Page 17 - 1962-08
P. 17
ifóüWLiaMuim Nr. 2308
tWBasn6gr gcnrranagag
tB<aíad& d&spKeé?luausb Î 929
~ de H A R A L A M B IE Ţ U G U Î -
S-ar opri, daT nu se poate Stau în faţa morţii, gemeni I MIN D R IE.
Că nu e pre voia lor, Cade Gabor, sfîrtecat: Linogravură de
Ci-i porunca domnilor. Zidul viu e şi mai ’nalt PAUL EUGEN.
Le-au dat ţuică, le-au dat vin, Cade Golcea-n încleştare:
Ochi închişi, frunte plecata, Dar în piept arde venin. Zidul viu e şl mai tare. FOLCLOR MINERESC
Lacrimă arzina sărată, Tremură mina pe ţeavă: Apoi alţii şi-alţli n o i :
Flacăiră de gîntf, Lumină — Zidul se face puhoi, CULES DE ANA ŞOIT Şl ION ILIESCU,
La Luipeni Lingă uzină, — Mai bine ne da otravă!.,. şi-asaltînd cordoanele
In tăcerea ca de piatră Tac ortacii şi aşteaptă, Ce le-aţin plutoanele Frunză verde stejar el Fluiertnd din depărtare.
Măre, ce vis vi se-arată ? Crezători In lupta dreaptă. Cot Ia cot, pornind cu toţii Aduce mineri fruntaşi
Măre, ce vis vi se-arată ?... Ies, ou chipuri ca de pară, Sparg in piept capcana morţii,
Delegaţii daţi afară: Val de Inimi mari, mal strîns — Frunză verdţ stejărel Şi pe badea drăgălaş.
Nu-l părere şl nici vis — „Nu-l nici vorbă de-mbunire Sîngerînd, dar neînvins;
ScrîşnetUil în piatră-nchis. Ci e ceasul de scîrşnire. Slngerlnd, dar neînvins. Dragă-i viaţa de miner, rs
Nu ne vom clinti deoparte,
Nu-l părere nici nălucă Declt robi, mal bine moarte ! Ce-mi doineşti, plop' întristat ?,.: Intri cu lămpaşu-n mină
Sîngele ce-n inimi urcă, Decît robi, mal bine m oartei“ . Ce-ml zăreşti, ochi ciincenaţ ?...
Peste timp şi peste moarte, G-eme ttmpla şl ascultă Ca să dai ţării lumină Din adlacuri Inegrite
Le-aual inimă pe toate ? Şi-ăp'ol ce mai văd, în faţă ? Ca o rană desfăcută.
Le-auzi inimă pe toate ? Ochiu-n pleoapă îmi îngheaţă. Bugezi, buimăciţi, năimiţii Minereu din strat dobori, Minerii cu mlini cernite,
Cară morţii şi răniţii. Ca să dai ţării comori. Din inima munţilor
De n-ascuJţl şl nu cutezi qţ. Gîndul n-ar mai vrea să ştie. Urlă poliţişti h olbaţi; Ctţi mineri slnt la Ghelar Scot comori pentru popor,
Chipul morţilor să-l vezi, Pe poteci în zori răsar, Tare-i muntele şi mare
De n-auzl şl de nu simţi *' Mina tremură şi scrie: Noi am fost ce] a tacaţi!". Cu lămpaşe luminate Dar minerul e mai ta re;'
Inimile lor ' fierbinţi, — Majurol şl alţi procleţi Şi cu zile-mbelşugate. Pentru-a ţării viitor "" ¦"
Du-te gindule, slinul - ~ In maşinia-1, cu aJal Zorzonaţl cu eghileţl, Sfarmă munţii, vor nu vor.
Du-te-n drumul nimănui... De Jandarmi şi poliţai, Smulg şi pietrele din cu rte; Dus li traiul cel amar
Iar de-auzi şi de te-mbie Ţeapăn ea un sloi de piatră Din mina de la Glielar. •
Tremură peană, şi scrie! Spre mineri mi se îndreaptă Astea slnt corpuri delicte I"...
