Page 83 - 1960-06

Pag. 4-a
Pentru de2voltarea industriei cauciucului sintetic şi a altor
produse de sinteză, se prevede, în afara marelui complex petro­
chimic de la Borzeşti care va intra treptat în funcţiune cu înce­
pere din anul acesta, şi pe lingă lărgirea capacităţilor de pro­
ducţie în întreprinderile existente, punerea în funcţiune a unui
nou complex petrochimic la Ploeşti şi începerea construcţiei
unei noi fabrici de cauciuc sintetic, înlocuitor al cauciucului na­
tural. Este în curs de construcţie o fabrică moderna de anvelope
la Bucureşti, cu o capacitate de 1 milion anvelope pe an, care,
împreună cu capacităţile existente, va acoperi toate nevoile ţării
şi va crea disponibilităţi pentru export.
Prin terminarea combinatului de la Săvineşti şi construirea
unei fabrici de fibre artificiale la Brăila, se vor lărgi producţia
şi sortimentul firelor şi fibrelor chimice, necesare industriei tex­
tile, ajungîndu-se în 1065 la 47.000 tone, dintre care 13.000 tone
de tip relon şi rolan şi circa 34.000 tone fibre şi fire pe bază de
celuloză.
Ţinind seama de utilizarea tot mai largă a maselor plastice
şi a răşinilor sintetice în industriile constructoare de maşini,
lemnului, în construcţii, la ambalarea produselor şi la fabricarea
bunurilor de consum, producţia acestor materiale va ajunge în
anul 1065 la peste 95.000 tone. Va fi dezvoltată producţia unui
sortiment variat de asemenea produse, printre care policlorura
de vinii, polietilena, acetatul de vinii, polistiren şi altele.
O mare dezvoltare va cunoaşte industria de celuloză şi semi-
celuloză, a cărei producţie va creşte de peste 4,5 ori, asigurînd
integral necesităţile producţiei de hîrtie, celofibră, vîscoză şi
cord ; producţia de hîrtie va creşte de aproape 3 ori.
Corespunzător necesităţilor crescînde ale industriei de celu­
loză şi hîrtie se prevede lărgirea bazei de materii prime cu plante
anuale şi lemn de foioase. Se va tripla capacitatea de producţie a
Fabricii de celuloză pe bază de stuf ce va intra în funcţiune anul
acesta la Brăila ; se va construi încă o fabrică de celuloză şi hîr­
tie pe bază de paie, în afară de cea de la Constanţa, caz-e a în­
ceput recent să producă, precum şi o fabrică de celuloză şi hîrtie
din lemn de foioase. Prin punerea în funcţiune a fabricii de celu­
loză şi hîrlie din lemn de răşinoase de la Suceava, în curs de con­
strucţie, şi prin realizarea unei capacităţi de încă 100.000—
120.000 tone celuloză, se vor putea obţine variatele sortimente
de hîrtie cerute de economia naţională.
în ECONOMÍA FORESTIERA obiectivul principal este
refacerea şi valorificarea cit mai înaltă a patrimoniului fores­
tier, care constituie una din cele mai preţioase bogăţii ale pa­
triei noastre.
Nevoile sporite de material lemnos ale economiei vor fi
asigurate prin gospodărirea raţională a fondului forestier, prin
valorificarea superioară şi complexă a.masei lemnoase, precum
şi prin reducerea consumurilor exagerate şi neraţionale în toate
ramurile economice. Se vor mări resursele de lemn prin intensi­
ficarea operaţiunilor de îngrijire a pădurilor, extinderea cultu­
rilor de specii repede ci-escătoare şi mai ales prin reducerea sim­
ţitoare a pierderilor în procesul de exploatare şi industrializare.
Vor fi executate lucrări de împădurire pe o suprafaţă de
peste 400.000 hectare, luîndu-se măsuri de îmbunătăţire a cali­
tăţii şi de reducere a costului lucrărilor şi concentrîndu-se
activitatea în perimetrele silvice, fără diminuarea suprafeţelor
păşunilor şi fîneţelor.
Piei’derile în exploatări vor trebui reduse sub 4 la sută,
prin aplicarea de măsuri organizatorice, folosirea mijloacelor
mecanice şi dezvoltarea căilor de transport forestier.
Industrializarea lemnului va fi cpneentrată în combinate cu
profil complex, care, pe lîngă prelucrarea lemnului rotund în
cherestea, placaj, furnir, parchete, mobilă, vor valorifica deşeu-
rile provenite de la aceste produse, precum şi lemnul de mici
dimensiuni şi de calităţi inferioare, în vederea fabricării plăcilor
aglomerate şi fibreiemnoase, — produse valoroase cu o largă
întrebuinţare.
Planul de 6 ani prevede dublarea producţiei INDUSTRIEI
UŞOARE ŞI ALIMENTARE.
Producţia de ţesături va creşte la 540—550 milioane metri
pătraţi (de 1,9 ori faţă de 1959), de tricotaje la peste 70 milioane
bucăţi (de peste 2,3 ori), de încălţăminte la 45 milioane perechi
(de 1,6 ori), de confecţii de peste 2,4 ori.
Vor fi construite şi reutilate un număr însemnat de între­
prinderi textile, de confecţii, încălţăminte şi altele.
