese surprins de o sur­
pare asemănătoare împreună cu
alţi opt ortaci. Au. stat atunci
zece zile blocaţi sub pămînt,
incit au ajuns să-şi ronţăie
curelele şt bocancii de foame,
iar in loc de apă lingeau ume­
zeala armăturilor... Vocea se
auzea molcomă, venită ca de
departe, în tăcerea ciudatei lor
închisori. Deodată glasul i se
curmă. Ca la un semn toţi să­
riră în picioare.
— Ce-a fost asta?
O bubuitură surdă răzbătu din­
spre planul înclinat.
— Doar nu...?
Toţi se repeziră val-virtej
spre locul cu pricina. Trifon,
care avea lampa la el, lumină
înclinarea suitorului. Nu se
mai putea vedea ce e jos. Din­
spre locul de unde oamenii ptnă
adineauri scoaseră grămada de
pămînt de alăturea, se înălţa
un fel ele ceafă deasă, un praf
fin, alburiu.
Pînă şi pe faţa încercatului
comunist Vitoşin trecu un mo­
ment o umpră ăc nelinişte, ca
o ştrîngere de inimă.
înfrigurata lor trudă ăe peste
opt ore fusese zadarnică. Bolta
neasigurată cu lemn se pră­
buşise în locul curăţit de ei.
Mina era geloasă ăe prada sa.
Nu o lăsa săn scape uşor.
— Noroc că n-a fost nici unul
dintre noi acolo... ingtnă Trifon. că n-a ajuns
Ar fi fost o jertfă prostească,
fără rost... Eh! Dacă bandiţii
ăştia s-ar fi glnăit puţin înain­
te de a prăbiLşi galeria,sau de eu că a ajuns nu
n-aş fi intîrziat atita...
— Nu-i nimic, linişteşte,-te.
Principalul e să lucrăm in con­
tinuare. Iancule, tu culcă-te.
Noi lucrăm. Nu-i aşa ?
— Lucrăm! rosti surd Tri­
foii, în vreme ce Iancu se în­
depărta spre „patul“ său, as­
cultător ca un copil. Mai avem
încă treizeci de ore de lumină
înaintea noastră şi atîtea alte
zeci de luptat cu întunericul.
Şi bătălia se porni cu mai
multă îndîrjire.
Trecuse o oră, două, opt... Nu
se putea bănui cit, cînd izbucni
un răcnet dinspre locul unde
se afla Iancu. Acesta aprinsese
o lampă ce o avea la îndemînă,
în ciuda liotărîrii lui Vito-
şin şi venea alergînă spre Trifon. tere, pînă la îndîrjire...
In lungul galeriei, prin bezna
ce o despica cu mina ce o a-
vea legată cu eşarfa pe după
gît, părea o ciudată pasăre a
adincurilor, venită ca din altă
lume. Vocea îi răguşise, îngăi-
mă cuvintele, încurcînclu-le:
— Sîntem scăpaţi... încetaţi
lucrul! Sîntem scăpaţi!
Pe Trifon il trecu un fior de
groază. Crezu că înnebunise.
Dar n u ! Spunea adevărul cu­
rat, drumul spre ziuă le era
deschis.
Bătrinul, neştîind ce se pe­
trece sus, de cîteva minute
scutura de chiblă, dină semna­
lul să fie trasă sus încărcătura.
— Aşteaptă! îi strigă Trifon.
— Am găsit, am găsit... in
spatele grajdului se află o ga­
lerie... o galerie veche...
Trifon îl zguduia de umeri.
— Vino-ţi în fire Horea! Vi­
no-ţi în fir e !
— De ce ? De ce ? Spun ade­
vărul, adevărul gol-cjoluţ!
Sîntem scăpaţi... ştii, de
acolo ne vine aerul.. E
o crăpătură în zid. Cum
stăteam culcat, am tot sim­
ţit că la spate mi-e frig... Nu
mi-am dat seama la început...
