Page 86 - 1961-06

Dfif? 2 DRUMUL SOCIALISMULUI iVr. 2022
ICTmBWMlIlMUilIWK»J'JMIMMgTRm

urla un vînt bezmetic, însoţind

ca un ecou vuirea tot mai ame­

ninţătoare a rîului în continuă

creştere.

— Unde-or fi acum moş Pre­

cup şi baci Vlaicu ? — se treziră

deodată întrebînd cei doi copii.

— Nu ne bată grija, nu ne-au

uitat! îşi răspunseră tot ei.

¦piom’a se înteţise, căzînd în

stropi grei, călduţi. Ful­

gere prinseră a lumina împreju­

ai jos de sat, unde cimpia repede din picioare, privind spe­ rimile, însoţite de tunete ciudat
se lărgeşte, Mureşul pare riat malul ce începea să-i fugă de slabe-
din faţa ochilor. Onu il ajunse
Nuvelă de IRIMImai liniştit, domol şi obosit ca anevoie din urmă. îşi petrecu — Să ne tragem cu ghiţăii
sub sălciile de colo ! — propuse
Mun moşneag, cuprinzînd cu brarej dă 5.620 de litri de lapte pe an, al lui Vingărzan.
să-mi mai daţi o mină de aju­ l'otui merse bine pînă la îm­
— Nici să nu te gîndeşti.-. Tre­
jele sale o insulă lunguiaţă. De a fătat doi „ghiţăi“ pintenogi, tor, căutaţi o custură prin coli­ bucarea apelor din josul insu­ mina stingă pe după gitul său, buie să avem grijă... i: V olu m u l c u p rin d e lu cru - $
ani de zile oamenii, trec apa din- sau că la căminul cultural flăcăii bă şi luaţi-o raita prin răchitiş lei- Aici se născuse un vîrtej as­ iar cu dreapta tăia valurile spre
tr-o parte în alta mai sus de gată de pus în scenă o piesă să-mi tăiaţi un braţ de rnlado cuns, pe care cei doi copii nu mal. începea să-l scoată din — De ce? vru să întrebe Gri­ > vile: „Dezvoltarea capita- o
insulă cu podul plutitor, brodul nouă. şi-om învăţa apoi laolaltă să ştiură să-l ocolească. Bătrinul primejdie. Dar animalul se spe­ goruţ, da-r vorba abia i se mai
cum i se zice în partea locului, împletim vîrşe pentru prins văzuse primejdia şi le strigă : rie cînd simţi palma copilului pe auzi. ) lismului în Rusia“, care
minat cu pricepere de moş Pre­ ltima dată i-au adus bătrî­ peşte. gitul lat şi prinse să se zbată,
cup Bivolaru. nului o veste neaşteptată. — Ţineţi-vă bine de marginile tremurind ca o vargă. Onu îl Ca o explozie căzuse trăznetul i> constituie o amănunţită
La început s-au ferit să l-o spu­ Onu lui Jeb, şi celălalt „pi- bărcii I scăpă o clipă de lingă el, sim­ intr-un plop de Ia celălalt capăt
Poartă de pe un mal pe altul, nă de-a dreptul de teamă că o să-l chinpoc“, al lui Vingărzan, nu ţind, cu inima încleştată, cum al insulei, care se trînse, surcea. < analiză marxistă a orîn-
zi şi noapte, oameni şi animale, mihnească. Dar chiar moşul le-a se lăsară rugaţi de două ori, Abia apucară s-o facă că se şi il ia curentul care se îndrepta
mărfuri şi care de povară, ba dat curaj să rostească ce-aveau dînd fuga să împingă in lături treziră zmuciţi, gata să fie az- spre vîrtejul din josul insulei. O clipă amindoi încremeniră. 5 ăuirii social-economice şi
şi maşini, tractoare ale S.M.T. în gînd. Stătea şi privea oglinda uşa colibei. Doar cît puseră mî-' virliţi in viitoare. Luntrea prinse La ajutorul lui Grigoruţ nu mai Păreau că ascultă atenţi ceva-..
şi autocamioane ale gospodării­ apelor gălbui, tulburată din loc na pe rătez, că il şi auziră pe să se învîrtejească pe luciul tul­ putea spera. Bl, după ce-1 salvă b a structurii de clasă a
lor colective. în loc de văluriri creţe, cînd le moş Precup icnind : burat al apei, îndepărtîndu-i pe boulean, lupta acum cu cei­ Prin miile de zgomote din jur
spuse: vertiginos de insulă. lalţi viţei să-i îndepărteze de copiii desluşiră deodată glasuri 5 Rusiei de după reforma
Cînd podul e dincolo de apă, oa­ — He-he, şoimuleţilor, că — I-auziţi I Da’ asta ce-o mai ţărm, rotind un băţ prm faţa lor. de oameni.
menii sestrîngpeţărmurele jos mult ne dă brodul ăsta de lu­ fi? Luaţi aminte şi voi... — Nu vă pierdeţi cu firea. y din 1861 şi „O critică ne-
şi aşteaptă să fie băgaţi in sea­ cru... De-am avea aici pod cum Onule freci şi ţine cîrma contra. Onu nu mai stătu Ia îndoială. — Moş Precup ! ţipa Grigoruţ.
mă de bătrîn. Dacă aşteptarea se cere, atunci... he-he 1 Copiii îşi gîtuiră răsuflarea — Baci Vlaicu ! făcu Onu. > critică" în care Lenin răs-
se prelungeşte, unul din ei se — Păi, o să şi avem pînă-n- ascultind. De undeva din susul Tu Grigoruţ lopătează vîrtos. T'var nu erau numai cei doi
scoală in picioare şi începe a tr-un an-.. — sări să-l bucure Mureşului răzbatea ca prin vată Acuş vă vin, şi eu în ajutor. 5 punde criticilor făcute de
fişcăi in degete pînă se face au­ Grigoruţ al lui Vingărzan, îna­ o vuire surdă, ca de vîntoasă în­ bătrîni. Prin perdeluirea
zit ; moş Precup iese atunci în inte de a prinde de ştire că Onu depărtată, aducind cu ea pala picurilor repezi de ploaie se ve­ i> narodnici şi marxiştii le-
pragul căscioarei de pe mal şi ii face semne să tacă. Dar vorba dea plutind pe riul zbuciumat
face un semn de liniştire cu mi­ fusese aruncată. Prinde vîntul unei boare umede. către insulă un adevărat convoi i> gali cărţii sale despre
na spre cei de dincolo; dacă-1 poţh — E riul învolburat.-. de bărci. Erau zecile de colecti­
La început bătrinul parcă nu — Nu... de altceva vă spun. vişti din sat chemaţi în ajutor L dezvoltarea capitalismului
— V-am auzit, v-am auzit... auzise vestea. de podar şi ciurdar.
Şi dacă vede că oamenii stă­ Intre el şi copii se lăsase o Aplecaţi-vă urechea spre insulă... * în Rusia. $
ruie să grăbească îndrumarea linişte neaşteptat de ădîncă. Au* —¦ Bi, băieţi, nu s-a pierdut ,AO<>AOAAO<V>060000<y>A<x>00
podului spre ei, dă din cap alene, zeau lingă ei pină şi clipocitul Parcă s-aud nişte glasuri. nici un viţel ? — întrebă primul
mormăind încetişor în barbă, de apei ce se zbătea Intre maluri, — Aio. baciule I Copiii luptau voiniceşte cu Simţind cit de sperios e viţelul, care puse piciorul pe pămînt, un . j f afxot'txf'
parcă cei de dincolo l-ar auzi: — Ce-i, no? valurile. încet, încet, înce­ trase cu putere o gură de aer în bărbat înalt, cu o pelerină de
— Iacă viu, iacă viu ; ce atîta — Or fi ghiţăii I puseră să biruie curentul, tăindpiept şi se afundă sub apă, în- ploaie aruncată peste umeri.
— Ce ghiţăi ? pieziş firul apei.
— Ai colectivei din sat. Is cepînd să-l înghiontească pe fu­ — Nici unul, tovarăşe Cos-
Moş Precup i-ajunse. Le-arun­ gar, din partea de către riu. în­ tea! răspunseră într-un glas cei
că lanţul de priponit luntrea- doi, zgribuliţi de ploaie, da
grozit, animalul sări fără să mîndri de ei, recunoscînd în băr­
— Legaţi-1 de-al vostru... batul cel înalt pe inginerul zoo­
vrea către insulă, odată, de tehnist a"! colectivei.
Acum toţi trei urcau înapoi două, de trei ori, izbutind să
spre insulă, vîslind de zor. Pe scape de şuvoi şi să se caţere Vroiră să mai adauge ceva,
malul ostrovului, din iarba ver­ pe mal- Băiatul, In schimb, cînd
de, îşi întindeau spre ei boturile îşi scoase fruntea de sub apă, să povestească despre fapta lor
umede ciţiva viţei speriaţi, mu­ se văzu departe de mal, tras cu curajoasă, dar se gmdiră că nu-i
gind înnăbuşit. frumos să se laude. Nici nu mai
putere spre' capătul de jos al in­ avea de fapt cine să-i asculte,
— Da’ unde-o fi umblind ciur­ sulei, unde ÎI aştepta pilnia pri­ Oamenii se zoreau acum să îm­
la ciţiva zeci de metri mai de­ vreo 20- l-or trecut ieri seara cu darul ? barce viţeii şi să-i treacă apa,
grabă, doar... mejdioasă a virtejului, din care
De acum nu mai întirzia mult parte. Undeva în răchitiş o pa­ bărcile oamenii, să-i păşuneze. Pe Vlaicu Bumbuş îl aflară scăpase cu greu şi cînd fusese pînă nu era prea tirziu- Ultima

