Page 26 - 1961-12

f? pag. 2
cmxsnsBSZSBsii:
Darea de seamă
prezentată de tovarăşul
liesifSjfe Gheorghiu-Dej
(Urmare din pag. I-a)
gratuităţii depline a învăţământului şi a asis­
tenţei medjcale, trecerea treptată la alim enta­
ţia publică gratuită în întreprinderi şi insti­
tuţii etc. Creşterea atît a fondurilor sociale
de consum, care vor ajunge la sfirşitul perioa­
dei de 20 de ani să echivaleze valoarea veni­
turilor provenite din salarii, cit şi a venituri­
lor şi puterii de cumpărare a oamenilor mun­
cii, reducerea zilei de muncă, ce va deveni
cea mai scurtă şi totodată cea mai productivă
şi mai bine retribuită din lume, micşorarea
timpului consacrat producţiei materiale vor
asigura oamenilor sovietici cel mai înalt ni­
vel de trai şi cele mai largi posibilităţi pen­
tru a-şi dezvolta capacităţile şi aptitudinile,
personalitatea creatoare.
Ca un minunat imn închinat omului răsună
toate aceste prevederi ale Programului, care
arată cum comunismul transformă in reali­
tate tot ce au visat mai bun minţile cele mai
luminate ale omenirii.
Pe măsura dezvoltării bazei tehnico-mate -
riale a comunismului se realizează transfor­
marea treptată a relaţiilor sociale socialiste
în relaţii comuniste, ştergerea deosebirilor de
clasă dintre muncitori şi ţărani, a deosebiri­
lor esenţiale dintre oraş şi sat, dintre munca
fizică şi intelectuală,crearea societăţii comu­
niste fără clase. Puternica dezvoltare a for­
ţelor de producţie în industrie şi agricultură muncii din ţările capitaliste, constituie un leagă că socialismul nu se identifică cu prac­ comuniste şi muncitoreşti, cultul personali­
va duce Ia contopirea celor două forme de uriaş sprijin moral în lupta lor pentru pace ticile condamnabile care au putut apare în tăţii Iui Stalin şi-a exercitat influenţa, în­
proprietate socialistă — proprietatea coope­ şi progres social : comparind societatea co­ condiţiile cultului personalităţii, ci le res­ tr-o măsură mai mică sau mai mare în ţă ­
ratistă şi proprietatea întregului popor — în
proprietatea comunistă unică, la lichidarea
treptată a deosebirilor social-econonuce, cul­
turale şi de trai dintre oraş şi sat.
Schimbările radicale care intervin în con­
diţiile de muncă pe baza progresului tehnic
ştiinţific multilateral, creşterea neîncetată a triumful lui în întreaga lume.
nivelului de conştiinţă al oamenilor sovietici
conturează de pe acum perspectiva acelei so­
cietăţi a viitorului, în care munca va înceta
să fie numai un mijloc de existenţă, ci se va
transform a într-o adevărată creaţie şi izvor de
bucurie, fiecare participînd de bună voie ia
munca socială şi asigurînd sporirea neîntre­
ruptă a bogăţiilor materiale şi spirituale ale
societăţii.
Programul oferă un model de abordare cu lor acestuia.
adevărat ştiinţifică, dialectică, a uneia din Munca stăruitoare, neobosită, pe care au de­ rul despre abuzurile de putere din perioada conducătoare a luptei pentru democraţie,
cele mai importante şi mai comolexe pro­
bleme ale trecerii de la faza inferioară la
faza superioară a comunismului — problema
statului, a evoluţiei şi formelor de organi­
zare politică a societăţii în procesul con­
struirii comunismului.
Kiaţa a dovedit cu prisosinţă că trecerea
'de la capitalism la socialism este cu putinţă partidului şi poporului, a stimulat iniţiativa
numai in condiţiile instaurării şi menţinerii maselor, trezind la viaţă energii proaspete şi vechile născociri calomnioase ale reformiştilor Uniunii Sovietice pentru puritatea teoriei
dictaturii proletariatului — cea mai im por­
tantă armă a clasei muncitoare in lupta pen
tru construirea socialismului.
Odată cu victoria deplină şi definitivă a
socialismului şi trecerea la construirea des­
făşurată a comunismului, dispar însă condi­
ţiile care au făcut hecesară dictatura proleta­
riatului, sarcinile ei interne fiind îndeplinite.
