Page 106 - 1960-07

Paj. 2
SIMT YISA TO lt
Slnt visător... ziua de miine o văd de pe-acum
Şi mă bucur că sint visător ;
N-am pe frunte nici riduri, nici umbre de nor,
Nu mă tem nici de cer, nici de spinii din drum.
Visul meu e ca apa ce poartă corăbii,
Visul meu e ca cerul brăzdat de rachete,
îndrăzneţ ca un vultur, aprins ca o sete
Şi plin de viaţă ca zborul zglobiilor vrăbii.
Visul meu e-o săgeată ţintind viitorul,
Acel viitor ce miine va fi ieri
Pe treptele căruia odată ajuns, prinzi puteri
Şi-ţi iei mai departe ca pasărea zborul.
Sint visător... şi visul îmbrăţişează decenii
In care văd o lume clădită din pace şi spor
Dorită de fiece om muncitor.
Aşa cum a fost văzută de Lenin.
Folclor nou
C ÎN T EC D E LEA G A N
Foaie verde şi-un bujor
Dormi in leagăn puişor,
Să creşti mare şi frumos
Să fii ţării de folos.
Tara noastră ce-nfloreşte
Cu păduri de brazi pe creste,
Are fabrici, are mine
Are riuri cristaline;
Are sonde de petrol,
Pentru tine scump odor.
PămIntui ce l-am unit,
<xxx x x x x x x x x x x x xxxxxx% xxxxx xxxx% xxxxxîe<xxxxxxxxxxx2s^TX«3otxxxxxxîoooocxxxxxxxîac3oooco oocooD oooccô^toô»'
VV
a p a r a t o r îi u z in e i
De trei zile nu s-a mai au­
zit nici un foc de armă în
pădurea Dumbravei. Nemţii a-
flaţi in toate împrejurimile se
retrăgeau noaptea într-o li­
nişte deplină. Printre săte­
nii din Dumbrava s-a împrăş­
tiat un zvon cum că nemţii se
vor retrage în partea oraşului
şi vor pîrjoli totul in urma
lor. Oamenii încărcau ce a-
veau mai bun în căruţe şi
porneau către deal, acolo un­
de nu puteau pătrunde gloan­
ţele inamicului. Satul deveni­
se pustiu în timp de numai
citeva ore. Numai la uzină ră­
măseseră vreo sută cincizeci
de oameni, parte dintre ei u-
cenici, fiecare cu cîte o armă
în mină. Printre ei se afla şi
comunistul Pamfil. Uzina tre­
buia apărată. Sarcina c pri­
miseră din partea partidului.
Către seară, cerul începu să
se întunece de nori negri. U-
ruitul motoarelor unui avion
german sparse liniştea care
domnea peste întreaga natură.
Avionul făcu citeva rotogoale^
şi in cele din urmă. ateriză
lingă pădurea Dumbravei. Era
un avion mare, cum nu mai
văzuseră oamenii de prin par­
tea locului. Nimeni nu putea
şti precis ce pregătesc nem ­
ţii in pădure. Armatele romî-
ne aşteptau ordinul să deschi­
dă. focul. Abia a doua zi se
auziră primele păcănituri de
puşti. începuse lupta. Soldaţii
romini. încercuiseră pădurea Şi
trăgeau cu puşti, aruncătoa­
re şi tunuri. Din pădure, nem­
ţii. răspundeau cu foc puter­
nic.
La uzină, comunistul Pamfil,
DRUMUL SOCIALISMULUI
va^ifiß^'ti&säXKX
& utee d t ţtt 9/?
Ş-apoi foaie de sipică Vin din Deva arme grele,
Pică-mi lacrimă, îmi pică, Şi-un prefect nebun cu ele.
Că voi povesti cu jele De prin ţară, vin jăndari,
Despre vremuri oa acele; Căpitani şi ghinărari,
Fiindcă foaie dintre brazi, Toţi legaţi cu jurămînt
N-au fost vremuri cum sint azi. Şi in cer şi pe pămînt,
Povestim întîi cu foc Să-i strivească sub picioare,
De zile fără noroc, Ca să nu mai vadă soare,
Despre zilele de ieri Fiii clasei muncitoare.
