Page 76 - 1960-08
P. 76

Pag, 2                                                                                DRUMUL SOCIALISMULUI                                                                                                                                                    ¦\r. I7»l

                                                                                                                                                                                                                                                                      ZT7!r/-2MBSa%

Sub flam ura lui August                                                                                                                                                     MULŢUMIM PARTIDULUI

                                      de D A N DEŞLIU                                                                                                                           Deseori, tîm plarul Gheorghe         cretarul l-a rugat, în numele t i ­       dent la facultatea de mecanică
                                                                                                                                                                             Ba'ciu stă de vorbă cu tinerii           nerilor, să le vorbească ceva            a In s titu tu lu i de căi ferate din
IDin valul vremii zbuciumate          Poate că-n ultima clipită                  ERVIN NAGY                                                  Victorie !                      săi tovarăşi de muncă. U n ii îi         despre viaţa din trecut a m unci­        Bucureşti.
>5-a înălţat, prin anii grei,         vor fi zării, prin văl de fum,                                                                                                         cer să le povestească episoade           torilo r. A fost la joia tineretului
; slăvitul steag de libertate         această ţară dezrobită                                         Cenaclul artiştilor plastici Petroşani                                  din viaţa iui din trecut. Şi le         şi a vo rb it tin e rilo r despre uce­       — Care muncitor din Simeria
 din August douăzeci şi trei.         sub raza soarelui de-acum...                                                                                                           povesteşte, că are ce. In fiecare       nicia lui lungă, despre lefurile de       noastră şi-a putut trim ite doi
                                                                                                                                                                             întâmplare, viaţa lui de ceferist        mizerie ale m uncitorilor, despre       copii deodată la facultăţi şi să-şi
1Lumina lui, ce se răsfringe          Poate privea spre noi, spre anii                                                                                                       se leagă de viaţa unui miner            locuinţele în care stăteau şi m u l­      mai construiască şi casă nouă
ipe chipul patriei acum,              in care munca-i bucurie,                                                                                                               sau a unui zidar, a unui lăcă­           te altele.                              în acelaşi tim p ?
\ demult, in veac de foc şi singe,    de sub ruinele Doftanei,                                                                                                               tuş, turnător sau tăietor de lem­
(porni spre noi să-şi taie drum.      spre noi, Ilie Pmtilie...                                                                                                              ne, aşa in cit ascultîndu-le, ţi se         Depănîndu-şi firu l vieţii, to ­         Astăzi, Gheorghe Baciu cel
                                                                                                                                                                             formează fără să vrei imaginea           varăşul Baciu le-a destăinuit,          f.înăr este inginer feroviar la
' In faldul fluturind spre soare      De aceea se înalţă sieagui                                                                                                             tristă a vie ţii din trecut a tu tu ­    ce-a p ăţit cînd şi-a pus în gînd       secţia Il-a vagoane din Simeria-
>răzbat, din secolii uitaţi,          atît de sus, în ţara mea,                                                                                                              ror oamenilor muncii.                    să se însoare.                          tria j, iar Elisabeta-— profesoară
»străbune flăcări vestitoare          că-i fără de sfirşit şiragul                                                                                                                                                                                            de educaţie fizică la şcoala me­
Jucind pe virfuri de Carpaţi...       celor căzuţi spre-a-l înălţa.                                                                                                                12 ani de ucenicie                    — Vorbeam cu fata de multă            die din localitate. M ana, nora
                                                                                                                                                                                                                     vreme — povestea el. Aveam                hâtri nu lui Baciu este inginer a-
 Sclipeşte vinătă ca iadul            Şi-adeseori de-aceea, coate,                                                                                                              Erau 8 fra ţi la părinţi şi abia     vreo 25 de ani, din care vreo             groncm. Acum, în casa nouă lo­
*coroana Dojei, prin văpăi,           se zbate zbuciumat în vînt,                                                                                                            aveau ce le da de mîncare.               10-11 lucraţi. M i-am pus în gînd       cuiesc două fa m ilii — cea a bă-
' cu singe-i plinge Bălgăradul        că-n el bat inimile toate                                                                                                              Gheorghe Baciu îm plinise 14 ani         să mă însor şi am cerut fala în          trîn ilo r şi cea a tin e rilo r in g i­
>pe Horia şi soţii săi...             a celora ce nu mai sini.                                                                                                               cind a trebuit să schimbe banca          căsătorie, înainte de asta însă         neri.