In Uniunea Sovietică statul, care a luat naş­
tere ca stat al dictaturii proletariatului, s a
transform at în etapa nouă, contemporană, în
statul întregului popor. Sarcinile uriaşe ale
construcţiei comuniste, ca şi asigurai ea ap ă­
rării şi securităţii ţării fac necesară menţine­
rea statului, ca organizaţie a întregului po­
por, pînă la victoria deplină a comunismu­
lui. In mod firesc clasa muncitoare, ca clasa
cea mai înaintată, purtătoarea cea mai con­
secventă a idealurilor comuniste, va conti­
nua să deţină rolul conducător în societate
şi în condiţiile trecerii la comunism, pînă la
ştergerea oricăror deosebiri între clase şl
crearea societăţii comuniste fără clase.
Dezvoltarea şi perfecţionarea multilaterală
a democraţiei socialiste, participarea activă
a tuturor cetăţenilor la conducerea statului,
la administrarea construcţiei economice şi
culturale, îmbunătăţirea activităţii ?paratu­
lui de stat şi întărirea controlului poporului
asupra activităţii acestuia — constituie prin
cipala direcţie a dezvoltării vieţii de stat în
U.R.S.S.
Lărgirea continuă a democraţiei socialiste
caracterizează viaţa de stat şi în celelalte ţări
socialiste. Aceasta se află în contrast cu in ­
tensificarea crizei pseudo-democraţiei b u r­
gheze. Creşterea presiunii celor mai reacţio­
nare cercuri ale capitalului monopolist îşi
găseşte expresia în restrîngerea continuă a
libertăţilor democratice şi accentuarea re­
presiunilor împotriva oamenilor muncii in­
tr-u n şir de ţări capitaliste.
Programul dezvoltă tezele fundamentale ale
marxism-leninismului în problemele făuririi
conştiinţei şi moralei comuniste a omului noii
societăţi, rolului educativ al societăţii. Teme­
lia educaţiei comuniste, a dezvoltării multi­
laterale a personalităţii umane o constituie
munca creatoare pentru binele societăţii, în
procesul muncii cristalizîndu-se acele nobile
însuşiri proprii constructorilor comunismului
— atitudinea înaintată faţă de muncă şi faţă
de îndatoririle sociale, spiritul colectivismu­
lui şi al tovărăşiei. Omul nou, comunist, în
care se îmbină în mod armonios bogăţia spi­
rituală, puritatea morală şi perfecţiunea fi­
zică — iată cea mai «mare valoare dintre toate
pe care le creează comunismul.
Bazindu-se pe teza marxistă potrivit căreia
sarcinile construcţiei comuniste pot fi stabi­
lite numai pe măsura maturizării condiţiilor
necesare, iar schimbările în relaţiile sociale
sînt determinate de schimbările în modul de
producţie, de dezvoltarea forţelor de producţie
ale societăţii, Programul P.C.U.S. este o armă
ideologică puternică Împotriva oricăror con­
cepţii voluntariste, subiectiviste cu privire la
construcţia comunismului. Ei demonstrează
că trecerea de la socialism la comunism este
un proces istoric obiectiv peste ale cărui
etape nu se poate sări arbitrar, că principiile
proprii construcţiei fazei superioare a comu­
nismului nu pot să fie aplicate fără să existe
premizele obiective ale înaintării societăţii
spre comunism. Marxism-leninismul cere toc­
mai luarea în considerare a stadiului de dez­
voltare a fiecărei ţări, a particularităţilor spe­
cifice caracteristice acestui stadiu şi a condi­
ţiilor ei istorice concrete.
Partidul nostru, ca şi celelalte partide co­ fel au căzut jertfă acestor represiuni nume­ matism, de cealaltă — o luptă intre vechi şi afară cit şi cel eliberat din închisori şi la­
muniste şi muncitoreşti frăţeşti, învaţă neîn­
cetat din uriaşa experienţă a Partidului Co­
munist al Uniunii Sovietice în construirea
socialismului şi comunismului, desprinzind
din această experienţă concluzii preţioase,
care ne dau posibilitate să rezolvăm mal Bine O grea răspundere pentru aceste nelegiuri tuirii liniei Congresului al XX-lea s-a vădit
şi mai sigur problemele construirii noii orîn- poartă membrii grupului antipartinic — Mo- în iunie 1957, cînd ei au încercat să acapa­
duirii sociale.
Aşa cum arată Programul P.C.U.S., dezvol­
tarea continuă a activităţii organizatorice şi
educative a partidului, creşterea rolului său
conducător în toate domeniile vieţii sociale
este chezăşia înfăptuirii cu succes a sarci­
nilor trecerii la comunism.
