Page 91 - 1963-06

Nr. 264S
Să avem zi
problemele ce le ridică viaja
Gospodăria colectivă „Unirea"
din comuna Veţel este una din
bele mai mari unităţi agricole
socialiste din raionul Ilia. Tre­
burile aici merg destul de bine.
Prevederile planului de produc­
ţie se îndeplinesc. Colectiviştii
dfepun eforturi pentru a realiza
o sporire considerabilă a recol­
tei medii la hectar la toate cul­
turile agricole şi pentru a dez­ prafaţa gradinei de la 4 ha la Dumbravă, Ioan Pîrva, Aurelia va, Damian Luoa şl Angela Moldovan,
volta prin toate mijloacele creş­
terea animalelor proprietate
obştească.
In organizarea şi desfăşurarea
activităţii colectiviştilor, o mare
influenţă are organizaţia de
partid. Comuniştii, întreaga or­
ganizaţie, au dat şi dau sprijin la
rezolvarea multor probleme.
Este cunoscut că succesul
muncii îl hotărăsc la urma ur­
melor oamenii. De aceea, orga­
nizaţia de partid din această
gospodărie s-a ocupat şi se ocu­
pă în mod permanent pentru în­
tărirea conducerii gospodăriei,
pentru repartizarea în modul cel
mai just a membrilor şi candi­
daţilor de partid în sectoarele
hotărîtoare ale producţiei. Pre­
şedintele gospodăriei este comu­
nist. Toţi cei 6 brigadieri sînt şi
ei comunişti. 12 membri şi can­
didaţi de partid conduc echipele
din brigăzile de cîmp. Avînd o
asemenea repartiţie a membri­
lor şi a candidaţilor de partid,
organizaţia de partid a putut
să cunoască zi de zi situaţia
existentă în gospodărie, să ia
operativ cunoştinţă de proble­
mele ce le ridică viaţa, să des­
copere lipsurile în muncă şi să
le înlăture.
Dezvoltarea economică a gos­
podăriei colective este strîns le­
gată de întărirea disciplinei în
muncă a colectiviştilor. De
aceea, organizaţia de partid a
acordat multă grijă acestei pro­
bleme. Multor colectivişti care
n-au făcut minimum stabilit de
zile-muncă, li s-a explicat ce im­
portanţă are participarea lor la
lucru. Mulţi dintre ei, printre
care tovarăşele Margareta Mure-
şan, Maria Josan, Verghelia
Bucur, au început să participe
acum activ la munca desfăşura­
tă în gospodărie. Munca educa­
tivă dusă de organizaţia de
partid a dat rezultate bune şi-n
alte privinţe. Intr-o vreme unii
colectivişti ca Traian Popa, Ro­
man Sonoc şi alţii nu manifes­
tau suficientă grijă faţă de păs­
trarea avutului obştesc. Agita­
torii, în convorbirile purtate, au
subliniat că păstrarea cu grijă
a avutului gospodăriei, dezvol­
tarea avuţiei obşteşti, este o
condiţie principală care duce la
îmbunătăţirea stării materiale a
colectiviştilor.
Cu ocazia unor studii întoc­
mite de către organizaţia de
partid asupra disciplinei în mun­
că, s-au constatat unele încăl­
cări, delăsări, în privinţa ţine­
rii evidenţei zilelor-muncă. Aceas­
ta avea repercusiuni asupra ac­
tivităţii colectiviştilor. Organi­
zaţia de partid a intervenit
însă de îndată propunînd consi­
liului de conducere al gospodă­
riei îmbunătăţirea ţinerii eviden­
ţei, luarea unor măsuri organi­
zatorice.
întărirea economică a gospo­
dăriei colective este de neînchi-
Aici ghifofina nu sfăfea
inactivă
„Curgi, sînge al meu !
Istoviţi-mă, răni!.
Roadefi-mă, cătuşe !
Şi ura să urle!
Inchi'.oare !,-. Tu eşti altarul
sacrificiului de sine,
Loc 'de adunare al bărbaţilor
temeţi... setat de sînge omenesc — îşi înăl­
O, tu, tu, tu, înscliisoarea mea...
Barberousse...“i
(Cîntecul închisorii „Bar­
berousse“, de un autor ne­
cunoscut)
Blestemata clădire albă se înaltă
pe colina care domină Casbah (car­
tier muncitoresc sărac din Alger),
de unde oamenii lui Day au tras în
flota cotropitorilor francezi. Oficial
se numea Casa centrală algeriană.
