Page 2 - Drumul_socialismului_1967_02
P. 2

PAGINA  A  2-A                                                                                                                                                                                 DRUMUL SOCIALISMULUI Nr. 3759
                                                         rrxr*




                                                                                                                                        S.  VLAHOS                                   P O Ş T A
                                                                                                                     P

                                                                                                                     R              Individualitate  complexă,  cu  o  structură  lirică
                                                                                                                                  şi  dramatică  în  acelaşi  timp,  Sotlrls  Vlahos  îm­
                                                                                                                    O              bină  poezia  de  largă  respiraţie  —  şl  aflrmînd
                                                                                                                                  aceasta  mă  gindesc  nu  atît  la  întinderea  versu­        L I T E R A R A
                                                                                                                                  rilor,  cît  la  organizarea  Internă  a  poeziei  —  cu
                                                                                                                     F            notaţia  concentrată,  tlnzînd  spre  esenţă
                                                                                                                                    Fire  accentuat  meditativă,  cultlvînd  o  pondere
                                                                                                                                  a  cuvîntului  şl  a  metaforei,  S.  Vlahos  a  contri­
                                                                                                                                   buit  la evoluţia versului de calitate în  cadrul cer­  MINODORA  CIOSA  —   Brîznlc   sul,  ceea  ce  ne  face  să  credem  că
                                                                                                                                  cului  literar  .Flacăra"  din  Hunedoara,  al  cărui   (lila).  Este  un  progres  evident  şi  cert:   nici  pentru  dv.  ideca  nu  a  fost  prea
                                                                                                                                  membru  activ  este  de  mai  mulţi  ani,  şl  Ia  râs-   (deea  limpede,  metafora  mai  sigură,   clară.   Celălalt  catren  —  „Catrenul
                                                                                                                    L              pîndirea  unor  valori  poetice  prin  traducerile  pu­  cuvîntul  cu  nerv.  Ambele  poezii  —   tău",  conţine  versuri  uşoare.
                                                                                                                                   blicate  in  reviştele  noastre  literare.     „Cîntului"  şi  „Volburi"  —  reţin  aten­  Poezia  „Ullimul  clnlec"  dezvăluie
                                                                                                                                                        ALEXANDRU  DANA            ţia,  deşi  amîndouă  mai  au   fisuri.   Insă  posibilităţile  dumneavoastră  li­
                                                                                                                                                                                  „Volburi"  creeazfl  otmosferă,  are  un   rice  Din  capul  locului  trebuie  să  vă
                                                                                                                     L                                                            aer  meditativ  destul  de  evoluat  faţă   spunem  că  ntît  unele  versuri,  ca  ex­
                                                                                                                                                                                  de  producţiile  anterioare :  „Ciudat  se   primare,  cît  şi  oplico  sentimentului,
                                                                                                                     I             Feresfre-n  m©8                                 scutură  pădurlle-n  amiaza/  şl  păsări   ca  viziune,  precum  şi  atmosfera  poe­
                                                                                                                                                                                   disperate  ţîşnesc  din  ele-n  zbor/  şl
                                                                                                                                                                                                                     ziei,  toate  acestea  stau  sub  tutela
                                                                                                                                                                                  vlntul  vute,  sună,  văzduhul  slngerea-   eovirşitoare  a  lui  Eminescu :  „Dc-a-
                                                                                                                     R          Cind  zilnic  ne  petrecem  şi,  unul  lîngă  altul,  ză/  din  plscurile-nalte,  cum  oare  am*   cuma  cu  n-o  să-ţl  mal  cînl/  Nici  flo­
                                                                                                                                                                                   să  cobor ?*’.
                                                                                                                                                                                                                     rile,  nici  rîul,  nici  iubirea/  Iar  chipul
                                                                                                                                Lăsăm  setos  privirea  o  clipă  sâ  se-allne      Apreciem  şi  calitatea  rimelor :  sub-   tău  pâli-va-n  al  meu  gind ;/  S-or  scu­
                                                                                                                      I         Şi  multă  vreme,  încă,  ne  pare  că  înaltul   stantlv-verb.                      tura  de-acuma  r!nd  po  rînd/  Iluzii  ce
                                                                                                                                E  numai  trepidaţii  de  flăcări  şl  coline,      Io  strofa  a  doua,  primele  două  ver­  ne-au  alintat  Iubirea"  etc.  etc.