p.înă să vezi bacul ca o tipsie săre ţipase răguşit, Infiorînd ae­ E şi ciurdarul Vlaicu Bumbuş cioplind o rădăcină, fără să aibă in barcă. Copilul porni să taie luntre cea a lui moş Precup.

uriaşă, aninată de slrma-i groa­ rul jilav. apa cu palmele bine lipite, folo­ In ea îşi aflaseră loc şi cei doi SoirăftA poşetă
să, plutind repejor pe luciul mol­ Moşul incepuse a pîcîi mai >9i
sind înnotul voinicesc. Ştia că copii, jhemuiţi pe fundul sco­

com al rîului. des din pipă, privind undeva aceasta îl va slei şi dacă se va bit, sub un zăbun vechi al bă­
trînului.
In vacanţă il ajută pe podar, peste ape. lăsa cuprins de slăbiciune şi nu x > o o o o o o o o o o o o o o A x>oo©<
Nota autorului: Nuvela de faţă
cu o plăcere uşor înţeleasă, şi Copiii, tolăniţi în nisip, îl pri­ va reuşi să afle un punct de : A. D A V ID E SC U -D E A C :
a tost inspirată de o întîmplare
Gnu lui Jeb, nepotul său, un pri­ veau cu ochi mari. Apoi, pe ne­ sprijin, va fi furat de valuri. Nu,
autentică petrecută pe Mureş, în
chindel de vreo 13 ani, pionier aşteptate, bătrinul îi cuprinse pe aceasta nu-i voie să se Intîmple! Umăr Imcjă umăr
dreptul comunei Bălata, raionul
la şcoala din sat. Uneori vine amindoi de după cap, aplecîn-1 Trebuie să se ţină tare, să în­ 48 pag-. — 0,60 lei.
Ilia, în anul 196U. ; Lucrarea prezintă con-
cu el şi un prieten de joacă, unul du-se spre ei, şi-i apropie de vingă mînla rîului. ,
• diţiile în care a fost ini-
Grigoruţ Vingărzan. Atunci ne- piept: In acea clipă, gîndurile îi fu­ I ţiată metoda de ajutorare
•-fini ui :î înduplecă pe moşneag — Hm! Vasăzică asta era.
geau spre atîţi copii eroi, reciprocă la locul de mun­
să-i lase la cîrma podului pluti­ Bine măi pichinpocilor, bine că de către colectivul uzi­
despre care citise In cărţi, care
tor. dragilor, c-am ajuns s-o văd
in cele mai grele clipe ale vieţii

