Page 86 - Drumul_socialismului_1968_02
P. 86

Sîmbâlo  24  februarie  1968
                                                                                                                   DRUMUL  SOCIALISMULUI
         2


         f i OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOCOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO0 0 0 0 0 0 0 0 o o o o o o   o
         5                                                                                     2 o
         A                                                                                     O o
                                                        Prin  laminor  îi  tragem  linii  fine   o
                                                        printre  alte  chipuri  sâ  îi  stea  moi  bine.  o
                                                                                                o
                                                        Cu  gingoşie-l  şlefuim  urcîndu-1  câtre  zare   o
                                                                                                o
                                        i t f €         sâ  creoscâ-n  ochii  lumii,  mai  mare,  tot  â
                                                                                                o
                                                                                    mai  mare.  o
                                                        Din  umeri  arzâtori  să-i  facem  trepte,   o
                                                                                                o
             Am  sâpot  profilul  ţârii-n  stincâ,      din  braţele  întinse,  drumuri  drepte   o
             dar  mai  avem  de  sâpot  incâ, .         şi  sâ  se-aprindâ-n  ochii  noştri  bucuria,   o
                                                                                                o
             La  chipul  ei  lucrăm  curgîndu-ne  prin  vene  cinci  vedem  urcind  spre  'nalturi  România  !  o
                                                                                                o
                                              soare     Am  sâpat  profilul  ţârii-n  stincâ,   â
                                                                                                o
             şi *1  dâltuim  mai  aprig,  mai  înalt,  sâ  zboare.   dar  moi  avem  de  sâpot  incâ...  o
             II  modelam  în  cîntecul  de  miine                                               o
                                                                                                o
             şi-l  creştem  în  cuptoarele  de  pline.                          MARIN  STAN     o
         _                                                                                     o
         $                                                                                     o
         o ocooooooooooooooooooooooooooooooooooooooocooocoaooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo
                                                                     popor  :  „Bnba-i   calul  dracu­  chii  închişi.   $i  acest   tablou                             lor  dinele,  ciinele  rupe  lanţul          Stejari  peste
                                                                     lui".                         cuprinde  elemente  din  basm   P ă d u r a r u l                    şi  sare  pîrleazul  —
                                                                      In  registrul  al  doilea  sînt   amintind  de   „Soacra  cu  trei                                glonţ  in  urmo  stâpinutui  ;
                                                                     prezentaşi  „Desfrînnţii  si  des-   nurori".                                                      oh,  de  Io  râscrucea  cizmelor  de  cauciuc
                                                                     frinatclc,  tîlharii,  fermecătoa­  Scenele   prezentate   conţin                                                                               timp
                                                                     rele  şi  descîntătoarele  si  luă-   multe  elemente  de  folclor,  dar   De  cum  se  crapâ  de  ziuă,   cu  proaspâta  urmâ  de  iepure
                                                                     toarele  laptelui14.  Şi  de  data  a-   redau  realităţi  locale,  mai  rar   cu  puşca  pe  umăr,   pare  câ  nu  mai  are  copât  pâmîntul
                                                                     ceasLa  Inlilnîm   elemente  lc-  întîlnite  în  altă  parte  sau  poa­                            de-atita  amar  de  alergâturâ...
                                                                     gate  de  eresuri  şi  superstiţii   te  chiar  nemaiîntîlnite.  Cu  si­  el  deapânâ  poteca  spre  pâduri                                    Suveică  a  trecerii  noastre
                                                                     populare.  Toţi  sînt  legaţi  gră­  guranţă  că  artistul  popular  se   sâ  apere  sâlbâtâcia    Tirzîu,  cind  noaptea  şi-oprînde-n  desiş  licuricii   In  pojarul  din  muguri,
                                                                     madă  de  un  drac  cu  numele   va  fi  inspirat  într-o  oarecare   de  Invazia  domesticului.                                               In  frunze,  in  flori,
                                                                     „Ruja4*,  care  ii  îmboldeşte  cu   măsura  şi  din  scena  judecăţii                              şi  somnul  frâmintâ  coca  puterii  de  miine,   Urmele  paşilor  lasâ  în  timp
                                                                     furca  de  fier.              de  apoi.  de  la  Guiosada,  mai                                     se-ntoorce  şi  pâdurarul  acasâ.          Strâdaniî  de  câutâtori.
                                                                                                   veche.                        In  lipsa  lui,
                                                                      E  rîndul  „Hiraclor  şi  Juraţi­                          pridvorul  casei  se  adînceşte-n  putregai
                                                                     lor  care  fac  judecată  strimbă44.   Ceea  ce  constituie  însă  origi­                           Acum,  cizmele  lui  sînt  bolovani  de  pâmînt,   Râşinâ  ce-n  zori  se  revarsâ
                                       oara,  animal  pur.  apare  şi  în   Şi  pe  aceştia,  un  drac,  numit   nalitatea  zugrăvelii  de  la  Al­          mai  mult   hainele  —  scoarţâ  crâpatâ  —  d   umblet  In  trunchiul  ce-odunâ
                                                                                                                                                                                                                    Din  glod  râdâcini,
                                       „judecata  din  urmă'4   la  Vo-   ,.loţa“  (nume  foarte  des  întîl-   maş-Sâlişte,  este  în  cu  primul  g  ies  şerpii  veninoşi  din  scorburi             şi  vint,   Fîre  ţesute  din  straiele  timpului,
                                                                                                                         totul
                                                                                                   rînd
                                                                                                        caracterul  ei
                                       roncţ.  ncrestiluind  nici  o  par­  nlt  prin  partea  locului),  îi  du­  laic,  puternica  inspiraţie  fol­  şi  se-ncolâcesc  de  picioarele  caprelor,                  Stejari  core  ard  in  lumini.