                                                                                                                                                                             şcolii şi cărţile cu munca isto­         mă frămînta gîndttl cum să-i
 E-n falduri fulgerul săcurii         Tu, flacără biruitoare                                                                                                                 vitoare pe la d ife riţi patroni. în ­   spun viitoarei mele neveste ca              Dar nu numai copiii fui Baciu
*şi farul vechii răzvrătiri           peste furtuni, in anii grei,                                                                                                           văţase meseria de tâmplar la un                                                   au devenit oameni cu studii su­
1purtat in inimi de pandurii          ce viu te-ai avintai spre soare                                                                                                        patron. Pe cind ieşise calfă, a-         la vîrsta asta mai sînt încă uce­        perioare. Din vechea aşezare a
>viteazului din Vladimiri...          in August douăzeci şi trei/                                                                                                            cesta îl ameninţă că îl dă a-            n ic? M-am tot cum pănit pînă            ceferiştilor simerieni, au plecat
                                                                                                                                                                             fară dacă nu învaţă rotar ia. M o­       cînd într-o zi i-am spus adevă­          Ia facultăţi Constantin Gernei
 Şi-n largul foşnet de mătase         Te-a ridicat spre zarea-albastră,                                                                                                      tiv u l am eninţării era simplu.         rul, că-i mai cinstit.                   şi M udretzki Ludovic — ambii
 nu-i vuitul doar, cu-a sate şoapte.  spre zori, din asfinţitul trist,                                                                                                       Patronul dorea să-i pună în ve­                                                   ingineri ia Hunedoara, Anatolie
 e şuierul tăios, de coase,           puterea şi mindria noastră,                                                                                                            dere să nu aibă pretenţie la                Tinerii din sală au zîmbit.           Ivanktc, inginer, mecanic şef la
 ecou din nouă sute şapte...          Partidul nostru Comunist t                                                                                                             leafă de calfă. Din două rele,              — Ce credeţi că a făcut fata          depoul G.F.R. din Simeria şi a lţii.
                                                                                                                                                                             tînărul Baciu îl alese pe cel mai        mea ? — îşi continuă tîm plarul
 E vijelia-nnoitoare                  Salut, simbol al tinereţii,                                                                                                            mic. Adică, decît să fie pus pe          povestirea. S-a apropiat de mine            Acestea sînt semne palpabile,
 dintr-un februarie de foc,           steag viu, pe care-l poartă sus                                                                                                        drum uri pînă găseşte un alt pa­         şi mi-a spus, parcă aşa să               concrete, ale v ie ţii noastre noi..
 cind glasul clasei muncitoare        cutezătorii, îndrăzneţii,                                                                                                              tron — şi asta cine ştie cînd —          n-audă nimeni, că deşi are 22            De aceea, bine a zis bătrînui
 vestea al beznelor soroc,            sub steaua fără de apus!                                                                                                               s-a învo it să înveţe a doua me­         de ani, şi ea este ucenică,              Baciu că ziua de azi nu seamă­
                                                                                                                                                                             serie. P atronului îi rîdea barba        cu 8 ani lucraţi ia o croitorie.         nă de loc cu cea de ieri, iar cea
 cind tari în viforul restriştii,     Salut, lumină de victorii,                                                                                                             că nu trebuie să-i plătească sa­         Şi ca noi erau încă m ulţi tineri.       de mîine este mai frumoasă, mal
 cu viaţa lor au pus temei            partidul nostru neinfrint,                                                                                                             la riu de calfă încă vreo cîţiva                                                  bogată decît cea de azi. Pentru
 acestor zile — comuniştii            făuritor al aurorii                                                                                                                    ani.                                        Povestindu-le mai multe în­           aceasta trebuie să mulţumim,
 la Grjviţa, in treize-ş-trei.        şi-al fericirii pe pămînt 1                                                                                                                                                     tâmplări din viaţa m uncitorilor         partidului nostru drag care ne
                                                                                                                                                                                 După ce a învăţat şi a doua          din trecut, tovarăşul Baciu spu­         conduce cu mină sigură pe d ru ­
          L IB E R T A T E A                                                     Bienala artiştilor plastici                                                                 meserie, patronul şi-a închis a-         se tin e rilo r să privească cu a-       mul fe ricit al construirii socia­
                                                                                                                                                                             telierul, l-a vîndut şi a plecat         tenţie la zilele noastre, la v ii­       lism u lu i.
