Page 27 - 1961-12

VTr. 2163
( Urmare din pag. 2-a)
ducerii de partid şi de stat fiind rezolvate
de Secretariat, unde ei aveau majoritatea şi
unde secretarul generai, în multe probleme
de mare importanţă, era pus în minoritate,
rămînînd de unul singur.
Pentru a asigura promovarea politicii lor,
ei se puneau în prealabil de acord, stabilind
punctul de vedere comun asupra problemelor
ce urmau să fie puse în discuţia Secretaria­
tului sau a Biroului Politic. Folosind func­
ţiile pe care le deţineau, dădeau organelor
de partid şi de stat, peste capul Biroului Po­
litic şi al Comitetului Central, directive care
contraveneau liniei politice a partidului. Se
poate afirma că întreaga perioadă din
septembrie 1944 pină la înlăturarea lor în
mai 1952, normele leniniste, au fost grosolan
încălcate în conducerea de partid. Nici n-a
putut fi vorba de conducere colectivă în Co­
mitetul Central, în Biroul Politic şi în Se­ avut de reabilitat pe nimeni post-mortem.
cretariat.
Deşi starea de lucruri din conducerea
partidului se răsfrîngea şi asupra activităţii
organelor locale şi a organizaţiilor de bază
ale partidului, totuşi acestea, călăuzindu-se
după prevederile statutare, îşi 'desfăşurau ac­
tivitatea în cea mai mare parte normal, pe In sectoarele de a căror activitate răspun­
baza principiilor centralismului democratic. deau în stat, ca Ministerul Afacerilor Exter­ cercînd să discrediteze conducerea partidului,
In problemele construcţiei de partid, frac-
ţioniştii au dus o linie lichidatoristă, de ne­
gare a rolului conducător al partidului şi de
dizolvare a partidului în masă, au dat indi­
caţii organelor locale de partid, peste capul
Comitetului Central, de a se organiza „în­
treceri“ pentru primirea în masă de noi mem­ Cunoaşteţi cu toţii ce im portanţă primor­ mare pericol pentru unitatea şi forţa parti­
bri de partid, nesocotind principiul leninist dială acordă marxism-leninismul alianţei din ­ dului.
al primirii strict individuale în partid.
In timp ce partidul a demascat cu toată
hotărîrea pe legionari ca pe cei mai pericu­
loşi duşmani ai democraţiei, ai poporului, ca
principali aliaţi ai hitleriştilor, Ana Pauker
a mers atît de departe încît, într-un discurs
ţinut la S.T.B. în noiembrie 1944, ca şi în
alte manifestări publice, a adresat în mod drept condiţia fundam entală a victoriei în tovarăşul Constantin Pîrvulescu, care nici
direct legionarilor apelul să intre în partidul revoluţia populară. După înfăptuirea refor­ pînă astăzi nu şi-a analizat răspunderea în
nostru, declarînd că „îi primim cu bucurie
şi le strîngem mina“. Tot din indicaţia ei,
Teohari Georgescu, care era secretar al C.C.,
membru al Biroului Politic şi ministru de In ­
terne, a încheiat cu unul din conducătorii le­
gionarilor care fusese trimis în ţa ră de Horia
Sima' o înţelegere pentru a-i determina, chi­
purile, „să înceteze activitatea şi să intre în
legalitate“. Desigur, căpeteniile legionare nu
s-au gîndit nici o clipă să respecte această
înţelegere, ci au trecut, la adăpostul ei, la or­ mii în clasa muncitoare şi în regimul popular.
ganizarea activităţii subversive, antipopulare.
Indicaţiile lui Pauker şi înţelegerea cu le-
'gionarii au creat confuzii şi au:i dezorientat
pe mulţi activişti şi membri de partid, au dus
la slăbirea vigilenţei, ceea ce a înlesnit p ă ­
trunderea în partid a numeroşi legionari şi
membri ai altor organizaţii fasciste şi a dat
posibilitate elementelor duşmănoase pătrunse
în masă în partid să se dedea la acţiuni anar­
hice, la încălcarea liniei partidului şi a le­
gilor ţării.