                                       te  din  trupurile  oamenilor  sfi-   ce  cu  iouba.  în  timp  ce  alt   clorică.  realismul,   veridicita­  şi  le  sug  laptele  dulce  din  ţiţe   şi  cosa  se  umple  de-o  dotâ  de  duhul  pâdurii
                                       şiaţi,  aşa   cum  apar  alte  ani­  drac,  „Deivlie"  ii  ţine  legaţi.                                                          de  porcâ  chiar  birnele  ei              Vegheaţi  ca  zilele  sâ  nu  se  succeadâ
          Una  din  cele  mai  râs.pîridite   male  Această   semnificaţie  o   Registrul  de  Jos  prezintă  pe   tea  şi  maî  ales  nota  pur  loca­  de  zbiarâ  iezii  flâmînzi   s-au  prefâcut  in  arbori  cu  frunze.  Ca  norii  nescuturoţi
        scene,  pe  care  o  întâlnim  în   are  şi  prezenţa  ei  a ici  „Omul  care  doarme  duminica   lă  Astfel  de  trăsături  nu  pu­  câtre  ugerul  norilor  albi.                                         In  miez  de  anotimp.
        pictura  multor  bisenci-moiui-   Scena  cea  mai   interesantă   dimineaţa44,  vegheat  de‘  doi   teau  să  fie  proprii  decît  unui                                                                     Ostaşii  minutelor  rotunjite  in  mers
        mente  istorice  de  la  noi,  este   este  cea  care  reprezintă  mun­  draci.  „Cifu4*  şi  „Pufu44,   (tot   îndrăzneţ   meşter  din  partea   Ciorile  carâ  in  graba  surcele  şi  cîiţi   Numai  câ-n  dosul  ferestrei   Râmîn  făclii  peste  timp.
        scena   ,,judecăţii  de  apoi44  cu   cile  iadului.  Ea  se  găseşte  pe   porecle  de  prin  partea  locului).   locului,  un  fel  de  Păcală  al             se  oprinde  o  flacără  micâ,
        .muncile  iadului".  Un  interes   peretele  de vest. la dreapta  in­  In  sfirşit,  este  redată  „Muierea   Penelului,  lutru  şi  spiritual.  şi-nfundâ  hornul                                                             AUREL  PUSTAI
        deosebit  îl  prezintă  aceasta  în   trării,  zugărvitâ  pe  un   slrat   somnoroasă  şî  lenioasă44,  cu               stidindu-şi  ochii  în  ghilotina  dorinţei   semn  câ  multe  milenii  s-ou  scurs
        frescele  de  la  Voroneţ,  neîn­  de  ghips,  aplicat  peste  căptu­  pârul  neîngrijit,  lorcind  cu  o-  Prof  BENJAMIN  BAS A  U  de-aşi  vedea  mai  repede  puii...  din  vremuri  încoace...
        trecute,  în  primul  rînd   prin   şeala  de  scindurâ                                                                                                                                                 Preludiul!  nr.  15
        vechimea  lor,  dar  şi  prin  stră­  Scena  este  dispusă  în  trei  re­                                                                                            CONSTANTIN  GHEORGHE  NAID1N
        lucirea  artistică.           gistre  C2ie   sugerează,   oare­
          Pretutindeni,  însă,  se  obser­  cum.  o  trecere  de  sus  în  jos,
        vă  că  artiştii  zugravi  au  trecut   de  pe  pâmînt  la  iad,  de  la  ac­
        peste  concepţia  religioasă,  ie­  tivitatea  febrilă  de  pe  pâmînt,                                                                                                                                 Chopin
        şind  din   tiparul   canoanelor   la  somnul  şi  întunericul  infer­                                                                                    Revelaţie
        dogmatice,   respectînd   doar   nal.  Lipsesc  figurile  de  sfinţi.
        ideea,  tematica,   în   timp  ce                                                                                                                                                                                      Pentru  dansul  Iul  P  B.
                                      Oamenii   sînt   prezentaţi  în-
        maniera  şi  concepţia  realiza­  tr-un  mod  caraghios,  ilariant,                                                                                       Hangiţă  cu  ochi  verzi
        toare  aparţin   unui  alt  spirit,   comic,  aproape  grotesc.                                                                                           mai  toarnâ-mi  in  cupâ                      Flori  olbe,  anemonii,  glicîne-albastre,  nuferi...
        realist,  laic,  legat  de  redarea   Figurile  umane  sînt  stoarse                                                                                                                                    Havuzuri  poleite  de-o  graţie  purtatâ
        cît  mai  veridică  a  lumii   dc   de  propriile  lor  păcate,  con­                                                                                     nectar  de  fioore-amorâ                      prin  mari  oglinzi  de  boturi
        aici,  nu  a  „celeilalte  lumi".  Ra­  form  zicalei  :  „Cine  face,  lui                                                                               —  floare  cu  mirosnâ  rorâ  —               in  horbotâ  spumoasâ  şi-n  crinolinâ  motâ.
        portat  la  aceasta,  nu  este  o  an­  îşi  face44.                                                                                                      sâ-mi  tulbur  sîngele  gros...               Avint  suit  din  pole  înfiorâri  nocturne
        tinomie  că  imaginaţia   popu­                                                                                                                                                                         cu  smalţ  de-opol  lunatec  şi  miezul  parfumat,
        lară  este  cu  atît  mai  puter­  Artistul  popular  a  ştiut  sâ                                                                                                                                      spre-un  paradis  al  nopţii,  ol  dragostei  de  aur
        nică,  cu  cît  este  redat  adevărul   imprime  personajelor  trăsături                                                                                  Verde  apos                                   ascunsâ-n  lunecarea  din  zborul  nepătat...