Atît succesele grandioase pe care le-a tre ­ pacitatea de a dezvolta marxismul, ducea la
cut în revistă Congresul, cit şi perspectivele stagnare în viaţa ideologică, la închistarea măsurile P.C.U.S. pentru lichidarea cultului
trasate de el poporului sovietic sînt o confir­
mare istorică a justeţei politicii P.C.U.S. care
rezolvă în mod ştiinţific, creator, sarcinile
complexe ale construcţiei comuniste, îmbină
în mod indisolubil adevărurile fundamentale
ale marxism-leninismului cu cerinţele prac­
ticii. înţelepciunea şi siguranţa cu care călă­
uzeşte poporul sovietic spre comunism, m a­
rele aport la dezovltarea teoriei marxist-le-
niniste şi intransigenţa în apărarea purităţii
ei împotriva oricăror denaturări, slujirea de­
votată a intereselor propriului popor ca şi a
cauzei socialismului şi păcii în lumea întreagă
constituie mari merite ale Partidului Comu­
nist al Uniunii Sovietice, ale Comitetului său
Central leninist în frunte cu primul său se ­
cretar, înflăcăratul luptător pentru victoria
ideilor marxism-leninismului, tovarăşul Ni-
kita Sergbeevici Hruşciov.
Construirea victorioasă a comunismului în
Uniunea Sovietică va exercita o puternică în-
rîurire asupra mersului istoriei mondiale. Mă­
reaţa operă pe care o înfăptuieşte poporul so­
vietic înlesneşte înaintarea ţărilor socialiste
pe calea socialismului şi comunismului, con­
tribuie Ia lărgirea relaţiilor de colaborare în
cadrul lagărului socialist, accelerează dezvol­
tarea întregului sistem socialist mondial. In
acelaşi timp, succesele construcţiei comuniste
au efecte profunde în conştiinţa oamenilor
munistă, care asigură o viaţă fericită tutu­
ror celor ce muncesc, şi societatea capitalistă,
cu imensele suferinţe pe care rînduielile ei
nedrepte Ie aduc maselor muncitoare, alte
sute de milioane de oameni se vor convinge de
superioritatea socialismului, vor lupta pentru
Tovarăşi,
îndeplinirea sarcinilor istorice care stau în
faţa poporului sovietic in etapa construcţiei
desfăşurate a comunismului n-ar fi fost p o ­
sibilă fără condamnarea deschisă, curajoasă,
de către Congresul al XX-lea a cultului per­
sonalităţii lui I. V. Stalin, fără acţiunea f e r ­ sau muşamalizării greşelilor şi denaturărilor
mă şi consecventă pentru lichidarea urm ări­
pus-o în această perioadă P.C.U.S. şi condu­
cerea sa pentru restabilirea şi dezvoltarea
normelor leniniste ale vieţii de partid şi de
stat, pentru lărgirea continuă a democraţiei
socialiste, pentru rezolvarea unor probleme
vitale ale dezvoltării economice şi sociale a
dat un avînt imens activităţii creatoare a
forţe puternice ale progresului în toate do­ şi troţkiştilor, încearcă să prezinte cultul
meniile. Lupta împotriva urmărilor cultului personalităţii ca o ilustrare a unei aşa-zise
personalităţii a netezit calea înaintării acce­ „degenerări“ a orînduirii sovietice. Realitatea,
lerate a societăţii sovietice spre comunism.
Congresul al xxn-lea .a,dezvoltat critica- muiri.
făcută de Congresul XX, dezvăluind noi
fapte care au completat tabloul gravelor m a­
nifestări negative şi al daunelor pe care le-a
provocat cultul personalităţii, stabilind în
Programul şi în Statutul partidului noi mă­ mersul înainte al societăţii sovietice şi nici
suri pentru lichidarea pînă la capăt a urm ă­ să-i modifice esenţa. In ciuda manifestărilor
rilor acestuia, noi garanţii pentru a face cu cultului personalităţii, P.C.U.S. a condus cu
neputinţă repetarea în viitor a unor aseme­
nea manifestări străine leninismului. Dezvol­
tarea analizei făcute de Congresul al XX-lea
are o deosebită însemnătate nu numai pentru
P.C.U.S., ci şi pentru întreaga mişcare comu­
nistă, căci numai printr-o asemenea critică
se pot crea condiţii sigure care să facă im­
posibilă reeditarea fenomenelor cultului per­
sonalităţii.
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a con­
dus opera de construcţie socialistă în U.R.S.S.
în condiţii deosebit de grele, determinate de
încercuirea capitalistă ostilă, de înverşunata
luptă de clasă din ţară, de uneltirile grupu­
rilor opoziţioniste, duşmane leninismului. In
aceste împrejurări partidul i-a încredinţat
lui Stalin sarcini de cea mai mare răspundere.