Moş Precup e bucuros de a- şi pe asta- Voi poate nu price­ lor au ştiut să-şi învingă slă­ nei textile „30 Decem­
jutor. Mai hodineşte şi el cîte peţi de-ajuns ce veste mi-aţi a*’ brie“ din Arad, conţinutul
biciunea. Şi el trebuie să fie ca metodei, măsurile luate
un picuţ, trăglnd din pipa-i afu­ dus. Am visat şi eu cindva ziua pentru aplicarea şi exlin-
ei...
mată, meşterită din lemn de ci­ asta, să avem şi noi pod peste
Onu îşi înteţi cositul apei cu

reş, pînă copiii plimbă brodul Murăş, să-mi pot da şl eu ho- muchea palmelor, deşi simţea

de la un mal la altul. Nu-i lasă dinei ciolanele trudite. muşchii miinilor şi ai spatelui, r derea ei. 5

insă la cîrma brodului de cît Atîta a zis, mai mult ba. Nici furca pieptului, gleznele picioa­ >2 0 0 0 0 0 0 0 0 < X > < X X > 0 0 0 0 0 0 < X > C

cînd ştie că pe podiumul său se alte lămuriri n-a mai cerut. Iar1 relor, devenîndu-i d'-reroase, iar

află şi. oameni în toată firea care cînd s-au ivit primii oameni lin­ răsuflarea anevoioasă, icnită.

la nevoie sînt în stare să le dea gă brod i-a luat tainic de-o In slujba sănătăţi!, a vieţiiHainele încărcate de apă de pe

o mină de ajutor. parte: el le simţea ca de plumb, stîn-

De-un timp bătrinul se arăta — Ştiţi, măi oameni buni, jenindu-i mişcările. oamenilor
însă tot mai mulţumit de spriji­ vestea ? O să avem, măi oameni Dar parcă altădată nu mai