Apoi... sîntem salvaţi, Trifoane!
E salvat şi materialul partidu­
lui ! Sîntem salvaţi...
Bătrinul care auzise tot, de
jos, ajunse la ei intr-un suflet.
Porni sfoară spre locul arătat,
urmat de cei doi tineri.
Adevărat. Dină la o parte
bandajul de lemn care căptu­
şea pereţii grajdului, în dosul
fostei iesle, aflară un zid de
cărămidă.
— Cum ăe nu mi-am. dat
seama ?! Acesta e un dig din ho.
tarul minei L cu fosta mină V,
închisă acum doisprezece ani de
capitalişti...
Pentru prima dată din tot tim ­
pul cit planase primejdia mor­
ţii asupra lor, Vitoşin lăsă să
se simtă că-i tremură glasul.
Abia intr-un îtrziu, băgind de
seamă semnul slăbiciunii sale,
şi-l drese spunînd pe un ton li­
niştit, cală, ca de atîtea ori
înainte:
— Măi flăcăi, vă mărturisesc
că uneori n-am crezut nici eu
că o să mai apuc dogoarea soa­
relui. Dar acum sint sigur că
razele sale o să-mi mingile iar
creştetul ăsta golaş şi încă
mulţi ani... Măi flăcăi, dac-aţi
şti... La zidirea acestui perete
a lucrat chiar un prieten bun
de.al meu, care după ce mina V
s-a închis şi a fost inundată
a fost azvîrlît în stradă de pa­
troni., incit a trebuit să-şi ia
drămui străinătăţilor, unde s-a
prăpădit neştiut şi nebocit de
nimeni. No, Trifoane, caută se­
curea să vedem ce-i dincolo.
Wr„ 1703
sese, deşi se vedea cit de greu
îi era şi lut.
Iată-l şi acu, cit de greu pă­
şeşte cu piciorul său ăe lemn...
Ştia ce mult suferea in trecut
acest bătrîn de reumatism şl
iată, ,.acum nici un geamăt, nici
Pînă aici cred galeria ăe jos alături. Pune pe umărul cestă- o vorbă nu scăpase. Şi se bă­
Trei comunişti, în timp cc încercau să salveze o tipografie şi planul în­ lalt al meu povara ta să-ţi fie lăceau de atita timp prin mo­
mai uşor şi freacă-i omului cirla acestor subterane, care
apa şi chiar da­ ilegală ascunsă într-o galerie părăsită la mina L. sînt sur­ clinat se um­ tîmplele şi încheieturile mlinii numai bine nu puteau să-i facă!
terefe...
prinşi ele o surpare cauzată de patronii minei la ordinul hitle- pleau... înainte, tot înainte...
e mai mare ăe riştilor. Închişi sub pămînt, cei trei luptători se pare că nu mai — Eu zic să Bătrinul se trase încet şi se
20 ăe centime­ au sorţi de a vedea lumina soarelui. Unul dintre ei, Triton, are rezemă de peretele galeriei, cu — Poc!
tri,.. chiar un moment de slăbiciune, renunţînd la gîndul de a lupta spargem pînă cel leşinat sprijinit ăe el şi Ce.a fost asta ? fştin îşi scu­
pentru viaţă, dar îşi revine repede, mai aies cînd vede că la bază zidul, piesele „Bostonului“ pe umeri. tură capul, holblnd ochii.