Concentrînd în mîinile sale o mare putere,
Stalin, ale cărui trăsături negative de carac­
ter au fost dezvăluite încă de Lenin, a abuzat
de marea încredere pe care i-a acordat-o
partidul, a început să-şi atribuie meritul tu­
turor realizărilor partidului şi poporului, să
nesocotească tot mai mult normele leniniste
ale vieţii de partid şi indicaţiile lui Lenin p ri­ verentă a P.C.U.S. pentru lichidarea urmă­
vind conducerea colectivă. Organele superi­
oare de conducere ale partidului — Comite­
tul Central, Biroul Politic — nu-şi exercitau
in mod normal atribuţiile, congresele p arti­
dului nu se convocau. In multe probleme de
mare importanţă, Stalin lua hotărîri arbi­
trar, de unul singur sau împreună cu cîţiva
colaboratori apropiaţi, ajungînd la încălcări
grosolane ale legalităţii socialiste, la sam a­
volnicii şi abuzuri de putere.
De la tribuna Congresului, în Raportul de
activitate şi în cuvîntările a numeroşi dele­
gaţi, printre care vechi militanţi ai Partidu­
lui Comunist al Uniunii Sovietice care au în­
durat ei înşişi represiuni nedrepte, s-a vorbit
cu durere şi indignare despre situaţia grea
şi apăsătoare din acei ani.
Pierderi dureroase pentru partid şi pentru
statul sovietic au provocat represiunile în
masă, al căror semnal a fost dat după asa­
sinarea lui Kirov. Motivarea teoretică a aces­
tor represiuni a constituit-o teza greşită a lui
Stalin — enunţată după victoria socialismu­
lui în U.R.S.S., cînd fuseseră lichidate clasele
exploatatoare şi baza lor economică —, potri­
vit căreia pe măsura înaintării pe calea so­
cialismului lupta de clasă se ascute în mod
obligatoriu, teză din care se trăgea concluzia
pătrunderii inevitabile a duşmanului pînă şi
în conducerea partidului.
In practică, această teorie a dat mină liberă
elementelor duşmănoase, carieriste, din con­
ducerea organelor de securitate, de teapa lui
Ejov şi Beria, de a înscena comploturi contra­
revoluţionare, de a pune în mod provocator
sub acuzaţie şi a reprima un mare număr de
oameni cinstiţi, devotaţi trup şi suflet cau­
zei socialismului. Organele represive ale s ta ­
tului socialist, al căror rol era de a apăra
cuceririle revoluţionare ale poporului şi a
lovi în duşmanii acestuia, au ajuns să lo­
vească în oamenii cinstiţi, spre bucuria şi
satisfacţia adversarilor Uniunii Sovietice. Ast­
roase cadre proeminente din conducerea
partidului şi statului sovietic, numeroşi acti­
vişti de partid şi de stat, cadre superioare
ale armatei, conducători ai republicilor şi
regiunilor Uniunii Sovietice.
DRUMUL SOCIALISMULUI
lotov, Kaganovici, Malenkov şi alţii — care reze conducerea, să abată partidul de pe
alături de Stalin au aprobat măsurile de re­
primare, iar adeseori au iniţiat ei înşişi re­
presiuni în masă.
Cultul personalităţii lui Stalin, care făcea
ca orice părere a sa să fie considerată drept
dogmă imuabilă, atribuindu-i numai lui ca­
glndirii, la ignorarea cerinţelor vieţii, la ne-
rezolvarea unor probleme arzătoare ale con­
strucţiei socialiste şi comuniste.
Dezvăluind cu curaj şi pînă la capăt dena­
turările comise în perioada cultului perso­
nalităţii, P.C.U.S. a ţinut seama de îndemnul
adresat de Lenin partidului — de a nu-şi
ascunde greşelile, ci de a le critica deschis
şi a le îndrepta. Cunoaşteţi desigur minuna­
tele cuvinte ale lui Lenin care arăta că cel
mai sigur criteriu de apreciere a felului în
care un partid politic se achită în practică
de obligaţiile sale în faţa clasei sale şi a ma­
selor muncitoare constă în atitudinea faţă
de critică şi autocritică. „A recunoaşte sin­
cer greşeala, a dezvălui cauzele ei, a ana­
liza împrejurările care l-au dat naştere, a
examina atent mijloacele prin care se poate
îndrepta greşeala — iată caracteristica unui
partid serios, iată ce înseamnă îndeplinirea
de către el a obligaţiilor sale, iată ce înseam­
nă educarea şi instruirea clasei, iar apoi şi
a masei“.