Aceasta a creat un grav pericol pentru
partidul nostru. In 1947 Comitetul Central a
sistat temporar primirea de noi membri şl,
pe baza hotărîrilor Congresului din 1948 al
Partidului Muncitoresc Romîn, înîrîngînd re­
zistenţa înverşunată a grupului antipartinic,
a trecut la verificarea tuturor membrilor de
partid. Ca rezultat au fost îndepărtate din
partid sute de mii de elemente legionare,
oportuniste, carieriste şi alte elemente duş­
mănoase, ceea ce a întărit considerabil p arti­
dul. O mare însemnătate au avut Plenara
Comitetului Central din ianuarie 1950 şi în­
deosebi Plenara din iulie 1950, cînd Comite-:
tul Central a condamnat cu asprime încăl­
carea principiilor leniniste ale construcţiei de
partid şi a supus unei critici aspre pe Mi­
ron Constantinescu, care a aplicat cu stric­
teţe indicaţiile antipartinice ale Anei Pauker.
După cum se ştie, Miron Constantinescu,
criticînd activul de parţid în legătură cu pro­
blemele primirii în partid, ceruse să se aplice
cu stricteţe indicaţiile Anei Pauker „care
trebuie considerate drept lege“. Rezultă din
aceasta că pentru el erau lege indicaţiile lui
Pauker — şi nu hotărârile Comitetului Cen­
tral, ale Biroului Politic şi ale Secretariatu­
lui C.C. Totodată plenara a stabilit o serie
de măsuri pentru a asigura respectarea nor­
melor leniniste de primire în partid.
Faţă de cadrele de bază şi faţă de activul
devotat partidului, Pauker şi Luca foloseau
metode de terorizare şi intimidare. Se poate
spune că nu există nici un tovarăş din con­
ducerea de astăzi a partidului căruia să nu-i
fi jignit demnitatea de comunist, demnitatea
de orm In mod provocator se aruncau epi­
tete ca „antipartinic“, „antistatal“, „antiso-
vietic“, „titoist“, pentru a intimida şi a îm­
piedica critica. In conducerea partidului se
crease o atmosferă de neîncredere şi suspi­
ciuni, era foarte greu de respirat.
Cadrele de partid care au înfruntat teroa­
rea sălbatică din timpul războiului, cînd ii
aştepta la fiecare pas arestarea, plutonul de
execuţie, care au dus greul închisorilor şi al
lagărelor de concentrare erau calomniate, ta­
xate, drept „închistate“, „sectariste“ şi înlă­
turate din muncă.
Acţiunea criminală, antipartinică a grupu­
lui fracţionist a atins punctul culminant în
perioada în care, ca urmare a metodelor ge­
nerate de cultul personalităţii lui Stalin, in
unele ţări socialiste aveau loc represiuni îm­
potriva activiştilor de partid şi de stat cu
consecinţele cunoscute. Ana Pauker — Luca
au considerat atunci că există condiţii deo­
sebit de prielnice pentru a înlătura şi a re­
prima cadrele de conducere care stăteau în
calea politicii lor antipartinice.
Ei exercitau presiuni pentru a scoate din
munci de răspundere şi a pune sub anchetă
numeroşi membri vechi de partid, mai ales
din TÎndurile tovarăşilor care au luptat în
brigăzile internaţionale din Spania împotri­
va franchiştilor, ale tovarăşilor care au luptat
în Franţa împotriva ocupanţilor hitlerişti, ale partidul a analizat activitatea sa in lumina
activiştilor şi membrilor de partid care, în învăţămintelor acestui Congres, I. Chişinev­ ternaţională păşeşte ferm pe calea leninis­
timpul ilegalităţii, reuşiseră să nu fie ares­
taţi.
Amintesc aici o conversaţie caracteristică pen­
tru metodele pe care urmăreau să le instau­
reze. In timpul acestei conversaţii, la care a
asistat şi Iosif Chişinevschi, Ana Pauker mi-a acestuia — perioadă cînd s-au comis groso­
pus întrebarea : „Oare să ne subaprecieze lane încălcări ale normelor leniniste ale vie­
atît de mult duşmanul, încît să nu se fi stre­
curat în conducerea partidului nostru ?“ Am
cerut explicaţii, dacă are ceva semne despre
existenţa unor elemente duşmane în rîndu-
rile conducerii partidului şi dacă are în ve­
dere pe cineva concret — la care ea mi-a principalii susţinători şi executanţi zeloşi ai
răspuns : „Nu ştiu, nu ştiu, uite ce se petrece grupului fracţionist, antipartinic, au căutat
în Bulgaria, în Polonia, în Albania; să ne să se sustragă marilor răspunderi pe care le
ocolească oare pe noi duşmanul, să ne con­
sidere o cantitate neglijabilă ? Ceea ce neli­
nişteşte este liniştea prea mare din Romînia“.
