Page 50 - Drumul_socialismului_1967_02

P A C i l N A A 2 - A
^ - • ' . . iubii ■ n m i i D R U M U L S O C IA L IS M U L U I N r. 3 7 7 1

MARIN STAN IULIAN IONAS

E N E Z I A R N A

Visează sub omături griul
Că ursul în şerpar sc stringe
Şi-n luncă despuiat pîrîul
Sînt copilul vostru — munţii mei de aur — îşi suflă cald în pumni şl plîngc!
Moţ de viţă veche şi de cîntec faur.
Cînd m am rupt din stîncă într-o zi de vara. Se tînguie bradu-n pădure
Apa din izvoare, se făcu mai clară, Că nimeni nu mai vrea să-l vadă
Se deschise zarea ţara să mi-o-arate Iar vîntul — lamă de secure —
Şi-am păşit cu ochii peste lumi bogate. II spulberă-n obraz zăpadă.

Moţii îmi făcură baie n stropi de rouă Al iernii glas nu mă-nspăimîntă;
Ca să cresc ca munţii, într-o. zi cit două. Ml-e rodul stivă în cămară
Mă plimbară brazii pe cărări umbrite, Iar focu-n sobă mă deseîntă...
Mă-ndemnau spre creste urme de copite
Renăşteam in ziuă prin poieni de basmc; Mai pune, Leano, în pahară!
Alergînd pe ceruri albele fantasme.

Am crescut ca cerbii, respirind răcoare
Şi-ntr-o zi, căldură am furat din soare. VIRGIL ŞERBU CISTEIANU
Sint copilul vostru — brad crescut in vînturi —
Azi dezmierd pădurea cu-ale mele cinlurl.