                                      atît  de  umane,  de  naturale.  în­
        vieţii  mai  realist.                                                                                                                                     e  ochiul  de  peste  inimă,                  In  van  pe  cerul  tainic  se-ngrâmâdesc  heralzii
                                      cât  acestea  nu  par  deloc .cople­                                                                                                                                      furtunilor  ce  surpâ  avinturile  line,
          Pâră  îndoială  că  viziunea  ar­  şite  de  groaza  pedepsei,  ci  —                                                                                   iar  cel  ceţos                               in  von  se-nvolbureazâ  tăriile  ce  sfarmâ
        tistului,  din  punct  de  vedere   asemeni  eroilor  din  snoavele                                                                                       îmi  rîde.                                                         extazul  în  suspine...
        compoziţional  şi  pictural-colo-   populare  —  par  a  spune  cu  o
        ristic,  inspirată  de  aspectele   puternică   notă   de   umor :                                                                                                                                      Netulburat,  plutirea  se-ntoarnâ-n  legânareo
        locale  tradiţionale,  de  concep­  „Cine  face  ca  mine,  ca  mine                                                                                      Hangiţă  cu  ochî  verzi  şi  coapse  tari    cu  larg-volutâ  calmâ,  senină,  mătăsoasă,
        ţia  şi  filozofia   populară  ro­  să  păţească'4.                                                                                                       dâ-mi  bardo  din  cui                        şi  se  cufundâ-n  vraja  de  dincolo  de  marea
        mânească,  vădeşte  mîna  şi  pe­                                                                                                                         sâ  sap  o  floare-n  piatra  porţii          orcanelor  cumplite,  de  core  nu-i  mai  pasă.
        nelul  unor  meşteri  din  popor,   Nota  cea  mai  interesantă  es­                                                                                      şi  iar  sâ-mi  pui
        localnici   sau   provenind  din   te,  însă,  introducerea  unor  e-                                                                                     sâ  beau,                                     Flori  albe,  anemonii,  glicine-olbastre,  nuterf...
        centre  cu  bogată  tradiţie  de   lcmente  locale,  prin  atribuirea
        ..şcoală*',  dar  care  îşi  adap­  unor  nume  Şi  porecle  perso­                                                                                       apoi  sâ  dau                                                DAN  CONSTANTINESCU
        tează  maniera  specificului  lo­  najelor,   porecle  adecvate  a­                                                                                       cu  bordo-n  soare
                                      cestora.  luate  desigur  din  lu­
        cal.                          mea  satului  nostru,  precum  şl
          Aşa  se  întîlnese  multe  mo-   a  unor  elemente  de  basm.  de                                                                                       sâ-i  spintec  miezul-  —  poarta  veche  —   U n aâ  ie   iarcs
        numente-bisericl   hunedorene,   snoavă,  de   satiră  la   adresa                                                                                        prinsâ-n  fiare,  şi  pecete  pe  zăvorul  singoiînri.
        zugrăvite  de  meşteri  din  Ţara   jecmănitorilor   ţărănimii.   In
        Românească  şi  Moldova   sau   primul   registru   este   redat                                                                                          Ochi  verde  din  gînd,                       Era  un  dans  albastru,  fârâ  trup,
        localnici,  ucenici  ai   acelora.                                                                                                                                                                      Un  dans  subţire,  unduind  in  ritmuri
        Este  cazul  bisericilor  de  lemn   ..Murariul  care  «a  prea  multă                                                                                    nu  clipi  câ  doare.
                                      vamă44.  K  prezentat  gol,  la  gît
        din   Zarand.   Dintre  acestea,   îi  atîrnâ  roata  de  moară  şi  cu­                                                                                  Boare  asprâ  vreau                           Niciodatâ  egale,  niciodatâ
        cea  mai  interesantă  este  bise­  pa  cu  care  ia  vama.  In  loc  de                                                                                                                                îndeajuns  de  nesfirşite  cum  le  dovedi.
        rica  din  Almaş-Sâlişte,  sat  cu   căciulă,  pe   cap  arc  coşul  în                                                                                   peste  flacâra  din  mine.                    Scrumit,  câtre  ruperea  nopţii  cu  cearcân,
        o  veche  şi  bogată  tradiţie  fol­  care  se  toarnă  grăunţele,  eu                                                                                    S-o  aţîţe  şi  mai  tare,                    Va  arde-n  tingiri  cu  arome  de  mosc
        clorică.  Biserica  este  din  lemn,   vîrful  în  sus.
        căptuşită  în  interior  cu  seîn-                                                                                                                        unde  doorc.                                  Albastrul  dir  urmâ,  sub  ploi  —  umed  leagân
        duri.  Este  construită  la  sfârşi­  In  faţa  lui.  în  partea .opusăl                                                                                                                                Nu  te  ştiu.  Nu  te  cunosc.
        tul  secolului  al  XVIII-lea.  Tur­  se  află  „Crîşmaru  care  mes­
        nul  e  construit  în  1813,  pristo­  tecă  vimi  cu  apă  şi  vinde  cu                                                                                                        ION  MACOVEI                                    EUGEN  EVU
        lul  din  altar  poartă  data  de   vase  prea  mici44.  El  e  legat  de
        1808  iar  zugrăveala  a  fost  fă­  miini  şi  într-o  mînâ  line  li­
        cută  in  J819.               tra.  Pe  amîndoi  ii  ţine  de  cea­
          Te  o  latură  a  pristolului  es­  fă  un  drac.  poteci11  „Căpita­
        te  zugrăvită  o  căprioară  pen­  nul  Pot clici44.