Această insinuare, făcută de Ana Pauker în
conversaţia cu mine, am auzit-o repetîndu-se
nu numai la noi.
In urma dispoziţiilor date de Ana Pauker,
organele M.A.I., care de fapt nu se aflau sub
controlul conducerii de partid, au trecut la
supravegherea cadrelor de partid şi de stat.
la interceptarea convorbirilor telefonice, de
la care nu era exceptat nici secretarul gene­
ral al Comitetului Central al partidului.
Dacă elementele antipartinice nu au izbu­
tit să împingă partidul pe un drum tragic,
aceasta se datoreşte faptului că acţiunile lor
s-au izbit în conducerea partidului de o re ­
zistenţă hotărîtă în apărarea vieţii, libertă­
ţii şi onoarei partinice a cadrelor de partid
şi de stat.
Este o fericire pentru partidul nostru că
presiunile lor nu au dat rezultate, că nu am
avut de reparat grave nedreptăţi şi nu am
Pe lingă activitatea sa duşmănoasă şi pro­
vocatoare, îndreptată împotriva partidului şi
a statului, grupul fracţionist se caracteriza
prin grave confuzii ideologice, concepţii a n a r­ şinevsehi.
hice şi aventuriste, mic-burgheze, ignoranţă
şi incapacitate în problemele construcţiei de
partid, de stat şi economice.
ne, Ministerul de Finanţe, Interne, Agricul­
tura, Comerţul, Aprovizionarea şi Coopera­
ţia, fracţioniştii introduceau linia lor proprie,
contrară politicii partidului, frînind astfel
refacerea economică a. ţării, industrializarea
socialistă, şi ridicarea nivelului de trai al
celor ce muncesc.
tre clasa muncitoare şi ţărănim ea muncitoare
•— temelia dictaturii proletare, a regimului
democrat-popular.
Călăuzindu-se după învăţătura lui Marx şi
Lenin, partidul nostru, din primele momente
de după eliberare, a desfăşurat o muncă
uriaşă în rîndurile maselor ţărănimii pentru
a o apropia şi a o cîştiga, privind aceasta
mei agrare care a făurit o bază trainică alian­
ţei mucitoreşti-ţărăneşti, partidul s-a preo­
cupat cu cea mai mare grijă de elaborarea
şi aplicarea unei politici juste, — de ridicare
a agriculturii, de dezvoltare a relaţiilor eco­
nomice dintre oraş şi sat, — a păşit la o
muncă răbdătoare pentru a îndruma ţărăni­
mea, pe baza convingerii şi liberului consim-
ţămînt, pe făgaşul socialismului. Conducerea
de partid a atras atenţia in repetate rînduri
asupra primejdiilor pe care le creează orice
acţiuni care ar zdruncina încrederea ţărăni­
încâlcind în mod grosolan linia politică şi
hotărîrile partidului,» Ana Pauker a organizat
peste capul conducerii de partid, o acţiune
aventuristă, provocatoare, fără precedent,
menită să zdruncine grav alianţa cu ţărăn i­
mea muncitoare.
Pe baza indicaţiilor date de ea lui Teohari
Georgescu, s-au organizat în întreaga ţară
arestări în masă ale ţăranilor, acuzaţi de a
nu-şi fi respectat obligaţiile faţă de stat. In
numele luptei împotriva chiaburilor, peste
optzeci de mii de ţărani, în m ajoritatea lor
ţărani muncitori, au fost trimişi în judecată:
dintre ei peste 30.000 au şi fost judecaţi în
procese publice, ceea ce a provocat o mare
frământare în masa de ţărani, aduşi să asis­
te la aceste înscenări infame.
Această provocare de mare amploare arată
pe ce pantă voiau să împingă partidul şi sta­
tul nostru aceşti aventurieri şi duşmani ai
partidului. Este lesne de înţeles ce urmări
grave ar îi putut avea această aventură cri­
minală, pentru alianţa muncitorească-ţără-
nească, dacă conducerea partidului n-âr fi
intervenit cu toată hotărîrea, curmînd ares­
tările şi procesele şi eliberînd zecile de mii de
ţărani arestaţi în mod abuziv.