Populaţia îi spunea însă Serlcadji.
limp de şapte ani cît a durat răz­
boiul „fără rost şi fără ieşire“, aici
au fost decapitaţi sule de patrioţi...
Voluntarii algerieni şi ostaşii din
Armata de eliberare naţională au
Înlocuit acum paza paraşutiştilor
francezi. In faţa porţii o droaie de
copii se joacă cu bile de sticlă...
A ici fie ca re p iafră îşi are
isfo ria sa
înainte de eliberare, în fata aces­
tei porţi masive şi grele, prin care
se intra nu de mult intr-unui din in-
fernele coloniale, se înghesuiau dis-
de-dimineată femei chinuite, cu ini­
ma strînsă, să citească lista celor
executaţi. Astăzi pe poartă stă lipit
un a fiş: „Lichidarea analfabetismu­
lui este o sarcină urgentă a revo­
luţiei“.
împreună cu un grup de ziarişti
am păşit înfiorat pragul. Oare cîte
mii de patrioţi algerieni au trecut
GÎndva acest prag ?
Primele impresii sînt stranii. Parcă
ne-am afla intr-o şcoală. Nu putem
să nu ne amintim insă că în apro-
pieiea acestor flori frumoase se înăl-
de zi în centrul atenţiei
puit fără sporirea prin toate
mijloacele posibile a recoltelor
medii la hectar la toate cultu­
rile. Şi acestei probleme, orga­
nizaţia de partid i-a acordat
atenţie. Pe baza recomandărilor
făcute de către organizaţia de
partid, s-a mărit suprafaţa de
porumb „5.000" de la 5 ha cît a
fost anul trecut la 20 de ha, su­
15 ha etc. In gospodărie existau
de ani de zile mari cantităţi de
gunoi de grajd netransportat în
cîmp. Anul acesta la propunerea
organizaţiei de partid s-a orga­
nizat o largă acţiune de trans­
portare a gunoiului şi folosirea
lui ca îngrăşăminte pe ogoare.
De asemenea, pe baza studiului
şi propunerilor făcute de către
organizaţia de partid, pe dealu­
rile unde terenurile s-au dovedit
a fi neprielnice culturilor cerea-
Din activitatea
o rg a n iz a ţiilo r
d e partid din G .A .C .
liere, s-au plantat în acest an
peste 7 ha livadă.
Organizaţia de partid are o
atitudine plină de răspundere
pentru rezolvarea sarcinilor de
creştere a vitelor şi ridicarea
productivităţii lor. In repetate
rînduri, organizaţia de partid a
dezbătut fel de fel de orobleme
în legătură cu îndeplinirea pla­
nului de cumpărări de animale,
asigurarea necesarului de furaje,
executarea noilor adăposturi
pentru animale etc. şi a stabilit
şi măsuri de rezolvare practică
a acestora.
Este bine că multe dintre
aceste probleme au putut fi so­
luţionate operativ şi cu eficaci­
tate. Tot timpul organizaţia de
partid şi-a exercitat cu toată
competenţa dreptul ce-1 are de
a controla cum îşi îndeplinesc
consiliul de conducere, brigadie­
rii, colectiviştii ce lucrează în
sectorul zootehnic, obligaţiile ce
le au de a asigura furajarea ani­
malelor. Datorită măsurilor lua­
te, vitele gospodăriei sînt des­
tul de bine îngrijite şi hrănite.
Acum însă ar trebui ca organi­
zaţia de partid să vegheze şi mai
mult asupra planului de recol­
tare a furajelor, de însilozări, de
asigurarea necesarului de nutre­
ţuri pentru iarna viitoare. Tre­
buie, în acelaşi timp, suprave­
gheată buna funcţionare a ta­
berelor de animale ce s-au for­
mat pe dealurile Badului, Furdoi
şi Loncuţa.
Bine s-au rezolvat sarcinile de
plan privind procurarea de ani­
male. Planul de cumpărări —
aşa cum ne-a spus tovarăşul
Lazăr Gaşpar, preşedintele gos­
podăriei — va fi depăşit în
acest an. In mare măsură au
fost rezolvate şi sarcinile de
construcţie a noi adăposturi
pentru animale. Este un merit
al organizaţiei de partid că şi
în rezolvarea acestei probleme
a dat un sprijin efectiv condu­
cerii gospodăriei colective. La
p r o p u n e r e a organizaţiei de
partid, în gospodărie s-a orga­
nizat confecţionarea cărămizii,
s-a adus piatră şi prundiş, s-au
ţa cîndva ghilotina.,. Aici fiecare
piatră, fiecare lueruşor îşi are isto­
ria sa.