        Din beznă şovăielnicul meu pas                                           amatori din Lupeni                                                                          în străinătate. Au rămas o m ul­         torul nostru luminos. In cuvinte
        U n îulger 1-a-ndreptat către lumină ;                                                                                                                               ţime de m uncitori cu lefurile           simple el a explicat tin e rilo r prin                                      C. A R M E A N
        Cărări spinoase-n urmă au rămas,                                             In această lună, sala de expo­           C o s te a S im io n unul dintre cei           neprim ite pe m ultă vreme în            fapte de viaţă iă pentru vremu­
        Cu nopţi care nicicînd n-au să mai vină..                                z iţii a clubului muncitoresc al             mai tineri şi talentaţi membri ai              urmă. Aşa a dat tîm plarul Ba­           rile noastre noi, merită să te                          — ia '
                                                                                 sindicatelor din Lupeni a găzduit            cercului. In special se remarcă                ciu, împreună cu a lţi muncitori,        lupţi, să-ţi dai şi viaţa.
        P e-a l vrem ii lu n g răboj cu litere d e jar                           in cinstea Zilei m inerului ş; a             portretul in titu la t „M in e r“ şi           dintr-un rău în altul. A căutat                                                         CIN TEC
        Partidu-a scris o slovă ce-i neperiîoare                                 zile i de 23 August aproape 100              schiţa de m ari proporţii realizată            a lt patron. L-a găsit. Acesta n-a          — Nu întotdeauna a fost aşa
        Şi de-o cu n osc e că m ereu, vîu iar,                                   de realizări ale a rtiş tilo r plastici      in cărbune: „In abataj“ .                      mai fugit, dar cînd m uncitorii îi       ca astăzi. 23 August 1944 a des­         Tu zi de august, fu foc de drapele,
        M i-a lum inat setoasa-m i căutare...                                    din oraş, în cadrul bienalei de                                                              cereau banii pentru muncă, îi           chis poporului nostru un drum            ecuator al isloriei mele-
                                                                                 artă a cercului de arie plastice                In domeniul acuarelei, reţin                dădea pe mîna poliţiei şi sigu­          nou spre e viaţă fericită. Lucrul
        A c e a s t ă s l o v ă în s e a m n ă libertate,                        „M inerul“ .                                 p riv irile prin co lo rit şi simplitate,       ranţei invocînd diferite pricini,       acesta se simte în mod concret           Veacul mă mlngtie, ora mă-ncintă
                                                                                                                              exponatele realizate de M ă n o iu             ca să le treacă pofta de a-şi mai        în casa, în fam ilia fiecărui m un­      iar veşnicia nu mă-nspâiimniă.
        N e î n s e n i n ă z i l e l e , a,z;h t o a t e ;                          Bogat reprezentată prin lucrări                                                         cere dreptul elementar la viaţă.         citor.
        Cu ea în g în d în jurul tău, partid,                                    de grafică, sculptură şi pictură,            loan.                                                                                                                            Petrec cu cinlec a timpului cale
        Sub roşii flamuri facem astăzi zid î                                     expoziţia reuşeşte să ofere v iz i­                                                             — Norocul meu — dacă pot                Vorbind tin e rilo r despre viaţa     calm, măsurindu-mi-o cu cincinale.
                                                                                 ta to rilo r o gamă variată de ima­              De asemenea, S c u ly F elic ia             să spun că-i vorba de noroc —           nouă pe care poporul nostru şi-o
                                                                      M. CALIN   g in i din viaţa nouă a V ă ii Jiului.       prezintă un ciclu de linogravuri               c-am învăţat şi a doua meserie,          făureşte astăzi sub conducerea           Zilei de August deci puneţi-i taur, —
                                                  muncitor — U.R.U.M. Petroşani                                                izbutite („Eliberarea“ , ciclul               spune astăzi bătrînui Baciu. Ba,                                                  beţi-vă vinul din cupe de aur.