                                                                                                                                                                                  suri  sint  minore,  sub  nivelul  întregii   Poezia  „curge"  frumos  pinâ  la  fi­
                                                                                                                     C            Devine  gindul  nume  şi  numele,  cuvîntul      poezii  Atmosfera  creşte  în  strofa  a   nal,  e  simţită,  noşte  chiar  emoţii,  caro
                                                                                                                                  Prin  care  ne-nţelegem  neliniştea  tăcută,     treia,  ideea  poeziei  fiind  apoi  expri­  pălesc  însă.  Ce  o  de  făcut ?  Se  pare
         SAVU                     ALBESCU                                                      STAN  MARIN                        Şi  forţa  se  înfruntă,  chiar  viratele  şl  vîntul   distihul  final:  „Şi-aştept  în  nerăbda­  că  vă  lipseşte  lectura  poeziei  contem­
                                                                                                                                                                                   mată  cu  claritate  (şi  o  mare  lucru  că
                                                                                                                                                                                   atl  izbutit  aceasta)  în  versurile  din
                                                                                                                                   Cînd,  grea,  singurătatea  şi  fruntea  ne-o  încutâ.
                                                                                                                                                                                                                     porane,  clocotul  şi  patosul  acesteia.
                                                                                                                                Ţîşneşte-n  amintire  un  dans  şi-o  pasiune  —   re  cu  focul  meu  etern/  furtunile  Iubi­  Lacuna  nu  o  Ireparabilă.  Cltiti,  aşa­
                                                                                                                                                                                                                     dar.  poezie,  multă  poezie.  Mai  tri­
                                                                                                                                îmbrăţişarea  noastră  multiplicatâ-n  vreme       rii  senin  să  ţl  le-aştern”.   miteţi.
                                                                                                                                Şl  pare-se  că  ziua  deschide,  cînd  apune,      In  cealaltă  poezie  —  „Cîntului"  —
       Cu  pălăria  cu  boruri  mari,  cu  bas­  pastelului  şi  portretistica,  atras  fiind                                   Un  ţărm  spre  care  urcă  străvechile  trireme.                                      IULIAN   IORDACHE  —  Vulcan
      tonul,  cu  masivitatea  şl  voluntaris­  de  figurile  expresive  ale  moţilor  şi                                                                                          primul  vers  din  strofa  a  doua  con­  ANCA  OCTAVJAN  —  Brad ,  M.  LES-
      mul  expresiei,  aşa  l-au  cunoscut  toţi   mocanilor,  figuri  care  ii  vor  umple   Cîercdl  vbi                                                                         ţine  o  Imagine  banolă:  „Şl-o  luntre   CUN1ADE  —  Deva /  I.  PREDA  —  Hu­
      cei  care astăzi  îşi  aduc  aminte  de cl,   de  aci  înainte  întreaga  activitate.  O                                     Şi  ţărmul  nu  se-opune.  Se  lasă  cucerit   să-ţl  închipui  din  lună",  ior  pe  dea­  nedoara ;  ION  TODOREAN  —  Sebeş;
      toţi  acei  cărora  le  fusese  prieten.  primă  expoziţie  personală,  cuprin­                                              de  pînze  şi  de  oameni  mergind  prin  nesfirşit.  supra,  versul  are  o  silabă  In  minus   NICU  IRIMIE  —  Uroi  (Simeria).  Doar
       Despre. Savu  Albescu,  „pictorul  de   zând  portrete  de  ţărani  de  pe  Valea                                                                                           fată  de  celelalte,  care  il  vatâmâ  rit­  o  undă  fragilă  de  lirism   străbate,
      la  Feneş",  s-a  scris  puţin  Doar  cî-   Ampoiului,  peisaje,  schiţe  din  răz­  io  ÂptiseoS                                                                            mul.  In  general,  rămînînd  la  această   deocamdată,  versurile  dumneavoas­
     teva ziare ale  vremii  comentează  ex­  boi,  precum  şi  cîteva  dintre  pînzele                                                                                            poezie,  strofa  a  doua  e  mal  pulîn   tră.