C I N T E C

„SPUNE SECAŞ, SPUNE TU EVU EUGEN

Dacă aş şti să cioplesc în piatră.
• C i S a calăiorn Aş deveni sculptorul zilelor melc,
Parte integrantă dinlr-o lar­ „Mureşan cu ţundră sură". Ca­ In ansamblu, faza de con­ specifice (împodobirea, Intr-un Mi-aş lua dalta şi ciocanul
gă arie jolclorică, cu puncte lităţi interpretative a demon­ curs de la Păuca a avut ca- anumit fel, a căciultlor cu Bea, călătorule setos, Şl, aplecat la picioarele munţilor,
de interferenţă extinse pină in strat şi grupul vocal din Boz. ractet~ul unei adevărate sărbă­ flori — simbol al vegetaţiei şi Toate fintînilc patriei mele sînt limpezi Le-aş* dezveli pieptul de granit.
zonele Orăştiei, mărginimii Si­ Talentul soliştilor vocali, tori a folclorului local. Ală­ rodniciei pămintului). Defici­
biului, Tîrnavelor şi Albei lu- autenticitatea pieselor lor, turi de programul propriu-zis, tar în această direcţie a fost ca privirea copilului în zori Şi aş lovi puternic
lii, perimetrul Văii Secaşului şi-au găsit o corespondenţă e­ susţinut de formaţii şi solişti, insă căminul cultural din Pău­ • l ♦ cînd bea culorile cerului. Toate Pină ar lua contur de statuie.
păstrează şi dezvoltă auten­ chivalentă in evoluţia solişti­ ea a constituit şi o paradă a ca, al cărui reprezentanţi nu |rT\| se oferă ca rouă Şi după ce in fiecare
tice comori de artă populară. lor instrumentişti şi dansatori. portului local. Intilnim aici au fost îmbrăcaţi in costumele frunzelor ivite din noapte... Am gravat trei culori,
Portul şi cîntecul, versul şi Dumitru Cristian, tinărul flu- trăsăturile generale ale por­ populare tradiţionale. Bea, călătorule, setos, rcumplc ciutura Mi-aş stringe fraţii,
dansul, obiceiurile şl datinile ieraş din Doştat, a dat o inter­ tului românesc (eleganţa cos­
acestor locuri, cu puternicul pretare plină de muzicalitate tumelor, sobrietatea cromaticii T. ISTRATE şi răcorcşte-ţl iubirile! In cumpănă, Şi am struni coardele pămintului,
lor specific românesc, expri­ şi ritm melodiilor: „l-auzi, mîn- In alb-negru) dar şi elemente Foto : V. ONOIU drept contragreutate, Să cîntăm la nesfirşit
mă înaltele virtuţi ale locui­ dro, cucul cintă", „Spune bade fintînilc melc au toate, Balada meşterului Manole,
torilor acestor meleaguri. adevărat" şi „Jicnească". La a­ Inimi şi gîndurl curate! Pe care am învăţat-o de la părinţi.
Duminică, la căminul cultu­ celaşi nivel calitativ s-a situat
ral din Păuca, raionul Sebeş, şi evoluţia unui alt tînăr, dan­
am avut prilejul să asistăm la satorul Cornel Mitea (Presa­
o adevărată paradă a bogăţiei ca), prin jocul „de bită" plin
folclorice dintr-o parte a ţinu­ dc vervă şi dinamism. Pentru
tului Văii Secaşulul. Au adus-o nivelul bun de interpretare se
pe scenă artiştii amatori din cuvin a fi amintiţi şi soliştii
Boz, Doştat, Presaca şi Păuca, licnning Ioan, Vasile Joarză,
cuprinşi intr-o pasionantă în­ Victor Gancea (Păuca) şi Va­
trecere din cadrul fazei inter- ier Popescu (Doştat).
comunale a celui de-al VIII- Localităţile care şi-au trimis
lea concurs pe ţară al forma­ reprezentanţii la această între­
Nu putea spune eâ trăieşte
ţiilor artistice de amatori. cere artistică se caracterizează râu la casa de bâtrîni Mînca- ca, un ghem moale, cu trupul
de copil, sâ-i simtă respiraţia.
„Spune Secaş, spune tu/ Cum printr-o mare bogăţie şi varie­ rea era bună şi patul îndestul ...De aceea se retrăgea bulrî-
a fost şi cum e-acu/, Spune tate a dansului popular. A de- de cald. Timpul nu era plic­ na singură, sub castanul sălba­
Secaş, spune, spune/ Câ ni-s monstrat-o■ formaţia de dansa­ tisitor. Fiecare se distra cum tic şi răminea aşa, cu privirea
vremurile bune'*. Versuri pli­ tori din Presaca, care s-a bucu­ voia. Uneori însă, râmînea pe pierdută, dincolo de gard.