Grupul fracţioniştilor a putut să acţioneze
un număr de ani pentru că se bucurau de o
anumită autoritate în partid şi au reuşit, în
mod făţarnic, să acopere sensul activităţii
lor. Pentru mulţi tovarăşi, chiar şi din con­
ducerea partidului, nu erau clare cauzele fe­
nomenelor negative din viaţa partidului,
ele le-au devenit limpezi treptat, pe măsură
ce consecinţele acestora apăreau mai puter­
nic la suprafaţă. Astfel s-au creat condiţiile
pentru a se trece la demascarea elementelor
antipartinice.
Demascarea şi înlăturarea din partid a
acestui grup fracţionist antipartinic a însem­
nat un moment de cotitură in viaţa p arti­
dului nostru. Abia atunci a devenit posibilă
funcţionarea normală, bazată pe principiul
muncii colective, a Comitetului Central, a
Biroului Politic şi Secretariatului C.C. au fost
restabilite normele leniniste în activitatea
organelor de conducere ale partidului, s-a
luat curs hotărît spre îmbunătăţirea compo­
ziţiei sociale a partidului, a întregii sale munci ternică forţă a progresului social din lumea
organizatorice şi ideologice, s-au întărit con­
trolul de partid asupra activităţii tuturor or­
ganelor de stat şi disciplina de partid.
In consfătuirea cu redactorii presei cen­
trale şi locale, cu activiştii din domeniul pro­
pagandei şi agitaţiei, din 1952, conducerea
partidului nostru a combătut tendinţa de
proslăvire a conducătorilor partidului şi a
trasat ca sarcină presei să scoată în evidenţă,
în primul rînd, faţa partidului şi a Comite­
tului său Central, forţa partidului şi linia sa.
In rezoluţia Plenarei din august 1953 a Co­
mitetului Central, care a dezbătut problemele
îmbunătăţirii muncii de partid şi întăririi le­
găturilor partidului cu masele, s-a trasat ca
sarcină principală să se lichideze „manifestă­
rile cultului personalităţii în propaganda de
partid şi in activitatea practică a organiza­ presie în contribuţia pe care au adus-o la
ţiilor partidului... Membrii de partid şi oa­
menii muncii fără partid trebuie educaţi în
spiritul devotamentului faţă de partid şi
popor“.
După Congresul al XX-iea al P.C.U.S., cind
schi şi Miron Constantinescu au încercat să
abată atenţia partidului de la examinarea
tocmai a perioadei de la venirea în ţară a
grupului Pauker-Luca şi pină la înlăturarea
DRUMUL SOCIALISMULUr
ţii de partid şi ale legalităţii populare şi cind
cultul personalităţii lui Stalin a luat dezvol­
tare şi la noi în ţară.
Iosif Chişinevschi şi Miron Constantinescu,
purtau, primul răspunzînd de munca de pro­
pagandă şi agitaţie, iar al doilea — de
munca organizatorică a partidului din acea
vreme. In ce-1 priveşte pe Chişinevschi, toc­
mai el poartă răspunderea directă pentru
neglijarea editării operelor lui Lenin, la care
m-am referit m a i' sus, în timp ce ope­
rele lui Stalin se tipăreau în timp re­
cord şi în tiraje de masă. Este caracteristic
episodul cu cartea lui Beria „Cu privire la
istoria organizaţiilor bolşevice din Transcau-
cazia“, o compilaţie făcută în spiritul celui
mai deşănţat cult al personalităţii lui Stalin.-
In timpul unei vizite în U.R.S.S., Chişinevschi,
fără să se consulte cu conducerea de partid
şi probabil pentru a intra cît mai mult în
graţiile lui Beria, a cerut acestuia permisiu­
nea dc a publica traducerea cărţii, ridicînd
osanale operei şi autorului. Primind acordul
lui Beria, el a şi publicat-o ; în timp ce vo­
lumele lui Lenin apăruseră în tiraje de 20
de mii de exemplare, această carte a fost ti­
părită într-un tiraj de 30 de mii, bătincl toate
recordurile de rapiditate în tipărire şi răs-
pîndire. Acest episod caracterizează bine
esenţa slugarnică, carieristă, a lui iosif Chi-
Calomniind partidul şi atacînd linia sa, în-
defăimînd marile realizări obţinute în anii
puterii populare, I. Chişinevschi şi M. Con­
stantinescu au urmărit să dea dezbaterii do­
cumentelor Congresului al XX-lea al P.C.U.S.
un curs spre stimularea spiritului anarhic şi
a stihiei mic-burgheze, ceea ce ar fi creat un
Aşa cum a ieşit la iveală mai tîrziu, I. Chi-
şinevschi şi Miron Constantinescu au stabilit
o platformă comună, discutînd în afara or­
ganului de partid din care făceau parte pro­
blemele politicii partidului şi vieţii de partid, potriva criticării cultului personalităţii, de ce
au încercat să atragă de partea lor si alţi
membri ai Biroului Politic, găsind sprijin la
legătură cu aceste fapte antipartinice.