      poziţiile de  la Sibiu,  Cluj  şl  Alba  Iu-   executate  la  Paris,  o  deschide  la  Si­                                         EchiBîbry                                 realizată  declt  prima.  Căutotl  şi-i  daţi
      lia.  Cîndva  înaintea  primului  război   biu,  în  sălile  muzeului  „Asociaţiunii"   Cind  vii  in  Apuseni                                                               oceeaşl  conciziune  şl  limpezime.  DJNU  POIENARU  —  Deva.   Prea
      mondial,  un  ziar  francez  îi  anunţa   care, în  urma succesului  avut, îi achi­  dintr-un  colţ  adînc  de  tară,                                                         Aşteptăm  să  lucraţi  oceste   două   mult  declarativisro.  prea  constatative
      debutul  în  termeni  elogianţi.  In  fie­  ziţionează  o  colecţie  de  douăzeci  de   găseşti  inima  mea  rîzînd                                                                                            versurile  dumneavoastră.  Fiţi   mai
      care  publicaţie  se  găseau   aceleaşi   lucrări.                             pe  culmi,  ca  o  flacără  rară                   Uneori,  îmi  e  inima  grea,              poezii  In  spiritul  Indicaţiilor  enun­  zgîrclt  în  cuvînt  şl  expresie.  Mai  tri­
                                                                                                                                        Tare  grea.  Tot  pămintul
      date  biografice,  cu  mici  diferenţieri,   „Subiectele  ardeleneşti",   cum  le   Ai  să  mă  vezi  acolo                       atîrnă  de  zbaterea  cl.                  ţate  şl  apoi  să  ni  le  retrimiteti.  Nă­  miteţi,  selectat,
      aceleaşi  păreri  asupra  tablourilor   numea  un  cronicar  clujean  în  presa   lingă  turmele  de  oi.                         Abia  mai  pot  păşi.                     dăjduim  in  publicarea  lor.  Ţineţi-ne   IONEL  RECEANU  —  Brad.  Printro
     sale.  aceleaşi  „pătrunderi"  ale  criti­  vremii,  cuprinzînd  peste  300  de  lu­  lîngă  petele  albe  de  lină                                                           la  curent  cu  ceea  ce  considerat!  mai   lucruri  izbutite.  „Gorunul  dumnea­
      cilor  în  adîncul  lucrărilor  sale,  a­  crări  în  ulei  şi  pastel,  portrete şi  pei­  blindc  şi  mol,                      Mă-nclin  a  cădere,  mai  mult,           izbutit  in  creaţia  dumneavoastră  li­  voastră  suferă  de  prozaisme  şi  con­
      ceasta  pentru  că  Savu  Albescu  şi-a   saje  din  Zlatna,  Abrud,  Alba  şi  Pe­  lîngă  cirezile  care  sfarmă  liniştea      tot  mai  mult,  în  tăcere.               rică  şi  scrieţi-ne  şi  cîteva   rînduri   torsionări ;  „De  stat  străjer  şi  nemiş­
      mărit  doar  gama                                 troşani  formau  cea         atît  de  duios                                    Atunci,  nu  ştiu  de  unde.               despre  dumneavoastră.            cat  mereu/  Dc  adia  încordare   nu
      subiectelor, tehnica                              dc  a  doua  expozi­         cu  sunet  de  clopot  sl  bătaie  de  os.         Te  iveşti  lîngă  mine-miracol.            HOREA  DEZM1R  —  comuna  Ighiu   ţl-e  greu ?/  Ml-am  picurat  la  rădă­
      pâstrînd-o  aceeaşi,        Tradiţii              ţie  personală  des­         Trăiesc  fericit  in  lemnul  de  brad.            Şî-n  partea-mi  cealaltă                  (Albo).  —  Vorbind  în  general,   dar   cină  flori/  Boblţele  de  rouă...  din  su­
      cu   puternica  In­                               chisă  la  Cluj.  A­         mă  plimb  o  dată  cu  vlntul                     Aşezi  Inima  ta.                          pornind  de  la  catrenele  dumneavoas­  dori"  etc.  etc.  Poate,  dacă  aţi  lucra
      fluenţă  academis-                                propiat  oamenilor           şi  poţi  să-mi  ascult!  la  izvor                                                           tră,  modalitatea  aceasta  de  exprima­  pe  text  cu  migala,  ati  mat  concen­
                                                                                                                                                                                                              poetic
                                                                                                                                                                                   re  Implică  mult  meşteşug
      tâ.  Activitatea  sa,   şi  personalităţi         din  jurul  său, pic­        In  apa  ce  curge,  cuvîntul.                     Cum  de  dispare  tot  greul?              (ritm,  rimă,  măsură)  şi  apoi  o  forţă   tra  versurile,  şi  oşa  prea  multe,  dînd
                                                                                     Aici,  sint  acasă,  stăpîn  pe  cetate  —
      îmbinată  cu  o  via­                             torul  îi  cuprinde          primesc  călători.                                                                            de  conciziune  accentuotă,  cu  alte  cu­  transparentă  ideii.
      ţă  plină  de  călăto­  fiunedorene               în   lucrările  sale         dacă-n  poartă                                   Lumini  în  zare                             vinte.  o  serie  de  dificultăţi  de  bună   TACHE  OCHIŞOR  —  Deva.  Proza
      rii  (născut  la  Boi-                            din  ce  în  ce  mai         cu  gînduri  bune  vor  bote.                                                                 scamă  de  înlăturat  cu  timpul  Reve­  dumneavoastră  redă  un  fapt   brut,
                                                                                                                                                                                                                     netransfigurat.  Poate,  în  fond,  ati  fost
      ţa,  lîngă  Sibiu,  în                            mult,  alăturindu-le         De  nu,  voi  şti  să-mi  adun  şi  puterea                                                   nind  la  „Catrenul  amurgului".  în  pri­  impresionat  puternic  de  cele  real  in-
      1885), şi-o  desfăşoară, începînd  cu  a­  figurile  eroilor  români  atît  de  dragi   cu  fierul  croindu-mi  cărare    Se  limpezeau  nedesluşitele  vedenii.             mele  două  versuri  „Amurgul  fumegă   timplate,  dar  nu  transmiteţi   prea
      nii  de şcoală  de la cursul  inferior din   poporului,  „Horia,  Cloşca  şi  Crişan",   de-ar  vrea  o  bucată           Albul  tăcea  în  aripi  strins-închise.           la  capul  lumii/  cărbunii  ard  şi  din­  multe  cititorului.