Tinărul arti­ ortacul său Iancu, deşi rănit, cu o mină ruptă, nu şi-a pierdut văd că mai e In frunte i se făcuse un cucui
ficier îi întin­ cumpătul. încercatul comunist Vi toşin le dă speranţe că vor loc dincoace... — Aşa... Bine... Trage bine, cit o nucă. Galeria începea să
se în tăcere răzbi, vor scăpa şi din această încercare. Cu el în frunte încep fără teamă, trebuie să-şi revi­ nu mai arate atit ăe bine ca
toporul. Bătri­ munca de deblocare a galeriei surpate. Munca merge bine, spe­ — Bine ! il a- nă... Dă-i şi cîteva palme, uşor, la început. Presiunea o strlmta-
nul îl luă şi, ranţele se măresc. probă Vitoşin pe peste obraji... A.şa... acum aplea- se în unele locuri aproape pînă
că-te, ia în pumni nişte apă şi la faţa apei, obligîndu-i pe oa.
căutînă locul Trifon. Să ne stropeşte-l... Bine... lacă-şl re­ meni să meargă cocoşaţi... To­
vine... Ei, flăcăul tatii, înviaşi? tuşi încă nu desnădăjduiau...
mai şubred al grăbim însă...
Intr-adevăr, Iancu deschise înainte, înainte...
zidului, pe unde se strecura ăe somnolenţă, în care realita- După ce făcură toate acestea, ochii, bolborosind ceva. Pricepu
repede ce i se întîmplase. în­ Aerul îl simţeau tot mai tare.
aerul dincoace, sub ochii ceţpr tea se împletea cu ficţiunea, şi apa încetă să mai curgă, a- cercă să schiţeze un zîmbet Un curent puternic li bătea in
vinovat pe faţa-i palidă, gălbuie. faţă, cheminău-i in direcţia lut.
doi începu să /lovească, iutii Vise groaznice începuseră să-ii jungînd la acelaşi nivel peste Trecuseră prin faţa multor ga­
— Tovarăşi, lăsaţi-mă aici. lerii, dar toate erau moarte, fă­
încet, cu grijă, apoi mai pu dea tîrcoale. Se vedea cînd în­ tot bătrinul dădu semnalul. Vă fac prea multe greutăţi. Vă ră aer, îndrumînă spre adine...
rog, părăsiţi-mă... Vă întoar- încă nu întîlniserâ nici un sui­
ternic, tot cu mai multă pu­ gropat de viu sub pămînt, cină Plescăind cu picioarele prin ce-ţi mai tirziu după mine... tor, nici o galerie îndreptată
spre blocurile estice, pe unde
liber, la suprafaţă, hăituit de apă, pătrunse primul în gale­ Vorbele omului sunau ciudat- bătrinul ştia că se află gurile
in tăcerea încremenită a aces­ de mină de la suprafaţă.
Loviturile cădeau ritmic pe copoii poliţiei şi ai siguranţei... ria cea veche. In spate purta tor subterane. Dar nici unul
nu le luă în seamă. înainte, tot înainte...
zid, stîrnind ecouri surde prin Se văzut la un moment dat talpa maşinii de tipărit, de care
Orele le-a mîncat timpul ăe
cotloanele întunecate ale sub­ chiar închis, într.o temniţă u- erau legate cu sîrmă valurile, parcă nici n-ar fi fost. Oame­
nilor li s-a¦stins şi lampa cea
teranului. încet, încet, cărămi­ meclă, plină ăe păianjeni şi şo­ minerul şi farfuria pentru cer­
zile cimentate începură să cra­ bolani, cu un bolovan încălzit neală. Partea mobilă a presei,
pe, apoi să se sfarme, sub mu­ în foc pus să-i strivească împreună cu rama formelor şi
chea securii înguste de miner. mina... Călăii îl înconjurau. săculeţii cu litere rămăseseră în
Cînd osteni, bătrinul întinse to­ — Nu spun nimic, nu ştiu ni­ seama lui Trifon, care încheia Trifon între timp făcu semn de-a treia. Au aprins-o pe cea
porul lui Trifon. Apoi, cină mic, degeaba mă chinuiţi... Sînt şirul, după Iancu, purtătorul
răzbătură pînă la ei ecourile comunist. Ei şi? Vă ustură vor­ lămpii şi al bidoanelor cu apă.
