Page 46 - 1960-11
P. 46
pag. 2 EraalmtBa5SB^i.,ajvÁ?m>.AaKáag»B^ DRUMOE SOCIALISMULUI Nr. 183!
^
sate.eaaa'a^acă^ ^ zszâî^?osaiitfc* SUÂJCECICTW!
artiştilor plastici
Cules Cte: ION MARINESCU
Maestrul Mitiail La 5 ndiemPrie, máe'stríá Bsdîîi« rrosia, co!ecfîivjs5 GHEORGHE COCL1TU :— Hunedoara : „In luptă cu
Mttvtâi SăăOvetinu a îm şarja“ — lucrare selecţionată pentru expoziţia republicană de
Sadoveănu, scrUtînd ^ plinii 80 ăe ant ele piciţ'ă. Badiul meu, colectivist artă plastică.
cu privirea melea Ca şi Tiiâor Argkezi, îfi A-nvăţat de tractorist;
gurile natale. decursul celor SO ăe ani, Ziua ară, noaptea ară, NORBERT TAUG-
a contribuit prin opera sa Pentru noi şi pentru iară, NER - C. S .H .:
ucenic şi prietin al meşterului. Alt la afirmarea literaturii fo- S-avem roadele bogate „Copii“ — lucrare
ceva nu rtiâi spunea nimic scrisoarea. raîne pe plan universal. Grine grele şi înalte. seiecţionată pentru
Scrierile sale, izvoiiîe din Astăzi pîn’la prim ul mare, expoziţia republica
...A Tus şi scrisoarea a doua deo dragostea fierbinte pe ca A arat vreo trei hectare nă de artă piasiică.
parte. Au trecut multe săptămîni pînă re a nutrit-o faţă de po Iar de-acum şi pînă-n seară,
ce meşterul Voicu a putut să-şi facă porul nostru muncitor, încă patru el mai ară.
timp şi prilej. sînt preţuite astăzi ăe Colectiva să-ntărească
toţi oamenii muncii ca un < Viaţa nouă să-nflorească.
Intr-o zi din fevruarie a anului '45, bogat tezaur al literaturii
Stoica Cerneţ a deschis poarta Ani- noastre. Opere ca „Balta- i (Auzită de la Bucur Ro-
neascăi şi a împins înaintea sa, prin gul", „Neamul şoimăreş- i dica din Valea Sîngeor-
pîrtia curţii troienite, pe un străin cu iilor“, „'Fraţii Jderi“, giului).
şubă şi căciulă ţuguiată. De ochii stre „Dumbrava minunată",
şiniţi cu sprîncene tufoase ai acelui „Mitren Cocor", „Nicoară Undie-au fos! răzoarele...
străin, şi de obrazu-i spînatic ca tăiat Potcoavă“ şi multe alte
în piatră, femeile care priveau pe fe < minunate creaţii ale inaes- Foicică iarbă deasă,
reastră se sfiiră şi se traseră îndărăt. \ trului Mihail Saăovemu, Pleacă bădiţa de-acasă
sînt îndrăgite de masele Ca să tragă brazdele
Nastasia s-a tînguit înnodîndu-şi în largi populare pentru că Unde-au fost răzoarele.
frămîntări degetele m îinilor: ele oglindesc viaţa şi nă Trage, bade, brazda mare
zuinţele lor spre un viitor Să văd holda cum răsare
— Pe cine o fi aducînd Stoica ? Ce luminos. Poporul romîn Şi cum creşte de bogată
să fie ? Ce s-a întîmplat ? respectă şi iubeşte pe cel Cum n-a mai fost niciodată!
% care cunoscînău-i frămin- Floricică iarbă deasă,
...Stoica Cerneţ şi tovarăşul său se ţările şi aspiraţiile, le-a Ară badea, nu se lasă.
scuturau de zăpadă Ia pragul de afară. \ aşternut în pagini minu- Unde-au fost răzoarele
Gînele din lanţ lătrase de două ori > nate de literatură. Ară azi tractoarele.
alene şi tăcuse.
Acum, la 80 de ani de (Auzită de la Afăgureanu
Nana Uţa se m iră : viaţă, dorim maestrului Latîrenţiâ din Vâlea Sîn-
— De ce nu-i harnic asupra lor di MiMil Saăoveanu mulţi ¦georgiului).
nele ? ani fericiţi!
