Page 90 - Drumul_socialismului_1969_04

prin clipele de aur
î Arta poetica care mi le-ai dat. •
Ochii te vor reţine
Veniţi, prieteni, cu mine... ca pe-o comoară,
$i eu, ca fi voi, uitînd chiar de mine.
am încălţări colbuite Dacă vei intra,
de pe mari fi nostalgice drumuri.
sâ nu faci să-i doară
$i eu urc dtn greu plecarea ta...
iar spre-odihnâ m-ajez arar fi puţin In adîncul lor senin
pe cîte-un primitor fi aspru umăr af vrea să te ftiu
de stîncd.
ca un luceafăr tîrziu.
Dac-om avea răgaz
MARIN STAN
asculta-vom cum fuieră vîntul
printre piscuri de argint
ori în taină ne-om strecura Dragostea adîncului
spre poienile acelea cu ierburi înalte
în care mai joacă încă sub lună Dragostea adîncului,
hora lor nebună, bate-n pieptul pruncului
ielele cu gleznele ude de rouă...
Valoarea supremâ de ADE- „N u vrem să ne fie lufine pentru ceea ce Veniţi, cu mine, prieteni... cind o lacrimă de mamă
VÂR, căreia 1 ae consacră e­ înrofefte o năframă.
forturile tuturor ştiinţelor, ca scriem fi nici n-avem ambiţia de a vorbi ca \ L I N I 0 R U L Nici mie, nici vouă Murmurul de rugăciune
şi admirabila valoare de FRU­ sâ nu spunem nimic '. nu ne e sfială se preschimbă in tăciune.
MOS, căreia i se prosternează JEAN PAUL SARTRE să lăsăm lacrima-n voie
toate artele, sint eclipsate în O volbură de zăpadă esle tot cerul, parcă Iodul a coborît cînd cu-nfiorări auzim, prin amurg, Umbre ard la foc de vatră,
strălucirea lor, nu numai da­ |j pe pămînt şl-I un ger de-ţl este silă să scoţi mina din mânuţă, dor de mamă
că contrastează, dar chiar şi raţwiueii sa, primă şi ullimă, rindu-ne Ingeniozitatea orică­ r Zăpada spulberată de vînt iţi scoate ochii. Nu se vede pe glas de cocori care pleacă ros de piatră
numai dacă manifestă Indife dc a fi, este actualitatea, ne­ rui spor de valabilitate, cu atît B drum nici o urmă, nici cîinii nu-şi mai scot nasul de sub burtă, fi ape, spre toamnă, tulburi, cum curg. se-nfăfoară-n jar dc brumă.
renţă fată de BINE, de valoa­ cesitatea şi imperativele uma­ mal mult, cu cit eseul oricărei chior dacă vîntul le aduce miros de om străin. $i din pieptul pruncului
rea axiologică şi axiomatică a ne, expresie ale unei finali­ ipoteze de acest gen nu afec­ I Pe drumul ce iese din sat, un om în pufoaică, cu căciulă RADU CIOBANU
existentei omeneşti In aceas­ tăţi precise şi categorice, ce tează destinul uman. i trasă pe urechi, merge cu faţa ferită într-o parte. Deodată ză­ erefte floarea cîmpului.
tă situaţie, eseul, ca una din constă în înlăturarea, sau cel Nu aceeaşi este situaţia mai reşte o pată cenuşie Io rădăcina unei tufe, pe locul unde vin- Luceafăr tîrziu
formele gîndirii, îndeosebi puţin ameliorarea insuficien­ ales cu eseul actual, pe care 1 tul, învolburindu-se, o spulberat zăpada. Cu tot frigul, Işi «coate Undeva, un juramînt
consacrată Investigaţiei valo­ ţelor, dificultăţilor şl Impedi­ vedem mal mult decît orice ! mânuşa călduroasă şi ridicâ de jos o vrăbiuţă. Simte că pasă­
rilor culturale, nu poate fl în mentelor ce sc profilează in consacrat umanismului con­ rea este înlemnită de frţq. Se întoarce cu spatele spre vlnt, La intrarea ochilor mei Undeva un jurământ
nici un caz străin valorii de calea progresului şi realizării temporan, Idealului socialist descheie pufoaica şi bagă pasărea în sîn. Străbate o bucată se bate cu zimbete s-a scurs ca ncaua-n pâmînt.
BINE. acelui ideal de .mai bine* in de emancipare şl salvgardare bună de drum. Vrăbiuţa din sîn dă primele semne de viaţă.