stîrnite ăe lovituri în partea bele melc ?! Şi-aşa aţi pierdut Drumul prin galeria veche era bătrinulut să-i lase lut întreaga de-a patra, pe ultima. Au băut
cealaltă, bătrinul il prinse de războiul... Noi o să învingem...
mină. Şi la noi in tară tot noi o să destul de anevoios, deşi lem­ maşină şi să-l ta in grija ca pe şi ultimul strop ăe apă din bi­
năria de susţinere se păstra
— S ta i! Ultima lovitură încă bine. Oamenii, obosiţi, flă- rănit. , doane. Setea i-a făcut să bea
vreau s-o dau eu... mînzi şi pe deasupra împovă­ Acum, bătrinul mergea şchio- 1 chiar din apa pe care o călcau
Trifon îşi simţi umărul strîns raţi cum se aflau, trebuiau să în picioare... Dar asta nu contea­
Fragment de nuvelă păţind în faţă. Lampa i se bă­ ză... Sint bucuroşi că au simţit
ca intr-un cleşte ăe lancu Ho­ lupte şi cu apa ce le bătea lăbănea pe piept, în timp ce-l
rea, care de emoţie uitase de de Irimie Şiră uf genunchii, cu mîzga groasă de sprijinea pe lancu. In urma şuviţa ăe aer coborltă spre el
durerile rănii. Spărtura în zid noroi ce le încleia picioarele, de la ziuă. Desluşiră in ea toate
se lărgea cam la un metru de depusă îînn decursul celor sa Trifon simţea că nu T/iCli aromele minunilor pămtntulut
vatră, chiar în centrul digului. 12 ani pe vatra galeriei
A mai rămas o lovitură, încă o fim învingătorii... Degeaba mă inundate. Şi-apoi nici aerul nu rezistă nici el mult. 11 răzbise de la suprafaţă: mireasma flo­
lovitură... Ultima, care frînse chinuiţi, n-am să spun unde-i era chiar ozonat, deşi era des- rilor şi a finului proaspăt co­
cu totul rezistenţa zidului, îi tipografia... Aha! Vreţi să mă foamea şi cheltuiala de energie sit, şopotul pădurilor şi al mii­
făcu pe toţi să scoată un stri­ înecaţi ? Ce-mi p a să ! Am vă­ a clipelor groaznice prin care lor de gîngănii adăpostite sub
găt. Dar nu de triumf. Prin zut altele şi mai şi... Am scă­ trecuse.. Dar nu voia să se dea poala lor, reavănul din rouă
spărtura digului năvăli cu şu­ pat dintr-o mină inundată... dimineţilor mijite în poienile
ier asupra lor un şuvoi puter­ Dar de aici... Brr, ce rece c
nic de apă rece, izbinău-i drept a p a ! Ah... ¦ munţilor (unde deseori tovară­
in fa ţă ..
Iancu se trezi intr-o beznă şii lor se intîlneau in şedinţe
— Am căzut din lac în p u ţ! completă, căzut ăe pe seîndu- ilegale), cîntecul păsărilor li­
— Repede, să astupăm spăr­ rile ce-i ţineau loc de pat, în mo­
bere. tăria fumului scăpat din
tura pînă nu o lărgeşte pre­ coşurile caselor...
siunea...
cirla de pe vatră, înţepenit de înainte, înainte... Drumul spre
— Nu mai e nevoie... frig. Alături auzea răsufla­
intr-adevăr, şuvoiul murdar rea egală a ortacilor şi în faţă ziuă e scurt. Se apropie ăe
de apă ţişnit din galerie se susurul monoton al apei scur­
subţîase, devenind tot mai slab. sfirşit. Nu mai e mult. Iată, o
— Am nimerit chiar la nive­ se din galeria învecinată. Dar spune răspicat mîngiierea palei
lul apei... S-o lăsăm să curgă de văzut nu putea vedea nimic.
calde venită în întîmpinarea
lor ăe la ziuă...
