Page 18 - 1961-02
P. 18

pag. 2                                                                                                      DRUMUL SOCIALISMULUI                                                                                                                                                                         N r IPH?

In sprijinul formaţiilor                                                                 e g e ri                                                 In                                    tre c n t                                  şi                                        asi
   a r tis tic e de amatori
                                                                                                                                                                                                                                                                                       man m appaaeBgcp

        \ D O U A IMTILN                                                                                                                Seri şi acum ALEŞII NOŞTRI                                                                                                                       A

        SCENETĂ d© CONSTANTIN BEILJ                                                                                                     ...Hei, vremurile de demult...                  Ştim că sînt mulţi ce pot să fie-aleşi,                                                      Sn s a l a
                                                                                                                                                                                        Căci astăzi ţara are fii de seamă,                                                    M arii A d u n ă ri
                                                                                                                                                  amare vremuri !..•                    Şi unde-i greu, acolo-i întîlneşti
                                                                                                                                                                                        Mereu în frunte, unde vremea-i cheamă.                                               Aud un freamăt viu,
   0 sufragerie confortabilă. Uşă în                                                                                                    Şi-acum cînd ţi le aminteşti,                                                                                                                               ca un talaz —
dreapta şi alta în fund. In scenă se                                                                                                                                                    Unu-n război a fost şi-a izbăvit
află Toma şi Costache. La ridicarea         PERSONAJELE                                                                                 Mai gemi                                  ,     De umilinţă satul lui şi vatra                                                       Lumina se resiringe —
cortinei, Costache cîntă la armonică o                                                                                                                                                  Şi-a fost rănit şi nu s-a dat învins :                                                                         de beteală —
romanţă veche. Toma citeşte ziarul.                                  TOMA, şeful unei secţii de turnătorie                              Şi-acum, cînd îţi mai aduci aminte,             Goni duşmanul dincolo de Tatra.
TOMA: — (se uită la ceas şi aruncă                                  NATALIA, soţia sa, ţesătoare                                                                                                                                                                             Peste mulţimea adunată azi
                                                                    COSTACHE, tatăl lui Toma, pensionar                                                                 îţi vine                                                                                             Sub arcul bolţii — aici
  ziarul) Greu se mai m işcă!                                       COSTEA, fiul lui Toma, student
                                                                                                                                        Aşa, cu-amar, cu silă şi ruşine.                                                                                                                              în marea sală.

                                                                                                                                        Nu-i rău, Ioane, să ţi le-aminteşti                                                                                                  Aicea sînt
                                                                                                                                                                                                                                                                                      vestiţii mei strungari,
 GOSTACHE: — (oprind dntatul) Cine?         COSTACHE: - Ce fel de şcoală ?               TOMA : — Nevasta mea?... Asta-i mare           In aste vremuri noi                             Iar altui în uzină, an de an,
 TOMA: - Natalia!                           IO M A : — De educaţie casnică!... cum         cinste pentru ea... şi pentru mine...        Gînd Ia fereastră,                              Cu cinstea-a stat şi s-a-ntrecut pe sine;                                            Mecanici, oţelari —
 GOSTAGHE : — Ai şi tu răbdare, că                                                                                                      Nu-ţi vin jandarmi,                             El n-a privit în urmă — ci mereu                                                                         şi-aici sînt iarăşi
                                               să-şi îngrijească şi să-şi menajeze       GOSTACHE: — ...care ştii să-ţi cin­                                                            I-a fost măsură timpul care vine.
    nu dau turcii.                             soţii !                                      steşti nevasta !                                                    nici hrăpăreţi ciocoi,                                                                                       Colectivişti, mineri şi cărturari;
    TOMA : — (se uită iar la ceas) Pof­        NATALIA: — Eşti foarte drăguţ,                                                           Ci bolta cerului albasiră,                      Al treilea, e cel care- a-nţeles                                                     Aleşii ţării :
    tim, două şi jumătate 1 (strigă spre       Toma!                                     NATALIA: — Să mergem, că-i tîrziu.             Şi cînd, cu toţii împreună,                     O clipă mai devreme ziua, ora,
    dreapta) Natalia, pune odată masai      TOMA — Prefer să fiu sincer... Hai,          TOMA: — Staţi... staţi, măi copii 1            Prin munca noastră,                             Şi şi-a adus pămîntul părintesc                                                                  cei mai buni tovarăşi.