Ce-au stors vlaga din mineri,
Apoi vom vorbi cu şart „Lupta-i grea, povara-i grea,
De făgaşul nou şi larg Da-napoi tot nu ne-om da 1“
Pe eare-’au păşit minerii
Intr-o zi cînd! pirg dau merii... Fragmente
. . . Dar să le luăm la rind
Cite-au fost şi cîte sint. Şi-n tot locul jură iarăşi
Alţi tovarăşi, alţi tovarăşi.
.................................... • • • • 3 Şi detună toţi în cor :
Foicică matostat, „Moarte ticăloşilor!“.
Plîngea ţara-n lung şi lat, Şi n-a fost vorbă oftată,
Foicică trei agude Ci-o fost vorbă răspicată :
Ardea focu-n paie ude. . . — „Cit om fi, luptăm, luptăm!
„Oare cit om mai răbda ? Ce-am jurat, pe-aceea stăm,
Ne-om scula, du, ne-om scula! Din ce-am zis-napoi nu d ăm !“
Va veni, mări, odată,
NECIJLAI CHIRICÂ Sfînta zi de judecată 1“ Foicică matostat
Zace Vitoş răsturnat,
De trei zile, sus, pe Jii. In inimă împuşcat.
Plânge dorul inimii; — Măi vecine, Constandine,
De trei zile se strîng iarăşi Scoate tu glonţu’ din mine
Cete-cete de tovarăşi, Să m-alin, să-mi fie bine...
Ne aduce rod sporit. Dar vecinul Constandin,
C-am durat gospodărie.. Prin păduri, prin galerii Stă şi el cu mcartea-n sin
Traiul fericit să, fie : Doborît de-un glonţ păgîn.
Pentru omul muncitor, Şi prin locuri mai pustii. Foaie verde de negară
Pentru tine scump odor: Zice Vitoş, zice iară,
Pentru viaţa fericită Suflet greu, privirea suptă Vorbă grea, vorbă de pară,
De partid azi făurită. Tot mai rară... tot mai rară :
_ Hai la luptă 1 Hai la luptă! — M-au lovit, mă detunară...
GH. CORNESCU Cu plumbii mă picurară,
Foicică micşunele, Cu sînge mă botezară...
satul Vurpăr Cu moartea mă cununară.
raionul Alba Dar să ştii, măi frăţioare,
Că partîdu-n veci nu moare,
Făr’ se-nalţă, ca o floare,
Către soare, către soare...
— Te-mpuşcară fără milă,
Măi tovarăşe Gavrilă.
Dară, foaie de cicoare,
Tu n-ai murit cum se moare,
Ai murit cu fruntea-n soare
LA REPETIŢIE
Linogravură de Şedinţa de lucru a cercului
HALASZ T1BE- literar „Ion Slavici“
R H J, lăcătuş, cer­
cul de arte plastice A intrat In obişnuinţă ca o-
Lupeni. dată la două săptămîni, mem­
brii cercului literar „Ion Sla­
vici“ din Deva să se întîlneas-
că în cadrul unor şedinţe de
lucru, prilej cu care sint pre­
zentate o seamă de lucrări şi
se discută activitatea cercului
în decurs de două săptămîni.
O asemenea şedinţă de lu­
cru a avut loc şi joi, 28 iulie,
după-amiază. In cadrul aces­
teia, tînărul Gheorghe Lăches-
cu şi-a citit lucrarea origina­
lă : „Povestea Înfometatului“,
după care numeroşi tovarăşi au
făcut observaţii critice.
In partea a doua a şedinţei
împreună cu alţi muncitori Pamfil — spuse Adrian, mî- ţii săriră de pe motociclete şi
făcuseră „ordine“. Sublocote­ nios şi hotărît Vreau să fiu se ascunseră în şanţuri apoi
nentul Fulger, acela care îi ochitor-trăgător. Iar ca aju­
punea în fiecare zi să facă tor îl iau pe nea Nicolae. Ce porniră tîriş spre uzină. Pe
broasca, fusese prins, bătut şi zici ? şosea veneau camioanele. Pam­
închis în beciul unei clădiri.