Eseul depune un efort ştiin­ viaţa omenirii. a omenirii. In aceste circum­ Acum, in pustiul de zăpadă, parcă nu mai era singur. fi se intră desculţ Rîul curge-nspre izvoare
ţific în Idealul sAu de a sur­ Cu o astfel de finalitate bi­ stanţe, considerăm că eseul — Vo să zică, o să apuce şl ea primăvara. să le simţi căldura. schilod fi flâmînd de mare.
prinde un adevăr, dar nu este ne determinată, oricîtâ subiec­ nu-şi poate permite Ipoteze, Viscolul. în loc să se potolească, bâtea mal tare. Ai voie să dansezi Osul peftelui se zbate
ştiinţă ; el încearcă un efort tivitate ar caracteriza eseul, alternative şi dileme, fiindcă înaintea lui, liniile dintre următorii doi stilpl parcă nu slnt fără teamă să întreci în fiertură
artistic în aspiraţia sa de a ca excrescenţă a unul efort nu se poate păstra Indiferenţă t! complete. Se şterse la ochi. Aşa era, unul dintre fîre, rupt, zace
cristaliza forme ale frumosu­ personal şl original, lui totuşi faţă de perspective ce agra­ J oruncot într-o parte in zăpadă. măsura. cu măsură
lui, dar nu este artă. Eseul nu îl revine şi 1 se impune o dis­ vează suferinţa şi pericolul H Săltă puţin căciula. Poţi să nu te oprefti mestecat pc jumătate.
poate fl .romanul unei Idei" ciplină* severă şl o legislaţie distrugerii omenirii. Etica c- H — Acu te-oi găsit să te rupi şl tu ? niciodată, Ochiul jurămintului,
(X>. Blaga), cl cel mult expre- normativă corespunzătoare seului nu îngăduie decit o sin­ II Se apropie de primul stilp, făcu loc cu picioarele, bătlnd să te simt mereu parastas la fâgădău,
gură Ipoteză : securitatea co­ H zăpada, şl puse pe locul bătătorit sculele ce le avea In spate.
lectivă a omenirii. — Ei, ce mai foc eu cu line vrăbiuţă ? Te bag aici, în mă­ ca o apă revărsată. închină ceasului rău
Ştiinţa este dialogul omului ] nuşâ. O să-mi lie frig (a mînâ, dar mă descurc. Poţi să adormi soarele patima pămîntului.
cu universul. Eseul este dia­ I Scoate mânuşile, dibuie vrabia fn sin fl II dă drumul In intr-un cuib suspendat, RADU SELEJAN
logul omului cu sine însuşi, mânuşa miinii stingi (cu dreapta lucrează mal mult). Leagă poţi să cînţi, (Fragmente din ciclul
după care trece la dialogul cu I mânuşa cu un capăt de sîrmâ co să nu lasă, işi pune scările plimbîndu-te „Descîntece de piatra")
fla momentului dramatic, cul­ înaltei sale personalităţi. tot ceea ce în univers repre­ | şi se urcă pe stilp. Cupleazâ telefonul portativ la circuitul din-
minant al unei Idei ; el nu Drept consecinţă, apreciem că zintă factor de determinare J spro centrală, să vodă dacă este bun. Era bun. Se dădu Jos
regizează acţiuni nici măcar eseul, totdeauna orientează şi asupra destinului uman şi merse la celâfolt stilp, făcu legătura şi telefonul Începu sâ Prtntro numeroşii noştri cores­
pe plan abstract, cl caută sA nu dezorientează, deşi el ur­ Consacrat actualităţii, eseul sune. După ce apelul se opri, o voce disperată striga repetat : pondenţi cu care, de mal bloc d»
surprindă Instantaneele con­ măreşte punctele nevralgice trăieşte în prezent, dar fără .Alo I". doi ani, întreţinem un dialog a-
grcabll şl util ; printre numeroşii
crete, cele mal caracteristice ale unei tematici, şi concomi­ să refuze trecutul ca temei de Venea din satul din munţii apropiaţi, li răspunse şl-l spuse noştri corespondenţi care au în­
şl mai semnificative ale acti­ tent urmăreşte ca obiectiv e­ argumentare şl Istoria ca re­ cine este. Vocea îl rugă din tot sufletul să facă cum poate să ţeles şl au acceptat „regulile lo­
vităţii umane. Similar, eseul chilibrul şi nu dezechilibrul zervor de orientare asupra restabilească legătura. O femeie se chinuie să nască. Promise cului*, şansa sau nesanşn pc care
o au adreslndu-nt-se ; care ne-au
nu dezvoltă Istoria unei pro­ conştiinţelor. imperativelor vieţii curente, I Imediat va restobili legătura. Nu termină bine de vorbit că, devenii prieteni, deşi poate nu ne
că
bleme, dar caută să determi­ Eseul se realizează princi­ sintetizînd în cîteva pagini I cunoaştem personal ; care au de­
de grabă şl de frig, scăpă receptorul din mină, care se sporse.