  NATALIA: — (inlră din dreapta)               curăţă-mi bocancii !                                                                     Ne ridicăm spre soare, din nevoi                Ir, marele ogor al tuturora.                                                                    /
    Grăbit mai eşti !                       NATALIA: - D ă-i!                               Natalia dragă, nu plecaţi fără minei        Acuma, liber poţi să-alegi,                                                                                                          Dînd fericirii noastre cinste,
 TOMA : — Trebuie să merg la întîlnirea     GOSTACHE: — (cu reproş) Natalia!.,.          NATALly\: — Intîrziem, Toma.                   Nu strîns în cleşte,                            Al patrulea e-nvăţător fruntaş
    cu candidaţii!                             ce faci ?                                 GOSTACHE: — Dacă pleacă şi el,                 Pe-acel de care viaţa ta ţi-o legi              Şi tl cinstesc copiii şi părinţii,                                                                                          preţ,
 NATALIA: - Ştiu.                                                                                                                       Tovărăşeşte.                                    Căci nu cunoaşte-odihnă, aprinzînd                                                   In munca lui îl văd pe tiecare,
 TOMA : — Dacă ştii, de ce te mocăi?        NATALIA: — (semnificativ) N-avea               cine mai cară lemnele ?                      El, candidatu, — ţi seamănă                     Ou dragoste. c.u zel, văpaia minţii.                                                 Iar rodu-i se revarsă îndrăzneţ,
 NATALIA: — Nu-1 aşteptăm şi pe                grijă, tată! (ia bocancii şi iese în      TOMA : — Le car cînd mă-ntorc... pe            Ce dîrz şi hotărît e !                                                                                                               In tericirea ţării —
    Costea ?                                   dreapta).                                                                                Mai e mult de făcut ? Oho, şi cite I            E medic altul, celălalt zidar,
 TOMA: — N-am timp!                                                                         cuvînt de onoare!... Natalia, unde          El nu te-nşeală. Nu-ţi făgăduieşte.             Fochist, brigadier, ori preşedinte..,                                                                         ca-ntr-o mare.
 NATALIA : —. Pune faţa de masă 1           COSTAGHE: - Să-ţi fie ruşine, Toma!             mi-ai pus bocancii ?                        El e, Ioane,                                    Cu toţi s-au devotat acestui timp,
 TOMA: - Eu?                                TOMA: — (aruncă furculiţa pe masă)           NATALIA: — l-am ascuns. Nu se face             Acela care mînnîe ciocane,                      Muncind să ducă patria-nainte.                                                       Şi văd cum se ridică spre înalt
 NATALIA: - Tu.                                                                             să mergi la întîlnire cu bocancii...        Acela care seînteie din seceri,                                                                                                      Masive blocuri, sonde,
 TOMA: - Unde-i?                               Fir-ar să fie de treabă !                    şi încă plini de noroi!                     El e acela ce aplecat pe carie                  De-aceea-s mulţi ce pot să fie-aleşi,
 NATALIA: - In bufet.                       GOSTAGHE : — încotro ?                       TOMA: — Ce întîlnire?... A, dai...             Iţi făureşte ţie                                Căci astăzi ţara are fii de seamă                                                                             mii de schele,
                                                                                            întîlnirea cu tine I Irni pun pantofii      Un cîntec fără moarte,                          Şi unde-i greu, acolo-i întîlneşti,                                                  Furnale dînd tăriilor asalt,
 TOMA: — (scoate faţa de masă)                TOMA: — Să-mi curăţ bocancii...că             cei noi I                                   De-avînt, de viaţă şi de vitejie.               Mereu în frunte, unde vremea-i cheamă.                                               Sub cerul însorit al ţării mele.