ne de simplitatea marilor a- rat de o binemeritată aprecie­ SILVIA IONIŢA gînduri. Se aşeza pe bancă, sub
devărurl — in Valea Secaşu- re prin repertoriul el din care castanul sălbatic ce îmbătrâni­
lui înfloreşte o viaţă nouă, îm­ n-au lipsit „Invîrtita", „Haţe- se ca şi ea şi privea undeva
belşugată şl luminoasă. Dînd gana" şl „Jicnească". Dăruire dincolo, departe peste gard.
glas bucuriei acestei vieţi, ar­ Cele patru brigăzi artistice In memorie ii reveneau sce­
tiştii amatori au scos din au adus pe scenă, prin cintecc, nele tinereţii.
„lada de zestre" a satelor lor, scenete, cuplete şi dansuri, rea­ Am chip de ţigancă şi ochi de cicoare. ...Soţul ei murise anul tre­
tot ceea ce este mai frumos, lităţi din satele şi comunele Am cîntec în suflet şi-n inimă soare. cut De atunci s-a mutat la ca­
mai valoros In arta populară, pe care le-au reprezentat. sa de bătrinî. El o iubise mult.
perpetuată de-a lungul anilor, Programul vioi, antrenant, rea­ Mal am, neştiută, o taină a mea $i, bătrîn, rămăsese acelaşi om
din vremuri străbune, pină in lizat cu supleţe şi dinamism, şi viaţa întreagă mi-o umplu cu ea: ca-n tinereţe. In ultimul timp
contemporaneitate. a făcut ca intre brigăzile din cu dorul de tine! părea grijuliu pentru ea. Nu-i
Bogat reprezentat în între­ Doştat şi Boz să existe un ra­ reproşase nimic, deşi poate că
cere, cîntecul popular vechi şi port echilibrat, chiar dacă s-au ar fi avut dreptul.
Intr-o zi ea îi spusese cu
nou s-a impus prin calitatea mai strecurat mici greşeli de Nu sînt nici frumoasă, nu ştiu nici să naivitate câ are greţuri. Lucrul
repertoriului şi a interpretării. interpretare (Boz). Au evoluat cint, acesta îl bucurase foarte mult.
Soliştii vocali Maria Grozav frumos şi brigăzile artistice dar am tinereţe în pas, în cuvînt... In serile lor frumoase o mîn-
(Doştat), Vasile Dragoş (Presa­ din Presaca (dar pe un text Tu viaţa întreagă în palmă mi-o ţii gîia şi-o săruta. Ştia c-o sâ-i
ca), Petru Joarză (Păuca) şi masiv) şi cea din Păuca. şi ştii câ te-aştept, dar încă nu ştii facă un copil. El cumpărase
grupul vocal al căminului cul­ Un frumos succes a fost re­ ce dor mi-e de tine! un cărucior.
tural din Doştat au valorifi­ purtat de către fanfara din Intr-o zi ea plecase, sfătuită
cat, la un ridicat nivel artis­ Păuca, prin calitatea deosebi­ de o prietenă, la o moaşă. Cînd
tic, cîntece ca: „Am plecat cu tă a interpretării. Taraful, din Am vise în suflet, senine ca zorii s-a întors, ef a privit-o cu tea­
coasă nouă'*, „Foicică, lol de aceeaşi localitate, a evoluat co­ pe creste de munte cînd cîntă păstorii; mă. Parcă şi acum îi vede pri­
fag", „ta fintină, la izvor", rect, dar trebuie îmbogăţit. Evoluează tineri! dansatori din Presaaa. şi-n visele astea în taină ţesute virea aceea disperată.
Viaţa intrase din nou în nor­
adun fericiri de nimeni ştiute: mal. El în fiecare zi scutura
le-adun pentru tine! căruciorul de praf şi-l plimba
mm prin cameră. II ţinuse mult
timp, apoi îl dăruise unei fa­
Am taine în mine şi-n vis bucurii. milii.
Am aripi în suflet cînd ştiu c-o să vii. N-avea de ce se plîngc, avu­
Wmm Şi-n inima caldă dc lungi aşteptări sese o viaţă frumoasă, cu mul­
îşi cîntă-n surdină gingaşe chemări, te bucurii. In ultimul timp
tot dorul de tine. simţea insă în inimă un gol.
Nu ştia precis de cînd. Poate
de cînd rămăsese singură ? II
I-atîta iubire în visele mele simţea mai mult cînd auzea
pe stradă rîsul gălăgios al co­
şi-atîtea speranţe-mpletlte în ele...
piilor. II simţea cînd vedea cî-
şl dorul din mine în taină mă roagă te o bătrînă, ce-şi plimba pe
stradă nepoţeii. II simţea sca-
să-l las să trăiască o viaţă întreagă Ilustraţii de
ra-n patul cald al casei de bă-
alături de tine. trîni. Ar fi vrut să aibă lîngă VICTOR iYIIHAILESCU