                                                                                     Un m erit al acestei bienale îl          de peisaje industriale- etc.),                 prin anii 1936-38 a trebuit să           înţeleaptă a partidului, comunis­
          Floarea inimii                                                         constituie faptul că majoritatea             muncitoarea C rişa n M a n a schi­             lucrez şi într-un atelier de lăcă-                                                Să închinăm către soare-răsare,
                                                                                 celor ce expun sînt m uncitori               ţele „A apărut o nouă hotărire“                tuşerie şi fierărie. Mai bine de         tul Baciu a înşirat un mare nu­          cel ce-a ivii prima roşie floare.
        Pe-albastre punţi, şi neştiute,                                          sau f ii de m uncitori. Intre lucră­         şi „In m ină“ , iar P is M in e re a           jumătate din tinereţea mea —             măr de realizări ale regim ului
        Ţesute din beteala serii,                                                rile mai importante m erită să               linogravura în cinci culori în ti­             povesteşte acum tovarăşul Ba­            nostru democrat-popular, apoi            Cupa a doua — partidului meu
        Hai, gîndule în zbor tu du-te                                            fie am intite în prim ul rînd lino-          tulată „La odihnă“ . ,                         ciu — am învăţat cînd o mese­            le-a redat cîteva fapte din viaţa        marelui meu demiurg, promeieu,
        Ş i însoţeşte-n şut m in e rii!                                          gravurile colorate ale m uncito­                                                            rie, cînd alta. Lucram în tîm -          fam iliei lui din anii de după
                                                                                 ru lu i topograf V io r e l V a s ite , re-      Din grupa copiilor se remarcă              piărie ca m uncitor ca lifica t şi       eliberare.                               Gărzilor de patrioţi ce purlară
        Tu, floarea in im ii mi-o porţi,                                         marcîndu-se cele întitu la te „M u l­        fiii de m ineri G ro s C o n s ta n tin cu     patronul mă plătea ca ucenic ro ­                                                 inima patriei spre primăvară.
        Garoafă-aprinsă, pururi vie,                                             ţum im partidului“ , „Tot mai mult           linogravura „E le ctrifica re “ şi             tar. După vreo 10-12 ani, aveam             Niciodată în trecut n-a visat
        Să le-o coborî sub negre bolţi,                                          cărbune patriei“ şi' „La festiva­                                                           două meserii, mă descurcam şi            să locuiască în casa lui proprie.        Cintaţi toţi cu dalta, penelul şi struna
        Lămpaş de dragoste le fie                                                lul regional al tineretului“ .               U d rea P a re n ie cu linogravura             în ale lăcătuşeriei şi to t am ră­       Astăzi, acest lucru i s-a îm plinit,     o sărbătoare cum nu e niciuna, —
                                                                                                                              colorată „Intrarea în colectivă“ .             mas fără lucru m ultă vreme.             încă în 1955 şi-a term inat casa
        Gînd osteniţi vor sta o clipă,                                              M inerul S ch eau M arcel expu­                                                                                                   pe care a construit-o cu a ju to ­       Zilei de August deci puneţi-i laur, —1
        Aş vrea le fie o năframă,                                                ne două lin o gravu ri interesante:             Un colţ special în expoziţie îl                 Aşa au,trecut anii de tinereţe       rul îm prum utului de stat. Are          beţi-vă vinul din cupe de auri
        Sudoarea să le-o şteargă-n pripă,                                        „M ineri citind ziarul“ ş k „Peri-           ocupă afişele colorate şi pictu­               ai tâmplarului Baciu, jefuit de          acum două camere şi bucătărie.
        Su părintescul gest de mamă...                                           niţa“ . M uncitorul tinichigiu He-           rile în ulei. D intre acestea se               un patron şi de altul.                   De eurînd şi-a cumpărat un apa­                                AL. ANDRITOIU
                                                                                 g h e d iis L a z ă r are mai multe ex­      remarcă cele semnate de dr.                                                             rat de radio „B ucureşti - 500“ .