    Umblă, frate, mai repede! Intîrzii         dumneaei se simte ofensată 1 (vrea                                                       El e acel ce-ţi vine-n prag acu' I
    la întîlnire!                             să iasă, dar uşa e încuiată) Poftim,       NATALIA: — Grăbeşte-te. Nu se face             Priveşte-1 şi priveşte*!«: eşti tu I                                                      AUREL GURGHIANU                            In val de holde inţră
                                               a închinat u ş a !... N atalia! (bate în     să te Iaşi aşteptat. (Toma iese ca o        E cel ce-a îndurat sau e flăcăul                                                                                                                                  combainieri,
 NţATALIA: — Te aşteaptă... „drăgu­            uşă) Natalia, deschide!... N-auzi            vijelie).                                   Celor ce-au cunoscut în vremi doar răul,        Scriitorii tîrnpwSui, dospre a l e g e r ile clin t r e c u t
    ţa !“ (iese rîzînd)                        Natalia ! (bate cu pumnii) Natalia!...                                                   Al celor care-au suferit,                                                                                                            Recoltele de aur se adună,
                                               Ce dracu face ? De ce ai încuiat ?        GOSTEA : - Mamă !                              Cînd împingeai ta plug, de bici lovit.          « » A lesu l n a ţ i u n i i “                                                       Şi secera, ciocanul greu de iier,
 TOMA: — Mă mai ia şi peste picior!            (către Costache) Poftim, iţi place?       NATALIA: — (II îmbrăţişează) Dra­              Si care, deschizînd o altă zare.                                                                                                     Spre comunism se-avîntă
 COSTAGHE- - Bine-ţi face!                     Face cum vrea dumneaei (bate din          gul meu !                                      Sătenilor le dau acum tractoare.                   Nah ori scurt, gras ori slab, bo­       ori treptele tribunei, îşi drege glasul,
 TOMA: — Păi să nu fac militărie cu            nou) Deschide uşa, Natalia !,., Lasă      ©OŞTEA : — Sînt fericit cum n-am fost          El pentru tine nu va sta să pregete,            gat..., frumos şi inteligent sau prost     schiţează un gest clasic şi începe.                                      împreună I
                                               bocancii că-i curăţ, eu... N-auzi,                                                       E candidatul tău,                               şi ridicol, „alesul naţiunii" e unul şi
    ea ?                                       Natalia ? Am să intîrzii la întîlnire        niciodată t                                                                                 acelaşi. Haina care nu l-a făcut om,         (Se spune ? Nu fiţi ironici 1 Alesul    Peste caiete-şi trece-al său
 GOSTAGHE: - Mde!                              din cauza t a ! (bate disperat cu         NATALIA: — Şi eu, Costea !                                          Alege-te I                 nu-1 face de asemenea să se deose­         naţiunii nu spune niciodată nimic. El                                         creion
 TOMA: — (strigă spre dreapta) Na­             pumnii în uşă).                           GOS'IWGHE: — Parcă eu de ce-am scos                                                            bească de ai lui. Descălecat pe Calea      vorbeşte. Glasul lui e fermecător ca
                                                                                                                                                     EUGEN JEBELEANU                    Victoriei, la Gapşa sau dealul Mitro­      al sirenelor, frazele lui sînt sonore ca  Învăţătoarea — şi
    talia !... Natalia!...                  GOSTACHE : — Spargi uşa !                       rabla asta de armonică ?!                                                                   poliei, din Dorohoi sau Turnu Seve­        tot ce este mare şi gol în lume, gura                          sub dulcea rază
 NATALIA : — (do dincolo) Ge-i, Toma?       TOMA: — M-a lăsat desculţ I                  GOSTEA : — .loci, mamă ?                                        —<!}©<3—<                      rin, el îşi plimbă important şi senin      Iui e de aur sau de alt metal inutil.