VIFOR DAN Strada îşi lungeşte luciul în­ pada sc-nnegreşte, apoi ning?
tunecat al asfaltului in stingă din nou şi Iar se-nnegreşte .*;!
SE-NTORC la bordură arc acum acoperi­ tot aşa pină cînd nu mai nir -
şi-n. dreapta. Trabantul tras
ge, se face cald şi apa curgi
pe străzi. Atunci vine primă­
şul surprinzător de alb.
N-/ Hunedoara este un oraş a- vara. In oraşul ăsta, primăva­
BARBATII şezat Ungă uzină şi oraşul ti chiar dacă mai plouă urît v-
neaşteptată ji
ra izbucneşte
simte permanent in aer, pre­
ncori şi norii, ca un
capar
Brigada artistică a căminului cultural din Păuca. zenţa. Iarna, după două-trei uriaş la o cutie de cremă nea­
zile dc la prima ninsoare, ză­ gră, ţin fumu-ntre dealuri
peste oraş, chiar dacă m'H
M W Ba v f l T = a w a s s s s s
sint ici-colo petece de zăpad î
murdară, oamenii simt că vini
LUCIA GHEARA şi AME- ţoliu/ Şi cît dc albă-i haina în ultimele două plicuri, doar meditativă din celelalte poezii. interior, dar care rămîne la primăvara cu lumină ascuţit
LIA CIZMAŞ — Şcoala gene­ tăcerilor de doliu... Aşteptăm faptul câ aii început sâ scrieţi Cea mai împlinită poezie este suprafaţă, sentimentul nefiind cu vînturi din est, sau vest,
rală Dobra. Versurile dv. şi alte poezii, dacă s-ar putea un soi de aforisme. Or, ade­ „Transhumantă" (minus „vini­ adîncit prin meditaţie. Remar­ sau... Oricum, vinturile du:
ne-au bucurat prin prospeţi­ un grupaj. Ne-ar fi mai uşor văratele aforisme presupun. şoarele" ; să fugiţi de aseme­ căm versurile : „Dar ca (apa fumul departe.
mea, sinceritatea şi sponta­ sâ ne facem o părere generală In primul rînd, nu numai nea epitete diminutive). O ci­ n.n.) tremura surd/ In strigă­ Să fie puţin înainte de un­
neitatea lor. Ele denotă deopo­ si mai apropiată de realitate. o experienţă deosebit de a- tăm în întregime : tele păsărilor albe./ In zori a- sprezece scara. Asfaltul e incv
trivă şi sensibilitate. Acestea VASILE DfMA-SOHODO- dîncâ şi ramificată de via­ Am văzut munţii contopîndu-sc pcle mugeau/ Voind să despice pustiu, dar in curînd se vor
toate sînt calităţi importante LEANU — Ighiu, Alba. Citiţi ţă, dar şi o formulare de o cu cerul timpul". Versurile care urmea­ vedea oameni grăbiţi, se va
pentru cei care vor să scrie. mult, reflectaţi îndelung asu­ conciziune şi plasticitate deo­ undeva departe ză sînt pline de prozalism, pă­ auzi o ujă scăpată, trintin
Vă sfătuim să citiţi multă poe­ pra celor citite, priviţi mai sebită. precedate de reflecţii Şi-am urcat colţuroasele cat întîlnit şi în „Clocotul tai­ du-se, un comutator aprinziml
zie, în afară de obligaţiile dv. larg viaţa din jurul dv. şi apoi bogate. Poate cu timpul vor piscuri spre culmi, nelor", în partea finală, unde lumina şi mai tirziu stingînd-o.
şcolare şi să scrieţi, dar nu scrieţi. Deocamdată, în afară veni Totuşi de la dv. aştep­ Sus, acolo unde Iama orizon­ abundenţa de flori îneacă ori­
înainte de a gîndi îndelung a­ de oarecare îndeminare în tăm versuri în lumina celor tului c străvezie ce emoţie ca şi „lacrimile săl­ Noaptea, oraşul pare altfel.
supra temei alese. Am sorbit vinişoarele purpurii ciilor", „puntea pămîntului", Cisternele udă străzile, iar
RODICA ANCA — Crişcior, ale lazclor „răscrucea de drumuri", locuri cind plouă puţin seara, sinr
Brad. Din catrenul trimis nu ticcîndu-lc în vinele mele. comune, de care trebuie să vă că oraşul se spală voit şi a­
ne putem face o părere. De ce Safirul cerului a pătruns în debarasaţi cît mai curînd prn doarme inspirînd liniştea frun­
nu strîngeţi mai multe versuri pupilele-mi verzi cultivarea unui autocontrol, zelor din pădurea apropiată.