Comitetul Central, analizînd activitatea
desfăşurată de partidul nostru pe baza con­
cluziilor Congresului al îl-lea al P.M.R. şi în
lumina evenimentelor internaţionale petre­
cute după Congresul al XX-lea al P.C.U.S., a
condamnat cu toată hotărîrea activitatea an­
tipartinică, îracţionistă a lui Chişinevschi şi
Constantinescu, a hotărât eliminarea lor din
funcţiile de conducere pe care le deţineau.
In lumina învăţămintelor Congresului al
XXII-lea al P.C.U.S. apare şi mai clar însem­
nătatea luptei principiale pe care a dus-o
partidul nostru de-a lungul anilor pentru
călirea sa marxist-leninistă, pentru cimenta­
rea unităţii rîndurilor sale şi aplicarea con­
secventă a normelor şi principiilor leniniste
în viaţa de partid.
Aş vrea, tovarăşi, să atrag aici atenţia
asupra necesităţii de a se reglementa pro­
blema denumirilor ce se atribuie unor loca­
lităţi, străzi, aşezăminte publice, întreprin­
deri, unităţi socialiste din agricultură.
In primul rînd, consider nejust că s-a acor­
dat unora dintre acestea nume ale unor per­
soane în viaţă — şi propun să se pună capăt
acestei situaţii.
In al doilea rind, există dezordine în ce
priveşte acordarea de nume ale unor per­
soane ce nu mai sînt in v ia ţă ; adeseori astfel greşite şi la revenirea lor pe drumul unităţii
de denumiri se dau fără nici o aprobare, se
dă acelaşi nume unui număr mare de străzi,
gospodării colective etc. Este necesar să se
procedeze Ia reexaminarea unor astfel de de­
numiri, uimind ca pe viitor asemenea denu­
miri să se- atribuie numai cu aprobarea fo­
rurilor centrale.
Tovarăşi,
însemnătatea Congresului al XX-lea în dez­
voltarea mişcării comuniste mondiale, în în­
tărirea coeziunii ei ideologice o demonstrează
însăşi viaţa. Vă amintiţi prorocirile ideologi­
lor burghezi după Congresul al XX-lea des-
.pre o aşa-zisă „criză“ a comunismului mon­
dial, atacurile înverşunate ale reacţiunii şi
agenturilor ei, ale trădătorilor şi renegaţilor
de tot felul, cu scopul de a provoca o ase-
mena criză. Şi cu ce s-au soldat acestea ?
Mişcarea comunistă şi muncitorească interna­
ţională s-a dezvoltat şi mai viguros, a obţi­
nut succese tot mai importante. Aceasta o
demonstrează şi faptul că în anii care au tre­
cut de la Congresul al XX-lea al P.C.U.S.
numărul partidelor comuniste şi muncitoreşti
á crescut cu încă 12, iar numărul total al
comuniştilor cu încă 7 milioane de oameni.
Marea armată internaţională a comuniştilor
uneşte astăzi în rîndurile ei aproximativ
40.000.000 de membri şi exercită o influenţă
imensă în viaţa popoarelor, fiind cea mai pu­
întreagă.
Hotărîrile Congresului al XX-lea au avut
de asemenea o deosebită însemnătate pen­
tru activitatea ideologică a partidelor comu­
niste şi muncitoreşti, stimulînd gîndirea rriar-
xist-leninistă. Avîntul activităţii teoretice
creatoare a mişcării comuniste şi-a găsit ex­
dezvoltarea marxism-leninismului Congresele
XX, XXI şi XXII ale P.C.U.S., congresele
altor partide frăţeşti, precum şi Consfătui­
rile partidelor comuniste şi muncitoreşti din
1957 şi 1960.
Mişcarea comunistă şi muncitorească in­
mului, conştientă de sarcinile şi răspunde­
rile ei istorice, mai bine pregătită pentru în­
deplinirea lor, mai temeinic înarmată în lupta
împotriva ideologiei burgheze, împotriva re­
tsasam
vizionismului contemporan, cit şi împotriva
dogmatismului şi sectarismului. -
Unitatea lagărului socialist şi a mişcării
comuniste şi muncitoreşti s-a consolidat şi
mai mult datorită dezvoltării continue a re­
laţiilor frăţeşti, bazate pe principiile ega­
lităţii în drepturi şi colaborării tovărăşeşti
dintre ţările socialiste şi dintre partidele co­
muniste.