— Cine ştie de cit timp s-o înainte, înainte...
fi stins lampa. De-acum galeria pe care ni­
meriră urca în pantă dulce, scă­
J \ - »-.Ci • •>
Se sculă anevoie în picioare,
cit mai are de curs şi să ne sprijinindu.se în mina teafără paseră de apă, de mocirlă... Pe
aproape, undeva pe aproape se
salvăm lucrurile între timp... şi căută pe bîjbute o lampă, află galeria salvatoare... lat-o !
Au ajuns şi la ea. E plină de
T/ifon, ajutat pe cit putea şi 4’~° riprindă. La început n-o gă~ moloz, fără scări, cu poăitura
si ăecit pe cea ce se stinsese
de lancu, luase deja măsuri mai înainte. Se chinui mult cu şi grinzile rupte, înfundată pe
pentru a pune in siguranţă ali­ ea, ţinind-o între genunchi, in- alocuri... Dar ce contează asta...
mentele, lămpile de rezervă...
Toţi urcară apoi piesele „Bos­ toreînd de un buton cu mina Principalul e că trăim, că ne­
tonului“, pe masa improvizată dreaptă, pînă îşi dădu seama
intre cei doi stîlpi. Vatra gale­ de greşeală. Mai pierdu din am făcut datoria de oameni,
riei se transformase intr-o ade­ vreme pînă află altă lampă şi de comunişti.
vărată mocirlă. In dreptul mu­ pînă reuşi s-o facă să lumineze.
şuroiului de piatră şi pămînt — Chiar mîine le vom trimite
scos din planul Iman se for­ Apa crescuse mult cit ăor- minerilor primele manifeste.
mase o baltă pînă la genunchi. miseră. Nu mai era timp ăe
stat. Cei trei se odihneau in gura
mult căutatei galerii de aeraj.
Trifon trebui să treacă prin ea — Tovarăşi, sus... Uitaseră de toate. Principalul
era acum că tot ceea ce a fost
pentru a scoate din hornul sui­ Trebui să-i scuture de umăr. greu a trecut.
torului fosta lor „cliiblă“, lă­ Vitoşin se arătă supărat: — Chiar de mîine începem...
zile, curelele şi sirma din care — Cum de-am putut dormi repeta în neştire bătrinul, pri-
vindu-şi cu dragoste ortacii a.
o confecţionaseră. Pe cînd se atit ? ăormiţi direct pe vatră. Ungă
întoarse cu ele, apa încetase — Da, am dormit cam mult. tul de acceptabil. Aşa cum se de gol. De aceea rămase la ur- maşina tipografică salvată cu
să mai curgă de după dig. A trebuit să aprind cea de-a afla era ăe-ajuns pentru a le , mă. Lupta din greu să învingă atîtea riscuri. Se sculă în pi­
treia lampă... oboseala, somnolenţa ce puse­ cioare. făcînă ciţiva paşi prin
Bătrinul începuse să schim­ da şi mai multe speranţe, în- se stăpinire pe el. Ceea ce-i dă­ faţa celor adormiţi, apoi se a-
be compresele ăe pe mina în­ — Deci a trecut o zi şi o semnlnă că undeva destul ăe dea curaj nu era doar nădej­ Plecă cu grijă asupra lor, scu-
vineţită a lui Iancu, ¦stînd pe noapte de cînd sîntem închişi aproape trebuie să se afle o dea că în curind va răzbi la turîndu.i uşor de um eri:
nişte butuci. aici. Măi flăcăi, cred că nu galerie de aeraj ce duce la su­
mai e locul să lungim vorba, prafaţă. Această galerie urma ziuă, cit exemplul bătrinului co­ — Sculaţi, tovarăşi... e
— M-am uitat dincolo. Se pa­ ştiţi ce avem ăe făcut, ştiţi ce să fie găsită ăe acum încolo... timpul...