Tremură peană şl scrie ! Tnfoiat şi ocoş dom n; D e la M A R IA STO IC A - Ghelar
Nici la chip nu pare om. Geme şi pămlntul ud
E prefectul Rozvany, Aburind de sînge crud, Pentru cei din minerit Foleică ‘de sulfină
Mocnind, gata de-a plezni, Că nl-1 duc, fără ogoi Dragu-mi să' merg la mină
. . . . ....... 9 Că-1 înăbuşe cu-arsură Cu furgonu! de gunoi, Pentru cei din minerit Să dau minereuri bune
Boiereasca-!, vechea-1 u r ă : Sus în cimitir, pe coastă — La Brad acum s-a clădit De metaluri şi cărbune.
Iată-1 lntr-a vremii carte „Decît rangul, banii mei Fără prunc, fără nevastă, Un oraş nou, minunat, Binele să se adune.
Mai bine moartea În ei“ ... Fără surori, fără fraţi, Cum minerii n-au visat.
Scris cu Lacrimi şi ctu moarte Chiar şl morţi, întemniţaţi: Mulţumim Partidului ir
Şi-otrăvit de glodul lui — Blestemat fii gîde, tu Pentru marea grijă-a lui.
Ca un cîmp' văduv de rouă Spre mineri strigă, tehui T Ce nu mă laşi să-mi văd mortu ! Noi cu toţi ne angajăm- Vine badea de la mină
Anul douăzeci-şl-nouă? — M arş! Plecaţi la muneă-n, şut ! Blestemaţi fiţi hoţilor Minereu mai mult să dăm, Cu punguţa de bani plină,
N-avem vreme ’de pierdut I Pe toţi vecii vecilor, Viaţa noastră să ne fie Lasă-i fie tot aşa
ZI de august. Zori de sînge, Ce hial vreţi ? Fugiţi de-ăici ! Să n'-aveţl pace şi-ogoi Doar belşug şi veselie.
Ce-ascultaţi ’de „bolşevici“ ? Pină ce nu-ţl bea şi voi C-a muncit badea pe ea.
Ţara-ntreagă geme, plînge. Oftatul vădanelor, D e ’ la D. T E T IL IA N U - Lasă-i fie tot plinuţă,
E i !’... Tu, Vltoş, Gabore, Plinsetuî orfanilor, Să-l iubească-a lui mtndruţă.
Holdele dau grîne grele';' Flăcăiaridre, dr agule! Scrlşnetul minerilor,
Sus, pe umeri aburcat fadul închisorilor. D e la DUMITRAŞ NICOL'AE
Domnii se-mbuibă cu ele. Sus, cu pumnul ridicat, — Dirf amurg in dimineaţă Crişcior
Ca un snop' de flăcări vii — Să vă stele morţli-n faţă.
Nu-l mălai destul pe m asă; Cit de mîndru ştii g ră i: Să n-aveţi tihnă de fel
Nici cit vîntul uşurel,
Domnilor nici că le pasă. Ce ai zis, domiila-ta ? Nici cit apa Jiului, Bra’d
Foamea-şi joacă chipul h î d ; Nu-I modru-a ne-aSculta De-amarul pustiului,
Chlnuil, foamea şl Jalea ¦Să n-a veţi sare în case
Domnii chefuiesc şi rîd. Ce ne seacă. Inima ? Pln-ce putredă, de oase C IN T E C
Tună glasuri. Piepturi gem I CarnOa vl s-o deslipl.
Ard, mereu mineri, de vil Pline şl dreptate vrem ! Par să nu puteţi m u rii Vine trenul la Crişclorl
Cînd. cuprins de pofta fiarei Dar să nu puteţi muri. Şi aduce muncitori
La Lupeni. în galerii. Cruntul glde-al Hunedoarei, Vine trenul, vine tare
Moartea dă-n copii cu coasa Comisarului din preajmă Şl ce-a fost, măre, pe urmă
Pistolul 1-1 smulge-n gTabă Nu-J glas să poată s-o spună.