Pe director nu putuseră să Pamfil ii cunoştea pe amin- fil trăgea acolo unde vedea
mai pună mina. Fugise. Mun­ doi; ştia ce pot fiecare, nu se că sint mai mulţi. Ţinta lui
era să apere şoseaua, să nu
citorii au dat jos lacătul de îndoia de capacitatea lor. De pătrundă maşinile pe poarta
la magazia cu arme şi. au ho- aceea clătină din cap în semn
tărit să apere cu orice preţ uzinei. încordarea era mare.
de aprobare. Spuse apoi to­ Deodată, la celălalt stîlp, puş­
varăşilor săi să se inşiruie ca mitralieră amuţi. Pamfil
se uită şi-l văzu pe Adrian
uzina. Au fost dinc0i0 de gar­ prăbuşindu-sel
găsite şi două Povestire dul de ciment „Sîntem pierduţi, gindi Pam­
puşti-mitr alie­ şi să-l lovească fil. Nemţii o să arunce uzina
re. Una a luat-o cum o putea in aer. Dar nu vreau să văd
asta. Mai bine să mor aici
Pamfil. in tăcere muncitorii mai bine pe neamţ, lingă stîlpul porţii“.
s-au adunat la gura adăpos- Armatele romîne aflate de — Adu încărcătoarele /
Moarte cotropitorilor! strigă
tului unde se ascundeau pe cealaltă parte a uzinei, cam
Pamfil. Crezînd că aici sint
timpul bombardamentului. A- la 5 km., schimbau focuri cu forţe puternice nemţii înceta­
colo au stabilit planul de a- nemţii. ră să mai tragă. Se întoarse­
ră şi o porniră către oraş.
păsare a uzinei. Pamfil era Pamfil îşi instalase puşca Comunistul Pamfil trăgea me­
destul de tînăr, dar totuşi mitralieră pe zidul porţii şi reu şi striga:
— Moarte cotropitorilor!
trecut prin încercări. Ştia de aştepta cu încordare. Sima îşi
unde să pornească lucrurile, pregătise încărcătoarele şi
_ Eu şi cu Sima vom sta la privea ţintă la Pamfil să
primul zid fle la poartă şi vadă ce face. Pe stîlpul celă-
vom apăra şoseaua principală lalt, Adrian cu nea Nicolae fă- Timp de citeva ore s-au
scurs maşinile germane. Pam­
pe unde nemţii ar putea pă- ceau acelaşi lucru Un zbîr-
tfm.de în uzină —- spuse Pam- năit surd se auzi în ăepărta- fil rămăsese intre cei doi
stîlpi, şi se uita cum nemţii
fil. La celălalt stllp al porţii re. Erau motocicliştii nemţi
s-au pus pe fugă.
să se instaleze o puşcă mi- eu automate instalate pe ata- ...In satul Dumbrava, coloana
tralierâ. Ochitor-trăgător să şuri. germană se opri. Erau feriţi
fie... — Vin nemţii, băieţi, vin Intr-o oarecare măsură de pe­
ricolul unui atac prin sur­
Stătu un pic pe ginduri. Pe nemţii! se auziră voci. prindere. Au stat aici pină a
doua zi după-amiază. Din de-
cine să aleagă ? Era nevoie de Motocicliştii se apropiau p e părtâri au început să se audă
bubuituri de catiuşe. Nemţii
un om. curajos, care să poată şoseaua asfaltată. trăgind
le-au recunoscut. Au pornit de
face faţă pentru apărarea focuri rare. In urma lor ve- îndată să formeze in pădure
porţît pe unde nemţii puteau neau camioanele încărcate cu un phnet de apărare. N-au
pătrunde în voie in uzină, ll soldaţi. mai avut' insă timp. Era prea
scoase din încurcătură Adrian, Pamfil îi lăsă să se apropie
un muncitor ce i pusese în a caT?j ia 50 ?g metri. Apoi îşi
jun mina în gît sublocotenen-
tului Fulger. v. * _ tîrziu...
__ Eu deservesc cealaltă tra^ ci- La celalalt stll*>> A' VASILE ALBU
puşcă mitralieră tovarăşe drian făcut acelaşi lucru. Nem­
Pentru clasa muncitoare.
Ca pe-un val cu spumele
Ţi s-o duce numele
Şi-o cuprinde lumile...
...Ei, dar vremile s-au dus,
Ce-a fost negru a apus...
Foicică măr rotat
Rîde ţara-n lung şi-n lat,
Foicică solz de peşte
Inimioara-n mine creşte,
Cînd văd treaba cum sporeşte
Şi cum ţara înfloreşte.
Foaie verde şi-o lalea
Drag mi-i la maşina mea,..
Sus pe Jii, mai jos, pe mal,
Gintă vesel un caval;
Se-ngînă doina cu valul
Rîde fericit cavalul.