nul cop;;Ur şi-al oamenilor care buni, pod peste Murăş... Aţi a- înnotase îmbrăcat ? Ca într-o Pornind din oraşul nou, după de laborator. După examinare,
foloseau podul, deşi el nu ţinea flat, măi oameni buni ? 1 Şi ăs-* seînteiere şi-aduse aminte de o ce ai trecut de stadionul, spor­ sînt îndrumaţi spre sala de ste­
s-o recunoască. întîmplare asemănătoare de astă tiv, urcind pe o pantă lină a- rilizare unde lucrează cu multă
ta-i adevăr adevărat, nu ca pe
Mai an loanea lui Pătruţ din vremea liberalilor... cînd au pro­ toamnă cînd salvase de la innec jungi intr-un cartier al oraşului abilitate sora Maria Grama,
Runc, preşedintele sfatului, i-a mis că sapă albie pe sub pă- un copil căzut de pe brod- Dar Hunedoara, numit Buituri. Aici apoi spre sala de recoltare.
propus să lase pe altul în locul mint să se scurgă apele-.. atunci avusese şi oamenrin jur, încă din zori domneşte o ani­ Dacă in urmă cu doi ani nu­
său la brod şi să treacă la pen­ — Am aflat, moş Bivolaru, pe cînd acum...
maţie obişnuită. mărul donatorilor era de clteva
sie. Moşneagul s-a supărat a- am aliat... Ochii împăienjeniţi vedeau apa Printre primii sosiţi îţi atrage sute, In prezent numărul aces­
prig la spusele preşedintelui, că — Şi mie de ce nu mi-aţi cu ei, da’ geaba că pînă aude el habar de ce se petrece In jur. sărind în stropi prin faţa sa, iar atenţia un om înalt cu părul tora a crescut la peste 4.000.
două zile n-a mai vrut să stea spus, de ce nu mi-aţi spus ? se vuietul apelor... Abia reuşiră să-l lămurească de malul cînd se îndepărta, cînd se blond-auriu şi cu ochii albaştri. O contribuţie de seamă la ob­
cu nimeni de vorbă. apropia. Ca o .săgeată li trecu Toţi oamenii din jur il cunosc.
turi de care se poate spune că oş Precup nu stătu mult să primejdie. ţinerea acestor succese şi-o a-
şi-a trăit toată viaţa, la bine ca duc medicii de circumscripţie şi
comitetele de Cruce roşie, cari
Mşi la rău ? 1“ mobilizează şi recrutează me­
zice că repetase el atunci oţărît, se mire cum de nu aflase Cînd pricepu se sperie grozav. pe dinainte vinenhl zborului u- E ăoctonil Eklcel Zoltan, direc­ reu noi donatori de sînge. Demn
„Cum să lase el brodul, ală­ cu glas tremurat. de remarcat este şi sprijinul
nei codobaturi, care poposi pe o torul centrului de colectare şi Avlasanulul care paraşutează
Lei de la stat l-au înţeles şi a întrebarea asta mai toţi de vecinătatea viţeilor pînă a- — Repede, repede! — începu rădăcină din ţărmure şi începu conservare a sî.ngelui. Şi în di­ slngele recoltat, putină astfel
să-şi fluture ca o chemare coada mineaţa aceasta el nu venise să ajungă Intr-un timp relaîiv
se fereau a-i răspunde, cum, pricepînd că nu-1 vreme dseă bolborosească, alergînd de 13 crestată, de rîndunică. Pasărea singur, ci însoţit de sora şefă, scurt in cele mai îndepărtate
privi o clipă cu îndoială spre Teodora Micu, şi felcera Vio­ locuri ale regiunii.
schimbînd brusc vorba, ori arăp-ierdut. Mureşul începuse să un viţel la altul, mîngîindu-i pe copilul din apă, apoi se înălţă
Cdîndu-i şi pensia cuvenită. Acumfost plin de bucurie. Şi alături moarte, vălătuci de paie... brusc în aer, cu un ţipăt scurt, rica losof. Colectivul de muncă ai cen­
tindu-se dintr-odată grozav dcerească ameninţător, venind tot cei mai slăbuţi, vorbindu-le dră­ ca de rămas bun, vestindu-1 că-i In faţa staţiunii era aşteptat trului de recoltare şi conserva­
nu l-au mai supărat. L-au grăbiţi. mai tulburat, purtind cu el pri­ găstos, ca unor copii, să-i liniş­ re a sîngelui din Hunedoara, îm­
vine ajutor. Intr-adevăr, intre tu­ de ciţiva donatori activi care preună cu donatorii săi, se poa­
lăsat să stea mai departe podar, Toată ziua aceea podarul a mii copaci dezrădăcinaţi, păsări tească pe cei mai sperioşi* fişurile malurilor se iţiră o clipă fuseseră programaţi din timp. te minări că prin munca sa
— Copii, voi rămineţi aici cu ochii lui Vingărzan, apoi dispă­ Printre ei se aflau electricianul asiduă contribuie la redarea