ne momentele istorice cele pial împotriva ipotezelor, deşi sau numai rînduri experienţa — Ei drăcie I butat In această pagină sau. după
mal reprezentative în evoluţia el însuşi este structural o Ipo­ unor secole de străduinţe şl o tentativă eşuată. au înţeles râ
existenţei umane Intr-un caz teză, dar o Ipoteză de meto­ elaborări c mal bine pentru toată lumea
sâ renunţe ta aparent nevinovata
şl-n altul. eseul Işi găseşte dă şi nu una de gindire ; e­ Eseul luptă pentru certitu­ şt drăgălaşa îndeletnicire dc a
sensul propriu şi raţiunea de seul ipotetizează metodologic, dini, dar metodologic suspec­ cocheta cu muza ; printre «otI a-
a fl numai urmărind ca reali­ In limitele metodologiei, dar tează orice adevăr şl chiar ceştl apropiaţi al noştri deci. se
zare un spor de bine fată de nu epistemologic şi In cadrul subminează formele de abso­ Desfăcu capătul firului împletii printre celelalte lire şi se strecoară din cind In cind cile nn
oarecine care iner — “
'
stadiu) existent. epistemologiei, adică îşi per­ lut, considerînd că totdeau­ • dădu jos. începu să simtă lot mai tare frigul, băgă mîna la porţile nemuririi. I
Prin faptul că eseului nu-t mite a cocheta cu argumente­ na un spor de cunoaştere încă l subsuoară şl parcă se mai dezmorţi. Desfăcu sirma care o adu­ NESCU — HUNED
este proprie rigiditatea struc­ le, cu supoziţiile, dar nu cu mai este posibil şl efortul dc sese în spate. Se lipeo de mină porcă ar fi scoasă din foc. „Trimit nlAturAl c
volumul
FLORI
turală a ştiinţei, deşi tinde la Ideile şi elementele tematice progres nu poate înceta ni­ înnădi un capăt al sîrmei din colacul adus, cu capătul probat pentru e<
împlinirea exigenţei ştiinţifi­ consacrate intereselor vitale ciodată. Asemenea lu! Ein- lung ol firului căzut. Fringhie de tras nu avea. Durerea miinii tat sA precizaţi,
fost
ce, nu pot fl contestate cu de- ale omenirii,’ slein, care a relativizat totul îngheţate parcă începea din stomac. Nu moi ero timp de de cine a Fără I:
„volum®.
sâvîrşire încercările de afilie­ Ştiinţa îşi poate permite pentru a formula cele mal su­ pierdut. dv. pentru eâ i
re a eseului la literatură. în ipoteze, deşi o caracterizează perioare calcule ştiinţifice, tot Trecu un capăt al sîrmei pe stilp şi începu să tragă Se va n-ar fl aprooat asemenea
acest caz, considerăm însă ac­ exigenţa, în timp ce eseului astfel eseul suspectează orice întinse — mai trebuia înfăşurată o dată strîns pe stilp — trase
tuală şl necesară aprecierea nu-i sînt îngăduite, deşi este valoare, nu pentru a submina cu putere, din mîna goală începu să i curgă singe care picura POŞTA
lui Soren Kierkegaard, el în­ caracterizat de un anumit ar­ ci pentru a consolida condi­ jos pe zăpada albă. Nemoiavînd putere in mîna îngheţată,
suşi un remarcabil eseist şl bitrar. Ştiinţa emite în mod ţ i i l e certitudinii şl progresu­ înfăşură sirmo pe braţ şl trase cu mina cealaltă, ajutat de
iniţiator al eseisticii existen­ sistematic ipoteze asupra ori­ lui umanităţii. cleşte. A prins capătul sîrmei, l-a scăpat din cleşte, lor l-a LITERARĂ
prins, nu putea să-l lege. Dar trebuia, lorăşi încercă, reuşi să-l
ţialiste. că omul trebuie să de­ ginii cosmosului, vieţii, sau B
păşească stadiul estetic, nă­ asupra altor probleme, bucu- VICTOR ISAC Invîrtească o dată, apoî consolidă legătura. Simţi cum lirul vi­ compuneri. Iată un exemplu :
zuind să realizeze stadiul etic. brează. parcâ ii dăduse viaţă — curentul unui apel circulă „Mugur. muguraşi, / Creşteţi
Considcrînd că eticul repre- prin el. Cei din munţi sunau I Se dădu Jos, simţi o oboseală draga laşi ! / Razele do soare /
7intă tot ceea ce poate fl inal mare şi durerea din mină nu-l slăbea. SA vă fie imhictoaro / SA VA dea
căldură, / SA vâ dea lumină...*
necesar, mai util şi mal valo­ Ridicâ mânuşa, prinse vrăbiuţa cu mina sănătoasă. ş.a.m.d.
ros fiinţei umane intr-un anu­ — Hol acasă. Desen de MIRCEA BlTCA Sperind cA vo
mit moment sau etapă a exis­ Din nou vrăbiuţa îşi luă locul In sîn. Liniorul aprinse o co mul rar feri
tenţei eale, eseul, ca reflex al ţigară şl îşi continuă liniştit drumul spre sat asemenea „căzu
obişnuitul nostr
gîndirii cu Idea) suprem BI­ După puţin timp se întilni cu maşina „Salvării", care mer­ NEGRILA lOf
gea cu viteză spre satul din munţi. Se opri şi se uită după ea.