 TOMA: — Ge faci, dragă, cu mîncarea?                                                    NATALIA : - .loc !                                                                             convingerea că reprezintă ceva şi că       Gînd sfîrşeşte cu o perioadă admira­      Desprinsă din lumina de neon,
 NA'iţALIA: - Aşteaptă.                     COSTAGHE: — Şi mai spuneai că fe­            GOSTEA: — O sîrbă, buneluiel (Gos-                       MC«                                   e cineva.                                  bilă şi în apaluzele „vii şi îndelung     Văd arhitectul harnic
 TOMA: — (se uită la ceas) Trei fără           meile n-au iniţiativă!                                                                                                                                                              repetate“ ale Camerei, Monitorul Ofi­
                                                                                            taehe începe o sîrbă îndrăcită. Costea      Prlnăăţî-vă-n hora marii                           Ge anume şi pe cine anume ? Nu-i        cial zîmbeşte dezabuzat în barba lui                              cum lucrează.
    un sfert!                               TOMA: — (se Uită la ceas) Aoleu!...             o prinde pe Natalia şi-o învîrte prin       Că e zi de sărbătoare,                          răscoliţi gunoiul din fundul conştiin­     sură, răsturnînd încă o lespede în
 COSTACHE: — Vezi că mototoleşti               Trei!... (bate iar în uşă) Natalia!,..       cameră).                                     Să jucăm cu veselie,                           ţei. Aţi găsi intrigi de femei, protecţii  cimitirul colecţiilor lui.                In sală sînt
                                                                                                                                         Din zori ptnă la chindie,                      de fuste, traficuri de voturi, vînzări                                                        vestiţii mei strungari,
    faţa de masă.                           COSTEA : — (intrind prin fund) Sin-          NATALIA: — Destul, Costea. c-am                 Hai la horă că-i votării                       de credinţe, duhoare de eîrciumi şi           Cimitir de discursuri, dar mai ales
 TOMA: — (aşează faţa de masă) Orice           teţi gata ?                                  obosit 1                                     Pentru sfaturi populare,                       aţi fi siliţi să duceţi batistele la nas.  cimitir de speranţe, de făgăduieli, de    Mecanici, oţelari —
                                                                                                                                        Pentru Sfatul Mare-al ţării,                                                               dureri, de năzuinţe.                                           şi-aici sînt iarăşi
    s-ar spune, femeile rămîn tot femei!    TOMA: — (îmbufnat)... Gata să crap           TOMA: — (intră cu un buchet de Hori)           Horă peste-ntinsul zării.                          Priviţi-1 mai bine de departe, fără
 GOSTAGHE : — Ai pus faţa de masă              de ciudă !                                   Nu mergem ?                                 Ziceţi măi, din Hunedoara,                      iastul îmbrăcăm inteior ocazionale, în        In mijlocul lui, deasupra lui — sur-   Colectivişti, mineri şi cărturari-—
                                                                                                                                        Să se.audă-n toată ţara,                        nuditatea lui superbă, , Priviţi-1 ce      dă urletelor de foame, de trudă, de       Aleşii tării :
    pe dos.                                 COSTEA •' — Iar eşti supărat de ceva,        NATALIA: — (se opreşte din joc) Mer­            Că se naşte-aici oţel,                         ..mîndru" e.                               deznădejde, plecate din depărtarea sa­
  TOMA: — N-au iniţiativă, n-au...             tată ?                                       gem.                                         Laminate, fel de fel...                                                                   telor, — se înalţă silueta impasibilă şi               cei mai buni tovarăşi !