La Vulcan sl Anlnoasa... Sl cu gloanţe-ln tine trage, Nu-s lacrimi să te mlng’îl, * i-» ¦
Fruntea mîndră de ţl-o spăriţe; Nici peană. s-o scrie, n u l:
Dar e-Un glas de flăcări, greu. Fruntea mlndră de ţi-o sparge. 'Ani de pătimire cruntă,
Par şl de nestinsă luptă,
Ce-ărde peste tot, mereu, Dar cum fruntea l-o spărgea, Pîn Jiul cu jale amară UN ROMAN DESPRE
Mal sus de-al stăpînilor : Flăcări şi mal vii, din ea Sl pînă-fî margini de ţară;
Spre ortaci ţîsnind, s-aprind De pe tot ’descinsul zfill,
Glasuil comuniştilor. Inimile oţelind Pînă-n Valea Piîngeril.
’Alte glasuri ridlcînd : Si ce-ml spui, vreme căruntă ?
Dar ce zvon, măre, zvoni ,,— Nu vă-nspăimlntaţl de brute ; Nu poate fi moartea-nfrîntă ? ! UN SAT ARDEI,ENESC
Peste brazi în zori de zi ? Comuniştii sînt în fru n te! N-al văzut oare şl-aioi,
Comuniştii slnt în fru n te!"... Recent, tînărul prozator clujean epic, situînd drama lui Isaia în ciocniri violente, definind carac
De lămpaşe licărinde Că eă nu poate-obîlcl Vasile Rebreanu a debutat ca tabloul larg al vieţii unui sat tere, rezolvînd în cete din urmă
Parcă mUnteie s-apr inde, Goarnă, cobe rea de pleu Pieptul comunistului — romancier. Gartea sa întitulată ardelenesc. Poienii anilor 1958- intr-un mod realist drama omu
Dlntr-al Oborocăi deal Blestem porţi în pliscul tău ? „G asa“, din care a apărut abia 1959 Reprezintă un cadru bine lui care a crezut că poate să-şi
Pînă-n plopii de pe mal ; Arde-te-ar ca pe tăciuni I ! Mtnia norodului — primul volum, descoperă un bun ales de autor pentru rezolvarea făurească singur fericire^ - a un
Din coasta Ştefanului Cin’ ţl-o poruncit să suni ? Braţul proletarilor = cunoscător al realităţilor satului dramei lui Isaia. La data cînd dram de pămînt, în au _ feri
Pînă-n şoapta Jiului. Că’ deodată, ca buimace. Nădejdea mulţimilor ? ardelenesc, pornit pe făgaşul so îşi începe autorul naraţiunea, în cirii colectivităţii.
Ca un vînt de primăvară Mitraliere prind să toace, N-auzişi din gura lor cialismului. De fapt cititorii vo satul acesta fiinţează de vreo
Paşii de miner scoboară Durerea minerilor, Strigătul nemuritor lumului său de schiţe şi poves câţiva ani o gospodărie agricolă Satul pe care îl zugrăveşte Va
Dreptul, prîri luptă să-I ceară. Valetul femeilor, — Ce-o străbate veacuri multe ? tiri „In plină zi“ (apărut în ur colectivă. Satul însă nu-i colec sile Rebreanu nu este idealizat.