Am unit ogoarele
Trăia la Bucureşti un luptător în S-a bucurat. Uite, nene, Florea Cos- Nastasia şopti: cu tutun. A scos bricheta, scăpărînd
ilegalitate, cazangiul Voicu Cerneţ, tea al meu trăieşte! — Cum a lătrat, cum îi vorbi stră Foicică floare-albastră,
frate cu Stoica. Alungat din Malu de inul şi Grivu tăcu... flacăra. Fata şi-a,descoperit numai un Spune tu de viaţa noastră
sărăcie, düs din val în val, ajunsese Acea scrisoare pornise de undeva Anineasca îşi potrivise pe cap bro Că e mindră şi frumoasă.
lucrător calificat şi se alipise Partidu de pe front din Cehoslovacia. Fusese boada, aruneîndu-şi ochii în ciotul de ochi, care cerceta cu interes minunea Pe tarlaua azi mănoasă
lui. Era bărbat sprincenat şi întunecos; înmînată unui tovarăş, Farcaş Endre, oglindă, îşi trase cu grabă ghetele Am unit ogoarele
hîtru, fără a zîmbi. care ajunsese cu ea ia Oradea. De peste ciorapii de lină şi ieşi în tindă, cea mică din mina străinului. Stoica Şi-au pornit izvoarele
la Oradea o purtase alt tovarăş, Mar- să primească oaspeţii. De la cele din De belşug şi bunăstare
Cînd fusese arestat întîia oară, ma cus Foghel, pînă la Braşov. De la Bra ţii cuvinte ale străinului se alină. s-a apropiât de e a : De lumină şi de soare., .
gistratul îl întrebase ironic: şov o adusese Ilie Hanganu, rnonta- — Pace vouă, veşti bune!
tor, şi o depusese la adresă. Nastasia îşi ridicase palmele la ochi (Auzită de la Marcu Ga-
— Cunoşti tu pe filosofii voştri, şi îşi rezemase tîmpla de horn. Era lenia din Streisăcel).
mă ? l-ai citit ? Zicea Florea Costea în scrisoare: slabă, ofilită, ruşinată; i se îngroşase
Nene Voicule, află că, în blestemul mijlocul. Străinul o cercetase c-o pri — Are veşti de la Mitrea...
— Da, mă, a răspuns cu grabă ca în care ne-au dus. am cîştigat un pi vire repede, apoi se întoarse iară spre
zangiul ; îi cunosc, îi citii. cior de lemn, de care mă bucur, căci naşă: Ea şi-a ridicat fruntea şi a privit
o să bat cu el în porţile Berlinului. — Mă mai cunoşti, Uţo ?
— Cutezi a răspunde aşa ? s-a Mai spunea şi altele despre război — Parcă... parcă... abia îngînă nana la iarîia luminoasă de afară. Apoi iar
zbîrlit magistratul. Mă supăr. şi nemţi. Uţa, zîmbind unor amintiri. A h! Eşti
Apoi: meşterul, fratele lui Stoica. Intr-o vre s-a scufundat.
— Păi mă supăr şi eu. Îmi ziseşi Am eu aici un ţăran, care e de la me purtai barbă... Acuşi parcă eşti
„mă“, fără să fi păşunat împreună Malu-Surpat. Ştiu că şi dumneata eşti altcineva.. — Sprîncenato, sfătuieşte pe fată să
oile. de acolo şi ai în Malu un frate ori — Tot Voicu sînt, rîse meşterul. Şi
văr, pe care tovarăşul meu zice că-1 totuşi, ai dreptate; cel de odinioară nu se ruşineze... a zis cu blîndeţă Consemnăm aceste rînduri u- rea creşte în importanţă şi pen pografie rominească şi diacul
— Hai, hai, nu fi obraznic, că-n- cunoaşte. nu mai este. neia dintre valorile tipografice tru faptul că a tost tipărită de Şerban, ca „mare maestru tipo
toarcem foaia. Răspunde, Cerneţ, ce Camaradul meu Mitrea Cocor a în Ea îşi plecă fruntea oftînd, fără a meşterul Voicu. graf“ o conducea, oare Palia
filosof ai citit? durat cîfe şi cîte. ştii dumneata ce în se dumiri. de la Orăştie a fost singura lu
dură un biet sărman la noi în ta r ă : — Sprînceriato, urmă meşterul cu — Auziţi, fată ? se veseli nana Uţa. care, alături de tipăriturile cora- diacul Şerban, tiu! lui Coresi, crare tipărită aici ? Unele infor