După Congresul al XX-lea al P.C.U.S.,
partidele comuniste şi muncitoreşti au găsit
forma cea mai potrivită de organizare a re­
laţiilor dintre ele, pe bazele deplinei ega-'
lităţi, care să asigure unitatea de gîndire şi
acţiune, întărirea coeziunii ideologice, schim­
b u l de experienţă si coordonarea luptei co­
mune. Această formă o constituie întîlniriie,
consultările sau consfătuirile mai largi, la
care se elaborează puncte de vedere unice
şi se stabilesc liniile directoare de activitate.
„Interesele mişcării comuniste — se arată in
Declaraţia Consfătuirii din 1960 — cer res­
pectarea solidară de către fiecare partid co­
munist a aprecierilor şi concluziilor elaborate
în comun la consfătuirile lor de către parti­
dele frăţeşti, cu privire la sarcinile comune
ale luptei împotriva imperialismului, pentru
pace, democraţie şi socialism“.
In promovarea acestor principii de acti­
vitate, un rol deosebit revine P.C.U.S., unanim
recunoscut ca detaşament de frunte al puş­
cării comuniste şi muncitoreşti internaţio­
nale.
Partidul nostru şi-a adus contribuţia la în­
tărirea unităţii internaţionaliste a ţărilor so­
cialiste şi partidelor comuniste şi muncito­
reşti, militînd pentru dezvoltarea continuă a
acestei unităţi, pentru apărarea purităţii teo­
riei marxist-leninistc.
Pentru fiecare partid comunist nu există
îndatorire mai imperioasă faţă de propriul
popor, obligaţie internaţionaliştii mai înaltă
decît grija pentru întărirea permanentă a
coeziunii lagărului socialist şi a mişcării co­
muniste şi muncitoreşti internaţionale sub
steagul marxism-leninismului.
Tovarăşi,
Comitetul Central a informat la timp parti­
dul asupra liniei antileniniste, scizioniste a
conducătorilor Partidului Muncii din Albania
în frunte cu Enver Hodja Şl Mehmet Shehu,
linie care s-a reflectat in poziţia reprezen­
tanţilor P.M.A. la Consfătuirea partidelor fră­
ţeşti ţinută la Bucureşti cu prilejul Congre­
sului al IlI-lea al partidului nostru, răbuf­
nind apoi cu deosebită intensitate la Con­
sfătuirea din 1960. Conducătorii P.M.A. atacă
cu o îndîrjire furibundă linia şi hotărîrile
Congreselor al XX-lea şi al XXII-lea ale
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, dez­
văluirea deschisă şi hotărîtă a cultului per­
sonalităţii îui Stalin şi a urmărilor sale ne­
faste.
De ce se ridică ei cu atîta Înverşunare îm­
iau apărarea gravelor încălcări comise de
Stalin în activitatea sa ? Pentru că ei înşişi
au instaurat,.şi. menţin,.de ,muU,l 3pj,,în Al­
bania stări de lucruri identice cu cele împo­
triva cărora s-au ridicat Congresele Parti­
dului Comunist al Uniunii Sovietice -- prac-
ticînd în întreaga viaţă de partid şi de stat
metode proprii cultului personalităţii, cu în­
tregul lor cortegiu de abuzuri.
Erijîndu-se în mod ridicol în „apărători ai
purităţii“ marxism-leninismului, ei, sub firma
luptei împotriva revizionismului contempo­
ran, atacă linia generală după care se că­
lăuzesc partidele comuniste în principalele
probleme actuale, tezele fundamentale ale
Consfătuirilor partidelor comuniste şi mun­
citoreşti din 1957 şi 1960, fără să se sinchi­
sească de faptul că aceste documente poartă
şi semnătura lor.
Aceiaşi oameni care, camuflîndu-şi adevă­
ratele sentimente timp de ani de zile într-un
limbaj ţipător, nu pridideau cu jurămintele
lor ipocrite de „dragoste“ faţă de U.R.S.S.,
atacă acum în mod calomnios P.C.U.S., Co­
mitetul său Central, celelalte partide mar-
xist-leniniste.