NELE, poate fl apreciat drept Cind o venit do Io serviciu, «Imţea strivită sub zbaterea so­ CltlŞ, Un foni
specie literară, dar Jntr-un I s a părut că soţia Iul o în­ MIHA1 GHEORGHIU ţului, In încărcarea Iul de o se este sesizabil. C
mod diferit faţă de tot ceea cruntată şl Indispusă. De fapt Jtl.ine.iiin.CL desprinde. Fără control, mîlnlle' 2-3 luni, trlmitci
v| se pare
cxc
ce pînâ acum s-a numit lite­ nu era decît grăbită Atît de fşl strlngeau şl mol mult cleş­ loventafl cuvinte, ce mscamna
ratură Axat prin esenţă în grăbită, că nici n-a avut timp tele îmbrăţişării. Mama din ea „Invar® 7 RlmA pentru „moar® 7
axiologie, eseul apare fn final să l-o spună. S-au întilnît în că nu contează astea cu core ea lovise fn visu­ urmărea neliniştită aprecierea ALUU CORNEL — IIR/\NIŞC\,
o desăvirşită ancorare In cea uşă. Masa era plină de cum­ El făcu in minte un colcul ra­ rile şl aşteptarea celui pe care şovăitoare o copilului, li pindeo ION DRAOANF.SCU - HUNE­
DOARA. încercări cuminţi, pe li­
mal vie şi autentică actuali­ părături şi ea pleca cu plasa pid. Sutele astea neplonîficate voia să-l sârbâtoreascâ mîine zîmbetul ud, întîi neîncrezător, nia nncl perfecte medinrritâţ I.
tate. Drept consecinţă, eseul goalâ. l a sărutat în fugă. îi proiectau maşina cu încă un Şi-şi spunea tare ura asta. El apoi deschis şl, în sfîrşîl, convins rare nici nu încălzesc. nici nu-n-
nu se poate realiza decît fă- — Mănîncă singur, i-a spus, pos dincolo de dota atit de mult uitase calculele şi economia II şi senin. ghca(â. SA continuat! ? Hal sa In-
cînd un salt şl depăşind sta­ şl a dat să lasă. oşteptotâ şi atît de depărtată indirjeo dar II şi uimea împo­ Şi atunci, liniştită, se destinse. ccrcAm... Insă numai eu condi­
ţia sA începeţi un serios program
diul şl primatul Imaginaţiei — Eşti supâratâ ? faţă de marea Iul nerăbdare. trivirea ei crîncenă şl ar fi făcut Rămase întinsă, cu ochii închişi, dc leclurA. AUfcl nn vrii depăşi
si al ficţiunii literare, reall- — Nu, dar n om timp Discu­ De asta s-a lăsat de fumat şl nu ştiu ce să i a strivească. cu două lacrimi mici sub gene: aecsi punct fArA perspecllvA In
zînd primatul gîndirii reflexi­ tăm cind vin. se rade singur ? De asta n-o In clipo cînd o ridicat mîna copilul o crezuse. Acum se pu­ care vA aflaţi In momentul do
fa| A.
ve ca mijloc, şl reflectarea cea L-a lăsat in uşă şl a fugit. mai mers nevastă-so la coafor de sâ dea, ea şi-o căutat adăpost, tea odihni. s. NtKTon - nRAO Multe lu-
mai obiectivă posibilă a reali­ Simbăto trebuie să oi noroc ca astă vară ? De asta a rărit Ri­ instinctiv, 1a pieptul Iul, cuprin- ★ rrnrl bune. dAdAtnare rle speran­
tăţii sociale, ca 6cop. să poţi cumpăra repede. Avea mele ? Şi prietenii ? zindu-l gîtul. Mîinile ei cunoş­ A trecut o oră ? Două ? Ore ţe. SA sperAm d^ei. multă a-
Orlcîtă libertate, dusă pînâ atiteo de făcut pină mîine la De aici a izbucnit cearta teau singure gestul cald al dra­ de tăceri, de întrebări nerostite, tenUe ta le.vl*-. ţ* utilizarea neo­
logismelor. Intr-iu» viitor anroplat
ore de sfieli tivite cu bătăi de
la capriciu, ar caracteriza ge­ ora două. co-l vîjiia capul. Cum ? Nu-şi mai aminteşte nici gostei. Dor el nu l-a descifra! ploape peste priviri ce nu în­ vA von» Invita la n discuţie pe
neza şl desfăşurarea eseului, El a mincat pe un colţ de unul. Poate el o fl strigat primul. intenţia şl s-a scuturat nâproz- viu Ptoâ atunci mal trimiteţi.
masă, o răscolit pochefele a­ nlc co de o povară dură şl drăznesc să se otingă. Işi zîm- N irni.A l: c. - LDPENI. Nu. IIU
totuşi realizarea Iul efectivă Sau poate ea. In orice coz, ea
runcate grâmadâ, apoi a intrat neaşteptată. In cădere l-a tras beou în foţa copilului, găsin- credem râ c«le bună, şl. ca ata­
Infnr-
re. n-o putem public». Vă
Implică mal multă rigoare, o în camero copilului. L-a găsit era hotâritâ să termine cit mai şl pe el în îmbrăţişarea asta de du-şl parcă fără voie miinile pe mAm cp acest prilej cA ziarul
repede. Nu avea timp de cear­
mal mare disciplină şl mal câlorînd un manual auto. I l-a tă. Nici n-a mîncat azi. Cum a ură, de dor şi de chemare la umerii lui. Şi singuri nu ştiau cit nostru a oare la Deva.