şi să le trimiteţi pe toate o contopîndu-nc. din ce în ce mai lucid şi mai — Intră şi-nchide uşa. Se
dată? Tema păcii ne este Eram cer şi pămint. sever. Menţionăm câ poezia
scumpă tuturor, dar tocmai de AUREL MATCOVICI — Si- „Ciocoiul tainelor" vă reco­ face curent.
aceea necesită meditaţie şi meria. Singura poezie trimisă mandă ca poetă şi credem câ N-am chef să intru şi n-arr,
transfigurare lirică, de altfel e complet tributară modalită­ depinde de dv. în primul rînd chef să-nchid uşa. Se-nlimplo
ca orice vers ce merită să se ţii Coşbuc: „Nouri groşi şi fu­ sâ vă formali. Sînt demne de uneori să n-ai chef de nimic.
numească poezie. Mai reţineţi murii in văzduh s-au strîns citat multe versuri din aceas­
câ simpla rimare a unor cu­ grămadă/ Şi acum deasupra tă poezie, care c mai organi­ Nu simt nici un fel de curent;
vinte fără încărcătura emoţio­ versificaţie, nu-î nici un semn ce v-am scris la poşta anteri­ stau, nemişcaţi, porniţi sâ zată în planul ideii, pentru stau rezemat de balustrada
nală a întregului vers nu poa­ Jiric. oară. cadă ;/ Cerui s-a întunecat ; fiorul meditativ, pentru o oa­ balconului. Fumez şi tac.
te sâ ducă la artă. linişte dcplină-n sal/ Cînd şi recare spontaneitate şi început — Te rog.
ION C. POPESCU — Alba MIRCEA OCTAVIAN — iLETIŢIA VLADISLAV — cînd doar se aude, dc departe, de noutate în formularea cu-
lulia. Da, se vede şi se simte Orâştie. Citabilă prima strofă com. Foit, Orâştie. E mult mai un lătrat" ele., etc vîntului ; „Ascunsă după un Intru şi-nchid uşa şi mă duc
că aţi meditat înainte de a din „Bradul”. „Mă ţin în piept bine acum : simţâmîntul mai ADINA POPESCU - Petro­ fir dc soare/ înfiorată, ascult dincolo şi deschid fereastra şi
scrie „Cimitir în iarnă". Gîn- cu vîntul şi cu gerul/ Sfidez interiorizat, aplecarea spre lu­ şani. Aveţi o sensibilitate şi clocotul tainelor/ In tovărăşia privesc strada.
durile şi sentimentele expri­ furtuna, viscolul şi cerul/ mea lăuntrică mai vizibilă, de o viziune modernă, caracteris­ abisurilor./ Gurile prăpăstii- Miroase a noapte, e pădure
mate aici sînt etern omeneşli Sfarm piatra dc mă-neurcă-n unde şi calitatea unor versuri, tice tinerelului nostru frâmin- Ior/ Pindcsc salturile/ capre­
şi prin aceasta, emoţionante. rădăcină/ Şi înspre piscuri nă- depislabilâ mai In toate poe­ tat dc ginduri şi probleme ma­ lor negre... Flori albe/ despi­ verde, e pădure tînărâ. Paşii
Multe versuri sînt citabile, dar zui, spre lumină. Celelalte ziile din ultimul plic. Mai pu­ jore. Din cele trei poezii tri­ că rîzînd bătrînctca stînci- oamenilor ieşiţi din uzină ră­
desprinse din context şi-ar două strofe scad intensitatea ţin în „Serişnct" (retorică şi mise reţin, parţial, atenţia lor...". sună curat. In bucătăriile blo­
pierde unda lirică. Totuşi nu emoţională, in primul rînd prin plată) şi „Ţie” (versuri de al­ „Furtuni" şi „Clocotul taine­ Continuaţi să citiţi multă cului din faţă ard luminile,
ne putem împiedica să trans- faptul că ideea poeziei apare bum, uşoare, parcă scrise de lor". „Fragment din univers” poezie, meditaţi înainte de a
scriem ultimele două versuri, cu totul alta decît în strofa altă mină). Fiţi atentă şl la vă depăşeşte prin lipsă de cu­ scrie, fugiţi de banalitate, cău­ sfirite tigăi şi femei îmbrăcate
impresionante prin noutatea citată. titlurile poeziilor. noaştere (nu la faţa locului) şi taţi sâ fiii cît mai personală. sumar se agită in spatele -<»»•-
metaforei finale : „Cum cerne, HOREA DEZMIR — Ighiu, Sâ reţineţi ca o certă rea­ prin golul sentimentului. „Fur­ delclor subţiri.
pc morminte, uitarea vast lin­ Alba, Nimic nou dc semnalat lizare atmosfera şi substanţa tuni" încearcă un zbucium Iv. MARTINOVICI Se-ntorc bărbaţii.