Capacităţile filaturilor de bumbac vor c-reşte cu circa 65 la
sută, iar producţia lor se va mări de la 40.000 tone fire în 1959
la 80.000 tone fire în 1965, faţă de nurnui 1C.50C tone fire in
anul 1938.
In filaturile de lînă pieptănată, capacităţile vor creşte de 2,3
ori faţă de anul 1959, eliminîndu-se strangularea care frîna
producţia de ţesături de lînă ; producţia va spori de la 4.700
tone fire la circa 12.000 tone în anul 1965, în timp ce în 1923
ea era de numai 1.200 tone.
Capacităţile ţesătoriilor de bumbac, lînă, mătase şi in vor
spori de 1,7 ori faţă de 1959 şi vor produce de 4,2 ori mai multe
ţesături decît în 1938.
In industria tricotajelor, capacităţile vor creşte de 2,2 ori
faţă de.cele existente la sfîrşitul anului 1959.
Se prevede instalarea a 26 linii tehnologice moderne pentru
producţia încălţămintei de piele, astfel ca 45 la sută din pro­
ducţia prevăzută în anul 1965 să fie realizată cu utilaje moderne
de înaltă productivitate.
Industria uşoară va fi înzestrată cu utilaj modern, care va
asigura mărirea producţiei, creşterea importantă a productivi­
tăţii muncii, preluerai'ea în produse finite superioare a mate­
riilor prime naturale şi sintetice, îmbogăţirea sortimentului şi
îmbunătăţirea în continuare a calităţii produselor.
în vederea sporirii consumului de produse alimentare al
populaţiei şi îmbunătăţirii structurii lui, producţia industrială
de carne va trebui să crească la peste GOO.OOO tone (de circa
2,5 ori), de peşte la 70.000 tone (de 3,5 ori), de ulei comestibil
la 200.000 tone (de 3,3 ori), de unt la 30.000 tone (de 2,7 ori),
de lapte de consum la peste 5 milioane hectolitri (de peste 4
ori), de zahăr la 460.000 tone (de 1,9 ori).
în cursul planului de 6 ani, industria alimentară va deveni,
praciic, o industrie nouă, la nivelul ultimelor realizări ale
tehnicii, cu un grad avansat de automatizare. Vor intra în
producţie 4 fabrici de zahăi-, din care două în toamna aceasta,
precum şi fabrici de ulei, pere, abatoare moderne, înzestrate cu
secţii de preparate de carne, noi linii automate de conserve de
legume şi fructe, fabrici pentru industrializarea laptelui, moi'i
şi fabrici de piine, instalaţii moderne de vinificare şi de con­
servare a vinului ş! altele.
Ţinind seama că ţara noastră dispune de un fond piscicol
de peste 700.000 ha., prevederile planului cu privire la dez­
voltarea pisciculturii sînt pe deplin realizabile prin înfăptuirea
unor măsuri de amenajare şi exploatare raţională a bunurilor
piscicole, treeîndu-se la o piscicultura dirijată, cai-e să permită
obţinerea unei producţii sporite an de an.
întrucît în prezent circa 80 la sută din producţia de peşte
provine din lunca inundabilă şi Delta Dunării, este necesar să
se întocmească, pînă la sfîrşitul anului 1980, schiţa planului de
amenajare complexă a acestora, ţinind seama de interesele
divei’selor sectoare - piscicol, agricol, stuficol şi silvic - şi să se
treacă la executarea lucrărilor.
Vor trebui luate măsuri pentru punerea în valoare a iazu­
rilor, bălţilor şi eleşteelor, a căror suprafaţă totală depăşeşte
40 mii hectare, asigurîndu-se întreţinerea lor sistematică şi
fui-ajarea peştelui într-un număr cit mai mare de eleştee şi
iazuri. Se vor realiza noi amenajări pe terenuri nepotrivite
pentz-u agricultură.
Totodată, trebuie să se amenajeze pepiniere pentru furni­
zarea puietului de peşte necesar popularii tuturor bunurilor
piscicole.
Prin aplicarea melodeloi- de piscicultura avansate şi prin
folosirea în mod cît mai judicios a fondurilor de investiţii
de aproximativ 500 milioane lei, prevăzute în planul de 6 ani,
se vor pune în valoare posibilităţile însemnate ale acestui
sector, pentru îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei.
Pentru a se asigura conservarea şi menţinerea calităţii pro­
duselor alimentare, se prevede dezvoltarea considerabilă a
reţelei frigorifice, alocîndu-se în acest scop suma de 1,3 mi­
liarde lei.
Se vor construi noi antrepozite frigorifice generale şi spaţii
frigorifice pe lîngă fabrici şi depozite de produse alimentare,
în suprafaţă totală de circa 100.000 metri pătraţi.
Parcul de vagoane izoterme va creşte de la circa 490 bucăţi
la circa 2.000 bucăţi ; fabricile de prelucrare a laptelui şi a
cărnii vor primi peste 1.000 bucăţi cisterne şi autodube izo­
terme şi frigorifice pentru deservirea reţelei comerciale.
Magazinele de desfacere, precum şi creşele, căminele, spi­
talele vor fi înzestrate pînă în 1965 cu circa 24.000 agregate,
DRUMUL SC Ci ALISMULUÎ
dulapuri şl vitrine frigorifice. Producţia de frigidere casnice
va ajunge la 50.000 bucăţi în 1965.