In se cţia condam naţilor
la m o arie
Secţia „condamnaţilor la moarte“
este goală. In celulele şi pe cori­
doarele acestei secţii paşii noştri
răsună aa înlr-un templu. Si într-ade-
văr, noul Moloh — colonialismul în­
ţase aici un Icmplu şi un altar...
Dar lupta împotriva acestui zeu
barbar a pătruns şi aici.
— In decembrie 1959 am organi­
zat o grevă a foamei de 12 zile —
ne povesteşte unul din însoţitorii
noştri, care a rămas ca prin minune
în viaţă.
— Aici este celula lui Lunis Ar-
leski, fost campion de box. El s-a
luptat o jumătate de oră cu temni­
cerii, pfnă cînd aceştia au reuşit
să-l scoată afară şi să-l Urască ptnă
la ghilotină... Strigam cu totii in ce­ semiluna şi steaua naţională. Por­
lule, iar el lupta ca un leu şi a reu­
şit să zdrobească trei maxilare îna­
inte de a ajunge la ghilolină. Acolo
i-a spus procurorului : „am luptat
pînă aici. Acum o să vedeţi cum
moare un algerian...“.
Asia ne povestea un fost condam­
nat la moarte — Adul Amar — gra­
ţiat după ce timp de 119 zile a aş­
teptai zi de zi să-i vină rîndul...
„Contactul îndelungat cu moartea“
i-a dat o înfăţişare şi o privire deo­
sebită. El vorbeşte rar, chibzuieşte
fiecare cuvînt.
„Nu, ce) mai greu, spunea el, nu
esle să ştii dară te-au gratiat sau
nu. Cel mai greu este atunci cînd
ştii că fraţii tăi sînt masacraţi. In
asemenea zile noi nu inîncăm. (EI
vorbeşte şi acum despre asta la
timpul prezent, ca şi cura ar retrăi
coşmarul). Fa:em greva foamei.
Aresta osie doliul nostru pentru
cei căzuţi".
Adu] Amar îşi continuă povesti­
rea despre ultimele ore ale unor to­
varăşi de-ai săi : „Făceam pe rînd
de gardă în întreaga închisoare, ca
nu cumva călăii să scoată ne cineva
creat echipe speciale de con­
structori. Din iniţiativa comu­
niştilor s-a organizat muncă pa­
triotică pentru săparea fundaţii­
lor unor noi construcţii.
Datorită muncii desfăşurate,
membrii şi candidaţii de partid
din această gospodărie se bucu­
ră de multă stimă. Zeci de co­
munişti ca Lăscuţ Bulea, Iosif
Bucur, Aronică Oncoş, Emil
Boancă, Eleonora Dan şi alţii,
şi-au cîştigat multă autoritate
prin faptul că muncesc cu sîr-
guinţă şi răspundere, pun umă­
rul acolo unde se simte greul,
unde este nevoie.
Rezolvarea problemelor pri­
vind întărirea economico-organi-
zatorică a gospodăriei colective
este de neconceput fără o strîn­
să legătură a organizaţiei de
partid cu masele largi de colec­
tivişti. De aceea, organizaţia de
partid se străduieşte să antre­
neze în toate acţiunile pe toţi
colectiviştii, să lucreze în per­
manenţă cu activul fără de
partid.
In gospodăria noastră, spunea
tov. Viorel Oncoş, secretarul co­
mitetului de partid, succesele se
datoresc preocupării şi străda­
niei cu care organizaţia de
partid pătrunde în problemele
ce le ridică viaţa, uneşte şi atra­
ge în rezolvarea lor comuniştii,
pe toţi colectiviştii.
In gospodărie, principalele lu­
crări sînt executate la timp şi
în condiţii bune, în rîndul colec­
tiviştilor există o bună discipli­
nă în muncă, principalele pre­
vederi ale planului se îndepli­
nesc şi unele chiar se depăşesc.