  COSTACHE: — Despre Natalia se                                                                                                         Şi mai- zi-i, măi frate, zl-i                      Ga mi păun părădează tn incinta         goală a Alesului Naţiunii. Peste to­                            !OAN MElTOm
                                            GOSTACHE : — I s-au înecat corăbiile!        GOSTEA : - Ce faci cu florile, tată ?           De minerii de pe JU.                           Parlamentului. Sub cchiul admirator        murile de discursuri, tronează el. Go­
    spune că-i cea mai bună ţesătoare.      TOMA : — Păi sig u r!.., în casa asta nu      IOMA: — Doar merg la întîlnire, măi            Şi de cei de pe la Brad                        a! pălăriilor extravagante din loja re­    liciunea lui superbă dezarmează cri­                        •—OOO—
 TOMA: - O fi!                                                                                                                          şi... de vinul de la Şarn.                      zervată doamnelor se mlădiază gra­         tica şi desfide vremea. Însăşi morala
  COSTACHE: — Iar acasă face singură           mai am nici un pic de autoritate I           băiete 1...                                  Nu uita şi spune, mat,                         ţios, dă din cap. aprobă, şopteşte o       n-are de obiectat nimic.                           S trig ă tu ri
                                                                                                                                         De ţăranii de la noi                           glumă politică la urechea unui alt
     ivcAe. Tu..nu tai măcar un lemn.       .COS . lA : — Şi eu care mă aşteptam         GOSTAGHE: — ... şl duce iubitei                 Că-s colectivişti de frunte.                   ales. cască, se înclină, ascultă, se pre­     Căci omul acesta goi, „Alesui Na­      Frunză verde de trifoi
  TUMlA: — Am eu treburi mai impor­         ; s,ă tip azi sărbătoare în casa noastră!       flori I                                      Cu recolta cit-un munte.                       face că înţelege, cască iarăşi şi, în      ţiunii“, îşi acoperă în public ruşinea    Sărbătoare-i azi la noi,
                                                                                                                                                                                        mers elegant, cu coada ochiului spre       cu frunza modernă de viţă a unei          Oă alegem deputat
     tante decît tăiatul lemnelor.          TOMA : — Ce sărbătoare, dom-le !             NATALIA : — E o întîlnire în prag de                                   P. Al DORIN             banca ministerială, se îndreaptă spre      diurne de douăzeci de lei.                Cel mai vrednic om din sat ..
                                            COSTEA: - (lui Costache) Nu ştie?               primăvară 1 (vine lingă Toma şi-l                                                           urnele de vot.
  COSTACHE: - Are şi ea.                                                                    prinde de mînă) E a doua noastră                                                   Orăştie                                                                     N. D, COCEA       Ceteraş. cîntă cu foc,
                                            COSTACHE: — încă nu.                            întîlnire. Coma ! Prima dată ne-am                                                             Ga un gramafon solemn urcă alte-                                        îmi       Oă nu pot să stau în loc
,i TOMA: — Eu conduc un sector de           TOMA: — (curios) Ge să ştiu ?                   întîlnit... ţii minte ?... tot într-o pri­                                                                                                                                       Fără să m-avînt în ţoc :
     turnătorie I                           NATALIA : — (intră din dreapta. E-              măvară şi rie-am jurat să ne iubim                                                                                                                                                Azi. cînd sub întinsul zării,
                                                                                             toată viaţa. Acum îmi aduci din                                                                                                                                                 Tn înaltul Sfat al Ţării
  COSTACHE: — Şi ea conduce un sec­            îmbrăcatâ de sărbătoare) Ai venit,           nou flori pentru întîlnirea noastră                                                                                                                                              Ne alegem deputaţi
    tor de ţesătorie!                          Costea ?                                      de azi. Doresc, Toma, să nu se întîl-                                                                                                                                           Oameni harnici, luminaţi...
                                                                                             nească numai candidatul şi cetăţea­
  TOMA: — Ce să mai discutăm !              COSTEA: — Sărut mîna, mamă.                      nul, ci Şi soţul şi soţia!                                                                                                                                                                            -k
     (Intră Natalia cu un buchet de flori)  TOMA: — Ce taci, îemeie ? Unde-s
                                                                                          TOMA: — (stîrigaci) Natalia... să                                                                                                                                                   Mult îmi place cînd privesc
( NATALIA: — (punînd florile intr-un           bocancii ?                                   ştii...                                                                                                                                                                          Oameni cum se veselesc.'
ţ vas) Aduc şi mîncarea.                    NATALIA: - fiautâ-i.                                                                                                                                                                                                             C-astăzi, ori ce-alegălor
                                                                                          NATALIA: - Ce?                                                                                                                                                                     Votează pentru ponor
(TOMA: — (acru) Dar n-oi mînca              TOMA: — (cercetînd-o din cap pînâ            TOMA: — ...eşti mai... vrednică de-
     flori!                                    în picioare) Ce te-ai gătit aşa ?!                                                                                                                                                                                                                  ¦&
                                                                                            cît mine !... Asta-i f„.