      Sibiu,  apoi  prin  clasele  de  belle-arte   „Avram  lancu",  „Tudor  Vladimires-   din  cetatea  mea  morc I            Nici  un  hotar  pe-aproape,  nici  un  sălaş.     colo  de  zare",  reuşiţi  să  olcâtuiti  o
      din  Viena  şi  Munchen.  Stilul  scola­  cu",  cu  care  lucrări  îşi  deschide  o   Cînd  vii  în  Apuseni              Alb  şi  albastru,  doar,  şi  iarba  îngălbenită,  imagine  care  ne  reline  atenlia  (pro­  VASILE   TODICA  —  Hunedoara.
      stic  germanic  al  acelor  clase  îl  îm­  nouă  expoziţie  la  Alba  lulia.                                             Şi-o  linişte  în  care  ţi-auzi  paşii  uitaţi,   babil  era  mai  fericit  cuvîntul  capătul   Sintem  de  părere  să  frecventaţi  cer­
      pinge  spre  Paris  unde,  în  atelierul   In  anii  1943-44,  la  Bucureşti,  în-   dintr-un  colt  adînc  de  tară,     Şi  inima  şi  gîndul  spre  culme  aspirînd;      în  loc  de  capul),  dar  celelalte  două   cul  literar  din  localitatea  dumnea­
      piciorului  Frnnţoi  Flameng,  face  pri­  mănunchind  cele  mai  frumoase  lu­  găseşti  inima  mea  orzînd              Şi  vezi  cum  se  încutâ,  cind  se-adînoeşte,  zarea,   versuri,  $i  in  special  ullimul  „Chipul   voastră.  V-ar  ajuta,  în  mod  cert.  să
      mele  studii  de  fizionomie  şi  nud  crări  din  activitatea  sa,  deschide  o   pe  culmi,  ca  o  flacără  rară!      Lăsînd  sâ-1  scape  în  ape  tot  soarele  aprins.  acela  nu-l  vad  că  răsare/  din  despt-   vă  clarificaţi  anumite  probleme  ale
       Călătoriile  făcute   prin  Londra.   ultimă  expoziţie.                                                                                                                    carea-ntrczărită-a  luminii"  —  creează   scrisului.
      Amsterdam  şi  Italia,  îi  sedimentează   Bun  cunoscător  a)  posibilităţilor de                                        Şl  apa  se  trezeşte  şi  din  adîncul  ei        un  fel  de  nebuloasă  care  ineocă  ver­      Iv.  MARTINOVICf
      acurateţea  stilului  academic,  iar  anii   mînuire  ale  pastelului,  lucrează  cu                                      Oraşele-necate  de  mult,  in  alte  ape
      dinaintea  primului  război  mondial  îi   sensibilitate  pentru  realizarea  efec­                                       Aprind  lumini  şi  torţe  prin  temple  şl  cetăţi.
      aduc  primele  succese  cu  „Pescari  pe   tului  scontat,  reuşind,  în  cazul  por­  IOSIF LUPULESCU
      Sena",  „Domnişoara  X  de  la  Opera   tretelor  de  profundă  înţelegere  psi­
      Comică"  ele.  In acest  timp el a  parti­  hologică,  să  dea  lucrărilor  o  tentă
      cipat  la  trei  dintre  expoziţiile  ofi­  frapantă,  de  contrast,  într-o  gamă
      ciale,  primind  astfel  dreptul  de  a   simplă,  dominată  de  influenţa  clar­  La  20  d©  ani
      participa  la  Salonul  pictorilor  fran­  obscurului  renascentist.                                                       MARIA  DINCA
      cezi,  unde  ii  este  admisa  lucrarea,   Moare  la  27  decembrie  1957,  în
      „D-na  A. BA                      plină  activitate.                          Am începui să  urc spre zenit
       ţM.  Levy,  într-un  „bloc-notes"  apă­  La  numai  cîţiva  ani,  o  expoziţie   Ca  o  cioeîrlie  in  răsărit  de  soare,
      rut  în  revista  „Art  et  Travail".  prin   retrospectivă  îl  face  cunoscut  publi­  Am 20 de ani! Sînt îndrăgostit            Pîecare-n  larg
      1913, după o prezentare a  vieţii  şi ac­  cului  din  regiune  prin  lucrările  de   De  nisipul  mării şi  de o floare.
      tivităţii  lui  Albescu,  elogiază  lucra­  ultimă  perioadă  şi  prin  cele  repre-   Zărilor le-am  întins mina, in semn de salut
      rea  amintită,  exprimîndu-şi  totodată   zcnlînd  figurile  de  revoluţionari  ro­  Şi  m-am  privit  in  a  lor  cristale.