Conducătorii albanezi au încălcat princi­
piul recunoscut la Consfătuirea din 1960 po­
trivit căruia deosebirile de vederi dintre
partide se rezolvă pe calea întîlnirilor şi con­
sultărilor directe ; ei au respins cu îndărăt­
nicie propunerile repetate şi eforturile răb­
dătoare ale conducerii Partidului Comunist
al Uniunii Sovietice de a se clarifica, prin
discuţii tovărăşeşti, situaţia creată. împreună
cu alte partide frăţeşti, şi partidul nostru a
depus eforturi pentru a contribui la părăsirea
de către conducătorii albanezi a poziţiilor lor
cu celelalte ţări socialiste şi partide frăţeşti.
Dar aceste eforturi s-au lovit de refuzul con­
ducătorilor Partidului Muncii din Albania.
Considerăm pe deplin just că la Congresul
al XXII-lea al P.C.U.S. s-a pus deschis, în
mod principial problema relaţiilor cu con­
ducerea Partidului Muncii din Albania şi a
liniei pe care o urmează aceasta. Cele mai
multe partide comuniste şi muncitoreşti, re­
prezentate la Congres, între care şi partidul
nostru, au condamnat cu hotărîre linia an-
tileninista a conducătorilor albanezi.
Nu putem fi de acord cu părerea delega­
ţiei Partidului Comunist Chinez că punerea
deschisă la Congres a problemei relaţiilor cu
conducerea Partidului Muncii din Albania ar
putea să dăuneze coeziunii lagărului socia­
list. Critica deschisă a liniei conducătorilor
Partidului Muncii din Albania a fost justă
şi necesară; în mişcarea muncitorească nu
pot exista altfel de relaţii decît cele prin­
cipiale, bazate pe fidelitatea faţă de mar-
xism-leninism şi faţă de principiile interna­
ţionalismului proletar.
Noi împărtăşim părerea exprimată la Con­
gres că dacă tovarăşii chinezi ar dori să de­
pună eforturi pentru normalizarea relaţiilor
dintre Partidul Muncii din Albania şi parti­
dele frăţeşti, nimeni altul n-ar putea con­
tribui mai bine la rezolvarea acestei sarcini.
Aceasta ar fi într-adevăr în folosul coeziunii
mişcării comuniste şi ar corespunde in primul
rind intereselor poporului albanez şi ale
Partidului Muncii din Albania.
png 3
avo«—' X V\ :z?3
După cum ştiţi, după Congresul al XXII-
lea, conducătorii Partidului Muncii din Al­
bania şi-au intensificat şi mai mult atacu­
rile calomnioase împotriva liniei generale a
partidelor comuniste şi muncitoreşti şi în­
deosebi împotriva Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice şi a conducerii sale.
Conducătorii Partidului Muncii din Albania
îşi asumă o grea răspundere pentru linia lor,
dăunătoare intereslor construirii socialismului
în Albania, ale lagărului socialist şi ale miş­
cării comuniste internaţionale.
Tovarăşi,
Congresul al XXII-lea al P.C.U.S. a făcut
o amplă analiză a situaţiei internaţionale, a
principalelor fenomene de pe arena mondială,
a caracteristicilor epocii noastre în care
se înfăptuieşte procesul grandios de tre­
cere a omenirii de la- capitalism la socialism.
Cele mai esenţiale probleme ale lum ii;
otapa nouă în care se găseşte sistemul socia­
list mondial, agravarea crizei generale a ca­
pitalismului, perspectivele evoluţiei celor
două sisteme social-economice mondiale, pro­
blema căilor de trecere a diferitelor ţări la'
socialism, dezvoltarea noilor state indepen­
dente, problemele păcii şi războiului — toate
aceste probleme de însemnătate fundamen­
tală pentru omenire îşi găsesc o aprofundată
tratare ştiinţifică în Programul P.C.U.S. şi în
celelalte documente' ale Congresului.
Fenomenul social cel mai important al
epocii contemporane îl constituie formarea
sistemului mondial socialist, schimbarea fun­
damentală a raportului de forţe în favoarea
acestuia, îptărirea şi transformarea lui in
factorul hoiărîtor al dezvoltării societăţii.
Importantele succese obţinute de ţările so­
cialiste în dezvoltarea forţelor de producţie
şi în ridicarea nivelului de trai al oamenilor
muncii, întreaga operă de construcţie a socia­
lismului şi comunismului, relaţiile internaţio­
naliste statornicite în cadrul lagărului socia­
list acţionează cu putere asupra conştiinţei
maselor din toate ţările, contribuie la acce­
lerarea mersului înainte al popoarelor pe
calea progresului.