întreprinderile producătoare vor trebui să dea cea mai mare
atenţie însuşirii de tipuri perfecţionate şi economice de agre­
gate şi instalaţii frigorifice. Pentru a preveni pagubele însem­
nate pe care economia le-ar putea suferi din cauza unei in­
suficiente dezvoltări a reţelei frigorifice, vor trebui găsite po­
sibilităţi pe măsura îndeplinirii planului, în vederea accen­
tuării efortului în acest sector.
In industria producătoare de bunuri de consum este necesar
să existe o preocupare permanentă pentru lărgirea conside­
rabilă a sortimentelor şi îmbunătăţirea lor, pe baza cunoaşterii
gustului şi cerinţelor consumatorilor, introducerea semifabri-
cării şi a preambalării produselor alimentare şi prezentarea
lor într-o formă cît mai atrăgătoare.
^ O problemă centrală a întregii economii, căreia trebuie
să-l acordăm cea mai mare atenţie în etapa actuală, este
îmbunătăţirea permanentă a calităţii produselor. în pe­
rioada 1956—1959 au fost obţinute succese însemnate în dome­
niul îmbunătăţirii calităţii oţelurilor aliate şi a laminatelor, a
maşinilor, materialelor de construcţii şi alţele. în industria
bunurilor de consum s-a îmbunătăţit calitatea unor produse
textile şi alimentare, lărgindu-se sortimentul şi creîndu-se un
mare număr de articole şi modele noi.
în acelaşi timp însă, trebuie spus că se mai fabrică o serie
de produse de calitate slabă, cu durabilitate redusă, care au
adus greutăţi şi pagube economiei naţionale şi care provoacă
nemulţumirea îndreptăţită a oamenilor muncii.
Din păcate, se mai găsesc cadre de conducere din economie
care nu cunosc şi nu se interesează de performanţele, calita­
tea şi aspectul produselor fabricate în alte întreprinderi şi în
străinătate, dau dovadă de conservatorism în loc să aibă o
atitudine critică faţă de producţia realizată, nesocotesc disci­
plina de stat şi interesele superioare ale economiei naţionale,
cît şi cerinţele oamenilor muncii de a se fabrica produse de
înaltă calitate şi durabile.
Conducerile ministerelor şi ale întreprinderilor sînt datoare
să înfăptuiască un complex de măsuri pentru îmbunătăţirea
calităţii produselor, ca preocupare imediată şi permanentă în
toate ramurile industriale.
Este necesar să lucrăm în aşa fel îneît mărfurile fabricate
în întreprinderile noastre să dea o mare satisfacţie oamenilor
muncii care le-au produs sau le folosesc, iar buna calitate a
produselor, „marca fabricii“, să devină un titlu de onoare pen­
tru colectivele tuturor întreprinderilor din ţara noastră.
A g r ic uIt ur a
Tovarăşi,
Profunde schimbări social-economice au avut loc în ultimii
ani în viaţa satelor. SECTORUL SOCIALIST DIN AGRI­
CULTURA CUPRINDE PESTE 81 LA SUTA DIN NU­
MĂRUL GOSPODĂRIILOR ŢĂRĂNEŞTI ŞI DIN SU­
PRAFAŢA ARABILĂ A TĂRII. (Aplauze puternice). A
FOST LICHIDATA CHIABURIMEA. CEA MAI NU­
MEROASA CLASA EXPLOATATOARE, DESFIINTIN-
DU-SE ASTFEL ULTIMELE FORME DE PROPRIETA­
TE _CAPITALISTA IN AGRICULTURA. (Aplauze).
Numărul familiilor ţărăneşti cuprinse în sectorul socialist
a crescut de la 382.000 în 1955, la 2.920.000. Gospodăriile agri­
cole de stat, gospodăriile colective şi întovărăşirile agricole
deţin astăzi o suprafaţă de 8 milioane hectare teren arabil.
Folosind condiţiile naturale şi economice favorabile dezvoltării
principalelor ramuri ale agriculturii, mecanizării complexe a
lucrărilor, unităţile agricole socialiste obţin an de an recolte
bogate.
Au mai rămas în afara sectorului socialist aproximativ
680.000 familii, mai puţin de o cincime din totalul familiilor
ţărăneşti, cu o suprafaţă de 1,8 milioane hectare, îndeosebi în
localităţile de munte. Datorită puternicei atracţii exercitate de
sectorul socialist-cooperatist în plină dezvoltare, şi aceste gos­
podării individuale se îndreaptă spre agricultura socialistă.
In procesul acestor transformări revoluţionare, care au
schimbat din temelii înfăţişarea satului, se formează o clasă
nouă, ţărănimea colectivistă, prietenă şi aliată de nădejde a
clasei muncitoare, se dezvoltă conştiinţa socialistă a maselor
ţărăneşti, se întăreşte şi se ridică pe o treaptă mai înaltă alianţa mijloacelor mecanizate şi a îngrăşămintelor chimice şi orga­
muncitorească-ţărănească. (Aplauze puternice).
Hotărîtor pentru rezultatele obţinute în construcţia socia­
listă în agricultură şi în primul rînd in dezvoltarea sectorului
colectivist, a fost puternicul sprijin acordat ţărănimii de statul
democrat-popular prin mijloacele mecanizate ale staţiunilor de
maşini şi tractoare, cadre de ingineri şi tehnicieni agricoli,
prin credite, materiale de construcţii, seminţe selecţionate, ma­
terial săditor pomi-viticol, animale de rasă şi altele. Numai în
anii 1956—1959 investiţiile pentru agricultură din fondurile sta­
tului s-au ridicat la 8,6 miliarde de lei.