Zi-mi doiniţa mea iubită,
Zi-mi de viaţa fericită
Şi de inimă tihnită.
Zi-mi de soare şi de viaţă
Şi de-această dimineaţă.
Unde-o curs sînge odată,
Străjuieşte acum o piatră,
Piatră dalbă, luminată,
îngrijită, dăltuită
Tot cu nume-acoperită,
Tot ou flori împrejmuită.
Vin aici, în toiul verii,
Utemiştii, pionierii
Şi tovarăşi mai bătrîni
Cu cununi de flori pe mîini,
Vin cu foşti grevişti în frunte
Şi s-apleacă din genunche
Şi rostesc, rostesc uşor:
..Glorie eternă lor,
Oamenilor din popor!“.
Şi iar foaie măgheran,
Legămîntu-i cu elan :
Dîntr-o zi să facă două,
Ţara să fie tot nouă,
Cum partidul dă povaţă.
Să clădească nouă viaţă,
Dintr-un an, să facă doi
Să nu mai fie război,
Nici urgie, nici povară
Numai mîndtă primăvară !
VASILE ZDRENGHEA
profesor
com u na P e tre şti —- raion ul Se beş
de lucru s-a prelucrat artico­
lul intitulat „Cercurile litera­
re — mai aproape de viaţă“,
apărut în revista „Lupta de
clasă“ nr. 7. In încheiere, s-a
piezentat planul de muncă pe
semestrul II a.c., care prevede
o serie de sarcini izvorîte din
Directivele celui de-al Ill-lea
Congres al P.M.R. La întocmi­
rea planului s-au avut în ve­
dere şi indicaţiile consfătuirii
tinerilor scriitori din regiunea
Hunedoara.
Printre sarcinile mai impor­
tante prevăzute în planul de
muncă, figurează : crearea unor
lucrări literare mai apropiate
de activitatea şi preocuparea
oamenilor muncii, organizarea
de şezători şi seri literare, rea­
lizarea de emisiuni la staţia
de radioficare în care să fie
prezentate lucrări ale tinerilor
scriitori deveni etc.
P. .IURCONI
corespondent
Impresionanta poveste a lui
Vanea Tatarnicov, eroul filmu­
lui „In pragul vieţii“, tratează
o temă extrem de importantă,
aceea a educaţiei tineretului, a
marelui rol pe care îl are me­
diul social în formarea caracte­
rului unui tînăr.
Acţiunea filmului se desfăşoa­
ră în zilele noastre, într-un oraş
din Ural.
Vanea era încă elev de liceu
atunci cînd i-a murit mama, o
femeie bună, care se bucura de
stima tuturor.
In acele clipe grele, în care
era descurajat şi îndurerat de
pierderea suferită, Vanea a fost
luat de fratele mamei sale,
Medvedkov, care neavînd copii,
dorea să-l crească şi să-l educe
ca pe un fiu. Nu aceleaşi senti­
mente le împărtăşea însă soţia
sa, Ana Vasilevna, care l-a pri­
mit pe Vanea cu multă răceală.
Simţind aversiunea mătuşii sa­
le, Vanea suferea mult.
îiilr-uria din acele zile a cu­
noscut-o pe Lena Krîlţova. Prie­
tenia pe care i-o purta fetei a
început să se transforme cu-
rînd într-un sentiment mult mai
puternic şi mai profund.
Printr-un complex de împre­
(Mr. Vt*?
CI0BANA3 SlNT IA MIORI
Folclor cules de Ion Mârmesaj.
56tul Chitici raionul Hurwdodrâ.
Doinind
—^ ------------------- ŞL___ p-
~JL 3 E
Fob - te u e r- d e ¦de trei Uon mâi
sr
F=IT 3E
măi
T—H*.
Cio - bd - nes sim la mi ori
Ld lâ id Id Id la Id Id ’a id
Foaie verde de trei flori, Dimineaţa, jos la stînă,
Ciobănaş sint la miori. Curge laptele fintină.
Cînd dă cercănel la lună, Minăm îs că-s la mioare
Cingătăii toţi răsună Că acuma frăţioare
şi pornesc către izvoare
Şi-mi pasc turma pe răcoare. Noi sîntem s t’ăpîni la stînă
Şi pe brinză şi pe lină.