re că apa nu e atit ăe mare, ne aşteaptă... munist ce-l avea în faţă, care
vom putea trece... E drept, o Doar vreo sută de metri
să ne udăm puţin la . unghii, Trifon mormăi. parcurseră cei trei prin gale­ în tot timpul acesta nu se plîn-
dar altfel nu se poate. — Ce să mai vorbim ? Lăr.r ria trezită la viaţă de suflarea
— Pff... răsuflă obosit Tri­ gim spărtura şi pornim la drum. lor precipitată, de clifăitul pi­ La Muzeul reg io nal
fon, aşezînău-se alături. Mă Şi punîncl mina pe secure, cioarelor în mers. Deodată, S-a deschis secţia de istorie.
taie o foame... se duse întins spre zid. lampa purtată de Iancu începu
— Şi eu am. nişte ameţeli... Ciocnetele fierului cu cimen­ să-şi tremure lumina.
făcu Iancu. Noroc că durerea tul şi cărămida stîrniră ăe da­ — Doar n-au trecut cele zece contemporană
ăe la mină mi-a mai trecut... ta aceasta un ecou prelung ore... vru să spună bătrinul,
— Ilm ! Da... ţi-a trecut. Dar dincolo. Loviturile ţinteau par­ crezţnă că-i pe cale să se stin­ In cinstea celui de-al III-lea Con­ socialiste, cu măreţele transformări ce
gres al P.M.R., Muzeul regional Hu- au avut ioc în regiunea noastră pe
cit ce-om ajunge la ziuă, primul tea ăe jos a digului, făcîndu-se gă, dar numai apucă. Simţise nedoara-Deva a deschis ieri secţia drumul creării industriei socialiste şi
de istorie contemporană. al transformării socialiste a agricul-
drum ce o să-l faci va fi la un loc apei să curgă dincoace, pen­ că ceva se petrece în spatele turii. Sînt viu redate aspecte ale mun­
Noua secţie este organizată în cinci , cii pline de succes în domeniul elec­
doctor, în vreme ce noi o să tru a-i scădea nivelul, înles- său. Intorcîndu-se îl văzu pe încăperi, cuprinzînd aspectele princi­ trificării, al industriei cărbunelui, al
pale ale luptei pline de jertfă şi vic­ industriei siderurgice hunedorene, in­
punem în siguranţă tipografia... nindu-le oamenilor trecerea. Iancu cit era de lung, atîrnînd torii ale clasei muncitoare de la noi, dustriei constructoare de maşini, in­
precum şi realizările regimului de de­ dustriei uşoare, comerţului etc.
No, şi acum să lăsăm palavre­ — Atenţie! ca mort în braţele scurte mocraţie populară în domeniul indus­
triei, agriculturii şi social-cultural. O încăpere este destinată prezen­
le. Să vedem ce se aude cu La o izbitură mai puternică, ale lui Trifon. Lampa agăţată tării succeselor obţinute pe calea
Panourile şi vitrinele înfăţişează fo­ transformării socialiste a agriculturii.
primul. ajutată şi de presiunea apei, de haină i se bălăbănea pe tografii, texte, documente, scrisori, pie­ Aici sînt expuse realizările din gos­
se originale, machete şi hărţi refe­ podăriile agricole colective, soiuri a-
Deşi erau lihniţi, mestecau o porţiune mare se desprinse piept, odată eu capul ce-i a- ritoare la cele mai de seamă eveni­ lese de cereale, fructe, legume etc.