  NATALIyA: — Le-am adus să fie mai         NATALIA: — Merg la întîlnire.                                                                                                                                                                                                    Noul nostru deputat
     frumos la masă.                        TţOMA: — Că fără tine nu se poale!            COSTACHE: — Totuşi la întîlnirea                                                                                                                                                   E om bun şi luminat,
                                                                                             asta, ar trebui să propui, Natalia.                                                                                                                                             Cunoscut miner de frunte —
  TOMA: — (către Costache) Ge ţi-am         NATALIA: — Sînt sigură că nu se                  deschiderea unei şcoli aici în cartier.                                                                                                                                         Sparge-n pumni inimi de munte.
     spus? Femeilor le arde numai de        , poate ! (Natalia, Costache şi Costea                                                                                                                                                                                           E ortac în mină, harnic.
     nimicuri !                                                                          TOMA: — Ge fel de şcoală ?                                                                                                                                                          Şi la greu nu e zăbavnie;
                                               izbucnesc în rîs)                                                                                                                                                                                                             Scoate din adînc de mină
, GOSTACHE: — (miroase florile j Tare-s                                                  GOSTACHE: — De educaţie pentru                                                                                                                                                      Pentru noi. bob de luimnă
     frumoase!                              TOMA: — Ce v-a pălit rîsul ?! (către             bărbaţi, ca să ştie dumnealor cum
                                               Natalia) Zici că bocancii sînt în             să-şi ajute şi să-şi preţuiaseă neves­                                                                                                                                             — Trăiască T ase! Trăiască
  NATALIA : — Mi le-a adus vecina.             bucătărie ?                                   tele!                                                                                                                                                                            Tase !

  TOMA : — (concesiv) Bine... bine!,..      NAT!ALIA : - Caută-i.                        TOMA: — Ei... şi dumneata, tată !                                                                                                                                                      Se trezi aruncat pe tribună.
     dar adă odată mîncarea. Intîrzii,                                                       (rîsete)                                                                                                                                                                           — Acu-i acu’ — şopti Tase
     femeia lui dumnezeu 1... Intîrzii la   COSTAGHE : — Vezi să nu intîrzii. că                               (cortina)                                                                                                                                                      la urechea lui Niţă.
     întîlnire!                                 nu te mai aşteptăm. (Toma iese în                                                                                                                                                                                               — Nu ţi-am spus eu? O să
                                               dreapta)                                        r»—                                                                                                                                                                            facem din ăsta un agent I la
                                                                                                                                                                                                                                                                              uită-te!
NATALIjA: — Ţi-am spus doar că te           NATALIA : — L-am necăjii destul.             FARSA ALEGERILOR DE ALTĂDATA                                                                                                                — C-o fi, c-o păţi, ştiţi dum­             Pipirică ridicase bastonul şi
  aşteaptă... „drăguţa“ ! (iese rîzînd)     COSTEA: — Nu-i spunem încă ?                                                                                                                                                           neavoastră...                              mai sus, pregătindu se pentru
                                            GOSTACHE: ~ Ba da.                           Q Â i a q jtn t ţâ r ă ştereeke.                                                                                                                                                     o nouă strigătu ră:
TOMA: — Eu stau ca pe ghimpi şi             NATALIA • — Spune-i dumneata, tată                                                                                                                                                       — Trăiască primarul care ne                — Trăiască...
  dumneaei rîd e!                           TOMA: — (intră iurios)Exiraordinar 1           Ii căşunase lui Tănase să se                 eu politica mea, ce ştii ’mnea­                   — Uite, pe Tase.                         face două şco li! — se aude iar              Dar chiar atunci, mina lui
                                                                                         facă primar. De cină i se cui­                 ta !                                              S-au înţeles. Tase i-a spus ce           glasul lui Pipirică. Undeva, la            ăomnu' Fănică. ii fnhâţă de pâr
COSTACHE: - Să-ţi cînt ceva de                 Unde mi-ai pus bocancii, femeie?          bărise ginăul ăsta sub căciulă,                                                                are de fă c u t: Duminică, la a-           margine de tot, Niţă şopteşte in          şi începu să-l sg îlţlie:
   inimă albastră. Asta face bine. (în­     NATALIA: — l-am ascuns.                      Tase nu mai stătea pe lingă                      După ce i-a explicat circiu-                  dunarea dinainte de alegeri, în            urechea lui T a se :                         — Cine, mă, să trăiască ?