Măreaţa comunitate a ţărilor socialiste re­
prezintă o uriaşă forţă politică, economică şi
morală de care lumea capitalistă este nevoită
să ţină seama într-o măsură din ce în ce
mai mare.
In puternic contrast cu linia continuu as­
cendentă a dezvoltării sistemului mondial
socialist, se accentuează declinul capitalis­
mului, intrat în noua etapă a crizei sale
generale.
Procesul descompunerii şi pieirii sale inevi­
tabile este demonstrat de faptul că în ulti­
mii ani imperialismul şi-a pierdut în mod
definitiv dominaţia asupra majorităţii popoa­
relor. Cea mai mare parte a omenirii o for­
mează acum lumea socialistă şi a fostelor
ţări coloniale şi semicoloniale care şi-au cu­
cerit independenţa naţională.
Este deosebit de importantă analiza fă ­
cută de Congresul al XXII-lea al P.C.U.S.
particularităţilor actualei etape a crizei ge­
nerale a capitalismului, ascuţirii contradic­
ţiilor lăuntrice ale sistemului capitalist. Tre­
cerea la capitalismul monopolist de stat, mi­
litarizarea tot mai intensă a economiei nu
înlătură ci agravează plăgile de nevindecat
ale sistemului capitalist — aşa cum arată
accentuarea instabilităţii şi intensificarea fe­
nomenelor de putrefacţie din economia ţă ­
rilor capitaliste, folosirea imcompletă a ca­
pacităţilor de producţie, crizele periodice la
scurte intervale, şomajul cronic de masă.
In S.U.A., în timp ce milioane de oameni nu
pot găsi de lucru, o parte considerabilă a uti­
lajelor şi agregatelor — într-o serie de ra ­
muri pînă la 30 şi 40 la sută — stau nefolo­
site. Toate acestea constituie o reflectare a
principalei contradicţii a orânduirii capitaliste
- - între înaltul nivel de dezvoltare a forţelor
de producţie şi relaţiile de producţie înve­
chite, care frînează creşterea producţiei so­
ciale.
In lumea capitalistă se ascut antagonismele
de clasă, se intensifică lupta clasei munci-
to re f participarea a peste 53.000.000 de oa­
meni ai muncii la lupta grevistă numai în
1960 — iată cum arată în fapte „pacea so­
cială“, „armonia între clase“, despre care
vorbesc ideologii burghezi. Cuvîntările la
Congres ale reprezentanţilor partidelor comu­
niste şi muncitoreşti din ţările capitaliste
oferă un tablou viu al creşterii, ca amploare
şi combativitate, a luptei clasei muncitoare
şi maselor largi, al împletirii tot mai strînse
a acţiunilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor
'de trai cu mişcarea tot mai largă pentru
pace, democraţie şi progres social.
Agravarea continuă a contradicţiilor care
macină temeliile capitalismului face să apară
şi mai limpede că socialismul reprezintă' sin­
gura cale de rezolvare a problemelor de im­
portanţă vitală aflate în faţa omenirii. De
aci izzorăşte uriaşa însemnătate a tezelor
cuprinse în Programul Partidului Comunist
al Uniunii Sovietice cu privire la diversita­
tea formelor de trecere de la capitalism Ia
socialism — teze care orientează partidele
frăţeşti spre aplicarea creatoare a învăţă­
turii înarxist-leniniste. Dar oricare ar fi for­
ma în care se înfăptuieşte trecerea de la ca­
pitalism Ia socialism, aceasta nu este posibilă'
decît pe calea revoluţiei, Iar esenţa puterii
de stat noi, populare, va fi aceeaşi — dicta­
tura proletariatului, care reprezintă adevă­
rata democraţie, democraţia pentru oamenii
muncii.
Un măreţ proces revoluţionar care schimbă
înfăţişarea lumii contemporane îl constituie
prăbuşirea sistemului colonial. Desprinderea
din lanţurile robiei coloniale a peste 1 mi­
liard şi jumătate de oameni, .transformarea
fostelor ţări coloniale dintr-o rezervă a im­
perialismului într-o forţă tot mai activă an-
tiimperialistă dau lovituri puternice imperia­
lismului, adincind criza generală a sistemului
capitalist.
fSoniinuare în oaa 4-a)