        tru  care  —  în  tradiţia  locală  —-   In  acelaşi  plan  esle  redată
        s-a  făcut  masa  din  altar,  re-   „Muierea cai c nu  face  prunci",
        prc2entind   ..Costul  căprioa­  goală,  cu  faţa  crispată,  cu  si­
        rei".  Este  interesantă  prezen­  nii  alienaţi,  muşcaţi  de  cile  un
        ţa  căprioarei  în  pictura  bise­  şarpe,   cu   pîntecul   slobozit
        ricească   Acest  animal,  care   lângă  ea  se  află  „Vrăjitoarea
        este  considerat  cel  mai  curat,   care  senate  pe  drncn  şi-l  tri­
        este  prezent  în  multe  din  co­  mite  in  slujbă44.  Aceasta   este                                                                                 —  L a   i z v o r !!
        lindele   locale.  In  toate  esle   prezentată exact ca în  basmele                                                                                    —  L a   iz v o r   !        fo s t  cu  c a ii   nu  p ă ţ e a   u n a   ca   S t ă t e a u   s u b   m ă r u l  p e   ju.m i-
        vorba  de  vânătorul  caic.  la  ru­  româneşti  :  umblă  în  patru  la­                                                                               —  L a   izvo...             asta.  ii  ţinea  s ir iu s    in  h ă ţ u r i    t a l e   uscat.  în tin ş i  p e   I a rb ă ,  o f -
        gămintea  cerbului,  renunţă  de   be.  călare  pe  ca  e  un  drac,                                                                                                                 şi  a r u n c a    s e c u r e a    d u p ă   lup.   t e p t i n d    în  t ă c e r e .  L a   f i e c a r r
        o-l  mai  vîna.  O  variantă  a  co­  care  o  duce  de  hăţul  din  lanţ.                                                                               E ra   o  zl  g a l b e n ă ,   c a ld ă .  A p a    N ici  N ic u la c   nu  şlic  m in a   c a ii;   a d ă p a t    m a i   g ă s is e r ă ,   ascu ltă
        lindei  vânătorului   spune  fă   ce-i  uliinâ  de  gît.  şi  o  bate  cu                                                                              s e c a s e   s u b   r ă d ă c i n i l e    p o r u m ­  ti  lasă  s l o b o z i   şi  m e r g   c a   b a ­  p r in t r e    f r u n z e l e   d o r n i c e ,  c l t e
        vânătorul   ..a  plecat  la  vină-   biciul.  Vrăjitoarea  este  numită                                                                                b u lu i  şi  f r u n z e l e   L roz n ca u ,  s in -   b e le .   C a lu -i  m ittdru.   ştie  să   un  m ă r .  d a r   a c u m   nu  s e   mr.<
        tare.  /  sâ  vâneze  căprioare.  /   sugestiv  „Cocoţi44.   Ideea   ne                            Ilustraţie  de  M.  BÂTCA                           r i m a t e ,   a ş t e r n i n d u - s c   p c   jo s    z b o a r e   cu  s c în t e l  in  c o p ite .  z ă r e a   n im ic .
        căpioare  n-a  v â n a t.C â p r i-  duce  cu  euulul  la  vorba  din                                                                                  în  c o ji   su b ţiri,  t r e m u r i n d   p e s ­  —  N ic u la e ,  a u z i  ?  —  Io a n e ,   f a c e m   u n    r ă m ă ­
                                                                                                                                                               te  p l e z n i lu r i l e   c ă s c a t e   si  a r s e    —  A u d .  şag   ?
                                                                                                                                                               a le   p ă m in lu ln i.   B u lu c u l   ro ţii
                                                                                                                                                                                               —  D ă - m i  şi  m ie   un  p ic   h ă ­  —  F a c e m .
                                                                                                                                                               c r ă p a s e    a s e a r ă   şi  s c ir ţiia   a ­
                                                                                                                                                                                             ţu r ile.                       —  D a c ă   g ă s e ş t i  un  m ă r .  ?(i
                                                                                                                                                               m a r n i c ,  n eu n s.
                                                                                                                                                                                               —  Nu.                      las  şi  ţie  h ă ţ u r i l e .
          Cînd  am  ieşit  din  grajd  se   şlerglndu-şi  mereu  ochii   cu   început  sâ  se  şteargă,  dar  tot   lat.  roşu.  care  îi  încingea  pin­  ea  după  ce  se  aşeză  pe  sacii   —  S t a l,  N ic u la e ,  m a i  în cet.  —  Ilai,  m ă,  un  pic.  I o n   s ă r i  in  p i c io a r e .  II  a u ­
        întunecase  şi  casa  era  plină  (le-   colţul  basmalei.  Mă  gindii  că   se  mai  desluşesc  :  tenii  falnic.       clin  car.                      Ţ in e a    h ă ţ u r i l e   lăsate.  C a ii  —  P a r ă - ţ i  b i n e   c ă   te  las  in   z e a   c u m   se  tot  r o i e ş t e   In  j u ­
        oameni  veniţi  la  priveghi  'la­  dacă  se  pricepea  aşa  de  bine   ACI  ODIHNEŞTE  INTRU   Tiu  minte  că  urmind  sfatu­  Am  auzit,  fără  îndoială,  dar   p ă ş e a u    tru d iţi,   p lc z n in d u - ş i   c ă r u ţă .  ru l  m ă r u l u i   d a r   nu  s e   u ita  d v-
        ta  era  culcat  pe  masă,  îmbră­  !a  vrăji,  de  ce  nu-1  scăpase  pe   DOM NU         rile  şi  pilda  Şustâroaiei  şi  în­  nu  puteam  sâ-i  răspund  nimic   c o a p s e l e    cu  c o z ile   lo r  g r o a s e ,   p ă   cl  „II  p r o s t ,  nu  g ă s e ş t e   n ic i
        cat  in  hainele  de  duminică,   'ala'.'  Numai  gura  era  şi  de   GHEORGHE  HANE$  DE  SUD   demnata   de  ghionturile   ei,   căci  simţeam  un  nod  de  la­  î n n o d a t e   la  v irf.  M u ş t e le   z b u ­  —  N u -m i  d a i  ?  un  m ă r ,  sâ  tot  c o n t e   p în ă   c'f-
        iar  la  cap  îi  ardeau  două  lu­  Snstâroaic  !  Sigur  că  in  cărţi   STOGU           i-am  sărutat  mina  popii  Isa-   crimi  care  parcă  mi  se  pusese   ra u   a lă t u r i   d e   ei.  s e   r o t e a u   d e    —  N u -i  d e   tine.  m ineaţ<V <.  S c   î n d e p ă r t a s e   m u l t,
        minări   aşezate  in   sfeşnice   scria  cum  l-ar  fi  putut  scăpa.   REPAUZAT  IN  1930  NOV   ia  fârâ  sâ  îndrăznesc  sâ-l  pri­  in  git.  Cu  ochii  împăienjeniţi   c i t e v a   ori  şi  s e   a ş e z a u   in  a c e ­  N -a r c   ro st  să   Ic  pui  cu  N i ­  i n t r a s e   in  m ă lă iş t e .