  cepe să cînte o romanţă veche).           TOMA: — Îmi vine să urlu ca lupii!           casă. Se scula de dimineaţă şi                 marului cam cum ar deveni cu                    timp ce ăi de la putere vor                                                           Mai zi odată, anafura mă-til,
                                                                                         pleca în „propagandă electora­                 politica lui,-au căzut de acord                 vorbi, el, Pipirică, să strige aşa:          — Bravo om ! Să ştii c-o să              că nu mai pleci de-aici!
TOMA: — (pufnind) N-am chef de                 Unde-s ?                                  lă“ la sediu. Sediul era circiu­               să înceapă propaganda. Trebuia                  „Trăiască primaru’ care ne fa­             iasă din el un agent electoral               Şi vocea lui Pipirică se auzi
   cîntat, ta tă !                          NATALIA: — De altfel, ai putea să            ma lui Niţă Filfîitu, cea mai                  găsit omul, singurul om de ca­                  ce două şcoli!“. Asta de cîteva            fără pereche.                              din nou :
                                                                                         prăpădită din sat. Ai de la pu­                re, conform planului lui Tase,                  ori. Şi pe urmă, bom ba: „Tră­                                                          — Trăiască primaru’... frate­
COSTjAGHE: — Am eu 1 (cîntă)                   stai acasă.                               tere nu călcau pe-acolo. Se-n-                 era nevoie. Acest om s-a. ivit                  iască T ase!“.                               — Trăiască primarul care ne              le lui domnii‘ Fonică !
   „Cînd eram copii, odată...“              TOMA: - Ce face?                             truneau în centru, la ăomnu’
                                            COSTACHE: — Mai bine ai căra lem­            Fănică. Dacă nu s-ar fi ştiut                      SCHIŢĂ SATIRICĂ —                             Vorbele astea erau cu cîntec.            face două şcoli! — le întăreş­                                  S t ELI AN FILiR
TOMA: — Femeia asta îşi face de cap 1                                                    că domnii’ Fănică era frate bun                                                                Arătau, pe de o parte, că pri­             te Pipirică încăodatâ convinge­
                                               nele pe care vi le-a adus azi.            cu primarul, nimeni n-ar fi pu­                imediat în persoana, ce e drept                 marul de la putere nu făcuse               rea celor doi. Apoi, deodată
COSTACHE: - (cîntă)... „Mii de              TOMA : — Să le care Costea, că-i tînăr.                                                     cam pricăjită, a lui Ilie Pipi-                 şcoala pe care o promisese
   sărutări mi-ai dat.                      GOSTAGHE: — Sau Natalia, că-i fe­            tut spune repede care-i. era ce­               rică, client vechi la Niţă, deşi                înainte de a fi ales, adică pu­            bomba:
   Dar acum nu-mi dai nici una,                                                          lălalt nume. Pe firma vopsită                  nu ştia pină în clipa aia cit                   neau degetul pe bubă, iar pe de
   „Eşti femeie, sînt b ărb at!...             meie I                                    proaspăt in fiecare primăvară,                 costă dorobanţul de rachiu. El                  altă parte anunţau satul că s-ă               — Trăiască Tase !