— Citii pe Cant. ton vesel, spune unde putem lepăda siene, şi-a adus o preţioasă con împreună cu diacul Marian. In maţii mult asemănătoare între
— Cant ? N-am auzit. Ce spune fi chinuri, bătăi, batjocură. Se laudă că, astea de pe noi ? Pe urmă stăm niţel Aşa îmi spurtea mie odinioară. Acu tribuţie la dezvoltarea culturii ediţie originală, această carte ele întemeiază presupunerea că
losoful ăsta al dumitale, Cant ? dacă se întoarce sănătos, o să-l be de vorbă. noastre in limba romînă. In ce de acum aproape 380 de ani se în secolul al XVI-lea în afară
— Spune bine; că toţi robii de pe lească el pe ciocoiul lor de acolo, ca Anineasca a grămădit numaidecît şica facem haz lâ bătrîneţe. constă importanţa acestei cărţi ? găseşte în toarte puţine exem
pămfitt, ori de ce naţie ar fi, se află să-şi săreze inima. pe marginea unui păt, în apropierea Iată pe scurt răspunsul: Palia plare. Autorii documentatei lu de primele două cărţi ale P a
fraţi. sobei, hainele groase. Trecîiîd şi îna- Fata urmă să jelească. (în limba greacă cuvîntul „pă crări „Bibliografia rominească liei, s-au mai tipărit şi altele.
— El te-a învăţat să lipeşti noaptea Zice aşa, ca să-şi aline focul; căci poindu-se, ghionti uşor cu cotii! pe lea“ înseamnă „vechi“ ), a tost veche“, au cunoscut doar trei In „Gramatica rbmînească“, a-
afişe? El li Ie-a dat? Ştiai ce cu mai are şi altele. Are mai ales o su Nastasia. Umerii fetei se zguduiră mai Meşterul slobozi pe nări două sfori tipărită intre anii 1581— 1582 exemplare. Se mai ştie apoi că
prind ? ferinţă, adică o logodnică, rămasă in tare, de învălmăşala plînsului. „în cetate în Orăştie“ şi cuprin biblioteca Fundaţiei „Jiga“ din părută la Sibiu în 1797, Radu
— Mai întâi. Cant nu mi-a dat ni grija fratelui său, morar. După ce-i Meşterul rămăsese în cizme şi în de fum şi-şi înălţă streşinile groase, de primele două cărţi ale Pen- Oradea deţinea unul complect şi, Tempea, în prefaţă, spunea că
mic. Al doilea, n-am lipit nici un afiş. luă partea de moştenire părintească, straie cenuşii de catifea. Întors pe ju tateucului. Palia de la Orăştie în sfîrşît, cercetătorul losif Po-
A! treilea, noaptea nu le-aş fi putut acel morar s-a lăcomit şi Ia zestrea mătate spre Naslasia, părea puţintel încă negre, ale ochilor. este una dintre traducerile rea povici a găsit şi studiat încă la Orăştie s-au mai tipărit şi
citi, căci e întuneric. fetei, oi fană, soră cu nevastă-sa. Mo încurcat. Şi-a trecut dreapta prin pă lizate de un co alte cărţi. Afirmaţia lui Radu
Judecătorul a consemnat în proce- rarul şi nevastă-sa o persecută pe fată rul cărunt tuns scurt, şi. cu stingă, ... — Veşti de la băiat aţi primit ? Tempea este reluată şi de către
suî-verbal numele filosofului. Procuro şi o alungă, vai de ea. a tras din buzunar o pipă. A îndopat-o Basiliu Popu în dizertaţia des
rul a pomenit de Cant în rechizitoriu. întrebă el pe Anineasca. pre „Tipografiile romîneşti“
Avocaţii apărării s-au ferit să-i discute Mă gînd;i că poate ai prilej să te (pag. 17), sau Timotei Cipariu
doctrina. duci în salul dumitale. S-o aperi pe — Da. In două rînduri ne-a trimis care publică în „Acte şi frag
In negrii lui ani de temniţă, Voicu acea copilă sărmană, logodnica lui mente“ (pag. 280), un catalog
Cerneţ s-a ţinut cu dinţii de viaţă, Mitrea. N-are, bietul, linişte nici zi, şi bani.