                                                               TRAÍAN MÜLLER     ponate, dintre care cea mai reu­             B ăian u C o n sta n tin , muncitorul            Ziua rie azi nu seamănă                Dar nu numai asta. In 1954—                                - 0-
                                                     membru al cercului literar  şită este gravura „C artierul nou            N aprodean N icotae şi alţii.                                                           1955, pe cînd îşi construia casa,
                                                                                 muncitoresc“ , iar tîm plarul M îrza                                                                 cu cea de ieri                 amîndoi copiii pe care îi are e-             IH0 MLCIL#8Rl
                                                           „Minerul" Petroşani   L iviu atrage atenţia printr-un                 Expoziţia bienală de artă plas­                                                      rau la studii în facultăţi. E li-
                                                                                                                              tică a cercului de amatori din                    Odată, organizaţia U.T.M. l-a                                                       F lu ie ra ş
                                                                                 ciclu de schiţe de portrete în               cadrul clubului sindicatelor m i­              in v ita t pe comunistul Gheorghe       sabeta — la In s titu tu l de cultu­
                                                                                                                              niere din Lupeni, constituie un                Baciu la o joie a tineretului. Se-                                                 m în d ru -n flo rit
                                                                                 tuş, executate cu peniţa.                    bun exemplu pentru creatorii de                                                         ră fizică, iar Gheorghe — stu-
                                                                                                                              artă plastică din regiune, dove­               / n toată vremea asta, Sîvu                                                       Fluier, fluier de castani,
                                                                                    La un nivel rid ica t sînt reali­                                                             lucrase în rînd cu ceilalţi,       P rin asta, Sîvu îşi recunoştea           Răscoleşte-n mine ani
                                                                                                                              dind o strînsă legătură cu viaţa              fără a scoate o vorbă. Din vreme                cu alte cuvinte singur în-         De trudă la bogătani
                                                                                 zate şi lucrările în cărbune, tuş                                                          in vreme, arunca doar cîte o pri­        frîngerea I Privindu-i hărnicia           Gînd munceam din zori în sară
                                                                                                                              şi o bună stăpînire a m ijloacelor            vire piezişă, şefului de brigadă.        şefului brigăzii îi venea să mear­        Gu sudălmi şi cu ocară,
                                                                                 şi acuarelă ale fiu lu i de miner            artistice.                                      Al naibii om şi Sîvu ăsta.             gă să-i spună ceva frumos, ceva           Gu picioare sîngerate
                                                                                                                                                                            Măcar să fi spus 'ceva, să fi            cală... Dar parcă putuse s-o              Şi cu mîinile vărgate
                                                                                                                                                        ST. FEN E SE A N U  înjurat, să fi cîntat, orice... FI       fa că !? N-a avut cină, că Sîvu           De gîrbace plumbuite,
                                                                                                                                                                            insă tăcea şi iar tăcea I Ca un          cit ce se iviseră primii ortaci din      Tot în patru şnuruite.
/n sori, pe halda de steril de        DUPA                                       SUT                                                                                        butuc de armătură... Tăcea cu            schimbul de dimineaţă, a sărit           Fluier, fluieraş de corn
   deasupra minei, ajunsă cit                                                                                                                                               încăpăţînare... Şi aşa ăeh l             de la locul său şi fără a zice            Mă trezesc noaptea din somn
i deal de înaltă şi povirnită,        mai da şi ceva peste...                      Omul de pe povîrnişurile                   numai şi numai pentru a arăta                 n-aveai cum să-i bagi vină...            măcar un „noroc bun“, îşi în­             Mi te-aduc uşor la buză
! sud cupele suspendate ale                                                      haldei — şeful brigăzii — îşi                căpăţînosului că se poate da                  Miner bun îi... Cum să te legi           deasă cascheta pe cap şi cu               Ciutul lumea să-mi auză,
nicularului, se plimba un om.         Cuvintele acestea rămăseseră               întorsese fruntea brusc spre                 cărbune chiar şi mai mult de­                 atunci de o m . din senin ? Ea           lampa într-o mină, se pierdu              Ciutul meu de bucurie
irul se limpezise către culmile             ca încrustate în inima tî-           soare, uitind pare-se o clipă                cît hotărîseră...                             treabă se afla în rînd cu toţi...        în întunericul galeriei, spre ie­        C-am scăpat de burghezie
                                      nărului brigadier. încă de acolo,          de necaz, ori poate căuta doar                                                             Cînd a venit surparea s-a ară­           şire...                                  Şi c-avem gospodărie...