rură în frunzişul tremurător, loan Nedelcu, turnătorul Jean s-nvătafii oamenilor muncii.
moş Precup e mai tihnit de de el erau şi cei doi copii, care-1 Doar o clipă podarul păru că ghiţăii. Grijiţi să nu se azvirle pentru ca imediat după aceea, Băenişteanu, muncitoarea Fran­
munca Iui, povestind cu mindrie ajutau la condus bacul. stă in cumpănă, apoi..* In apă- Eu cu baci Vlaicu încep Onu să-şi vadă prietenul dez­ cisca HegheăUş şi gospodina I. ANGHEL’
brăcat, azvirlindu-se spre el, în
de preţuirea pe care i-a arătat-o — Păi, treabă era asta ? Cînd — Ha ? 1 Măi Onule, Grigo­ să-i trec dincolo... apă, cu o prăjină în mină. Ecaterina Găll. corespondent
statul, dîndu-i şi pensie, şi ser­ omul leagă pod către stele şi ruţ... Acu’ să vă văd 1 Fuga la — Păi... noi... Programul zilei se desfăşura
viciu. soare, noi să n-avem măcar o bărci... — Linişte, - asta-i treabă de — Prinde-te de capăt!
punte peste apă ? Cu un ultim efort, cel din va­ normal. Din Sala de aşteptare
Onu şi prietenul său Vingăr­ La început copiii parcă nu pri­ mare răspundere. Hai, Vlaicule* luri întinse palma spre băţ şi donatorii trec pe rînd la o mi­
zan1au auzit de zeci de ori po­ Vorba asta o spusese de mai cepură. Ce să facă cu bărcile? Cei doi bătrîni, ajutaţi şi de cînd simţi între degete lemnul nuţioasă verificare medicală şi-
vestea pensiei sale; cum şi de multe ori, ciufulindu-le copiilor tare, îl strinse ca Intr-un cleşte,
către cine a fost chemat la sfat, părul. De-acum e greu de lopătat pe copii, prinseră patru dintre cei lăsindu-şi trupul în voia valu­
cînd i s-au dat primii bani; apă. Se fac vîrtejuri, te izbeşti mai mici viţei şi-i urcară în lun­ rilor.
Către seară, pe cînd s-au mai de cioturi, rădăcini*.. Şi-apoi trii. — Innoată, innoată 1 auzi ea
rărit şi oamenii care să-l cheme prin vis vocea prietenului.
cum l-a primit loanea lui Pă­ iată că s-or adunat şi ciurdele Bietele animale se supuneau Onu îşi simţi corpul tresărind.
truţ, preşedintele, cum i-a strîns norilor I Is ca nişte bivoli. Fur- tăcute. Numai picioruşele sub­ Cu mina liberă şi picioarele în­
intre maluri, s-a simţit năpădit tuna-i aici... tinse începu să bată iarăşi apa,
mina şi ce i-a spus... ţiri şi noduroase, care le tremu­ înlesnindu-i lui Grigoruţ să-l
Iacă au trecut aproape doi ani de o slăbiciune neaşteptată. I-a — Nu vă speriaţi. Sînt doar rau, şi ochii mari, cu care te pri­ tragă spre mal* Curînd amindoi
de aiunci. Vorba bătrînului e la chemat pe copii şi i-a dăscălit cu voi! Nu putem lăsa ghiţăii... veau. te făceau să înţelegi groa­ se aflau la mal, îmbrăţişaţi. In
fel de clară, ochii la fel de fără cum să se poarte, lăsindu-i sin­ O să-i înnece viiturile de ape, za ce le stăpînea. jurul lor, mîngiindu-i cu sufla
astîmpăr, însă mîinile şi picioa­ guri podari. Bl s-a întins pe o pînă prind de veste cei din sat. Cînd bătrînii veniseră lîngă rea boturilor lor calde, se adu
rele parcă nu vor să-l mai as­ laviţă în căsulia Iui şi a început — Noi să ne speriem ? ! viţei in bărci şi începură să vîs- naseră viţeii. Intre ei, copiii re­
culte tot aşa... Şi de-aia poate să piciie din pipa sa de cireş, Ochii celor doi copii sticleau lească, cele patru animale, în­ cunoscură pe cei doi bouleni sal­
fi lasă cu atîta tragere de inimă muncit de gînduri doar de ei de bucurie şi mindrie. Se repe­ ghesuite unele în altele, parcă se vaţi de la înec, care întindeau a-
pe cei doi copii să-i dea cîte o ştiute. Tihnă de clipele astea n-a ziră spre luntrii, desfăcindu-le mai liniştiseră. Unul singur mu­ cum frunţile spre el, mugind
taină de ajutor. Cînd Ii vede pă­ avut insă, că la puţină vreme a din pripoane- Apoi începură să gi scurt, cînd simţi fundul băr­ scurt, întrebător, părînd că le
şind repejor spre căsuţa de pe auzit răcnet de om de pe malul le opintească pe nisip spre apă* cii legănîndu-se sub copite. mulţumeşte astfel. Primele pică­
'malul Mureşului parcă se mai celălalt-: — Voi copii vă urcaţi într-o Bărcile se îndreptau repede,