        lungi  şi  afumate  de  lemn.  a­  l>lr  ea  nu  ştia  citi.  Şi  la  cărţi   ZI  10       vesc  in  ochi.  Dai  ce  mi-a  spus   am  urmărit  carul  piuă  a  cotit   laşi  loc.  fu r n ic a r .   C o a d a   stu ­  c u la e .  li  c a   lot-so.  c ă p o s .  C in d    —  L a s ă - t e   m ă   d c   p a g u b ă ,  nu
        duse  de  la  biserică.  Oamenii   ore  greu  sâ  ajungi...  In  cărţi   Chiar  a  doua  zi  după  în-   mi-mi  mai  amintesc  căci  nu   după  pilcul  de  brazi  din  dun­  f o a s ă   i z b e a   iar.  o  zis  u n a,  sc  p u n c - n   d u tig ă  şi   g ă seş ti.
        jucau  cărţi  şi  ie  plezneau  pes­  de  bună  scamă  puteai  afla  lo­  mormiularc.  Şustârn.iui  a  vî.v   ştiam  de  ce  sâ  mă  minunez   ga  drumului,  Am  simţit  atunci   —  P r r r   !  P r r r  !  C in e   I e - a - n •   nu -l  m a i   r ă slo rn i.  a ş a   ră m in e .   —  H ai  r e p c d e - n c o a c e   !
        te  spate  m  cii'pe  împletite  vâr­  tul.  Dar  acum  şi  eu  am  sâ   ch11  toate  lucrurile  de  care  nu   mai  mult  ;  de  briul  lat  şi  ro­  «aşa.  nu  ştiu  cum,  ca  şi  cum   v ă ţ a t   sâ  te  tr în t e ş li   a ş a - n   co­  C ă   n ici  n - a r   fi  p r i e t e n   cn  el,   —  Nu.
        tos.  In  odaie  mirosea  a  tâmhc.   râm în  pe  mina  Şustâroniei  şi   avea  nevoie  din  casa  noastră,   şu  de  cartea  groasă  ce  c  aven   ceva  frumos  se  sfîrşise.  fârâ   rupi  ?  S p e r i i   c a ii  d a - s    v e c in i  şi  a r c   c a ii   ă ştia ,   —  H ai  c - a m   g ă sit  I
                                                                                                                                                                 —   7
        a  sudoare  şi  n  fum  de  tulim   n-am  sâ  mai  ajung  niciodată   iar  pe  cele  rare  îi  puteau  folo­  pe  genunchi,  de  covoarele  ele   sâ  ştiu  sa  spun  c e  anume  era   c e i  m a i  f r u m o ş i   d e   p c   uliţă,  şi   —  A dă-L  aici.
         prost  şi  dc  luminări.   M-ani  la  cărţile  acelea.  O  privii  pie-  si  le-a  dus  lu  ea.  Se  înţelege                                           —  C ă  d a c ă - i    f u g ă r e s c    nu   p o a t e   din  tot  satu l.  —  N u  pot.
                                                                                                   pe  jos.  de  perdelele  lungi,  ci   acel  ceva.           n i-i  m a i   d ă   ta ta   v e a c   p u r u r c   !
                                                                                                                                                                                                                             —  D a c ă   m in ţi,  (ţf  d a u   d o u ă
                                                                                                   ciucuri,  ca  odâjdiile.  de  la  fe­  Si  In  aceeaşi  clipă,  odată  cu   —  Nu  Utg.  sin i  blîn zi.  N ic tu a c   Ic  s c o a s e   c ă p c s i r c l e    Si  n ici   nu   te   iau  in  c ă r u ţ ă .
                                                                                                   restre.  suu  de  icoanele  mari.   lacrimile   care   au   început                       şi-l  lă s ă   să  s o a r b ă   lin iştiţi  d in
                                                                                                   c u   rame  groase,  aurite,  de  po   să-mi  curgă  tăcute  pe  obraji,   —  Ce  blin z l,  m ă   ?  N - o r   fu g it   a p a   n lb u s ir ă   v i o r ic    A d u l m e ­  U n d e   c.şii  ?
                                                                                                   pereţi.  Apoi  ştiu  câ  popa  m-a   am  auzit  şi  glasul  nanei  Ro­  cu  ta ta   p e s t e   m ir iş ti  ş i-o r   r ă s ­  cau   cu  n ă r ile   r ă c o a r e a   a m e ţ i ­  —  A ici,  m a i   h a i   pu ţin .