=q®-:
PA R T ID U L
Pe trepte de lumină săpate-n miez de stîncă,
Spre culmea purpurie a zilelor de-acum,
Ne-ai dus precum străbunii în vremi visară încă
Şi într-un an, cît veacuri, lăsăm în urmă drum.
Am dărîmat prin .tine cetăţile robiei,
Durere-am îngropat-o şi lacrima la iei,
Ni-e viaţa astăzi plină, prinos de bucurie
Şi-n fiecare clipă noi împlinim un ţel.
Partid! Nu-i călăuză asemeni ţie, nu-i...
Vorbesc de tine fabrici, o r a şe şi' ogoare,
Vorbeşte omul de-astăzi stăpîn pe soarta lui,
Vorbeşte a-1 muncii freamăt, nestăvilit şi mare.
R. SELFJAN
membru al cercului literar
„M inerul" Petroşani
M iner
Cobori, cobori adine, tot mai adine...
Mai multă creşte-n negură comoara,
Iar lampa ta clipeşte ca un ţine
Ce cată-n soare ca să-i vază para.
Pătrunzi în galeriile boltite,
Te urmăresc ca-n vis ţi-aud şi paşii,
Cu-o dragoste ciudat ă te înghite
Adincul, dornic să-ţi audă glasul....
Şi parcă dincolo de- acest cărbune
Te-ademeneşte-argint de stropi de rouă...
Iar inima cu glasu-i ştiu că-ţi spune
Că dincolo de strat e-o lume nouă...
Şi culegînd un rod de-o zi de muncă
Tu părăseşti zimbind adînca mină...
... De mulţumire inim a-ţi aăîncă.
Pe zi ce trece-i plină, tot mai plină...
C. STOENjhSCU
muncitor — Petroşani
„In pragul vieţiiu
JVW'VW'/y'AA/iAiV
jurări, Vanea se împrieteneşte ces al tînărului actor L. Jukov,
cu un tînăr al cărui influenţă care a reuşit să arate ca în ori­
ce împrejurare Vanea rămine cir
dăunătoare îl va expune la mul­ sufletul curat şi cinstit. Cărui
te situaţii penibile. In ultimă in­ fapt se datoreşte această fermi­
stanţă, Vanea va şuieri din pri­ tate a caracterului, acest spirit
cina lui Iasca o condamnare la cetăţenesc la un băiat de 17 arii?
doi ani închisoare. Vanea a fost educat de mamă şi
de şcoală. Vanea spune numai
După ce-şi ispăşeşte pedeap­ cîteva cuvinte despre mama sa,
sa, Vanea caută de lucru ia uzi­ dar în interpretarea lui Jukov
nă. Aici îl întîlneşte pe tatăl ele răsună cu elocvenţă.
Lenei, care era secretarul orga­
nizaţiei de partid al uzinei. Krîl- De la prima pînă la ultima
ţov îl ajută pe Vanea să se an­ scenă, Vanea este un băiat bun,
gajeze ca şofer. cinstit. S-ar părea că în aseme­
nea împrejurări ar fi fost a-
Datorită muncii sale, Vanea a proape imposibilă dezvăluirea
cîştigat repede stima şi priete­ formării caracterului eroului. Ar­
nia întregului colectiv. împre­ tistul Jukov a ştiut însă să re­
ună cu alţi muncitori, el reuşeş­ dea în final un alt erou, mult
te să demaşte un sabotor, com­ mai experimentat, mai inteligent,
plicele lui Iaşca. mai exigent faţă de ei şi fată de
ceilalţi. Şi aceasta constituie în
Grija şi atenţia de zi cu zi a întregime meritul actorului, în-
tovarăşilor săi de muncă l-a a- trucît în dramaturgie adeseori
jutat pe Vanea Tatarnikov să se întîmplă ca scenele finale să
găsească drumul drept în viaţă. fie mai schematice. Este hirte că
Alături de Lena, care îl iubea
şi care n-a pregetat să-l ajute tînărul actor, ca şi eroul său,
în clipele de grea încercare, el
va putea păşi în viaţă plin de nu s-au retras în faţa primelor
încredere în viitorul său.
greutăţi ale creaţiei“.
Despre realizarea artistică a
filmului, „Komsomolscaia Pray- Filmul rulează pe ecranul ci­
da“ relata într-un articol: „Ro­
lul lui Vanea din filmul „In nematografului „Filimon Sîrbu“
pragul vieţii“ constituie un suc­
din Deva între 2 şi 4 august.