Nu spre beznă cea din mină, Jos, pe lunca Jiului Comuniştii slnt în frunte ! mă cu vreo trei ani) puteau se tivizat în întregime. Individualii In el, alături de adevăraţi oameni
’Ci-n Lupeni, lingă uzină... Sus, pe malul Jiului. Comuniştii slnt In frunte U siza în lucrări ca „Nopţi fără din zilele noastre, ca activistul
Fîlflle-n vînt, desfăcută somn“ sau „Pămînt amar" însu C R O N IC A Ion Dura, secretarul organizaţiei
Muşcă-n zid şl-n trupuri muşcă — •; ? I s î s î j . ; şiri epice deosebite ce prefigu « .B fÉ R A R A de bază Antim Bota, Ion Napeu
Flamură cb'emînd ia luptă, Grindini, gloanţele de puşcă. rau parcă romanul de astăzi. Nu sau alţi colectivişti fruntaşi, tră-i
Căci de-a coşului vergea Prinde, roată, a se strînge Ochi deschişi, frunte-nălţată, e greu de observat că volumul pot observa concret, nemijlocit Iese şi indivizi ca Dumitru Pa-
Un flăcău, suind, prindea Cercul morţii, scris cu sînge;' Cit Parîngul pe zări, roată — I din romanul „G asa" nu este avantajele materiale pe care le tie, Mituşa Bumbului sau Goroi,
Roşie, cămaşa Iul Si se-nflg în piepturi, bete Vîlvătaie de lumină oferă pămîntul lucrat laolaltă, acaparatori, meschini, hoţomani,
Ca văpaia sîrigelul, Spănglle de baionete, Din Lupeni de la uzină altceva decît amplificarea reu viafa colectivă a ţăranilor uniţi
Şi cei din Vulcan s-o vază Căutînd să-şi taie cale Peste ţara-n lung şi-n lat intr-o singură familie. E firesc rămăşiţe ale trecutului, itifie-
Peste-a cătanelor strajă... Zidul viu să ni-1 prăvale. Măre, ce vis minunat ? ! şită a vechii nuvele „Pămînt ca această viaţă nouă, socialistă, rîndu-i, autorul romanului „C a
Urlă ştaigăril, sm intiţi; Măre, ce vis minunat ? ! amar". Păstrînd nucleul epic ini să zdruncine din temelii „casa“ Iui sa“ înfierează însăşi orânduirea
Minerii spun hotă rîţi: ţial ai acesteia, autorul a dezvol Iroftei şi să influenţeze puternic, burghezo-moşierească dispărută
Strigă-un om I Şi munţi şl văi : Nu e vis şl nici părere tat drama ţăranului Isaia Ioţaîn bineînţeles în proporţii diferite, odată pentru totdeauna, înfie
Margă domnii-n galerii, — Daţi cu pumnii în mişei ! Că a domnilor putere condiţiile deplinei biruinţi a so destinde membrilor ei. Ne refe rează mentalităţi care, fără în
Să vadă de poţi munci !“ ... Luptînid, ne-o au măturat cialismului în satele romîneştî, rim ia Zania, soţia lui Iroftei, doială, vor dispare şi ele în
Sună duda... — Dezarmaţi-i pe călăi I Din ţară în lung şi lat, — oglindind realist drumul eroului la Musculiţa, mama prigonită de viitorul apropiat.