stricte delimitări decît litera­ luat cu un suspin, apoi s-au \onit de Io birou, o adus copi­ ceea ce ar fi trebuit sâ fie alt­ adevăr e in zimbetele lor şi cît r.IlFORGttr STC1R7.A — PLU.
transformat amîndoi in tren. Sau ceva. clişeu destinat vigilenţei celui Mai irhnbed. Dar mal multă a-
tura. Eseul este angajat prin lul ocosâ şl a început să aler­ mic. trntie. mal multă exigenţă fora-
poate în avioane. Cind a venit Atunci a Izbucnit şl plinsu)
definiţie, şl mal mult decît mama, copilul tocmai zbura pe ge. Nu înţelege că toate astea copilului. El I i-ou înceţoşat o­ Aşteptau, şl le era teamă, rtafe felcerafla de la Berlin pen­
a cerc eliminarea sau ndAn-
tru
le-a făcut de dragul Iul ?
Ideologic, el este axiologic an­ lingă uşă şl 1 s-a repezit în bra­ li plutea, undeva la hotarele chii, lovită în Inimă de spaima ceasul acela de taină şi răspuns, carra unei vlrcillr In manoscrlc.
S. FAcr.IE — ORASTir.
Fsle
corat fn problemele sociale ţe cu aripile întinse. Ea s-a lă­ gindurilor, semnalul de alarmă : Iul. cind copilul va fi culcat şi vor •'.slabii si pen'rn ri«. - -■■■• u
sat pe un scaun cu capul copî rămîne lără paravan, faţă în
ale timpului. Eseul presupune in şapte ani nu ne-om certat — Puiule, nu plînge Tata se dat mal sus lui S. Nisior —
(ului lipit de sîn şi peste creşte faţă cu fapta lor de ozi. Ştiou Brad. Renunţaţi la pseudonim tu
un anumit stil ce frizează es­ tul lui l-o spus soţului : niciodată. Niciodată Dar nu se Joacă. Uite I amindoi că nu l vor putea evita corespondent A şi rnmuniratl-no a­
teticul, dar nu-şi face din a­ PETRU SUCIU : „MAMA" — Ştii, am cheltuit cu o sută mai putea opri. Ura untul, lâmîl- Şl reuşi să rîdâ. O dureau dresa exactă.
cesta un scop în sine, căci In plus. Fiindcă e ziua ta, cred le, sardelele, toate nimicurile coastele şl coapsa pe care şl-o SILVIA FAUR RADU SPATARU
7T.____ . 4
— El, a plecat, a plecat —
alei 1 Trebuie eA al tu vreo
— Drftcu l-a DUS B& «o «Arute-o Btavru privi In urma Iul tri­ clopoţelului de deasupra uşii cum era prea tîrziu — nu minei fără poftă, dar mlncă. treabă de vil aşa, duminică ooapte-n stralţă 1 se CU Floren. Işi prhtsc capul
In patme. „Ce »-a vicicmi tu­
Somnul începu să-l dea tlrcoa-
drum 7 Oameni bAtrint şt ne­ umfător. Dc mult aştepta el ae potoli, făcu ochii roată şl mal putea da înapoi. L-ar fl le. Se dezbrăcă aproape dor­ dtmlncat-* Ia mine, şl parcă — Stal mA, câ nu-l aşa... nica. (ţoiu le : Auzi n» cc-l m
Interesat ce puneau el doi la
buni — pAI zAu aşa 1 DncA e­ iii» prilej do răzbunare. Acum văzu la o masă mal In spate mind şi 9e vlrt sub aşternut. văd că ceva nu-jl e la Inde- Stavrule, de ce te bagi tu, stare sâ mu roage el po mi­
rau tineri, hai, mal 7.1e, da parc-o vede şl mal limpede pe pe Emil cu împricinatul — cu cate, dar cum or fl putut a­ „Ce ţl-l şl eu lumea asta ! El, mlnfl. doar e nevasta mea. Eu ştiu ne : — să tac din gura. llei-
fla ?