      şi  încrederea  în  talentul  său  mâni                                       Pe  obraji  îmi  rîdeau  stele  de  var  şi  de  lut.   De  cîte  ori  gîndirea-mi  înalţ,  ca  un  catarg,
       O  dată  cu  izbucnirea  primului  răz­  Astăzi,  la  Feneş,  amintirea  lui  Sa­  Hainele-mî  luceau  —  albe  —  ca  nişte  zale;   Trăiesc  aievea  visul  plecărilor  in  larg.
      boi  mondial  Savu  Albescu  părăseşte   vu  Albescu  e  păstrată  de  atelierul   Alergam  de  Ja  un  geam  la  altul    Pe  drumul  căutării,  menit-am  fost,  mereu
      Parisul,  fiind  înrolat,  alături  de  alţi   său,  prin  lucrările  expuse,  aşa  cum   Mai  sus,  înflăcărat  de-a  inimii  furtună;   Să  uît  din  virstă-mi  anii,  să  nu  mai  fiu  tot  eu,
      pictori,  pe lîngă  Cartierul  General  al   le  avea  in  timpul  vieţii,  prin  bas­  Sfidam  cu  mistria,  norii.  înaltul;
      armatei  române  din  Iaşi,  pentru  a   toanele  de  călătorie  şi  pălăria  cu  bo­  Juram  pe  cer  şi  o  floare  brună
      executa  schiţe  de  război.      ruri  largi,  prin  biblioteca  sa,  prin   Sâ  cobor  norii  în  grîu;                 Cu'timpul  ce  se  scurge,  din  umbra  lui  gindind,
        După  război  se  stabileşte  la  Feneş,   cuvintele  celor  ce  l-au  cunoscut.  Dunărea  s-o  port  la  brîu          La  fiece  plecare,  tot  alta  mă  cuprind.
      lingă  Alba  lulia,  unde-şi  încropeşte                                      Ca  un  zeu;  şi  pe  mistrie               Şi  dacă  vremea-n  mersu-i  pe  umăr  s-n  oprit,
      un  atelier,   desăvîi-şindu-şî  tehnica   BANCIU  PAUL  EUGEN               Port  a  zilei  veşnicie.                    Las  sufletul  la  cînnă,  lot  mai  întinerit.



           ION  1UAR1NESCU
                                                                  L u n a c ă r ţ i i                                         la           s a t e

                 Penfru  cei  mici

                                                               (Urmare  din  pag.  1)    de  bază  şi  suplimentară  a  coo­  nele  cereşti  şi  tălmăcirea  lor",   din  lupta  penlru  triumful  so­
                                                                                         peratorilor,  le-au  fost  de  un   „Facerea  lumii",  „Potopul  lui   cialismului  în  patria  noastră,
           Chiar  şi  iarBia                               s-au  bucurat  cărţile  care  evocă   real  ajutor  în  muncă  Noc",  „Fumatul",   „Băuturile   din  transformările  revoluţio­
                                                             De  un  binemeritat
                                                                                succes
                                                                                                                       alcoolice"  ele.  au  satisfăcut  tot
                                                           figurile  unor  domnitori   care   Cursanţii  de  la  invăţămintul   mai  mult  preferinţele  citi­  nare  petrecute  în  viaţa  şalelor,
                                                                                                                                                      au  fost  puse  la  îndemina  citi­
                                                           au  luptat  pentru  libertatea  şi   agrozootehnic  de  masă  cu  du­  torilor  de  la  sate.  torilor.  în  tiraje  de  masă, ope­
           Chiar  şi  iarna  pe  ninsori                   neatîrnarea  neamului,  pentru   rata de trei  ani, in sprijinul  că­
            Eu  in  casă  îmi  cresc  flori                unirea  românilor  de  pretutin­  rora  s-au  tipărit  în  anul  trecut   Menîle  să  valorifice  bogatele   rele  clasicilor  literaturii  româ­
           Bucuroasă  sînt  de  ele                        deni,  pentru  dreptate  socială,   cărţi  ca  „Legumicultura",  „Vi­  tradiţii  culturale  ale  regiunii   neşti  şi  universale.