                                            TOMA : — De ce nu ?! A mai cărat.                                                           bea pe ouă. Un ou, un doro­                     găsit un primar mult mai larg
TOMA : — Natalia !... Natalia !...          GOSTACHE: — De data asta nu se               de paşti, nu era scris decît atit:             banţ.                                           la inimă decit cel de pină a-                 In clipa aceea, in locul unde
NATALIA: — (intrînd) Nu mai striga.                                                      „La Fănică“.                                                                                   tunci. După socoteala lui Tase,
                                               poate.                                                                                      — Măi Pipirică,. m ă! Vrei                   satul, la aceste vorbe, n-avea             i se văzuse bastonul, apăru Pi­
   Ţi-am adus mîncarea. Dumneata nu         TOMA : — Şi, mă rog, de ce ?                    Pe Tase nu-l ţinea cureaua                  taică să fqcem o afacere ? —                    altceva de făcut decît să-l ia
   mănînci, tată ?                          COSTACHE: — Pentru că la o întîl­            să meargă la Făivcă. N-avea                    îl întrebă cîrciumarul.                                                                    pirică, luat de cineva pe umeri.
                                                                                         „finanţe“ Şi cum să faci pro­                                                                  in braţe şi să str ig e : „Asta e /“.
COSTACHE: — După ce mă întorc de               nire dintre candidat şi alegător, nu                                                        — Ce afacere ?                                                                          Făcea semne prin aer şi striga
   la întîlnire.                               se cade să lipsească tocmai... candi­     pagandă fără „finanţe“ ? ! ?                      — Uite, să fii agent electo­                   ...Duminică. Adunare in piaţa
                                                datul !                                                                                  ral.                                           satului. Ungă circiuma lui Fă­             înnebunit:
 IOAIA: — (cu gura plină) Dar ce,            TOMA : — Care candidat!                        — Eu zic, Tase neică, să te                    — Do' care e cîştigu’ meu din                nică. Vorbesc ăia:
   mergi şi dumneata ?                                                                   laşi păgubaş — l-a sfătuit Niţă                 asta ?
                                             COSTEA: - (radios) Mama!                                                                      — Ei, ca re!                                    — Aşa, şi pe dincolo, cum
GOSTACHE: —¦ De ce nu ? (face cu             TOMA : — (uluit) Ge spui?... Cine?...       Filfîitu, cînd i-a aflat ambiţia.                  Niţă ii explică, făcindu-i cu               spuneam...
   ochiul spre Natalia) Vreau să cunosc      COSTEA: - Mama !                                                                            ochiul:
   candidaţii, ca să ştiu pe cine votez-     TOMA : •— (neîncrezător Rîzi de mine!          — Să fiu al dracului dacă                       — ti mai laşi nevestii ouăle                   _ Trăiască primarul care ne
                                             NATALIA: — Nu-ţi vine a crede,                                                              prin cuibare...                                face clouă şco li! — strigă Pi­
TOMA: — Natalia... ce-ar fi să-mi                                                        mă las! — i-a răspuns Tase.                        — Şi pe cine să subţiu ?                    pirică din mulţime, ridtcind
    cureţi bocancii ?                           Toma ?                                                                                                                                   bastonul, să se vadă unde se
                                                                                            — Ăştia e tari, măi ta ică !                                                                 află.
 NjATALIA: — Tu n-ai mîini ?                 TOMA: — Adevărat?
                                             NATALIA: - Aşa-i.                              — O fi, da’ e oţi. ştii cum îi                                                                 Nimeni nu pricepe ce vasă-
 10MA: — N-am timp, drăguţă!                 TOMA : — Ia te uită !                        dau peste c a p ? Habar n-ai                                                                   zică asta. Nici cei urcaţi ps
                                             NATALIA: — le bucuri?                        ’mneata.                                                                                       mese, care-i dau în ain te:
 NATALIA : — Nici eu. Trebuie să plec.
                                             TOMA: — (încă nu crede) Asta-i altă            — Păi n-ai oameni.
 TOMA: - Unde?                                  şotie de-a voastră!
                                                                                             — O să am. Deocamdată,
 NATALIA: — La întîlnire. *                   COSTACHE: — Nu-i nici o şotie               nu-mi trebuie decit unu’. Am
                                                Toma!
 TOA\A : — Ce ţi-a venit ? Ai terminat
    toate treburile?

 NATALIA: — Să zicem că da.
  iOMA: — Am să propun azi Ia întil-

    nirea cu candidaţii să se facă în
    cartierul nostru o şcoală pentru

       ulei.
   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23