băstrii de pe Paring şi-i             din şedinţa aceea, hotărise:               să-şi alunge gîndurile ce-l                    Intrase în mină tot cu lampa                tat chiar mai îndeminatic de                                                      Fluieraş mîndru-nflorit,
ivirii în faţă o ploaie de aur.       „Brigada mea o să dea cu 5 va­             măcinau.                                     ce-o avusese de dimineaţă. De                 cit ceilalţi. L-o fi apucat păre­           Degeaba strigase brigadierul          Din crenguţă meşterit,
îsărea soarele.                       gonete mai mult pe şut. N-o^                                                            aceea nu-i de mirare că încă                  rea de ră u ? ! Naiba să-l pure­         după el. Acesta nu se mai în­            Gintă noua noastră ţară,
Sub haldă, omul prinse intr-o         spusese însă“. Alţii îşi vestiseră           Se făcuse dimineaţă de-a                   in colivia puţului aceasta i se               ce! Cu astfel de oameni nu               toarse. Şi pe cînd omul se gîndi         Mîndră ca o primăvară,
lipire a ochiului întreaga pa-        deschis angajamentele. El le               binelea. Străzile oraşului mine­             stinsese, de trebuise s-o schim­              mai ştii ce să crezi... Ce-i ade­        să-'i calce pe urme, Sîvu era
namă a curţii minei, birourile        gîndise doar...                            resc care i se întindeau la pi­              be cu semnalistul de la puţ.                  vărat însă, i-ădevărat... S-a            deja departe. Nu l-a găsit nici          Oînt-a ţărănimii viaţă
iminist raţiei, cele două puţuri                                                 cioare prinseseră via ţă : gospo­                                                          arătat miner de nădejde, unde            la lămpărie, nici la baie... După        Omenoasă şi măreaţă
i extracţie, turnurile prepara­         Dar ce să vezi. S-a găsit şi             dine se grăbeau spre cumpără­                   Lucrul l-au început fix la                 era mai greu, hop şi e l ! Şi nu­        spusele minerilor, nici pornit
                                      între ortaci un om care să nu              turi, mineri se întorceau alene              zece. Dar cu toate astea, noap­               mai asta de-o.r fi fost. spune           spre casă nu fusese văzut...             Ga s-audă lumea mare
ţi de cărbuni, depozitul de           fie de acord cu această hotărî­            din şut, maşini încărcate cu                 tea a fost tare păcătoasă I Ori               de-ajuns... Atunci cum să-l mai          Atunci...? /
mne, atelierele, oamenii...           re. şi încă cine? Dac-ar fi fost           materiale de construcţii îşi fă ­            se lua aerul şi ciocanele de aba­             zădărăşti pentru vorba necuge­                                                    Fericirea din ogoare.
imenii se săreau peste tot,           un vagonetar sau măcar un                  ceau drum spre blocurile cele                taj amorţeau de nu mai erau                   tată spusă în şedinţă / E drept,           Şeful brigăzii îşi zisese c-o fi
irnici şi preocupaţi... Forfota       ajutor de miner dintre noii pri­           noi...                                       bune de nimic, ori' se trezeau                spre sfirşitul şutului, îl cuprin­       luat-o spre haldă. De aceea se                          ( Auzită de I. Marinescu in
                                      miţi în brigadă, treacă-meargă,                                                         că au lemn prea lung, de tre­                 sese un pic rîca... După ce tre­         şi afla acum aici. Dar iată că                       comuna Streisingiorgiu - Hu­
r răzbâtea pînă sus. la insul         dar tocmai Sîvu, care-'i miner               in jurul său, era insă pustiu.             buiau să-l scurteze din firez,                cuseră de-al 45-lea vagonet              nici aici nu e. Naiba să-l în­                       nedoara).
ingher de la haldă...                 de bază, şef de schimb, pe care            Doar corfele funicularului ca­               orî tocmai cină ziceau că acuşi               umplut, cit fusese vorba, Sivuse         ţeleagă...