Pentru ca intensificarea mecanizării agriculturii — care este
însoţită de reducerea numărului de vite de muncă — să nu
ducă la scăderea numărului de bovine, partidul şi guvernul au
luat măsuri de sporire a cointeresării ţărănimii în creşterea
animalelor de producţie, ceea ce a dus la mărirea şeptelului.
Rezultatele obţinute de gospodăriile agricole colective, şi
îndeosebi de gospodăriile fruntaşe, în creşterea producţiei şi
ridicarea nivelului de trai al colectiviştilor, exercită o puternică tone, din care 27.000 tone lînă fină şi semixină.
influenţă asupra întovărăşirilor şi grăbesc transformarea aces­
tora în gospodării colective.
Este suficient să arătăm că numai în cursul anului 1959 şi
în primele 5 luni ale anului 1960 au trecut la gospodării colec­
tive un număr de 2.516 întovărăşiri, cu o suprafaţă totală de
1.026.000 hectare.
Totodată, în ultimii ani, se manifestă tendinţa gospodăriilor
colective mici de a se uni în gospodării colective mai mari,
care creează condiţii mai bune pentru folosirea raţională a pă-
mîntului, pentru aplicarea mei odelor agrotehnice înaintate, uti­
lizarea mai eficace a mijloacelor mecanizate şi dezvoltarea
multilaterală a producţiei agricole vegetale şi animale. In toate
regiunile ţării există astfel de gospodării colective, iar numă­
rul lor este în creştere.
Experienţa arată că cele mai bune rezultate economice sînt
obţinute de gospodăriile colective care au o suprafaţă în jurul
a 1.500—2.000 hectare, în funcţie de zonele naturale şi econo­
mice, de condiţiile locale şi caracterul producţiei. Aceste gos­
podării colective au o productivitate ridicată la hectar, obţin
recolte bogate, dezvoltă avutul obştesc şi asigură creşterea con­
tinuă a veniturilor colectiviştilor.
Transformarea întovărăşirilor agricole în gospodării colec­
tive, unirea gospodăriilor colective mici în gospodării colective
mai mari, întărirea economico-organizatorică şi dezvoltarea lor
multilaterală, constituie un proces unic neîntrerupt, care con­
solidează şi lărgeşte relaţiile de producţie socialiste la sate.
Se poate aprecia că procesul de colectivizare a agriculturii
se va încheia pînă în 1965.
Terminarea colectivizării va deschide posibilităţi nelimitate
pentru un avînt continuu al forţelor de producţie în agricul­
tura noastră. (Aplauze).
în dezvoltarea agriculturii, un rol important l-a nvut apli­
carea principiului cointeresării materiale a ţărănimii în spori­
rea producţiei agricole. începînd încă din toamna anului 1953
s-a introdus treptat, la o seamă de produse agricole, sistemul de
contractări şi achiziţii. Pe baza rezultatelor pozitive obţinute
în înfăptuirea acestor măsuri şi a experienţei acumulate, ple­
nara din decembrie 1958 a Comitetului Central al Partidului
Muncitoresc Romîn a hotărît desfiinţarea sistemului cotelor obli­
gatorii şi înlocuirea lui prin sistemul de contractări şi achi­
ziţii. Acest sistem, întemeiat pe cointeresarea materială a ţă­
rănimii, a contribuit la creşterea însemnată a producţiei agri­
cole, care în 1957 a depăşit cu aproape 23 la sută, iar în 1959
cu peste 30 la sută producţia anului 1956.
Sporirea producţiei agricole şi livrarea către stat a unor can­
tităţi mai mari de produse la preţuri remuneratorii au contri­
buit la mărirea veniturilor ţărănimii. în 1959, ţărănimea a pri­
mit din livrarea către stat a produselor agricole, 7,5 miliarde
de lei, cu 1,7 miliarde lei mai mult decît în 1955 —în afară de
veniturile realizate din vînzările de produse direct pe piaţă si
de creşterea însemnată a consumului propriu.
Ca rezultat al măsurilor de cointeresare materială amintite,
cantităţile de produse agricole intrate în fondul central al sta­
tului au sporit an de an, asigurînd satisfacerea nevoilor de apro­
vizionare a populaţiei cu pline, carne, lapte, grăsimi şi cu alte
produse agroalimentare, aprovizionarea industriei cu materii
prime agricole, precum şi creşterea continuă a rezervelor
de stat.
După cum se arată în proiectul de Directive pentru planul
de dezvoltare economică pe anii 1960—1965, ne propunem ca
producţia globală agricolă să crească pînă la sfîrşitul
acestei perioade cu 70 —80 la sută faţă de 1959, asi-
gurînd un belşug de produse agroalimentare pentru ridi­
carea continuă a nivelului de trai al populaţiei. Sporirea
producţiei agricole vegetale şi animale se va realiza pe
calea dezvoltării intensive şi multilaterale a agriculturii,
prin îmbinarea armonioasă a diferitelor ramuri de pro
ducţie, ţinind seama de condiţiile economice şi pedocli
mati.ee.