           Ca  de zbor de  rîndunelc.                      ca  „Mihai  Vodă  Viteazul"  şi   ticultura",  „Cultura  plantelor   noastre,  tezaurul   folcloric  şi   Credem  că  în  „Luna  cărţii
            Lîngă  ţurţuri,  pe  fereastră,                „Cuza-Vodă".                  de  cîmp"  sau  „Creşterea  ani­  istoria  acestor  meleaguri,  car­  la  sale",  datorită   măsurilor
            Primâvara-mi  rîde-n  glastră.                   Mai  mult,  pentru  numeroşii   malelor",  le^au  apreciat  elo­  iile  .Ţinutul   Hunedoarei  —   luate  şi  manifestărilor  preco­
                                                           cititori   cooperatori.   broşuri   gios  căci  in  paginile  lor  au  gă­  străvechi  leagăn  el  culturii  ro­  nizate  a  se organiza,  aceste  co­
                                                           cum  sint  cea  intitulată   „Din   sit  un sfat bun  pentru  a deveni   mâneşti".  „Pagini  din  trecutul   mori  minimale,  cărţile,  îşi  vor
                                                           activitatea  unei  cooperativo  a­  făuritori  ai  unor  producţii  ve­  de  luptă  al  muncitorimii  hunc-   găsi  noi  lectori  şi  pe  zi  ce  tre­
                                                                                                                        dorene",  „Luceferi  de  metal"
                                                                                                                                                      ce  ele  vor  deveni  prieteni  tot
                                                                                         getale  şi  animale  tot  mai  bo­
                S  t  U  F  X  IB  1                       gricole dc  producţie", care  pre­  gate.  De  aceea  ele  trebuie  să   şi  „Ceteră  cu  glas  de  foc",  pu­  mai   apropiaţi  ai  oamenilor
                                                           zintă  sub formă  de reportaj  re­
                                                                                                                        blicate  în  anul  trecut,  pun  la
                                                           zultatele  obţinute  în  creşterea   existe  în  biblioteca  personală   dispoziţia  cititorilor  un  mate­  muncii  de  la  sale.  Bibliotecile
                                                                                                                                                      stau  la  dispoziţia  tuturora,  în
                                                                                         a  fiecăruia
            Sturzul  a  zburat  din  f-muri                producţiei  vegetale  şi  animale,                           rial  artistic  şi  documentar  de­  librării  şi  la  cooperativele  de
            Şi-a  venit  sâ  batâ-n  geamuri               dezvoltarea   proprietăţii  ob­  Alte  cărţi  apărute  in  colec­  osebit  de  util.       consum  se  găsesc cărţile  prefe­
            Ca  să-mi  ceară  fîrmiturl,                   şteşti,  creşterea   nivelului  de   ţiile  „Cunoştinţe  folositoare”,                     rate.  Trebuie  doar  împrumuta­
            Că  nimic  nu-î  pe-arâturl                    trai  material  şl  cultural  al   „Ştiinţa  învinge".  „Orizonturi",   Literatura   beletristică,  în   te  sau  cumpărate,  pentru  că
            De  mîncare  pentru  el                        membrilor  ei,  sau  cea  cu  ti­  prezenlind  pe  înţelesul  tutu­  proză  sau  versuri,  cea  care  ne   ele  dăruiesc  hrană  minţii  şi  i­
            Prin  zăpadă  şi  prin  ger.                   tlul  „Organizarea  şi  retribuirea   ror  cuceririle  obţinute  de  şti­  înnobilează  cugetul,  s-a  bucu­  nimii,  lărgesc  orizontul  ideolo­
            Bucuros  ii  dau  mîncare                      muncii  în  cooperativa  agricolă   inţă,  sau  probleme  care  preo­  rat  de  o  asiduă  căutare,  fapt   gic şi  cultural, dau posibilitatea
            Grîuşor  ca  rupt  din  soare,                 dc producţie", referitoare la  or­  cupă  masele  largi  de  cititori,   cape  a  dus  la  o  largă  editare.
            Fiindcă  vreau,  la  primăvară,                ganizarea  raţională  a  produc­  cum  ar  li  „Curentul  electric",   Alături  de  cărţi  ale  scriitorilor   cunoaşterii  a  tot  ce  a  creat  ge­
            Sâ-1  aud  cîntînd  pe-afară.                  ţiei  şi  a  muncii  şi  la  retribuţia  „Fiinţe  care  nu se  văd",  „Sem­  noştri  contemporani,  inspirate  niul  uman.
          9  i                                                                     ■    ■ ■ ■ ■ ■                H R          1 I I H           I H      Q     I R            9    1    1   1    1    9      1   1           m  ■  ■         hi  m
                                                                                                                 —  Vezi ?  —  zise  al  doilea  corb.  —  Unde?                       Lănţişorul  cu  crucea  Incirllga-   se  aşeza  pe  cite-o  piramidă  şi  a-
                      C  O                    St  B   I  I                                                       —  Uită-tc  bine !...              —  La  gîtul  meu!               tă  căzu  intr-o  prăpastie  plină  cu   prindea  cîte-o  filă.  Scrumul  cădea
                                                                                                                 —  Cc  să  văd ?