mente din istoria mişcării muncito­
anevoie. Plinea o simţeau cle­ din zid. Oamenii săriră la o tirna moale într-o parte. reşti din ţară şi regiunea noastră. Este Expocită se încheie cu realizările
înfăţişat întregul drum glorios stră­ regimului democrat-popular în dome­
ioasă, slănina aţoasu, apa săl­ parte, lăsind loc valurilor în­ — A leşinat. bătut de clasa muncitoare, condusă niul social-cultural, cu reflectarea u-
de Partidul Muncitoresc Romîn. nităţli frăţeşti a ţărilor din sistemul
cie... spumate să curgă pe lingă ei, — 'Mi-e teamă ăe cangrenă... lagărului socialist şi cu succesele ob­
Sînt amplu şi sugestiv documen­ ţinute de Uniunea Sovietică în ca­
— Mîncaţi. mineaţi, nu vă spre planul înclinat din fundul — S-ar putea să nu fie din tate greva generală din 1920, crearea drul planului sepfenal în toate dome­
Partidului Comunist din Romînia, e- niile de activitate.
îmbiaţi. Să îmbucăm tot ce a- galeriei. cauza mlinii... Gazele!!! roiciie lupte ale minerilor de Ia Lupeni
din august 1929, marile lupte greviste tnfăţişînd perioada de prefaceri re­
vem : doar cu apa să fim mai — De acum putem trece din­ Bătrinul îl privi ţintă pe Tri­ ale petroliştilor şi ceferiştilor din fe­
bruarie 1933 conduse de partid, lupta voluţionare şi lupta clasei muncitoa­
zgîrciţi... Apoi ne culcăm... colo — făcu g rifo n , ştergînău- fon. poporului împotriva dictaturii militaro-
fasciste, victorioasa insurecţie de la 23 re condusă de partid, noua secţie a
— Cum ?! şi sudoarea ăe pe gît. — Să vedem ! Controlează August 1944, ca şi lupta maselor popu­
muzeului regional constituie un sprijiR
— Da, ne culcăm... Nu vă ui­ — Aşteptăm pînă se umple metanul.
preţios dat oamenilor muncii, în ri­
taţi la mizeria ce a făcut-o apă galeria ăe jos, planul înclinat Lăsînău-l pe lancu în grija
aici. Scoatem cîteva scinduri de şi prima parte a galeriei, îl lui Vitoşin. tinărul ridică încet
bandaje din galerie şi le aşe­ linişti bătrinul. Cine ştie cit lampa de la baza galeriei spre
zăm peste butucii ăştia... Tre­ avem ăe mers prin apă... Aşa tavan. Celălalt urmărea cu su­
buie să prindem puteri. Greul că dacă o s-o avem mai scă­ fletul la gură oscilaţiile flăcării
de-abia acum începe. Cine ştie zută în cale nu-i rău... lămpii, cu teamă că va vedea
cit o să avem ăe furcă cu apa — 'Mi-e teamă că iar începe infricoşătoarea pară albăstrie,
asta... febra, spuse abia auzit Iancu. vestitoare a metanului. Cînd
Patul îl meşteriră repede, în- — Curaj7 mai avem o ţiru- lampa ajunse Ungă tavan, o-
tinzînău-se unul lingă altul pe că şi am răzbit la ziuă... O să raul răsuflă uşurat.
scindările umede, cu o grabă te ducem la doctorul nostru, ai — Nu-i metan... Atunci în­
uşor înţeleasă. Bătrinul şi Istin să te faci bine şi-o să mai seamnă că-i vorba numai de un
adormiră aproape imediat. Ian­ siringi încă multe fete de mij­ obişnuit rău de aăîncime, lesne lare împotriva reacţiunii şi pentru în­ dicarea nivelului lor ideologic, în în­
cu însă stătea ca pe jăratic, loc cu mina asta... de înţeles în situaţia noastră. făptuirea reformelor ce au avut loc în­ tărirea combativităţii revoluţionare şi
simţind cum i se ridică febra, Şuvoiul ăe apă se sublia în­ Iată cc ai de făcut. înfige cîr- tre anii 1945—1948. educarea în spiritul unui fierbinte pa­
încet, încet, căzu intr-un fel cetul cu încetul, pe măsură ce ligul lămpii într-un siîlp ăe Secţia cuprinde şi etapa revoluţiei triotism şi internaţionalism proletar,'