Organele şi organizaţiile de partid, sfaturile populare trebuie
să pună în centrul activităţii lor sprijinirea gospodăriilor co­
lective, mobilizînd consiliile de conducere, pe toţi colectiviştii
să folosească la maximum mijloacele proprii şi ajutorul dat
de stat, pentru o. asigura dezvoltarea multilaterală a gospodă­
riei, sporirea producţiei la cereale, plante tehnice şi alimen­
tare, mărirea producţiei de furaje, pe baza cărora creşterea
animalelor din turma obştească să fie ridicată la nivelul unei
ramuri principale de producţie.
Sînt create condiţiile necesare ca în timpul cel mal scurt
toate gospodăriile colective să ajungă la nivelul gospodăriilor
fruntaşe ; trebuie dusă o muncă politică şi organizatorică per­
severentă pentru, realizarea cu succes a acestei sarcini de mare
însemnătate.
Eforturi deosebite vor fi îndreptate spre ridicarea continuă
a nivelului de mecanizare şi chimizare a agriculturii. Pînă la
sfîrşitul perioadei 1960—1965, staţiunile de maşini şl tractoare
şi gospodăriile agricole de stat vor dispune de un număr de
circa 100.000 de tractoare fizice (150.000 tractoare convenţio­
nale de 15 C.P), de trei ori mai multe decît în 1959, peste 70.000
de semănători, peste 43.000 de combine pentru recoltatul ce­
realelor păioase, peste 8.000 de combine de porumb, precum şi
alte maşini agricole. în anul 1965, vor reveni pe un tractor fi­
zic 100 hectare teren arabil, faţă de 270 hectare în 1059.
înzestrarea agriculturii cu un număr mare de tractoare şi
maşini perfecţionate va da posibilitatea ca termenul de execu­
tare a lucrărilor de însăminţare să se scurteze, la 8—10 zile şi
al celor de recoltat ia 7—8 zile. Agricultura va primi an de an
cantităţi mai mari de îngrăşăminte chimice, care vor ajunge
în 1965 la peste 2 milioane de tone (500.000 de tone substanţă
activă), de peste 8 ori mai mult decît în 1959, precum şi cantităţi
însemnate de substanţe insectofungicide şi ierbicide.
Este de datoria organelor şi organizaţiilor de partid, a sfa­
turilor populare să mobilizeze pe inginerii şi mecanizatorii din
staţiunile de maşini şi tractoare pentru executarea lucrărilor la
timpul potrivit şi la un nivel agrotehnic ridicat şi realizarea
unor recolte bogate, pentru consolidarea economico-organizato­
rică a gospodăriilor colective ; pentru sporirea randamentului
anual pe tractor, reducerea consumurilor de carburanţi şi de
piese de schimb, scăderea preţului de cost al lucrărilor.
Sarcini de mare răspundere revin organelor şi organizaţiilor
de partid în munca lor politică şi organizatorică pentru a asi­
gura ca gospodăriile agricole de stat să contribuie din ce în
ce mai mult la realizarea obiectivelor care stau astăzi în faţa
agriculturii Fiind dotate cu mijloace tehnice înaintate, primind
cantităţi sporite de îngrăşăminte chimice, folosind seminţe de
mare productivitate, gospodăriile de stat trebuie să dea, an de
an, recolte bogate de cereale, să dezvolte creşterea animalelor,
să sprijine şi mai activ gospodăriile colective cu seminţe de soi
selecţionate, cu reproducători de animale de rasă şi altele.
Este necesar ca în timpul cel mai scurt să se termine lucră­
rile de organizare a teritoriului şi de comasare a parcelelor răz­
leţe, de profilare a producţiei pentru fiecare gospodărie în
parte. Gospodăriile agricole de stat trebuie să folosească cons­
trucţii zootehnice ieftine, care să permită mecanizarea cu mij­
loace simple a proceselor de producţie, să mecanizeze lucrările
de producere şi preparare a furajelor, de recoltare şi însilozare
a porumbului.
Prin aplicarea metodelor agrozootehnice înaintate şi a celor
mai noi cuceriri ale ştiinţei, consiliile gospodăriilor de stat,
muncitorii, inginerii, tehnicienii au datoria să asigure creşterea
continuă a producţiilor la hectar, să mărească productivitatea
muncii şi să scadă preţul de cost al produselor, incit gospodă­
riile de stat să devină model de gospodărire socialistă pentru
întreaga agricultură din ţara noastră.
Sarcina principală în domeniu] producţiei agricole
este sporirea considerabilă a producţiei de cereale, mai
ales de grîu şi de porumb, deoarece de aceasta depinde dez­
voltarea tuturor celorlalte ramuri ale agriculturii şi în special
creşterea animalelor.
Producţia de cereale va spori prin mărirea producţiei la hec­
tar la toate culturile. Suprafaţa cultivată cu porumb se va ex­
tinde în anii următori la peste 4.000.000 hectare, reprezentînd
peste 40 la sută din suprafaţa arabilă a ţării.
Pînă în anul 1985 trebuie să ajungem ca, în condiţii
climatice normale, să producem anual 1 4 — 18 milioane
de tone de cereale, din care grîu 5 — 5,4 milioane tone,
iar porumb boabe 8 —8 milioane tone.
Pentru sporirea producţiei de cereale se impune să ne preo­
cupăm mult mai îndeaproape de folosirea deplină şi raţională a
nice, de generalizarea în producţie a soiurilor selecţionate de
mare productivitate, de executarea lucrărilor la un înalt nivel
agrotehnic — factori din cei mai do seamă ai creşterii randa­
mentului la hectar şi reducerii preţului de cost în agricultură.