... Toate s-au iscat ieri după-       şi-l simţea ca pe-un frate ?...            re-'i treceau pe aproape, deşer-             prinde să meargă bine treaba,                 făcuse mic, mic de tot, inăirjin-                                                      -mi-i ca să trăiesc
niasă, de cină cu şedinţa de                                                     tînd automat sterilul cîteva sute            aflau că nu sînt vagonete goa­                du-se pe lopată la scormonit               ... Pe cînd coborî de pe haldă
•oducţie... Toţi din brigadă, ca        — Nu din cauza noastră a                 de metri mai spre dreapta hal­               le. Şi dacă ar fi fost numai                  grămada de cărbuni ce-o avea             şi se întorcea în curtea minei,          Foaie verde de trifoi
                                      rămas mina sub p la n ! Noi am             dei, treceau mereu, neobosite.               a sta ! Dar parcă a fost un fă ­              în faţă...                               brigadierul se intîlni cu unul           Colectiva de Ia noi
  un singur gînd, hotărîseră          dat totdeauna în plus — spuse­                                                          cut. Chiar cînd începuseră să                                                          dintre ortaci:                           Mare e cit o cîmpie
:ră nici o discuţie să mărească       se Sîvu.                                    E a o vreme, omul de ps lial-               lopăteze primul cărbune în rol.                                                                                                 Şi-are multă bogăţie;
m ărul de vagonete cu cărbu-                                                            dă îşi aduse tîmpele între            spre a umple vagonetele de                                                               — Nu l-ai văzut pe Sîvu ?              Turme mîndre de mioare,
i ce aveau să le scoată din              Că n-avea dreptate asta era                                                          jos, armăturile prinseră din se­                                                         — Ba da, acum a intrat în              Gombaine şi tractoare,
mtăj. Normal, pînă acum, ei           clar. E drept că s-a ruşinat               mîini. Abia atunci, privinău-se,             nin să pîrîie, lăsînd să cadă                                                          mină...                                  Urîu măşcat şi auriu
•oteau în medie cîte 45 de va-        atunci cină şeful brigăzii i-a             băgase de seamă că-i îmbrăcat                din tavan pe lingă ei o avalanşă                                                         — A doua oară ?                        Şi vin de-ăla rubiniu.
mete, deşi norma era doar de          explicat pe larg situaţia, că              tot în haine de şut, cu cascheta             de piatră şi pămînt, de-au tre­                                                          — kpa se vede...
i... Dar ’ mina rămăsese in           defecţiunile au survenit inde­             de protecţie pe cap şi cizmele                                                                                                        Brigadierul nu putu să nu-şi           Dragu-tni-i ca să trăiesc
m ă cu planul din cauza unor          pendent de voinţa minerilor şi             in picioare... Ba şi lampa îi                buit să lase cărbunele şi să se                                                        scape un zîm bet;                        Dragu-mi-i şi să muncesc!
ifecţiuni. Şi se apropia 23 Au-                                                  mai pilpîia alăturea, nestinsă...                                                                                                     — Deh /...
                                      că datoria fiecăruia este să pu­                                                        apuce de pus bandaje şi juguri la                                                                                                             (Auzită de 1. Marinescu de
ist!                                                                             Zîmbi...                                                                                                                                                    IRIMIE STRAUŢ               la Urian Olivia—Strei
_ Trebuie să scoatem rămî-            nă umărul la treabă, el tot n-a                                                         coperiş... După asta au trebuit                                                                                                            Săcel —¦ Hunedoara).
*rea în urmă, să întîmpinăm                                                         După povestea cu Sîvu, deşi
                                      cedat din încăpăţînare. Şi doar                                                         să se încoarde nu glumă, mai
ua eliberării aşa cum se cuvi-                                                   fusese în acea zi de după-amia­
o — spusese atunci secretarul         el Sîvu şi şeful brigăzii erau                                                          bine de im ceas, pentru a recu­
                                                                                 ză în şut, se hotărise să intre
e partid. Dacă ar da fiecare          prieteni. Cum să-l mai înţe­                                                            pera răminerea în urmă...
rigadă doar cîte două vagonete                                                   şi în schimbul de noapte; asta
îi cărbune în plus, pe schimb,        leagă ?!
i zilele care ne-au mai rămas

e-am. îndeplini planul şi-am
   71   72   73   74   75   76   77   78   79   80   81