Condamnarea acestor manifestări negative
ajută pe orice om de bună credinţă să vadă
clar diferenţa între ceea ce este propriu co­
munismului şi ceea ce îi este străin, să înţe­
pinge în modul cel mai hotărît.
Numai un astfel de partid ca P.C.U.S., legat
prin mii de fire de popor, partid a cărui po­
litică exprimă intersele vitale şi năzuinţele
cele mai scumpe ale poporului său, putea
să dea dovadă de asemenea forţă, înălţime
morală şi curaj în dezvăluirea greşelilor, de
atît respect pentru adevărul istoric.
„Comitetul Central — spunea tovarăşul
Hruşciov la Congres — profund conştient de
răspunderea sa în faţa partidului şi poporu­
lui, nu putea să pornească pe calea tăinuirii
comise în trecut. Urmînd poruncile leniniste,
Comitetul Central a hotărît să spună adevă­ tîndu-Ie să-şi îndeplinească rolul de forţă
cultului personalităţii. Aceasta a fost o nece­
sitate morală lăuntrică şi o obligaţie a parti­
dului, a conducerii partidului. Aceasta a fost
o hotărîre justă. Ea a avut o uriaşă însem­
nătate pentru destinele partidului, pentru
construirea comunismului“.
Oficinele propagandei imperialiste, reluînd renţa cu cure luptă Partidul Comunist al
viaţa însăşi, spulberă aceste calomnii şi plăs­
................,.......... .. •
Desigur, cultul perşqnalităţii a. adus mari
'daune activităţii partidului, a frînat dezvol­
tarea socială, dar n-a putut nici să oprească
succes opera de construcţie socialistă. Sub
conducerea sa, poporul sovietic a depus o
uriaşă activitate creatoare, obţinînd succese
strălucite în construirea noii societăţi, a
transformat intr-un răstimp scurt vechea
Rusie într-o mare putere socialistă, a cucerit
victoria în cel de-ăl doilea război mondial,
salvînd de barbaria hitlerîstă întreaga civi­
lizaţie umană, a lichidat rănile grele provo­
cate de război, păşind înainte spre comunism.
Este neîndoielnic că dacă nu s-ar fi pro­
dus cultul personalităţii lui Stalin, mersul so­
cietăţii sovietice ar fi fost şi mai rapid, vic­
toriile poporului sovietic — mai mari şi mai
grabnice. Prin lupta dusă pentru lichidarea
urmărilor cultului personalităţii, conducerea
leninistă a P.C.U.S. a asigurat eliberarea so­
cietăţii sovietice de acest balast, a creat pre-
mizeîe dezvoltării şi mai impetuoase a Uniu­
nii Sovietice, ale cuceririi unor victorii stră­
lucite în construcţia comunismului.
La Congres s- a subliniat că acţiunea perse­
rilor cultului personalităţii s-a desfăşurat în
condiţiile împotrivirii înverşunate a grupului
antipartinic în frunte cu Molotov, Kagano­
vici, Malenkov, care a căutat să împiedice
înfăptuirea liniei leniniste trasate de Con­
gresul al XX-lea. Purtînd răspunderi directe,
ca părtaşi la abuzurile de putere şi Ia repre­
siunile din perioada cultului personalităţii lui
Stalin, cramponîndu-se de vechile metode şi
practici antileniniste pe care încercau să le
menţină în viaţa partidului şi statului, pri­
zonieri ai dogmelor şi formelor învechite, ei
s-au ridicat împotriva restabilirii normelor
leniniste ale vieţii de partid şi de stat, se
opuneau rezolvării unui şir de probleme ale
dezvoltării sociale care se maturizaseră de
mult — ca reorganizarea conducerii industriei
şi construcţiilor, întărirea bazei tehnico-ma-
teriale a colhozurilor, introducerea unui nou
sistem de planificare a producţiei lor, resta­
bilirea principiului leninist al cointeresării
materiale în agricultură, valorificarea pămîn-
turilor înţelenite, lărgirea drepturilor repu­
blicilor unionale şi alte probleme a căror so­
luţionare devenise o necesitate stringentă, in
sfera politicii externe, ei erau partizanii unei
linii rigide, sectare, care ignora uriaşele tran­ stat, crearea unei atmosfere de neîncredere
sformări din lumea contemporană — creşterea
continuă şi superioritatea forţelor socialismu­
lui şi păcii, largile posibilităţi de acţiune ale populare au caracterizat întreaga activitate
acestor forţe, capacitatea lor de a apăra
pacea.