făcînd dimineaţa gimnastică şi fricţio- nici noapte, din pricina asta, după a- al bibliotecii mitropoliei îm ca
nîodu-se cu apă rece. Şi-a sporit cu tîtea altele cîte petrece un ostaş pe Fata scînci. re el vorbeşte „de cele cinci
noştinţele la universitatea închisorilor. front. Mă mai gîndii că măcar sâ-1 cărţi ale lui Moise în romîneş-
Trimes în carcera Doftanei pentru re •vesteşti pe fratele dumitale, să se in — Nu primii de mult scrisoare. te" subliniind afirmaţia lui Ra
voltă, douăsprezece luni nu s-a culcat tereseze el. du Tempea, că „totu la Orăştie
pe ciment, ca să nu i se atace plă- — De cînd ?
mînii. A dormit pe vine într-un unghi Cad ia dumneata, nene. cu astă ru s-ar îi tipăritu şi Apocalipsul la
al zidurilor, cu braţele încrucişate pe găminte, căci Cocor Mitrea e ,de-ai Nastasia se scufundă !ar. lectiv de cărtu 1583“, remarcind însă că aceas
genunchi. L-au ros păduchii de-şi fă noştri; a văzut toate în Uniune ca tă carte n-a văzut-o. Prin 1840,
cuseră caverne subt epiderma lui. Sin prizonier, fiind şi eu cu dînsul. N-a — De o săptămînă, răspunse Ani- rari ai timpului. aş; A intr-o foaie volantă romîno-ger-
gurătatea i-a pustiit sufletul. S-a ţi mai fost nevoie să isprăvesc eu învă Cartea, ca ma i m m - p w - ' M - i :vv mană, librarul Wilhelm Nemet
nut dîrz, a crezut în comunism şi s-a ţătura ce-i dedesem, căci s-a dumirit heasca. Acuma pe front nu-i nici o joritatea lucră vv. :::: tace un apel public prin care se
izbăvit. el singur. Zic să-I sprijinim ca pe-un rilor noastre de arată dispus să cumpere cărţi
Unii tovarăşi nu înţelegeau de ce tovarăş adevărat, după cum va dovedi. primejdie. început, deşi a- lili vechi romîneşti. Intre alte cărţi
Voicu pomenise un filosof necunoscut. re conţinut reli mmm* căutate de Nemet, acesta soli-1
Desigur nu era vorba de singuraticul Se mai aflau şi alte vorbe bune în Urmă răstimp de linişte. cita „Cărţile lui Moise prooro
de la Königsberg. scrisoare, pentru sprijinul lui Mitrea. cul“, „Facerea“ şi altele şi A-
— Desigur că nu, a răspuns Voicu Meşterul Voicu a strîns din umeri. Era — S-aduc ceva de gustare, sc roti
fără a zîmbi; eu n-am vorbit decît ocupat pînă peste cap cu destule tre pocalipsul la anul 1583 in Orăş-
de prietenul meu de la Galaţi, Filip buri obşteşti, mai cu samă cu chestii Anineasca în loc. tie“ (Gazeta Carpaţilor Anul
Cant, care era mai bătrîn decît mine de organizare. Cînd să se ducă la XIII nr. 75 pag. 2). Şi alţi cer
şi mi-a fost învăţător. Nu l-am uitat Malu acuma, pentru necazurile unor — Mal pe urmă, mai pe urmă, Ani- gios, este valo I -m , *m m m , * cetători ca 1N. Albu, în „Istoria
nici astăzi şi mă duc uneori să-i văz copii ? roasă pentru lim Yisf,vŞ..iz învăţămîntului din Transilva
mormintul. rieasco, o domoli meşterul. Stai. Eu ba în care a fost ¦ i'S-.v’ nia“, afirma că pe lingă Palia,
După ce şi-a isprăvit închisorile, Ia A pus scrisoarea deoparte. Nu după # F -§:&• -Ş care a tost întrebuinţată ca ma
lumina lui August '44, şi-a ras barba mult timp a venit alta, în care ucenicul venii la Malu cu treburi ale mele po nual de învăţă mint, s-au mai
şi a întinerit. îl înlreba de sănătate şi adâogea că tipărit aici „Cărţile, lui Moise
„Nenea Voicu“ cum îi spunea Cer- şi el cu Mitrea sînt în viaţă. Adică litice. Dar mi-a scris un ucenic al meu, scrisă. Intr-o !fr *¦^ i proorocul“, „Facerea“ şi „Apo
ncţ, plugarul de ia Mali), a primit in acel Mitrea devenise şi el un fel de bună măsură a- ' ' -' v calipsul“ şi alta la 1583 în O-'
tr-o zi, la Partid, o scrisoare de la un prieten al subofiţerului Cocor, despre cest lucru reiese 'O <" răştie (pag. 29).