ei ?! De fapt Aşiia tineri, cln<1 fosta Iul cumnată cum ae răs­ cel de-o sărutase P® fosta Iul Emil şl celălalt plecară. Dă­ dar nici Aşa nu se poate*. A- — Chiar la-ndemfnA nu-ml e, cft pe tine te roade ura, dur... hel. A su d , muierea a ajuns
ac uArutA închid ochii «I cred tea şi «e râţola, de parcă el cumnată — dlscutfnd pe şopti­ dură bună-se&ra numai crlşma- dnrml. de ce «A tic, da am o vorbă — CatA-JI de treabă, omule 1 dracul pc pâmint. Alai demult,
cA nu-l mal vede nimeni... S-» ar fi fost vinovAt şi nu aoru- te. II pAru râu că întorsese rulul, po el nu-l luarA In cea­ Soarele era de mult §u« cind cu tine. Am eu ceva cu voi ? Ce-a aşa ceva nu se pomenea. Ha»,
stricai lumea, dom’lc. asia-l ! sa făcuse ce făcuse. Rtdea In capul, dar II întorsese ; 11 pă­ ol Ieşi In curte, aplecă cum­ — Nu mergem înăuntru ? fost a fost, nn cu voi am avut mama săraca, din cile Inii a ­
Nimeni nil vrea sA recunoascA. barbA mulţumii. rea rău că nu le spusese bună- rnă — doar a fost atent. După pănA, scoase o găleată de apă. — Lasă, mal bine siăra ara­ eu ce-am avut. duc cu aminte... u oum al o dai j
la
ce Ieşiră, el Işi duse mina
da ăita-t ndevArul. Zicea el multe cind se dez.lăn- seara, dar nu Ic spusese. Fier­ cingătoare şl-şl controla cus­ mal scoase una şl le vărsă tn ră, — uite alei pe buşteAnul — Tocmai de-ala zic $1 cu. bălaie s-o deznoade nu alta,
— Stal mA| omule, nu fl el tula. fiindcă aşa-I era felul, bea. Rămase la tejghea eu spa­ tura. „Sâ nu-l împingă păca­ văl Au. Se spălă ptnă la brlu Ala. Da’ ce tu al tăiat dudul ? Nu tc-al putut ln(elcge cu numai fiindcă l s-a paiul utii
tu... dar după fosta Iul nevastă 11 tele spre cel doi. In salon, din­ tul pe careva să se lege do ca de obicei, îşi afundă ca­ — începuse să putrezească cumnata — treaba voastră — cA la o claeA l-a făcut moş
— ce sA fiu ma. cum &ă pArea râu şl acum. Iacă, slnt colo, se auzeau glasuri, semn mine câ-1 cloplrtesc®. DAu, pul tn apA să se rAcoreascâ, pe dinăuntru. Nu mal avea dar lasA-nc-o pace pe noi. Ghl(ă mal altfel cu ochiul.
fiu 7 l-am vAzut mozollndu-se 7 trei ani de-atuncl. A plecat şl e-ar fl fost mnl mulţi, dar nu plăti şl plecă. Mergea prin Iar cind dădu să «e şteargă, Inimă. Tot s-ar fl uscat. Decît Cum vine vorba din biletul cl Aşa era atunci... Şl iot işi fă­
l-am vAzut i DncA vreau II dusă a fost. „Aşa nl-1 neamul. se mal mişcă din loc, deşi tej- despre tine nu prea In(c1eg, cea de enp fll-ar fundul al
spun. «lacA nil vrenu, nu-l Noi n-avem noroc la femei şl dnr bănuiesc cu că trebulo dracului, dar acum 7 Lasă. nici
spun. Tu n-ai nici nici nn a- pace — zicea el cu amărăcluno. Bă fie ceva... atunci nu era bine. Chiar aşa :
mesicc, sA fim inielcşl. Lo mi­ Nenea n-a nlmerlt-o nici eu-a — Dotosul 7 dai In ea ca-n vită... Da nici
ne nu merge cu mişmaşuri. doua : a ecApat de-uo drac — Nu, cealaltă eu pupatul, en acum... Cum o fl bine,
— Eu am venit In tine sA ne şl-a dat de altul j Mltu — tră­ cu care oe teme cA at să dai doamne 7*
înţelegem ca oamenii, ca intre ieşte şl el val şl «mar. Eu, C U C U V A I A sfoară tn ţară, de ala vreau sA Pe uliţă, trecu fAta lui Ra-
bArbaţi, dar dacâ m l lei AŞO... ce s l mol zic ? Aş mal în­ zic. dl|â Cluculcte şl-l dădu bună
— Puteai sA nici nu vil. Auz! cerca o dată, dar nu mâ vrea — Floreo, tu m l cunoşti. Eu ziua. Aproape cA ţipă la cl, nu­
tu, !ubAre|ll, In co l»at de ne- nici una... nu-s omul care să vorbesc mai să se facă auzita.
siApinlre «u ajun9 ! Dc-alcl pt- ptiu, bagâ-a-ar dracu In ca nelntrcbnt. Spun întotdeauna — Bună, bună Ancă. Unde-al
n.1 dincolo ce mal e ? de treabă fAcută fără cap. gheţarul nu era acolo. Luă un mljlocul drumului — era mal băgă de seamă că ştergarul e să cadă singur, mal bine l-am numai ce ştiu şl ce cred, da­ plecat aşa de frumo9 gătită 7
— MAI Stavrule, m l omule... Le-am cusut do-a-odoaselea. E­ ţol şl ciocăni cu el Intr-o hal­ sigur. Luna, mare. roşiatică, se cam oacheş. „Cu Asta mă m ur­ tăiat eu. că cineva vrea sâ afle.