Aceasta a fost o luptă principială aspră,
în care s-au înfruntat două concepţii diame­
tral opuse în problemele vieţii de partid şi
construcţiei comuniste, o luptă între marxis­
mul creator, revoluţionar, de o parte, şi dog­
nou. Rezultatul ei a demonstrat că nu exis­
tă forţă în stare să tragă P.C.U.S. îndărăt,
spre trecut. Cit de înverşunată a fost rezis­
tenţa pe care fracţioniştii o opuneau infăp-
— — a a a a — Bn»«¦¦¦imuMira—mmm
calea leninistă. Este un mare merit al
P.C.U.S., al Comitetului său Central în frunte
cu tovarăşul N. S. Hruşciov că a demascat
şi zdrobit cu atîta hotărîre grupul fracţio-
nist, antipartinic.
Partidul nostru consideră pe deplin juste
personalităţii şi a urmărilor sale. Sintem con­
vinşi că aceste măsuri vor avea o deosebită
însemnătate pentru întreaga mişcare comu­
nistă internaţională, pentru toate partidele
frăţeşti şi pentru întărirea poziţiilor socia­
lismului în lume.
Educaţi în spiritul dragostei faţă de Uniu­
nea Sovietică, faţă de P.C.U.S. — avangarda
mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţio­
nale, — comuniştii din ţara noastră, ca şi cci
din alte ţări, legau marile succese obţinute
de Uniunea Sovietică în construirea socia­
lismului de numele lui Stalin care după cum
se ştie a avut merite de seamă in activitatea
sa de conducător al Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice şi al statului sovietic, pre­
cum şi ca proeminent conducător al mişcării
comuniste internaţionale De aceea, înainte
de. a fi cunoscute aspectele negative din ac­
tivitatea sa, s-a bucurat de mare prestigiu
în rindurile comuniştilor din toate ţările, in­
clusiv şi din ţara noastră.
Desigur, era nejust să se atribuie unei per­
soane, merite ce reveneau do fapt P.C.U.S.,
clasei muncitoare, poporului sovietic.
Răsfrîngîndu-se in activitatea partidelor
rile socialiste, unde au avut Ioc încălcări ale
normelor leniniste în viaţa de partid, ale
legalităţii populare, de pe urma cărora au
avut de suferit numeroşi activişti de partid
şi de stat.
Iată de ce înlăturarea urmărilor cultului
personalităţii are o imensă însemnătate pen­
tru ţările lagărului socialist, pentru întreaga
mişcare comunistă, aducînd o mare contri­
buţie la aplicarea neabătută a normelor leni­
niste şi dezvoltarea democraţiei interne de
partid, la întărirea unităţii şi coeziunii inte­
rioare a partidelor marxist-leniniste frăţeşti,
la consolidarea legăturilor lor cu masele, aju-
progres social şi pace. 'Aceasta a 'determinat
pe reprezentanţii covîrşitoarei majorităţi a
partidelor marxist-leniniste să-şi exprime de
la tribuna Congresului aprobarea faţă’ de
linia Congreselor al XX-lea şi al XXn-lea ale
P.C.U.S., înalta apreciere faţă’ de perseve­
marxist-leniniste, pentru aplicarea ei neabă­
tută în practica revoluţionară, în viaţa miş­
cării comuniste.
r T .'l f : O P .î .i'l i.V 'i •î ; - •< . -
Tovarăşi,
Cultul personalităţii lui Stalin s-a manifes­
ta t şi în ţara noastră. Se proslăveau numele
şi persoana lui S talin ; în timp ce lucrările
lui Stalin au fost traduse şi tipărite în ediţii
de masă, se neglijeau traducerea şi editarea
operelor lui Marx, Engels, Lenin. Studierea
marxism-leninismului se făcea în cea mai
mare parte pe baza lucrărilor lui Stalin ; în
activitatea ideologică existau puternice mani­
festări de bucherism şi dogmatism, ducînd
la propagarea mecanică a unor teze, fără să
se ţină seama de realităţile noastre social-
economice.
Deşi nu se ridicase nici- o statuie a lui
Lenin, statui ale lui Stalin au fost ridicate
în Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării. In ace­
laşi timp, s-a acordat numele său mai mul­
tor întreprinderi, instituţii, localităţi, străzi şi
consider că trebuie luate măsuri pentru în­
lăturarea acestei stări de lucruri.
Sub influenţa cultului personalităţii şi-au
făcut loc şi la noi metode şi practici contra­
rii normelor leniniste, încălcări ale reguli­
lor democratice în viaţa de partid.