ucenic tînăr al său pe care îl socotise chiar şi din pre
unele necâzuri ale băiatului. Trecînd faţa în care au Concluzia acestor interesante
pierit în Rusia. relatări nu poate ti decît aceea
pe aici, zic, o să văz ce e. Mă dusei ^ r-.-. | 'U î•Oy>»V.. A n •;?.*"•L•?C.: ) că la Orăştie au tost traduse şi
circ tipărite şi alte cărţi care însă
întîi la frate-meu Stoica. El mi-a spus !% i- - nu s-au păstrat.
unele .şi altele. Amîndoi ne-am dus la torii mărturisesc í I „'iC : . >< : ¦: ' Iată încă un motiv pentru ca
re Palia de la Orăştie rămîne
moară. ; că traducerea igk i sp. P k mPpi> R k n k ^ k k k - ^ una din lucrările cele mai de
s-a făcut „cu ma
Nastasia Izbucni, dărîmîndu-se pe re muncă den y. î -i'i.p s Í? seamă ale literaturii noastre
vechi.
duşumea : limba jidovească Wppp SMiKiMi» ii k ' -o io*A?>'•:>y>;<Aei
Prof. IOAN TLIESCU
— Mă alungară pe viscolul Bobo
Orăştie
tezei ! şi grecească şi
sîrbească pre lim
Anineasca o cuprinse pe după umeri ba rominească“. ¦is&CTA h k l i :
;( . Aliit ţ.yll'i W , ‘,k. ?:¦} i i
aşa cum sta, mîngîind-o.
— Mi se spuse că făta e aci, a ur Cercetările ulte ¦:: PPM. n w '<<x
mat meşterul. Venii s-o văz. Dar mai rioare au dove
iutii îl întrebai pe Lungu de pogoa dit totuşi că ¦ <« .¦ -O: . . v : . w >:.x :
la traducere
nele Iui fratc-su. Una-alta... că pentru s-a folosit în ma III« u m m x r m m
re parte textul a k rIm§v:<p•f•/m m m | |
acele pogoane i-a dat şi i-a răsdat lui maghiar al bi
frate-su. Că or să se socotească cînd
o veni Mitrea, dac-o veni. ţiiUMM -v Im M k M Ă'-' A
— Auziţi, oameni buni, se văita bliei lui Gaşpard
nana Uţa, legănîndu-şi fruntea dea Heltai din 1551, Fig. 28. — Pagină din Palia de Ia Orăştie (1582).
uu text lati
supra copilei.
Cînd veni vorba de fată... nesc al „Vulgatei“ şi poate o unul în Muzeul Naţional din
Nastasia se umili mai adine, dar îşi versiune slavonească. Tocmai Budapesta, deci in total 5 exem
conteni suspinul, ca să audă. datorită confruntării mai multor plare în lume. Subliniem că u-
— Cînd veni vorba de fată, urmă texte s-a putut realiza o tradu nul dintre aceste exemplare de
meşterul... cere atît de valoroasă. Palia de mare valoare se află 4a bibliote
— Ştiu, ştiu, a tresărit, cu oţărîre la Orăştie este socotită ca u- ca Batlhyaneum din Alba Iulia.
Anineasca. Că Ie-a făcut casa de rîs, nul din monumentele de limbă Exemplarele cunoscute nu au
că e povestea satului, că o să nască si aceasta tocmai pentru că tăl toate acelaşi număr de pagini
copil nelegitim. Ce e aia? E copilul măcitorii, căutînd să realizeze şi nici chiar aceleaşi rînduri pe
florilor şi al dragostei. Alai legitim o traducere cit mai bună, au fo iiecăre pagină.
adică mai bun, nu ponte fi. losit o limbă frumoasă, uneori In legătură cu Palia va tre
— Ai dreptate, ai dreptate, o potoli eu imagini alese şi colorată cu bui să răspundem şi la întreba
cazangiul Legea noastră îl apără pe unele cuvinte caracteristice gra- rea firească: dacă intr-adevăr
prunc. !ului din părţile locului. Lucra Ia Orăştie a tost atestată o ti