                                                                                                   mîncriiat  pe  creştet  şi  câ  am   dovica  t              tu r n a t  s a n ia   d e   l e m n e ?   C ă  e r a    to a re .  Işi  p l i m b a u   g u r a   p c   pîn-   N u  g ă s is e   n im ic .   M in ţisc.  11
                                                                                                   ieşit  năucită,  ţinînd-n  pe  Şus-   —  Hai.  fală,  hai  şi  lasă  pe   să  m o a r ă .  za  a p e i   şi  s e   a d ă p a u    m u l ţ u ­  a r d e a    v îr fu l   d e g e t e l o r    s c - t
                                                                                                   lâronia  de  mînâ  si  mipiedi-   mâtiişâ-ta.  hai.  adâ  o  căldare   Io n   ştia   p o v e s t e a    a s ia ,  cu   m iţi  p r i n t r e   s t r ă n u t u r i   s t r o p ­  t.rozn casc ă  u n a ...   Şl  m a l   rlrfr
                                                                                                                                                                                                                           în c ă   !
                                                                                                   eîndu-mâ  de  covoare.        de  apă  de  la  fintinâ  I   lupul,  b ă t r in   c e   ie ş is e   în a in t e a    şite.  S u b   p i e l e a   s t i c l o a s ă   m u ş ­
                                                                                                                                                               să n iei,  d e - o   b ă g a t   d r a c i   in  c o ­  c h i i   sc   î m p l e t e a u    d o m o l   in   —  IIo,  m â,   h o   c ă   te  p r ă v ă ­
                                                                                                    Tină  seara  am  stat  intr-un                                                                                         le ş ti ■'  Ia  u i t ă - t e   aici.
                                                                                                   colţ  al  bucătăriei  pe  un  scău­      RADU  CIOBANU      p i t e l e    c a ilo r .  Da  cl  d a c - a r   fi  d e s t i n d e r i   p r e lu n g i.  I o n   r u p s e   f r u n z e l e   şi  d e z v e l i
                                                                                                   nel.  ascultind  ce  povestea  Şus-
                                                                                                                                                                                                                           u n  bostan  u riaş,  g a l b e n .
                                                                                                   lâroaia  cu  nana  Rodovica  .{\
         tras  Intr-un  colţ,  privmdu-1   7.is.  cn  ura  şi-nu  veni  s-o  scuip   că  ptinlre  acestea  erau  şi  pu­  cu  baci  Adairr  Din  vorbele  lor                                                                —  V ezi,  li  ca  u n    p o r c    d o
         pe  tata.  Niciodatâ  n-am  vă­  ca  pe  Vetuţa,  dar  imi  luai  sea­  ţinele  lucruri  de  preţ  ale  ma­  am  înţeles  câ  mâ  tocmise  sluj­                      priveşte  prozodia,  dar  prea  fidelă  influen­  g r a s   !
         zut  de  atît  de  aproape  un  om   mă  câ  aşa  ceva  nu  se   cade   mei,  pe  care  le-a  mutat  în  lă­  nică  pe  haine  şi  mincare.  Na­                      ţei  eminesciene.  Se  cere  apoi  o  mai  mare   —  P tiu ,  c e   b o s t a n   l!
         mort.  'lata  avea  acum   ceva   cînd  e  popa  dc  faţă  şi  înghi-   doiul  ei.  spunindu-mi  câ  le   na  Rndovica  era  o  ciudăţenie                            concentrare  a  imaginii  artistice  deoarece   —  H al  s a -l  lu ă m .
         străin  în  el.  Parcă  se  lungise,   ţii  Tn  sec,  mulindu-nu  ochii în   păstrează  pentru  zestrea  mea.   de  muiere  cum  nu  mai  văzu­                       cititorul  contemporan  —  oricîlc  iluzii  şi-.ir   S e    o p in t ir ă ,   îl   r o s t o g o lir ă
         locurile   ghetelor   îi  ieşiseră   altă  parte            De  atunci  nu  le-am  mai  vă­  sem  mai  mult  lată  decit  înal­                                       face  poeţii  —  sc  decide  greu  sâ  se  anga­  în c e t,  a s u d a ţ i,  p în ă   s u b   mA.r.
         peste  marginea  mesei  şi,  cu                             zut.  Doar  ieri  am  zărit  la  gî-   tă.  incit  abia  încăpea  pe  uşă.                                jeze  in  lectura  a  12  strofe.  Trimiteţi-ne  mai   S e  aşezară   p e    c ă r u ţ ă ,   s ă - f l
         toate  câ  nn-1  atinsesem,  ve­                            tii 1  nevestei  lui  Avrâmuţ.   pe   Cn  obrajii  roşii,  hieioşi,  gata                                 multe  poezii  Intr-un  plic.  însoţindu-le  >i   t r a g ă   s u fle tu l.
         deam  câ  era  ţeapăn,  încreme­                            cînd  ne  pregăteam  sâ  mergem   sâ-i  plesnească,  cu  doi  ochi                                        de  citeva  date  despre  dv.  Succes.        —  I o a n e ,  v e z i   tu  ?
         nit.  înlemnit,  ceea  ce  îmi  stre­                       la  cămin,  şiragul  de  galbeni   mititei,  de  porc  înfundaţi în                                         Ardelean  Angcln  —  Hunedoara.  Nu  sună   —  C e  să  v ă d   ?
         cura  în  suflet  fiori  de  spaima   FRAGMENT              a)  mamei  pe  care  îl  ţin  minte   grăsimi.  îşi  muta  osiuzile  de                       f a         râu  (dacă.  bineînţeles.  închidem  ochii  în   —  A c o l o !