Statutul partidului nostru
acordă organizaţiilor de partid
dreptul de a controla activitatea
economică a gospodăriilor colec­
tive. La această gospodărie,
acest drept este folosit bine. In
şedinţele comitetului de partid,
adunările de partid, sînt dezbă­
tute rapoarte ale preşedintelui
gospodăriei colective, ale briga­
dierilor, ale membrilor de partid
cu sarcini de răspundere, se
dezbat probleme privind întă­
rirea economico-organizatorică
etc. In mod obişnuit, în legătură
cu problemele analizate, se adop­
tă măsuri. Ar trebui însă ca or­
ganizaţia de partid să urmă­
rească mult mai mult modul în
care sînt îndeplinite hotărîrile
ce se elaborează, să fie mai exi­
gentă faţă de munca fiecărui
comunist.
In G.A.C. din Veţel se cere
acum să se efectueze un mare
volum de muncă. Trebuie exe­
cutate lucrările de întreţinere a
culturilor, făcute pregătiri pen­
tru recoltare, trebuie să se con­
struiască adăposturi pentru ani­
male etc. întreaga muncă orga­
nizatorică şi politică de masă
trebuie subordonată soluţionării
acestor sarcini. Comuniştilor de
aici li se cere să-şi exercite toa­
tă influenţa, să depună toată
priceperea lor în rezolvarea
acestor sarcini, să cunoască pro­
blemele şi să le soluţioneze ope­
rativ, organizaţia de partid să
devină adevăratul conducător al
maselor de colectivişti în lupta
pentru dobmdirea unui nou
avînt în întărirea economico-or­
ganizatorică a acestei gospodă­
rii colective.
GH. CĂLINESCU | ta de orz este bună şi, după tăţi agricole socialiste din Banat.
IM A L G E R I A
de J E R O M E FA V A R D , ziarist fra n ce z
fără să vedem, fără să simţim. Ca aici, în aceste celule, în urmă cu durile Armatei naţionale de elibe­ voluţia algeriană şi emanciparea fe­
nu cumva vreun frate de-al nostru ani ?
să rămină singur în ultimul său
ceas“.
— Sute de martiri şi-au petrecut
aici ultima noapte. Pe aici au trecut
Zabana şi Feradj — primii doi. După
ei au urmat cei trei fraţi Melzi, cei
trei fraţi Menaa.
Acum zidurile au fost văruite din
nou şi celulele „condamnaţilor la
moarte“ sînt goale, dar sub stratul
de var de sub ferestruică se mai
vede încă inscripţia : „Tahia Dje-
zair“ (Trăiască Algeria), iar alături
un desen neîndemînalic, înfăţişînd
ţile celulelor sînt grele, construite
în alt veac. Aici soarele nu are pe
unde să pătrundă. Singura licărire
de lumină vine de la becul elec­
tric, zidit într-o gaură din tavan. El
se aprinde şi se stinge de pe cori­
dor.
La secţia fem eilo r
Am vizitat şi seclia femeilor. Cea
mai îngrozitoare impresie mi-au fă­
cut-o două leagăne pentru copii..
Fireşte că acum ele sînt goale, dar
atunci, pe vremurile acelea grele
penlru poporul algerian, se aflau în
închisoare şi prunci l Pe ziduri —
desene naive şi emoţionante: o
mamă zimblnd cu un prunc în braţe,
o mină strîngînd gratiile... Parcă ar
fi fost executate de Gauguin...
Intr-nna din celulele condamna­
ţilor la moarte a stat închisă Dja
mila Buhired, prima dintre femeile
condamnate la moarie, pe care opi­
nia publică mondială a reuşit s-o
salveze, iar mai lîrziu şi JacqueUne
Gherudj şi Djamila Bupaşa.
Cine ar putea reconstitui istoria
cuvintelor sfîşietoare de adio, a cu­
vintelor pline de nădejde în victo­
rie, a semnelor tainice schimbate
DRUMUL SOCIALISMULUI
Concert de muzică
populară
In cadrul turneului pe care fi În­
treprinde prin Valea Jiului, Orchestra
de muzică populară „Barbu Lăutarii"
a Filarmonicii de Stat „George
Enescu“ din Bucureşti a prezentat
zilele trecute In sala Teatrului de
Stat din Petroşani un concert de
muzică populară românească. Şi-au
dat concursu/l cintăreti de frunte din
ţara noastră ca Ion Gristoreanu,
Laureat al Festivalului mondial al ti­
neretului şi studenţilor de la Mosco­
Artişti Bmerltl, Ana Ispas, Dlonlsie
VJad şi soliştii instrumentişti Nicotae
Crăciunescu, Haralambie lovită,
Constantin Sandu, Ioan Văduva şl
alţii.