Înseninează în jur. Pipa sa din — Moş Precup, moş Precup... barcă, eu vă urmez în cealaltă... pieziş, pe riu, ocolind tot felul
lemn de cireş începe să sloboadă Vin apele mari! Intr-un ceas ne — Grijiţi să nu vă răsturnaţi, de cioate, aduse de valurile In
ajung! Vin apele... Pregăteş- nu vă îndepărtaţi de mine. Tu continuă creştere. Ajunseseră
rotocoale mai dese de fum.
te-te I Onule stai la cirmă, iar tu Gri- pînă la mijlocul apei, cînd Onu
— He-he-he 1 Bine-aţi venit, goruţ... începu să ţipe:
pichinpocilor 1 Ce mai veste-po- Aşa cum se afla, bătrinul îşi
veste ? căută parîmele şi împreună cu Doar cît săriră in bărci, că — Grigoruţ, atenţie!
cei doi pionieri îşi asigură po^ firul apei îi şi luă pe copii. Moş oi viţei mai măricei, cu o-
Şi copiii îi înşiră tot, de-a fir Precup abia apucă să-i prindă chii duşi după cei din
D'Aşa află că Ileana lui Judeţ, vă- tunci şi-a tras pe mal cele două cu o prăjină lungă.
Ţa păr, ce mai e nou prin sat. dul împotriva primejdiei. Tot a- din urmă, împingindu-şi luntrea bărci se aruncaseră in riu. Alţtiui ri ale unei ploi de mult pre­
se pregăteau să-i urmeze. Gopiisi,imţită, Ii împinseră pe copii In