— Nici un Stavrule, nimic. \ ram aproape gata. O sâ bag® ba. Veni erlşmarul — vesel, hirjonea prin pomi. Seara era dăresc, nu mă şterg. Proasta — An» auzit e-al fost la tlrg. — Tocmai dn-nln nm şl ve­ se simţi obligat să întrebe,
mişcat de atenţia fetii. Şl rldl-
fAcut-o, s-o tragă. Ce, ît o de se«mâ sărăntocul că l-ara Iute, bun d® gură, Iscoditor. liniştită, cerul senin, dnr ste­ dracului şl Tana nsia, n-a mal — Am fost. nit Ia tine. Ştiam că eşti om clndu-sc, veni lingă gard.
frlcft, hnl 7 Lasă câ şl cu cnia greşit hamul. Şl nici piei® la — A, lume nouă I Nu te-am lele nu apăruseră incA. Oho, venit 9ă-i dau rufele la spălat. — Tlrg marc 7 de-nţelcs. Lna-t să-ml spui
asia nm eu o vecho rAfulalA, fet nu mal om. GA-1 fie d® mai văzut de-un car de vre­ mal tîrziu — după miezul no- Treaba el t Făcea rost dc-un — Tlrg obişnuit : unii cum­ mie şl alta sA ne afle satul. — Mâ duc la gară. Azi se
6C cunoaşte cA e eorA cu fosta bine. Dacă-1 vrea, 11 vrea, d® me, nene Stavrule, ce a-nutim- PlU : ban. Peltlcn. A dracului lu­ pără, Alţii vlnd, ea-n tlrg. SA zicem câ s-au sărutat... întoarce Ion din armată.
— Nu mal spune I Te pome­
mea... N-ar mal fl fosl. Şt nu. poftim banii. ParcA-1 un plat? — contLnuâ fără aă aştepte Ajuns acasă II fu mllA de me... nuzi ce-a fost In stare. — Spune, mă. ce te codeşti — Nu să zicem, asta aşa-l. neşti că vâ şl Iubiţi 7
ala tot la fel. Cind „v\a eu făcut. Şl cit m-a rugat, Ncno răspuns, fiindcă nu pentru As­ gospodărie, de vla(a iul. „Ni­ ...Cc-o Interesa p© ea de co atlt t de ce al venit 7 Doar l-am văzut eu.
— Altfel cum 7 răspunse fa­
de-ncanA" e® trăia eu turcul. Stavrule. fU şl fit atent. O fă­ ta Întreba. Mare. mică ? Sau meni, mă 1 Pu9tlu. Un cline vine Tana la mine... Dc fapt — ţ i-oI 9pune Stavrule, ţl-ot — Bine mâ. fie pe-a fa. S-au ta nedumerită.
Auzi tu cu cine 7 Nici mâcar cui fiartă... Dracu ştie und® •erveştl un şpriţ t măcar — nici Asta nu-l In bă- de-ala nu nml vine. Doamne, spune Tu al dreptate. Neca­ sărutat, poftim. Ce, s-a făcut — Ştiţi voi c«-| Iubirea 7
cu-n creştin I Asta, pentru ml-e capul. îl aduse şl p-âsta — Mare. CAturA I Al dracu’ om mal unde ţl-a fo9t gindut cind al zul m-a adus la line, altfel nu gaurâ-n cer 7 — Da 1 Do ce ţl »® pare cu­
caro-al venit, tot aşa ee milo­ tocmAl acum.... SA nu epul. — Ce Bă n® t slnt — avea dreptate Safta. făcut lumea 7 Nu ic lasă nici veneam. MA întorc azi noapte, — Am zis eu ceva 7 rios, nene Stavrule 7
gea şl atunci. i.LaxA nen®, lar- Cum flă nu spun 7 Doar asta — o spumă. Ehei, ştia ca ce spune®. DAdu cum. Vrea ea sâ afle. sâ ştie, mal bine zl9 spre ziuă, de la — Te rog. Nu spune nimănui — Bine, Ancă, bine. Fata
t-o...* Auz» tu ce-mi spunea ea nu-t lucru de ascuns. Preclsta — Am o spumă pe cinate, azi să deschidă poarta şl băgă de să te discute...* tlrg. găsesc încuiat peste lot. e-nm discutat amindoi, bine 7 îşi văzu de drum Iar el rămase
mic ! Cind a văzut că nu cut a făcut-o d® muiere...*. am adus-o. scamA că sc clatină, şi se clă­ La poartă, Florea tot încerca cheia la locul el. nevasta ni­ In rest lasă câ rezolv eu. Pun privind In urma el. După o
vreau şl nu vrenu, a început Şl Rtavru trlntl ciocanul fn Luă o Înghiţitură, s1nt(i cum tina bine. Aşa venise de fapt s-o deschidă şl nu reuşea. căieri. MA sucesc prin casă şl caii la câru(â şl-n două orc vreme sc-ntoarse. „Numai en
eă se dea Sa mine gaiţa 1 Zicea masă de săriră de pe ea toat® băutura spurcată II umblă prin tot drumul — Insă, cl, ca-ntot- — Mă Stavrule, da cum so dau de-un bilet. II an» la mine. slnt la el. O Iau peste deal. nu-l dau de eap, panagbla mt*
cA-s urli. Pnrcâ o doare pc e» sculele. Înjur» şl dădea din mădulare, npol mal luă una, deauna afla adevărul, după co Intră la tine ? Lite ce scrie : „Florco ! M-»m Drumu-I hun. Pină spre sea­ mll el de Iubire" — tnglnâ et
undeva că-a eu urlt- M-n fAcut înllnl. De 1-al fl întrebat, nici şl Ineâ una plnă-o dădu de nu-l mnl era dc folos. — Ce, /ui mal ştii 7 întors la părlo(l N-am dc gînd ră pot fl înapoi. plin de năduf, răspunzlnd it-
neputincios. Asta de unde o cl nu ştia precis sA spună cc-l duşeă. Ciîşmarul 6C uita la cl Stătu o vreme In tinda ca­ — Ştiam, da nu găsesc cheu­ să mal vin la tine. Nu Şl o porniră amindoi domol nor glndurt, sau ponte cin®
mal puten şti ? Tot de la ca supărase mal mult : necinstea discret şl se mira : „ce l-o fl sei, strimhtndu-sc la lună. toare/». ntâ mărit nle! cu Clurea. spre poartă. ştie — a zis doar aşa...