         necunoscută.  Totuşi  nu-mi  pu-                            incâ  foarte  bine.           colo-colo   răsuflînd  greu   şi                                            faţa  ortografiei  precare).  Mai  trimiteţi.  —  A c o l o - i   T ln o a s a .
         leam  lua  ochii  de  la  el.  Nu-mi                          După  moartea  tatei  am  mai   zgomotos  ca  o  gîscâ  prea  îndo­                                       Sirlui  Vîorel  —  Deva.  In  „Zăpadă  incan­  —  T ln o a s a ,   d a r    p e s t e    T l ­
         venea  sâ  cred  câ  acesla  era                            mers  două  sâpluinini  lu  şcoa­  pată.  Baci  Adam  era  bărbatu-                                       descentă"  şi  „Năzuinţa".   am  descoperit   n o a s a   ?
         tata  care  mincase  la  masa  pe   A  doua  z.i  l-au  pus  in  sicriul   lă  in  clasa  u  treia,  apoi  $us-   sâu.  EI  era  un  om  ca  toţi  oa­  Pavcl  Knvcca  —  Aciuat*.  Poezie  cu  alu­  versuri  autentice,  pline  de  sensibilitate,   —  P ă i  Ţ ib le ş u l.
         care  acum  stătea  întins,  tata   din  lemn  alb  de  brad  şi  la  pi­  tăroaia  nu  m-a  mai  lăsat  pu-   menii  şi  poate  tocmai  de  aceea   ră  modernă,  cu  imagine  îndrăzneaţă  şi  cu   ceea  ce  ne  îndreptaieşte  sâ  sperăm  câ  după   —  V e z i   tu  v r e u n   Ţ l b l e ş   7
         care  in  fiecare  duminică  îmi   cioare,  Şustâroaia  i-a  prefirat   nîndu-mâ  sâ-i  ajut  prin  casă.   nu-i  mai  ţin  minte  decit  ochii   idei.  (Pentru  câ  există  şi  poezie  „modernă"   o  muncă  mai  consecventă,  peste  cîtva  timp.   —  Nu.
         cumpăra  un  pumn  de  bom­   un  pumn  de  nisip  ca  sâ  aibă   „Cine  ştie  prea  multă  caile,   buni  şi  prietenoşi.  El  dădea   fără  idei..,).  Aveţi  însă  un  dar  deosebit  de   se  vor  ivi  noi  semne  lume.  Poeziile  „Cîn-   —  P e s t e   T in o a s a ,  m a i   s u s ?
         boane  lipicioase  şi   murdare,   ce  număra  şi  sâ  nu  se  facă   moare  repede  ! \  de  mîncare  la  porci,  la  cai  şi   a  anula  tot  efectul  prin  cîte  un  vers.  două.   tec  de  leagăn".  „Cintec".  ..Lumi  albastre"   —  N im ic ,   D ecit   so a r e le ...
         tata  care  îmi  cîrpise  palma   strigoi  cînd  i  s-o  urî.  La  citeva  zile  după  Anul   Ia  vacă.  rînea  grajdul  şi  co­  care  provoacă  perplexitate:  ..Incepînd  sâ   se  află  în  schimb  cu  mult  sul)  nivelul  mi­  A p u n e.
         aceea  eît  o  lopată  cînd  pleca­  Intre  oamenii  care  se  adu­  nou  a  au7.it  că  popa  Isain  din   cina.  mătura  ograda,  iar  cînd   mâ  ridic,  sâ  merg  în  picioare./  Seamăn  cu   nimei  exigenţe.  Ar  fi  bine  sâ  frecventaţi   —  D a,  s u b   m a r   c e   v e z i  ?
         se  Vetuţa.  Şoptii  cu  frică,  pri­  naseră  în  jurul  gropii  din  ţm-   Luncuţa  caută  o  slujnică  In   popa  Isaia  pleca  undeva  cu   imaginea  mea  viitoare"  (?').  Se  obişnuieşte   cenălul  „Ritmuri".  —  B o s t a n u l,  b a   nu ,  tot  s o i -
         vind  în  jur  sâ  nu  mă  vodă  ca­  tirimul  de  pe  Dealul  Bisericii   dimineaţa   următoare   mi-a   trăsura,  făcea  pe  vizitiul.  apoi  ra  autorii  să-şi  corecteze  paginile  dac­  Cotoară  Ştefan  —  Orăştic.  Multe  poezii,   r e l e !   Ş i  c e   s t r ă l u c e ş t e !!
         reva  :  „Tâtucă,  tâtueâ,  fă  bi­  am  văzut-o  şi  pe  Vetuţa.  Mi   strîns  lucrurile  *intr-o  bocce­                 tilografiate  înainte  de  a  le  trimite  unei   dar.  din  păcate,  o  adevărată  avalanşă  de   —  li  d e   a u r   ?
                                                                                                     Preoteasa  F.lvira  murise  de
         ne  mai  ţîpă-mi  o  palmă  sâ  văd   s-n  părut  câ  buzelc-i  proaspe­  luţă  şi  ureîndu-se  cu  mine   vreo  doi  ani.  Din  vorbele  lor   redacţii.  Asta  pentru  a  evita  riscul  de  a   vorbe,  vorbe,  vorbe..  De  multe  on  ima­  —  D c  au r.