Stîlpi de-oţel şi stllpi de cremeni Braţul comuniştilor spre gospodăria agricolă colec chiabur, la Solomla, Salustin şi
— Sună, dudă, Mînia mulţimilor ; Maffei Udilă, Saveta Luţoaia — Romanul „Gasa" e - ş ' ;os
Cum nu-s visuri, nici păreri tivă. Meritul romanului constă, personaje viguros creionate de prin forţa artistică cu care zu
Toţi ortacii să te-ăudă, Braţele de muncitori în primul rînd, în sublinierea autor, a căror viaţă capătă tra grăveşte „explozia" ce are Ioc
Tot amarul inimii Rid'dnd, cutezători, puternică a adevărului că noile iectorii dintre cele mal diferite. în casa Iui Iroftei Udilă ca ur
Toată Valea Plîngerli ! Ţară nouă, pînă-n margini reiaţii socialiste, noua etică so Ghiar dacă nu toate faptele pe mare a evoluţiei satului spre
'Arde gîndul ca o iască ; cialistă, schimbă profund nu nu care Ie săvîrşesc sînt pe deplin bunăstare, a transformării sate
„Fiămînzl, domnii să muncească!“ Primenită de paragini, mai faţa satului dar şi conştiin justificate din punct de vedere revoluţionare. Gritica a remar
„Flămîrizl, domnii să muncească!“ . Pe toate cărările ţele oamenilor. psihologic, totuşi comportarea cat însă pe bună dreptale că
Cu, -nalte uzinele — lor oglindeşte ambianţa socială viaţa gospodăriei agricole co
Stau minerii strtnşl în cete. De vuiete plinele; In „Păm înt amar", Isaîa Ioţa, generală a satului care nu mai
Nici 11-1 foame, nici 11-1 set*5. Ou, mîndre, palatele se căsătorea cu Anica, fiica chia poate permite opresiunea sub lective e zugrăvită mai puţin ex
Noaptea e cu năluciri : Pe-unde-au plîns bordeiele ; burului Iroftei Udilă, numai din orice formă s-ar manifesta ea. presiv, şi că cele două planuri
Fl-vor oare „îmbuniri“ ?... Cu cîntece şi mătasă dorinţa de a se căpătui. Isaia ale romanului — viaţa satului
Pleoape arse de nesomn ; Pe-unde-ţi sta foamea pe masă nu înţelege că trăieşte într-o vre OrJcît ar dori Iroftei să întă şi viaţa din casa Iui Iroftei —
— Ardă-te-ar focul de domn ! Cu clinchet de vin bălai rească această redută a vechiu se desfăşoară adesea prea para
Că flămînd doar de cărbuni Pe-unde nici ană n-aveai f me cînd omul nu e preţuit du lui, „casa" sa, relaţiile pe care
Te răsteşti ca un nebun : Cu copil ca florile pă averea ce-i aparţine ci nu lel. In finalul primului volum se
— Ia-n auzi ? ! Nişte desculţi Clnd ie scaldă zorile I mai după hărnicie şi cinste. El le-a stabilit de-a lungul anilor prefigurează însă intrarea erou
Să poftească să-i asculţi ?... Cu tineri purtind pe frunţi îşi vinde dragostea şi tinereţea prin forţă şi minciună, nu reu lui, a lui Isaia Ioţa, ¦în g os
...Ca un plisc de barză bate Zările din vlrf de m unţi; pentru pămînt, fiind silit să tră podăria colectivă.
Telegraful, zi şi noapte Si mame Îmbucurate iască, într-o casă sumbră, o via şeşte. Ofensiva noului pătrunde
Spăimîntate, negre veşti, Oa holdele-n pîrgă date. ţă tristă şi urîtă. Nuvela se în ji în familia iui Iroftei grqvocînd Acţiunea romanului „Gasa" va
Pină sus, la Bucureşti. Ce n-or mal Încărunţi ; cheie cu momentul dramatic cînd deveni, aşadar, mai densă, mai
Pină sus, la Bucureşti... Tndrăgi-le-am, îndrăgi, Isaia Ioţa descoperă marea gra interesantă. Iată de ce aşteptăm
îndrăgi-le-am, Îndrăgi I’ vitate a greşelii săvîrşite. cu mult interes apariţia celui
Dimineaţă ca de fum... de-al doilea volum al acestui
Vin cătanele-duium. Străjuie şi-aici, pe Jiu, tomanul „G asa“ , dezvoltă, du- roman valoros.
Vin ou flintele-noăroate, Ca un glas de-a pururi viu gă cum spurieamt acest nucleu
Lingă plopul doinitor, , AL. NIGH1TA
In inima pietrelor,
In aurul slovelor
Şi-n gîndul minerilor, —
Sîngele eroilor,
Numele eroilor.
Slavă, totdeauna, lor I