In anii care urmează este necesar să ne concentrăm for­
ţele în mod deosebit în direcţia dezvoltării creşterii auima-
ieior. In centrul preocupărilor noastre va sta mărirea numă­
rului şi a productivităţii vacilor de lapte. Pînă la sfîrşitul
anului 1985 numărul bovinelor trebuie să ajungă la 5.800.000,
din care vaci de lapte 2.900,0p0 — realizîndu-şe p prpducţie
anuală de peste 50 milioane hectolitri de lapte. Gospodăriile
agricole de stat şi gospodăriile colective au datoria să se ocupe
îndeaproape de creşterea tineretului bovin din cele mai bune
şi mai productive rase de lapte, spre a asigura creşterea efec­
tivelor din matcă proprie.
Pentru acoperirea complectă a nevoilor de lînă ale indus­
triei, numărul oilor va spori de la 11.200.000 în 1959 la 13 mi­
lioane în 1965, iar producţia de lînă va ajunge la 37.000 de
Numărul porcinelor va creşte pînă în anul 1965 de la 4^00.000
la circa 7.500.000, dîndu-se o atenţie deosebită dezvoltării raselor în perioada planului de 6 ani depăşeşte întreaga valoare a fon­
precoce de carne. Pentru aprovizionarea populaţiei din oraşele
mari şi din centrele industriale, se vor organiza în apropierea
acestora crescătorii mecanizate de păsări pentru carne şi ouă,
cu o mare capacitate de producţie.
Condiţia principală pentru realizarea sarcinilor mari în do­
meniul dezvoltării creşterii animalelor şi ridicării productivi­
tăţii lor este asigurarea unei bogate baze furajere. Porumbul
pentru siloz, recoltat în faza de lapte-ceară, trebuie să devină
furajul principal pentru sporirea producţiei animale şi mai ales
de lapte şi carne.
Este necesar să se organizeze executarea sistematică a lu­
crărilor de îngrijire şi îngrăşare a păşunilor şi fineţelor natu­
rale, astfel ca producţia lor să crească în anii următori la cel
puţin 10.000 kilograme masă verde la hectar, pentru a asigura
o hrană bogată unui număr mult mai mare de animale pe tim­
pul verii.
Se va acorda şi în anii viitori o deosebită atenţie măririi
producţiei plantelor tehnice, legumelor şi cartofilor. La
aceste culturi, eforturile vor fi îndreptate spre sporirea produc­
ţiei la hectar, prin mărirea suprafeţelor irigate şi prin folosi­
rea unor însemnate cantităţi de îngrăşăminte organice şi mine­
rale. Pînă în 1965 producţia de sfeclă de zahăr trebuie să ajungă
la circa 25.000 kilograme la hectar, de floarea soarelui la cel
puţin 1.500 kilograme, de cartofi la peste 15.000 kilograme, iar
la legume să se realizeze o producţie globală de 3.300.000
de tone.
Pentru mărirea producţiei de fructe şi struguri se prevede
ca pînă în 1965 să fie extinse plantaţiile de pomi fructiferi şi
de viţă de vie la 300.000 hectare fiecare ; astfel producţia de
fructe va putea ajunge în 1965 la circa 1.700.000 tone,
iar producţia de struguri la 1.400.000 tone. La plantarea noilor
livezi se va urmări îmbunătăţirea raportului dintre specii,
dîndu-se extindere mai ales soiurilor valoroase. La refacerea
şi lărgirea plantaţiilor de viţă de vie se vor folosi numai soiuri
raionate, acordîndu-se o atenţie deosebită varietăţilor care asi­
gură o aprovizionare bogată a populaţiei cu struguri de masă
şi producerea unor vinuri de calitate superioară.
Noile plantaţii se vor amplasa în primul rînd în bazinele
pomicole şi viticole, pe baza lucrărilor de zonare a producţiei
agricole şi a raionării soiurilor, şi numai pe terenuri în pantă,
erodate, pe terenurile nisipoase care nu pot fi valorificate în
mod economic prin alte culturi.
Oamenilor de ştiinţă din agricultură le revine sarcina să
creeze într-un timp scurt hibrizi de porumb, soiuri de grîu şi
alte plante de cultură productive şi de calitate superioară, să
adîncească studiul aplicării diferenţiate a metodelor agroteh­
nice, pe zone pedoclimatice, să stabilească mijloacele folosirii cu
randament sporit a maşinilor agricole, îngrăşămintelor, iriga­
ţiei ; cercetătorii din domeniul zootehniei trebuie să amelioreze
rasele de animale, să stabilească noi metode de creştere şi hră-
nire a animalelor, care să ducă la sporirea producţiei de lapte,
carne,lînă, ouă şi la scăderea preţului de cost al acestora.
Sîntem convinşi că oamenii muncii din agricultură nu-şi
vor precupeţi forţele pentru a îndeplini cu cinste sarcinile în
domeniul sporirii producţiei agricole, pentru a asigura un bel­
şug de produse agroalimentare, în interesul ridicării continue a
nivelului de viaţă al populaţiei muncitoare, de la oraşe şi sate.
(Aplauze puternice).