Trebuie subliniat însă, că metodele gene­
rate de cultul personalităţii şi de consecin­
ţele sale nu au avut la noi amploarea din
alte ţări.
Este un mare merit al partidului nostru,
al activului său de bază că, deşi asupra sa
au fost exercitate timp îndelungat foarte
puternice presiuni atît din interior cit şi din
afară, el a păzit principiile fundamentale ale
partidului, nu a cedat presiunilor şi a apă­
rat neşovăitor viaţa şi demnitatea cadrelor
de partid.
Revenind în ţară în septembrie 1944, din
Uniunea Sovietică, unde au fost în emigra­
ţie, grupul antipartinic fracţionist Pauker—
Luca, urmaţi apoi de Teohari Georgescu şi
ajutaţi în mod activ de Iosif Chişinevschi şi
Miron Constantinescu, au propagat cu deose­
bită intensitate cultul personalităţii lui Stalin,
au căutat în mod stăruitor — şi, din păcate,
într-o anumită măsură au reuşit — să intro­
ducă în viaţa de partid şi de stat metodele
şi practicile străine leninismului generate de
acest cult.
încălcarea normelor leniniste ale vieţii de
partid, a principiului muncii, colective în or­
ganele de conducere, nesocotirea regulilor de­
mocratice ale construcţiei de partid şi de
şi suspiciune faţă de cadre valoroase de partid
şi de stat, intimidarea şi prigonirea acestora,
abuzul de putere şi încălcarea legalităţii
a acestui grup fracţionist, antipartinic.
Aceasta a constituit vreme îndelungată o
mare primejdie pentru partidul nostru.
După victoria insurecţiei armate care a
dus la răsturnarea dictaturii militaro-fasciste
şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei
hitleriste, activul de bază al partidului din
găre, întregul partid s-au grupat în jurul
noii conduceri a partidului, formată după în­
lăturarea grupului de trădători în frunte cu
Foriş. S-a trecut imediat la reorganizarea
r. 21(53
partidului In condiţiile noi create, la mobi­
lizarea tuturor forţelor sale in vederea or­
ganizării clasei muncitoare în sindicate unice
revoluţionare, ia desfăşurarea unei intense
munci de masă în rindurile ţărănimii şi ti­
neretului, la mobilizarea întregului popor
pentru susţinerea războiului antihitlerist, la
lupta pentru instaurarea unui regim demo­
cratic.
întorşi în ţară, Pauker şi Luca — care s-a
dovedit ulterior vechi agent de siguranţă —
încâlcind în mod grosolan cele mai elemen­
tare norme ale vieţii de partid, prin intrigă
şi înşelăciune, au acaparat în mod abuziv
conducerea partidului. După cum s-a aflat mai
tîrziu, ei s-au înţeles încă în emigraţie asu­
pra acestei acţiuni antipartinice.
Este semnificativ, tovarăşi, că Ana Pauker
se bucura de o mare încredere şi simpatie
tocmai printre elementele dogmatice, a n ti­
partinice, demascate de P.C.U.S. după Con
greşul al XX-lea şi indeosebi din partea lvu
Molotov.
Rupţi complet de realităţile din ţară, ne-
cunoscînd nimic despre munca desfăşurată
de partid, ei au fost surprinşi de forţa şi ac­
tivitatea partidului, sub a cărui conducere
poporul obţinuse victoria istorică în insu­
recţia armată începută la 23 August 1944. In
loc să împărtăşească însă entuziasmul, bucu­
ria şi satisfacţia partidului, a clasei mun­
citoare şi a întregului nostru popor faţă de
această măreaţă victorie, aşa cum ar fi fost
firesc la adevăraţi revoluţionari, ei au pri-
vit-o dimpotrivă, cu nemulţumire şi deza­
probare.
Pauker şi L'uca susţineau că a fost o mare
greşeală înfăptuirea actului istoric de Ia 23
August, care a dus la răsturnarea dictaturii
militaro-fasciste şi la alăturarea Armatei Ro-
mîne Forţelor 'Armate ale Uniunii Sovietice
în lupta împotriva hitlerismului.
Ei răspîndeau cu perseverenţă în rindurile
activului de partid această concepţie aventu­
ristă şi provocatoare, duşmănoasă interese­
lor vitale ale poporului muncitor şi luptei
împotriva fascismului. Prin aceasta, sădeau
îndoială şi neîncredere în justeţea liniei
politice şi tactice a partidului. Ei pretindeau
că ar fi fost mai bine dacă' răsturnarea dic­
taturii militaro-fasciste era lăsată numai pe
seama acţiunilor militare ale Armatelor So­
vietice, întrucît astfel ar fi fost. chipurile,
posibilă luarea imediată a puterii de către
clasa muncitoare, fără să se mai fi trecut
prin faza colaborării cu partidele burgheze.