                                                                                                                                                    —  Nu  văd  nimic!
                                                                                                                                                                                     smoală,  din  care  ieşiră  milioane
                                                                                                                                                                                                                        la  baza  piramidelor,  în  riul  lim­
                                                                                                                                                    —  Drept.  Milioane  de  oameni
                                                                                                                                                  n-au  văzut  dccît  lănţişorul   de   de  cranii  găurite  de   gloanţe...   pede  de  lacrimi  ce  şerpuia  prin­
                                                                                                                                                                                     Apoi  ieşiră  din  smoală  milioane
                                                                                                                                                                                                                        tre  cranii.  La  al  şaptelea  dans,
                                                                                                                                                  aur...                             de  sunete  ce  şuierau  prin  găuri­  umbra  se  aşeză  pe  ultima  pira­
        Un  huruit  înfricoşător,  cu  poc-   cult.  Un  foşnet.  Pădurea  foşneş­  vişinie.  Nu  mai  auzisem  cinte-                              —  Mai  uită-te  o  dată!        le  craniilor.  Sunetele  sc  închegau   midă  in  dreptul  scheletului   şi
        etc  şl  fum  umplu  zarea   Un   te   Nu !  Ochii...  Mă  uit  atent.   cul  acela                                                         Mă  uitai  şi  văzui  la  gîtul  ne­  in  cuvinte  Cuvintele  in  glasuri.   zise:
       ird  de  camioane  se  iviră   de  Ochii!  Zării  o  licărire  albastră:   —  Dc  unde-l  ştii?  —  o  întrebai.                           gru  al  corbului  un  lănţişor  dc   Atunci  văzui  cum  din  fiecare  ve­  —  Eu  sini  şeful  durerilor  oa­
      • lupă  cotul  dealului,  ureînd  obo-   sta  ghemuită  in  desiş,  nemişca­  —  O,  e  vechi !...  Foarte  vechi!                          aur.                               rigă  a  lanţului  dc  aur  ieşiră  o-   menilor!  Durerea  lor  m-a  hrănit,
       ■ Ite  panta.  Se  îndreptau  spre  hi­  tă.  Fugii  spre  ea.  .  Tremura  toa­  ■  L-am  auzit  de  la  o  femeie  bă-                     —  Nu  mai  vezi  nimic ?  —  în­  inizi  brune,  mari,  păroase.  Şi  to­  m-a  crescut,  cu  lacrimile  lor  tru­
       drocentrala  din  munte..         tă,  iar  de  pe  fruntea  imbrobona-   trlnă.                                                           trebă  iarăşi  corbul..            tul  in  jur  era  greu  şi  înăbuşitor,   pul  mi-am  curăţit.  Iată  riul  lacri­
                                         tă  i  se  scurgeau  pc  faţă  stropi   —  Visul?..,                                                       —  Nu !  nu  văd !...            totul  era  brun,  chiar  şi  acrul  era
        Fata  se  trezi.  Se  uită  în  jur,                                  Fata  tăcu.  Stătu  aşa,  cu  ochii                                                                                                       milor  stors  de  la  oameni!  —  zise
       Vă2u  camioanele  şi  se  îndreptă   mari.                           mari  albaştri  aţintiţi  la  căpriorii                                 —  Uită-te  cu  atenţie!  Nu  mă   brun...                          lopindu-se  în  noapte.
       prc  poarta  masivă  a   cetăţii.   —  Lasă-mă !...  Stai!...  Mai  bine   colibei.  Părea  că-şi  adună  de  un­                          mintă  Nu  vrei  să  vezi  semnul    Intre  cranii,  înfiptă  pină-n  briu   Stăm  in  aer  plutind,  uitindu-
       Urcă  zidul.   Flutură   basmaua.   hai  cu  mine.                   deva,  de  departe,  gîndurile.....Ve­                                nostru,  darul  adus  de  noi  ome­  în  smoală,  stătea  nemişcată  o  um­  mă  in  prăpastie,  cind  veni   in
       \colo  pe  zid,  în  vini,  cu  basmaua   O  ţineam  strins  la  piept.  O  pri­  nisem  să  culeg  din  pajişte  flori                    nirii ?...                         bră.                               zbor  la  mine,  o  pasăre  albă,  mare,
       n  mină,  zimbind,  ml  s-a  părut   veam  ţintă  in  pupilele  negre,  in   şi,  deodată,  obosită,  adormisem,                             —  O !  văd,  o  cruce  dc  oţel  nea­  —  Cine  eşti ?  —  întrebai.  foarte  frumoasă,  şi-mi  zise:
       i  mai  frumoasă.                 pupilele  mari  şi-mi  văzul  frun­  ultindu-mă  la  norii  alburii  ce  se                              gră,  încirligală  intr-o  verigă  în   —  Un  schelet.                 —  Nu  te  mai  uita  in  prăpas­
                                         tea  brăzdată  in  ochii  ei.                                                                            lariţul  de  aur.                    —  Schelet ?