T ran sp o rtu ri şi telecom unicaţii
Planul de 6 ani prevede creşterea capacităţii de transport
corespunzător ritmului susţinut de dezvoltare a economiei, pre­
cum şi schimbări esenţiale în înzestrarea tehnică a transpor­
turilor de deservire generală.
Se va înfăptui în mare măsură reînzestrarea tehnică a
transportului feroviar prin introducerea tracţiunii Diesel
şi electrice, prin mecanizarea şi automatizarea procese­
lor de Exploatare. Calea ferată va fi dotată cu 330 locomo­
tive Diesel şi cu locomotive electrice, astfel că în 1965 se va pu­
1708
tea efectua cu mijloace de tracţiune moderne 45-50 la sută din
totalul traficului feroviar. Economiile în cheltuielile de exploatare
la liniile pe care se introduc noile locomotive vor fi de aproape
1,3 miliarde lei, adică circa jumătate din suma investiţiilor
necesare în această perioadă pentru electrificarea şi intro­
ducerea tracţiunii Diesel. Pentru folosirea cît mai eficace a
puterii de remorcare a locomotivelor Diesel şi electrice şi re­
înnoirea parcului, calea ferată va primi 11.000 vagoane marfă
şi se vor reface circa 2.500 km. linii cu şine de tip greu.
Se prevede extinderea considerabilă a centralizării electro-
dinamice, a blocului automat şi a conducerii centralizate prin
dispecer pe liniile de trafic intens în vederea creşterii capaci­
tăţii de transport, sporirii siguranţei circulaţiei şi reducerii
cheltuielilor de exploatare.
Avînd în vedere avantajul transporturilor auto pe distanţe
scurte, se prevede dezvoltarea de peste 3 ori a traficului de
deservire generală şi dotarea economiei cu peste 50.000 ca­
mioane şi 13.000 remorci. Fabricarea de autocamioane cu per­
formanţe ridicate, concentrarea transporturilor auto în puter­
nice unităţi de exploatare şi îmbunătăţirea componenţei parcu­
lui prin scoaterea din funcţiune a autovehicolelor vechi şi neeco-
nomicoase, trebuie să ducă la o mai bună folosire a parcului
auto şi la reducerea preţului de cost al transportului rutier.
Corespunzător dezvoltării transportului auto, se vor moder­
niza peste 4.300 km. de drumuri, dîndu-se prioritate drumuri­
lor cu trafic intens, şi luîndu-se măsuri perseverente pentru
reducerea costului pe kilometru şi pentru îmbunătăţirea cali­
tăţii lucrărilor.
O dezvoltare importantă va cunoaşte transportul maritim.
Traficul efectuat de flota noastră va creşte în 1965 de 7,5 ori
faţă de 1959, prin dotarea ei cu un număr de 12 vase a 4.500
tone, 8 vase de 10.000—12.000 tone şi altele.
Va continua extinderea telefoniei automate, a reţelei tele­
fonice interurbane, prin instalarea de linii de radiorelee pe ar­
terele magistrale ale ţării, precum şi de cabluri subterane.
Vor fi construite noi posturi de radio şi televiziune, care
vor putea acoperi cu emisiunile lor întreaga suprafaţă a ţării.
Pentru dezvoltarea şi înzestrarea cu mijloace tehnice mo­
derne a transporturilor şi telecomunicaţiilor, se vor investi
circa 16 miliarde lei, de 2 ori mai mult decît în ultimii 6 ani.
Investiţiile
Tovarăşi,
Prevederile proiectului de Directive privitoare la investiţii
reflectă .politica consecventă a partidului de dezvoltare a for­
ţelor de producţie, precum şi capacitatea crescîndă a economiei
noastre de a consacra mijloacele necesare înfăptuirii unor obiec­
tive de însemnătate tot mai mare, pe baza creşterii continue a
acumulărilor statului.
Volumul şi orientarea investiţiilor în perioada 1930—1965 va fi:
1960—19G5 Nivel de creştere în
volum 1960—1965 faţă de
în miliar­ %
de lei 1954—1959
Investiţii economice,
social-culturale 170—130 100 198—209
din care :
Industria 58,8 210—222
din care : 100—105,8
(89,3) 212—225
Grupa A (89,3-94,51 (10,7) 195—206
Grupa B (10,7-11,3) 13 191-202
Agricultura (fondurile 9,2 198-211
statului) 22,1—23,4 11,6 184—195
15,6—16,0
Transporturi 19,7—20,9 7,6 243—259
Social-culturale
din care :
locuinţe 12,9—13,7
ÎN ANII 1960-1965 SE PREVEDE UN VOLUM
DE INVESTIŢII DIN FONDURILE STATULUI DE
1 7 0 — 180 MILIARDE DE LEI. APROXIMATIV DE 2
ORI MAI MULT DECÎT ÎN PERIOADA DE 6 ANI
PRECEDENTĂ. Aceasta înseamnă că în următorii 6 ani
vom învesti în economie cu cea. 40 la sută mai mult decît
în cursui ultimilor IO ani. Se poate aprecia că în afară
de aceasta investiţiile din fondurile proprii ale gospo­
dăriilor agricole colective, ale cooperaţiei meşteşugăreşti
şi de consum se vor ridica la peste 1 1 miliarde de lei.
Investiţiile destinate dezvoltării industriei se vor ridica
la peste 100 miliarde de lei, ceea ce reprezintă aproape
59 Ia sută din totalul Investiţiilor economice şî social
culturale, fată de circa 55 la sută în ultimii 6 ani.