Concertul prezentat de Orchestra
de muzică populară „Barbu Lăutaru“
a Filarmonicii de Stat „George
Enescu“, In fata unui public numeros,
s-a bucurat de multă apreciere din
partea oamenilor muncii din Valea
Jiului.
I. CHIRAŞ
corespondent
I5))
i\\\
MARIN GHIJOIU — Orăşlie:
Ideea poeziei intitulate „Pasărea
vieţii“, pe care ne-aţi trimis-o re­
cent. este frumoasă, plină de uma­
nism. Din păcate, n-aţi găsit cele
mai potrivite expresii poetice pen­
tru materializarea ei. Versurile
sînt scrise, evident, din fuga con­
deiului, conţin multe prozaisme,
nu aprofundează tema tratată, une­
ori cuvintele folosite sînt lipsite
de ordine logică (ultimele versuri
din strofa a 11-a). In actuala for­
mă, poezia nu poate vedea lumina
tiparului.
ION NAERDOB — Lonea: Din
cele cinci poezii trimise redacţiei,
cu titlul „Vezi. iubito...“, ,.Noapte",
„Floarea", „Racheta“ şi „Din picla
amintirii", nici una nu întruneşte
cerinţele genului pentru a putea
fi publicată. Folosiţi în acestea
multe cuvinte şi expresii improrii
poeziei („Amintirile zilei apasă pe
creeri". „Noaptea se freacă de
uşă", „M-ai scutit“ ş.a), cuvinte
care nu aparţin limbii noastre li­
terare (spuneţi. spre exemplu,
„văz" în loc de „văd“), construiţi
unele strofe lipsite de claritate
(strofa a V-a din poezia „Floa­
rea", strofa a 11-a din „Racheta!'
şi altele), nu acordaţi suficientă
atenţie ritmului şi rimei. F.sle ne­
cesar să citiţicu foarte multă
atenţie poeţii literaturii noastre
contemporane, să studiaţi tematica
pe care o abordează şi felul in
in regiunea Banal a începui
recoltatul orzului
In cîmpia Banatului, unde cul­
tura de păioase ocupă cea mai
mare parte a terenurilor agrico-
le din regiune, a început recolta­
rea orzului. Sprijiniţi de mecani­
zatorii de la S.M.T. Biled, colec­
tiviştii din Becicherecul Mic au
recoltat în prima zi 16 ha. Recol- din Berlişte, Iam şi în alte uni­
Ne grăbim să ieşim la aer, sugru­
maţi de emoţie şi cu fruniea plecată.
„D in fo afe sem ănăturile
de pe p ăm înf sîn g ele
m artirilo r dă cea mai
bogată re co ltă "
Aceşle cuvinte mi-au apărut pe
unul din zidurile închisorii. După
cum se şlie, ele aparţin unui mare
scriitor francez. Mi-era ruşine că al­
gerienii le scriseseră în închisoarea
în care îi azvirliseră lrancezii...
Plecăm. La ieşire trecem prin car­
cerele subterane ale închisorii. Acum
ele sînt folosite ca depozite, fiind
răcoroase... Da, afară se respira mai
in voie, aşa cum se respiră acum
în înlreaga Algerie...
Fem eia şi revo lu ţia
Pînă in iulie 1962, Fadila a fost
infirmieră in Armata de eliberare
naţională, undeva în regiunea Mi­
tul !e. Pielea brună îi trădează ori­
gina beduină. Are un păr des şi ne­
gru cu străluciri albăstrii, ochi mari,
de o frumuşele aproape ireală... Are
20 de ani şi a stat la partizani aproa­
pe un an întreg. Era singura femeie
in loală unitatea de partizani. Ple­
case acolo cu voia şi binecuvânta­
rea părinţilor.
Acum Fadila lucrează ca inspector
Ia serviciul de asistentă socială pen­
tru familiile celor care au suferit de
pe urma regimului colonial francez.
De cînd a revenit acasă, de cînd Al­
geria a fost eliberată, părinţii ei ţin
ca ea să nu se întoarcă mai tîrziu
de ora 7 seara.
Puritatea moravurilor este prover­
bială la algerieni. In anii rezisten­
tei, morala a fost impecabilă în rîn-
Se ajustează un cuptor
la oţelăria Martin nr. 2 a
C.S. Hunedoara.
[tE1=1!M?y i( P 1 r- [c
llrvi l \ r / __zz
care o tratează: să munciţi apoi
cu multă perseverenţă şi migală
pe fiecare vers propriu şi să ve­
gheaţi la exprimarea cît mai clară
şi prin imagini cît mai frumoase
a ideilor alese.