Or, pentru răsturnarea dictaturii fasciste,
scoaterea ţării din război şi asigurarea dez­
voltării ei democratice era necesară mobili­
zarea tuturor partidelor şi grupărilor politice
antihitleriste ce existau atunci în ţară, a tu ­
turor forţelor patriotice şi democratice. Parti­
dul elaborase încă la începutul războiului o
platformă de acţiune comună care prevedea :
încetarea războiului împotriva Uniunii Sovie ­
tice şi lupta alături de U.R.S.S. şi de toate
popoarele iubitoare de libertate împotriva
Germaniei hitleriste, alungarea hitleriştilor.
din ţară» cucerirea libertăţii şi independen­
ţei naţionale a Romîniei, răsturnarea dicta­
turii militare-fasciste, formarea unui guvern
alcătuit 'din reprezentanţii tuturor forţelor
patriotice.
Partidul a întreprins o largă acţiune pen­
tru a uni intr-un front larg de luptă în jurul
acestei platforme, alături de P.C.R., Partidul
Social Democrat, cu care la 1 Mai 1944 a
încheiat Frontul Unic Muncitoresc, celelalte
partide politice existente în acea vreme, gru­
pările democratice care în 1943 au format îm­
preună cu partidul nostru Frontul Patriotic
'Antihitlerist.
In iunie 1944 a fost înfăptuit Blocul Natio­
nal Democrat alcătuit din numai 4 partide,
partidul comunist militînd în continuare pen­
tru deplina realizare a platformei sale şi in­
staurarea unui guvern reprezentînd toate
pai-tidele şi grupările politice antihitleriste.
Nu este greu de înţeles ce s-ar fi intim -
plat dacă nu ar fi avut loc victoria de la 23
'August. Se ştie că tocmai la începutul lunii
august, Antonescu se întorsese de Ia Cartierul
Generai al lui Hitler cu planul mobilizării
totale în vederea continuării războiului îm­
potriva Uniunii Sovietice şi a aliaţilor din
coaliţia antihitleristă, urmînd a arunca în
această acţiune disperată toate resursele ma­
teriale şi umane ale ţării pentru a opri ofen­
siva victorioasă a Armatei Sovietice.
Or, dacă Antonescu şi clica sa ar fi reuşit
să pună în .aplicare planul criminal elabo
împreună cu Hitler, aceasta ar fi Însemnat
transformarea întregii noastre ţări în teatrul
unui război pustiitor, cu toate consecinţele
sale dezastruoase, ar fi provocat poporului
şi ţării, grele suferinţe şi jei-tfe incalcula­
bile. Oraşele şi satele ar fi fost prefăcute în
mormane de ruine, întreaga ţară ar fi fost
transformată intr-un imens cimitir, sute şi
sute de mii de oameni ar fi pierit în focul
războiului.
Partidul şi poporul nostru se mîndresc cu
faptul de a fi dat peste cap planul criminal
al lui Hitler şi Antonescu şi de a-şi fi adus
contribuţia la războiul pentru zdrobirea Ger­
maniei hitleriste.
„Ieşirea Romîniei din Axă — spunea postv'i
de radio Moscova în ziua de 26 august 1944
— are o importanţă covîrşitoare nu numai
pentru această ţară, ci pentru întreaga zonă
balcanică, deoarece prin această lovitură se
prăbuşeşte tot sistemul de dominaţie ger­
mană1 din sud-estul Europei. însemnătatea
acestui din urmă fapt nu poate fi subapie-
ciată“.
Grupul antipartinic în frunte cu Ana Pau­
ker, strîngînd în jurul său o serie de elemente
carieriste, slugarnice, mic-burgheze, străine
spiritului de partid, a căutat să promoveze
o linie potrivnică politicii şi tacticii parti­
dului în perioada de pînă la Conferinţa Na­
ţională ; după Conferinţă, care a ales Comi­
tetul Central al partidului, Ana Pauker, Luca,
Teohari Georgescu, acţionînd în continuare
ca un grup constituit aparte, în afara orga­
nelor alese, au ignorat Comitetul Central, Se­
cretariatul a înlocuit de fapt Biroul Politic
care funcţiona aproape ca o comisie a aces­
tuia, cele mai importante probleme ale con-
(Gmtinuare In pag, 3-a)