         M-am  mai  putut  răbda  şl  mă                                    mişcau  pe  cerul  înalt,  la  frun­                                    —  Acesta  e  semnul  nostru.  El   —  Da !  sint  scheletul  lui..  tie,  la  întuneric  Viuo!
       trezii  strigind  in  pajişte,  alergind   —  Apoi ?...              zele  pădurii,  la  freamătul  surd                                   te  duce  la  riul  cel  mare  şi  fru­  —  Nu  eşli  umbră ?  Parcă  eşti   Mă  urcă  pe  aripa  albă  şi  mă
       •pre  ca :                          —  Iţi  spun  visul  şi.,  sărută-mă,   al  ierbii..                                                   mos  La  riul  lacrimilor.  E  talis-   umbră !...                    aduse  aici,  pe  pajişle,'.
         —  Maria   Maria !...            zise  fata  ieşind  din  tufiş  şi  in-   Eram  în   văzduh,   ţinută  in                               manul  durerii.                      —  Nu !  El  este  umbră !  Eu  sînt   In aceste clipe,  huruitul  camioa­
         Fata  sări  ca  o  seînteie,  fugi  pe  dreptindu-se  spre  căpiţă.  Smul­  ghlare  de  patru  corbi  uriaşi.  Era                         Eram  îmbrăcată  într-o   glugă   schelet  —  zise,  inălţindu-şl  o  mi­  nelor  ce  urcau  panta,  îndreptin-
       • oastă  la  vale,  intrind  in  pădure,  serăm  cite  un  braţ  de  fin  şi  co-   vijelie  cu  tunete  şi  fulgere  şi  ce­              neagră  şi  zburind   aşa   peste   nă  spre  cerul  neguros.         du-se  spre   hidrocentrala   din
                                          I)ornăm  in  vale.  II  aşternurăm                                                                                                                                            munte,  mă  trezi.
         —  Unde-i ?...  Unde-i ?  —  mă   în  colibă,  pe  pămintul  galben  Fi­  rul  era  ca  smoaîa.  Unul  din  ei,                          munţi,  apăru  deodată  pe  cer  soa­  In  văzduhul  negru  dansa  o  um­
       ,ntrebam,  ascnltind  răspunsul  tă-   nul  era  moale,  proaspăt,  foarte   tocmai   cind   zburam  deasupra                              rele  şi  văzduhul  se  lumină  ca  ar­  bră  hidă :  cu  dinţi  mari,  cu  o  şu­  —  Auzi?  Pavele...
       rut  al  ierbii.  Intrai  in  desiş,  cer­  mirositor  şi  puţin  umed.  Ne  aşe­  unei  prăpăstii  infiorătoare,  zise :                  gintul.                            viţă  miţoasă  de  păr  pe  frunte,  cu   Fata,  se  uită  în  jur  şi  nu  văzu
       cetai  tufă  cu  tufă  şi  n-o  aflai.   zarăm                         —  Eu  sint  cea  mai  bătrînă  pa­                                   Corbii  se  speriară.  Ochii  înce­  mustaţă  tunsă,  zbirlită,  in  timp   nimic,  decit  liniştea  scrii,  căpiţa
       <mi  scot  binoclul.  Mă  uit  şi  nu   —  Spune !...                săre !  Am  două  sute  de  ani.  Ii                                  pură  să  li  sc  roşească,  să  scintc-   cc  craniile  se  adunau  şi  se  aşezau   de  fin  şi  căpriorii  albi  de  mes­
       sad,  decit  cîmpul  verde,  meste-                                  împlinesc  acum,  in  noaptea  a­                                     ieze,  să  sc  invirtcască  în  orbite...   in  piramide  uriaşe  in   dreptul   teacăn  ai  colibei.
       zenii  albi...  Plec.  Urc  in  potecă.   —  Mai  intii  să-ţi  cint  ceva  ceasta,  la  ceasurile  douăsprezece.                          Sc  repeziră  spre.  creierul  munţi­  scheletului  Umbra  dansă  şapte
       Mă  uit  iarăşi.  Cobor.  Cotcsc  pe   —  Cintă!  —  zic,  pironindu-mi   Să  ştii,  am  misiune  să  te  port  în                         lor,  să  se  ascundă,  dar  soarele  le   dansuri,  ţinind  în  mină  un  atlas   SIVAN  MAXIMiLIAN
       poteca  ascunsă.  Urc  din  nou.  As­  ochii  In  părul  ei  negru,  pe  bluza  întuneric...                                               arsese  trupurile„                 cu  şapte  ţări.  După  flecare  dans   IlustraJIe:  V.  MIHAILESCU
   1   2   3   4   5   6   7