GURAN V. VAS1LE — Lu-
peni: Dintre poeziile dvs., întitu­
late „Cântec" şi „Minerul", prima
este mai izbutită. Totuşi şi aici
aveţi unele scăpări ele rimă şi o
serie de imagini sărace, cauză pen­
tru care valoarea poeziei este di­
minuată. Reluată şi şlefuită cu
multă atenţie, ar putea fi publi­
cată.
In ceea ce priveşte poezia „Mi­
nerul", aceasta abundă in expresii
bombastice, are mari deficienţe
de rimă. repetiţii supărătoare. Vă
sfătuim şi pe dvs. să munciţi mai
mult asupra versurilor, să acordaţi
o atenţie deosebită alegerii teme­
lor, să vă străduiţi pentru a le
exprima prin cele mai adecvate
imagini poetice. Ar fi bine dacă
v-aţ.i consacra mai mult timp lec-
turării operelor scrise de poeţii
noştri clasici şi contemporani.
EMIL 1GNA — Uomorod -
Orăşlie. Nc-aţi trimis poezia „Altă­
dată şi acum". Fără îndoială, dis­
puneţi de o oarecare înclinaţie spre
versificaţie. Reuşiţi să închegaţi
rime reuşite, plăcute. De asemenea,
tot ce spuneţi in poezie sînt lucruri
bune. juste. Poeziei îi lipseşte însă
imaginea artistică, fără de care ca
nu capătă valoare.
aprecierea preşedintelui gospodă­
riei agricole colective, ing. Mircca
Neagu, producţia planificată va fi
depăşită cu 300—400 kg orz la
hectar. Recoltarea orzului a în­
ceput şi în gospodăriile colective
rare.
Cum s-a em ancipat Fad ila
Cînd Fadila, care făcea pînă atunci
legătura dintre Frontul eliberării na­
ţionale (F.L.N.) şi casbaua algeriană,
a fost invitată „să plece in munţi“
(in Algeria li se spune în „djeb'el“),
tatăl ei a fest de acord fără să şo­
văie nici o clipă.
— De fapt aş fi plecat chiar dacă
tata s-ar fi opus — adaugă Fadila.
Această afirmaţie dovedeşte exis­
tenta a două revoluţii: chiar majo­
ră, nici o fată algeriană nu ar fi
putut cu aii in urmă să plece din
casa părintească. Pînă şi viitorul sot
era ales de părinţii fetei, care de
inulle ori nici nu-1 cunoştea. Înainte
de anul 1954, nici băieţii algerieni
nu Îndrăzneau să părăsească casa
părintească fără voia părinţilor.
Revoluţia diu Algeria s-a impus
deasupra tradiţionalelor rînduicli pa­
triarhale în această ţară şi a învins
in mare măsură nu numai colonia­
lismul, ei ş! aceste rînduieli.
Aslăzi, Fadila se întoarce intr-ade­
văr acasă înainte de a se întuneca,
dar o face pentru liniştea tatălui ei,
pentru ca să nu zgîndărească vecinii
mai în vţrstă.„
— Cu toate acestea — spune Fa­
dila zîmbind — eu nu port feregea.
Si tata este de acord să mă căsălo-
reso cu cine îmi place, să-mi aleg
singură soţul...
Fereg eaua şî-a pierdut
caracterul sacru
D-na Zemitl este director adjunct
la Şcoala medie de cadre didactice
din Alger. Ca şi moaşa Balazus —
membră a consiliului de condueeie
a fostei clinici franceze „Verdun“
— sau d-na Belmilud — prima fe­
meie judecător din Alger —< poartă
\
Pag. 3
rc7Sr73îU*L\55XT-»
Fapte despre dezvoltarea
— oraşelor
Acum cîleva decenii s-a făcut ma­ lor cu peste o sută de mit de lo­
re haz de pretenţia locuitorilor din cuitori. Nu existau decit 2 — cu
excepţia capitalei — în 1948.