Iduva cea cu cinci copii, iar a bărci ţinute în rezervă pentru Pînă la malul cel mai apropiat fără să ia în seamă răceala apei picioare. Vremea se mohorîse In că d e re m in g ea v a in tra in coş ? D a, şi în că dou ă punctă,
primit atîtea bucate de la gos­ trecut oamenii în cazul că se al insulei n-aveau mult de mers. şi primejdia valurilor, se repe­ brusc. Ciurdele norilor amenin
podărie de nu-i mai încap In ca­ strica brodul. Viţeii se aflau însă in partea ziră după ei. Pe primul fugar, ţători de mai înainte, coborîseră se v o r a d ă u g a la g o la vera j.
să, de aceea cere sprijin de la cealaltă. Şi pe aici nu puteau Grigoruţ il apucase de o ureche acum aproape de pămînt, într-o
vecini s-o lase să şi le pună prin — Pe ziua de azi, pînă trec. pătrunde de stufişuri, aşa că si-1 aducea acum, spre mal, în- goană turbată, dînd "zilei o întu­ I N C L I Ş E U : Fază d in m e c iu l Ş t i i n ţ a B r a d — Tineretul
viiturile de ape, gata drumurile cele două bărci trebuiau să în­ notînd pe lingă el- Al doilea,

hambare. Sau că Lunaia, vaca ca- peste Murăş..* Voi, dacă vreţi conjoare ostrovul. prins de curent, incepuse să dea necime de amurg. Printre sălci nou S e b e ş d is p u ta t r e c e n t la D e v a . S c o r 2 2 — 16.