Pentru ramurile hotârîtoare ale industriei grele (energetică,
metalurgie, construcţii de maşini, chimie) sînt destinate trei pă­
trimi din totalul investiţiilor din industrie, ceea ce reflectă preo­
cuparea pentru creşterea cu precădere a industriei producătoare
de mijloace de producţie.
In acelaşi timp, creşterea de circa 2,7 ori a investiţiilor in
industria uşoară şi alimentară asigură sporirea continuă a pro­
ducţiei şi lărgirea sortimentelor bunurilor de consum.
Dezvoltarea puternică a industriei se oglindeşte în faptul că
valoarea fondurilor fixe industriale ce vor fi puse în funcţiune
durilor fixe existente în industrie la sfîrşitul anului 1959.
IN INDUSTRIA REPUBLICANA VOR INTRA ÎN
FUNCŢIUNE PESTE Î80 DE ÎNTREPRINDERI NOI
ŞI APROAPE 300 SECŢII NOI, VOR FI LĂRGITE $?
REUTILATE APROAPE 400 DE ÎNTREPRINDERI
DIN TOATE RAMURILE INDUSTRIEI, LA ACEASTA
ADAUGÎNDU-SE ÎNTREPRINDERILE CE SE VOR
CONSTRUI IN INDUSTRIA LOCALA.
În vederea dezvoltării bazei materiale a agriculturii
socialiste, se prevede numai din fondurile statului un vo­
lum de investiţii de circa 23 miliarde de lei. de două ori
mai mult decît în perioada de 6 ani precedentă.
Pe măsura întăririi lor economice, gospodăriile colective vor
aduce o contribuţie crescîndă la investiţiile necesare dezvol­
tării lor multilaterale.
Valoarea utilajelor principale pentru mecanizarea agricul­
turii şi construcţiilor, precum şi a mijloacelor de transport
pentru deservire generală reprezintă aproximativ 25 miliarde
de lei.
O preocupare permanentă a partidului nostru este
creşterea continuă a eficienţei economice a investiţiilor,
îndreptarea fondurilor către obiective de mare importantă pen­
tru dezvoltarea economiei. Gospodărirea cît mai judicioasă a
fondurilor de investiţii, folosirea suprafeţelor construite şi a
capacităţilor existente, fundamentarea temeinică şi justificarea
economică a fiecărei investiţii, reducerea continuă a costuri­
lor şi scurtarea termenului de punere în funcţiune a con­
strucţiilor constituie sarcini de căpetenie ale tuturor ministere­
lor şi sfaturilor populare, ale organizaţiilor de proiectare şi
execuţie.
Eficienţa investiţiilor industriale depinde în mare măsură
de alegerea amplasamentului şi stabilirea capacităţii optime de
producţie a întreprinderilor, de adoptarea unor procese tehno­
logice şi soluţii constructive moderne. Prevederea unor utilaje
cu caracteristici tehnice ridicate, reducerea construcţiilor în
volumul total de investiţii, montarea utilajelor în aer liber ori
de cîte ori este posibil, precum şi limitarea lucrărilor auxiliare
la strictul necesar vor asigura micşorarea apreciabilă a investi­
ţiilor pe unitate de capacitate.
La mărirea eficacităţii economice a investiţiilor va contri­
bui în mare măsură reducerea substanţială a duratei de
execuţie a construcţiilor. Pe baza experienţei cîştigate de
constructori şi proiectanţi, în perioada 1960—1965 se prevăd —
faţă de trecut —termene de dare în funcţiune mult mai scurte.
Astfel, primul grup al termocentralei de la Ploeşti va intru in
funcţiune după un an şi jumătate de la începerea lucrării, în
timp ce la centralele Doiceşti, Sîngeorgiu şi Paroşeni, primul
grup a intrat în funcţiune după 2 ani şi jumătate ; fabrica de
zahăr de la Livezi a fost construită în 4 ani, pe cînd cele de
la Luduş şi Bucecea — de capacitate mai mare — vor fi con­
struite într-un an şi jumătate.
în realizarea planului de 6 ani va trebui urmărit cu perse­
verenţă ca termenul de punere în funcţiune a primelor capaci­
tăţi la cele mai mari întreprinderi să nu depăşească de regulă
24 de luni de la începerea construcţiei.
Este locul să subliniem lipsurile serioase care există încă la
unele ministere şi sfaturi populare în folosirea judicioasă şi
chibzuită a fondurilor de investiţii. Sînt încă destul de nume­
roase lucrările începute fără un studiu aprofundat, din care să
rezulte justificarea economică în ceea ce priveşte alegerea am­
plasării, a soluţiilor tehnologice, aprovizionarea cu materii pri­
me, posibilităţile de desfacere a producţiei. Insuficienta coordo­
nare şi colaborare între unităţi industriale şi între departamente
pentru folosirea în comun a unor instalaţii şi construcţii duce
la risipirea unor importante fonduri materiale şi băneşti. Este
încă destul de răspîndită practica schimbării destinaţiei fondu­
rilor alocate, cheltuirea nejustificată la sfîrşitul anului a unor
sume provenite din nerealizarea lucrărilor planificate ca şi în­
ceperea unor lucrări fără obţinerea prealabilă a aprobării legale.
(Continuare in pas. V-a)