         câ  eşti  Iu..."  Dar  tata  râmase   te  şi  rumene  zâmbesc  subţire   intr-un  cai'  care  mei cea  la   am  înţeles  —  stînd  tăcută  şi   li  se  atribui  greşelile  de  ortografie  Şedin­  ginea.  în  general  banală,  devine  lipsită   P e  c o a j a   g a l b e n ă   d a n s a u   b i ­
         neclintit,  iar  eu,  nu  ştiu  de   ca  si  cînd  ar  fi  spus  :  ..Na.   oraş.  a  pornit-o  spre  Luncuţa.  înspăimântată  in  colţul  meu  —   ţele  cenaclului  ..Ritmuri"  se  anunţă,  în­  de  logică  Iată  :  ..Obosiţi  de  vreme  mun­  rului  d e   v r a jă ,   d c   a p u s .  l u n e ­
         ce.  m-am  ruşinat,  lâsîndu-mi   vezi  Gheorghe.  câ  nu  ţi-a  n-   Cind  Şiistâronia  m-a  dus  în   că  in  afară  de  popa  Isaia  ni­  totdeauna  din  timp,  in  ziarul  nostru.  Ac­  ţii/  plîng  în  murmur  de  piraie/  ce  se  pre­  ci nd.  m e t a l i c    p e    n e t e z im i  p-
         ochii  in  pămînt.  In  clipa  aceea   jutat  Dumnezâu...4'  Mi-am  în­  fala  popn  liniridu-mă  de  mî­  mănui  nu-i  păruse  rău  de  ea   cesul  la  cenaclu  nu  e  condiţionat  decit  de   ling  spre  piepturi  pline/  de  mană  lină  şi   m e d e   d e   o g lin d ă .
         intră  popa  şi  după  ce  murmu­  tors  cu  ciudă  faţa  de  la  ea  şi   nâ.  el  şedea  înlr-nn  jilţ  de  pie­         pasiunea  pentru  literatură.              greoaie'4  (?  !).  F,  bine  să  scrieţi  doar  atunci   —  II  d u c e m   a casă...
         ră.  „Dumnezâu  să-l  hodineas­  văzindu-le  pe  celelalte  muieri   le  în  faţa  geamului.  Popa  Isa-   pentru  că  fusese  o  femeie  lun­  Marin  Dincâ  —  Petroşani.  Ca  de  obicei,   cînd  simţiţi  câ  aveţi  într-acicvâr  ceva  deo­  —  ...şi-l  u r c ă m   p e   c o ş a r !
         că",  se  opri  la  picioarele  ta­  plîngînd,  m-am  eîndit  câ  s-ar   ia  Mârurţ  era  un  om  înalt  şi   gă  şi  uscată,  plină  de  venin  cn   vom  reţine  si  de  dala  aceasta  ceva.  sebit  de  spus.  .Sînt  totuşi  unele  poezii  în   —  V o m   a n e a   şi  n o a p t e a   s o a r t   f
         tei  şi.  legânînd  cădelniţa.  înce­  cuveni  sâ  pline  si  eu.  L\rr  nu   puternic,  m  o  barbă  mare.   o  viespe,  mereu  arţăgoasă  şi   Jan  Top  loan  —  Ohaba.  Acelaşi  teribi­  special  cele  patriotice,  de  evocare  istorică,   C o h n r ir ă    loilra ,   î m p i n s e r ă
         pu  sâ  cînte  adînc  şi  gros.  ru*   puteam.  $i  n-am  mai  plins.  De   albă  si  cu  o  chelie  strâlnci-   nemulţumită.  lism.  acee.işi  tendinţă  spre  verbalism.  îm­  în  care  desluşim  şi  destule  semne  bune   z d r a v ă n    şi   u r c a r ă    s o a r c l e - n
         cîndu-se  ca  Dumnezeu  să-i  fa­  cînd  am  ieşit  din  iesle  in  sea­  ’oare.  Avea  o  l'nţâ  roşie,  si iri­  Seara,  carul  care  ne  adu­  pletite  cu  suficient  de  evidente  indicii  câ   De  aceea  :  mai  trimiteţi.  c ă ru ţă .  S c  în to r c e a u   la  pas.  L  *
         că  robului  său  Gheorghe  par­  ra  trecută,  n-am   mai  vărsat   zat oare  şi.  cum  am  « âzut  mai   sese  s-a  întors  de  la  oraş.  La   puteti  da  şi  lucrun  mai  bune.  Nn  ne  pier­  Oţoiu  Adrian  —  Tciuş.  Sentimente  fru­  h ă ţ u r i  ţin e a    şi  Ion.   In  v a l ’
         te  de  odihnă  în  loc  luminat,   nici  n  lacrimă.       lîiziu   se  mişca   domol,  m    despărţire  Şustâroaia   nu-mi   dem  răbdarea.                         moase  clar  nerealizate  artistic.         r ă n i  f e l e    r o h n r a u    le n e ş e ,  g r-
         in  loc  cu  verdeaţă  unde  nu-i   Am  revăzut  crucea  dc  Ierna   .■resturi  mâsura!o  Şi  rînd  um­  spuse  decit  câ  sâ  mâ  port  cum­  Filimon  foan  —  Scbeşcl.  O  poezie  agrea­                      m in d   a l e n e   fio  t o a m n ă ,  d c   p o
         nici  soîrbâ.  nici  snspinarc.  $us-   . căzută  într-o  parte,  de  pe  mor-   bla  si  r'nd  SC  Oprea  în  loc.  îi   secade  sâ  ii-o  fac  de  rîs.  bilă.  plină  de  gingăşie,  corectă  în  ceea  ce  I  RADU  SPATARU  m m h .   d e   sori.
         târoaie  se  oprise  la  un  pas  în   mîntul  tatei  Cuvintele  scrise   plăcea  să  se  tină  puţin  aple­  —  Dacă  nud  onrece.  îţi  crep
         spatele  popii,  lingă   cantor,  stingaci  eu  un  fier  înroşit  au  cat  pe  spate,  arâlîndu-şi  briul  capu’,  fată.  auzi  ?  mai  adăugă                                                                                T.  ISTRATF
   81   82   83   84   85   86   87   88   89   90   91