Mizil, formulată cu multă pasiune Astăzi există 11 (Cluj, Timişoara,
— ca trenul expres să oprească un Iaşi, Braşov, Constanţa, Craiova,
minut şi în urbea lor. Pretenţia Arad, Oradea, Ploieşti, Brăila,
era socotită absurdă, Mizilul ne- Galaţi), iar dacă ţinem seama că
putindu-se compara nici pe depar­ •datele pe care le utilizăm se re­
te — se spunea — cu alte oraşe feră la sfîrşltul anului 1961, esto
favorizate de orariul căilor ferate. probabil că şi această cltră este
De fapt, Mizilul nu exagerase In prezent depăşită.
prea mult. Diferenţa dintre el şi
multe alte oraşe nu era chiar alît Cu peste o treime a crescut tn
de mare. Aceeaşi „atmosferă perioada 1948—1961 populaţia
patriarhală“, aceeaşi existenţă ce­ oraşelor al căror număr de locui­
nuşie, lipsită de orizont, aceeaşi tori depăşeşte actualmente 50.000.
absenţă a unei activităţi economi­ Există 18 asemenea centre urbane
ce şi culturale caracteriza aproa­ In plină înflorire.
pe toate oraşele de provincie. Unul din cele mal izbitoare
Ştim, doar, cu toţii, cum arătau exemple de dezvoltare vertigi­
noasă a unui oraş îl constituie
în trecut atîtea oraşe ale tării. Hunedoara, devenit cel mal maro
Tn ultimii ani avem frecvent centru siderurgic al ţării. In 1930
Hunedoara era un mic orăşel cu
prilejul să auzim spunînd, cu o fi­ 4.600 de locuitori. In 1961, ei nu­
rească mîndrie, pe cetăţenii din
provincie care vin să admire
Capitala : măra 51.153 de suilele — de pesto
— S-a făcut inimos şi oraşul zece ori mai mult.
nostru. In trecut, Bucureştiul părea un
Intr-adevăr, şi în acest dome­ fel de uriaş printre pigmei. Dar
astăzi, deşi Capitala s-a dezvoltat
niu, lucrurile s-au schimbat şi se în ritmul impetuos pe care-1 cu­
schimbă intr-un ritm propriu so­
cialismului. noaştem, creşterea rapidă a celor­
Centrele urbane se transformă lalte oraşe ale tării face improprie
sub ochii noştri. Pieţele, bulevar­ această imagine.
dele, cartierele, fabricile şi uzine­ Care sînt factorii care au de­
le, construite în linii arhitectoni­ terminat creşterea rapidă a popu­
ce moderne, aşezămintele de cul­ laţiei urbane în ţara noastră ? Ca
tura, parcurile şi grădinile alcă­ urmare a ridicării nivelului de trai,
tuiesc un peisaj citadin caro oieră sporul natural al populaţiei orăşe­
locuftsiilor cadrul necesar unei neşti este, fireşte, mult mai ridi­
vieţi sociale şi culturale la un cat decît înainte de cel de-al doilea
nivel tot mai ridicat de civiliza­ război mondial, cînd excedentul
ţie. A crescut numărul oraşelor, natural al oraşelor era foarte scă­
au crescut oraşele. zut sau chiar negativ. Factorul
In anul 1918 existau în ţara esenţial îl constituie însă procesul
noastră 154 de oraşe cu 3.713.139 do industrializare socialistă a
de loiuilori, reprezentînd 23.4 la ţării, de ridicare a regiunilor în
sută din întreaga populaţie a trecut înapoiate din punct de ve­
ţării. Condiţiile noi de ordin so­ dere economic, dezvoltarea pe
cial-economic care au intervenit care a luat-o învăţămîntul, munca
în anii următori au modificat con­ de cercetare ştiinţifică, viaţa cul­
tinuu acest raport. Oraşe noi au turală sub multiplele ei aspecte.
apărut pe harta ţării, localităţi Toate acestea au oferit multor
odinioară neînsemnate au devenit elemenie tinere de Ia sale un vast
importante centre urbane. La 1 cîmp de activitate creatoare, posi­
iulie 196!, numărul oraşelor s-a bilitatea de a se califica în diverse
ridicat la 181, cuprinzînd 33,5 la domenii, potrivit aspiraţiilor şi vo­
sută din întreaga populaţie a caţiei fiecăruia.