— de In soru-sa. TI, da eltc nu femeii ăluia, sati hamul stricat. găsit 7®. Apoi mnl ceru una. „Huo !“ II inglnâ ecoul şl nu-l Stavru II deschise şl Florea pc care botosul d© Stavru — Pe săptâmfna viitoare am LJn pul de cucuvaie o zbu­
mi-a zis : cA-s zglrcll, moftu­ Da de supărat era 6iipflrat foc. Nu scoase o vorbă. Omul de conveni. II scoase limba ©l-t Intră, dar In loc dc salut se la văzut cind m-a sărutat «fl-tl aduc şl eu nişte hamuri ghi de sub straşlnă şl sc zăpă­
ros. tlrlic-brlu. hămurarul. la tejghea lntcle.se. TAcca şl dădu cu tifla. te tot uita la Inculetoarea porţii. In drum. intre noi n-a fost şl la reparat.. Ceva piele mnl al 7 ci tn lumină. Zbura de colo-
<— Proasta dracului. Ce
1 so făcuse lehamite de toa­
vedea câ omul are ceva
Se
Acum. tn clte-un fel ol mal el. Cel doi. de la masă. mal zglleştl la mine ? Ce. n-al mal pe Inimă. nu-l nimic. Dar nn vreau să — Am ceva. colo, fără nici un rost. Era
fl cu, dar nici chiar aşn In te. icsi. închise uşa eu cheia cerură şl ci. CrSşmarul umplu văzui om beat 7 — Asta-1 noua. de-nla n-o se-nt(ndfl vorba şl să creadă — Da nn de-ala răscoaptă. berc pl stfngAcl. Nu vedea şl
lumea cA nevnslit-ta e o tlrt-
şl cind ajunse In stradă îşi dă
toate felurile nu-s. Aşa cA du seama că era răcoare. Sc ţoiurilc şl Ic d»ise ocolind me­ Scăpă cheia din mfnA. încer­ ştlti eu. ~ FII fără grlje. nu mal dibuia cuibul. Stavru
dc-ar.tn nu po» nici nu Întoarse. Işi luă bunda şl ple­ sele aproape fugind. Stavru că s-o găsească pc dibuite, nu — Nu-l nouă. e (ot cea ve­ tnră. Fii fericit !“ — HI râmlu dator Stavrule. se amuză o vreme pHvIndn-t
vreau sA pot. Emile dvagA. simte:» cum ameţeşte. Nu era reuşi, aprinse chibritul şi-şi rile, numai râ de rlud n-al Florea rămase cu hlrtluţa In Far cinste negreşit. Pentru o- rum se zbenguie, apoi se în­
soune-1 sâ-ş! precAteasrA bA­ că In sat la crişmA. Stavru la obişnuit cu băutura. Acum se arse degetele. înjură, boscorodi ntal dat pe Ia mine al ullat-o. mină, Iar Stavru o Înjura tn menlc. Noroc sl numai bine. cruntă. Cum dracu şl-a făcut
crlsmA ! Era un lucru rar. Da >
t A ton rea. c-a dat de dram . uite aşa 11 «mirase de-odatâ căina câ o ceruse pe-a doua, dar In sfirşlt găsi cheia, des­ Stavru Işi băgase cămaşa In — Sâ te-audă dumnezeu — cuib bocitoare» asta tocmai
Dumnezru drAţulu» arc grile. dorul să-şl înece amarul loc dar cinzcara ern băută pe chise. Intră In casă. „Aici ca nădragi şl acum II încheia nas­ glnd. „A dracului. Pufos nu tnglnâ Stavru, închise poarta, sub straşlna casei mele 7
Sl tot cosea şt cosea de p»r- jumătate, nu mal avea rost şl afară®. Luă un coM\»c dc turii. mi-a zis pină acum nicioda­ şl veni înapoi de se aşeză po
eA-1 găsise zorul tocmai «cum. mal la crlşmâ. Sc glndea cA n-a făcut bine câ pline, Blană, sparse o crapă şl — Hal înăuntru, ee-al rămas tă*. buturuga dudului, oude stătu­ ION MOVILA
După co Intră şl clinchetul
V m ll plecă cum venise. Iar nu s-a înţeles cu Emil, dar a-