României. Procesul rapid de urbanizare
Ceea ce frapează, desigur, în care se desfăşoară în ţara noastră
mod deosebit, atunci când cerce­ este unul din cele mai puternice
tăm tabloul evoluţiei demografice reflexe ale progresului Întregii
a oraşelor noastre este creşterea ţării.
impresionantă a numărului cenlre- (Agerpres)
şi ea un coslum taior european şi 6tră are un singur erou — poporul 1“
¦— asemenea lozinci se pot citi pe
părul tuns scurt. In 1962 a fost tri­ zidurile clădirilor din Oran, Alger,
misă ca delegata a Uniunii femeilor Constantine. Mostaganem şi multe
algeriene la Forumul internaţional al alte oraşe algeriene. Poporul alge­
rian a dovedit in timpul crizei din
femeilor de la Bruxelles. Acolo, vara anului 1962 că preferă progra­
doamna Zemiti a vorbit despre re­ mele clare şi concrete personalităţi­
lor, oricîte merite ar avea acestea;
In ciuda uriaşelor dificultăţi create
meii algeriene. Iată în linii mari ce în domeniul administraţiei si condu­
cerii in urma plecării in masă a eu­
a spus ea la Bruxelles : „La început, ropenilor, Algeria a pornit cu curaj
pe calea sa nouă. Ea avea de făcut
revoluţia a făcut-o pe femeia alge­ fată moştenirii grele rămase in urma
riană să iasă din casă. De asemenea celor 132 de ari de cruntă exploa­
şi pe tinerele algeriene din oraşele tare colonială.
ce se aflau aproape în stare de ase­
diu. Dacă pe vremea aceea o alge­ Se lucrează intens la înfăptuirea
riană era Îmbrăcată ca o europeană, unui larg plan de ofensivă împotri­
ea se strecura cu uşurinţă prin ba­ va şomajului — acest flagel penlru
rajele militare, pe lingă care reuşeau oamenri muncii, rămas moştenire tot
să treacă cu greu chiar şi bărbaţii. de la administraţia franceză. Guver­
Algeriană le zîmbea oslalilor fran­ nul a naţionalizat o serie de gos­
cezi şi Irecea. Adeseori aceştia o podării si 500 de întreprinderi lăsa­
luau drept europeană. Pentru femeia te de foşti colonizatori care au pă­
algeriană acesta a însemnat un pas răsit tara. Intr-o serie de locuri oa­
bolnrilor Sninte şi în revoluţia con­ menii muncii au organizat în prea­
ştiinţei ei. Ea învăţa literalmente să labil comitete şi consilii de conducere,
umble alunei cînd se impunea să-şi care au restabilit rapid munca în
lepede portul naţional — şalvarii şi întreprinderile şi gospodăriile părăsi­
feregeaua. te de foştii lor proprietari franceză,
trădători sau membri ai organizaţiei
După cîtva timp însă, inamicul a fasciste O.A.S. Nu de mult, premie­
început să-şi dea seama ce so as­ rul Ben Bella a declarat că vor fl
cunde în spatele acestei tactici şi naţionalizate toate întreprinderile.
a început să privească bănuitor pe
fiecare algeriană fără feregea. Atunci încă la începutul acestui an s-au
algerienele şi-au reluat portul naţio­ confiscat peste un milion hectare da
nal, ascunzînd sub feregea comuni­ pămînt. Autorităţile stimulează miş­
cate, apeluri, arme, bombe pentru carea cooperatistă atît în domeniul
Armata de eliberare naţională. Inlr-o agriculturii, cit şi în cel al meşteşu­
perioadă din timpul Rezistentei, re­ gurilor şi în alte sectoare ale pro­
venirea la portul naţional algerian ducţiei şi consumului. Potrivit re­
s-a transformat înlr-un tip spesial formei agrare proiectate, circa 7
de demonstraţie anticolonială : co­ milioane hectare de pămînt vor fi
lonizatorii au obligat într-o zi la o confiscate refugiaţilor europeni, iar
adunare publică cîleva servitoare si apoi marilor proprietari algerieni şi
prostituate să-şi lepede feregeaua, predale spre cultivare în colectiv.
ca „lumea întreagă să vadă că fe­
meia algeriană esle considerată fran­ In Algeria pulsează o viată nouă,
ţuzoaică“... Atunci femeile algeriene, începind cu atmosfera satului alge­
chiar şi cele care din cauza concep­ rian şi sfîrşind cu tabloul emoţio­
ţiilor progresiste nu mai purtau fe­ nant al elevilor algerieni, care umblă
regea, au îmbrăcat-o din nou... pe străzi cintînd cîntece.
Si astfel, feregeaua cînd lepădată Algeria liberă îşi îndreaptă spi­
cînd purtată, şi-a pierdut earacteru! narea şi păşeşte plină de forţă şi
sacru, mistic... încredere pe calea sa nouă.
Pe o cale nouă
Creşte o nouă Algerie. „Ţara noas-