Page 6 - Drumul_socialismului_1969_08
P. 6
Po0. 2 DRUMUL SOCIALISMULUI SIMBAîA 2 AUGUST 196*
CONSTANTIN GHEORGHE-NAIDIN Şi caierul vremii ION GIF-DEAC O recunosc,
deapănă firul de aur, O înalţ,
pe care noi l-am adunat Şi-i dau veşmintele mele,
într-o sferă albastră, Sîngele meu.
Datorez cu miezul galben şi roşu. Paşi
Tunurile s-au preschimbat
treptat în pluguri. EREMIA S. ILCENCO
Daca aud şi vâd perfect de bine, Iar un plugar,
datorez totul părinţilor mei. nespus de puternic,'
Dacă am în schimb puteie ară, însămînţează şi culege de miner
de a mă învinge pe mine spicele grele şi florile, Hunedoreană
care sînt mai puternic coapte în lumina lui August.
decit puterea în sine ;
dacă cuvintul meu devine Am întîlnit paşii lor
cel mai preţios metal RADU SELEJAN la hotarul a două târimuri.
de pe pămînt
Sub pleoape nu vei izbuti a strînge
ori de pe alte planete ; Intr-unui, Nocturnele nestinsei Hunedoare,
Dacă bogăţia temperamentului meu soarele era mare
e ca o vistierie nemăsurată-n carate, cît o roată de car. Intr-un popas de-o clipă, trecâtoare,
De nu-i simţi puisu-adevârat in singe.
ori dacă de neînfricarea mea Cohoritori In celălalt, ei semănau
tremură chiar a munţilor frunte, mirabîle carate în adine,
ca un soldat datorez totul Căci pe Chizid peneluri lapidare
să-l facă să rodească.
Partidului Comunist Român, N-au modelat privirilor nătînge
sub soarele cârviki se coc Şi paşii lor Melancolia nopţii care plînge
necontenit în mine, între două tărîmuri In somn naiv cu stele căzătoare
holdele celor mai mari din soare îşi primeneau urmele .
şi mai partinice izbînzi. Ci-au smuls un imn măreţ de poezie
cu lumini.
Cu du-te-vino, plin de nesfîrşire,
\
Prin care ziua intră-n neadormire
sintem ION BRADICEANU Şi zările se-aprind de armonie
TRAIAN FILIMON
Umplînd de vuietul vieţii firea
Vestind că-aici se naşte Nemurirea.
Chip nou Coborîtori din soare sîntem noi, Spaţii
amestec de lumină şi tărie.
Urmaşi de paşnici, de înţelepţi
şi de eroi,
Tu. ţară a lui Făt-Frumos,
Tărîm de dragoste prea sfîntă, legaţi cu rădăcini de munţi, In spaţiul aspru, strîmt şi boltit, La cu vint
In care codrii veşnici cîntă de-această glie. tremurat cîntă un arc de ogivă
Şi ierburi mari foşnesc duios. iar melodia-i e dură şi gravă,
Intre proverbele noastre
nu-i nici unul să îndemne ; cu adinei rezonanţe de-oţel şi granit.
Surîs blajin, gură de rai I
Peste-amintiri din vremuri grele.
Cînd bacii tăi nunteau cu stele Deşi nu-s unul dintre delegaţii
Şi mioriţa-avea grai. Ce vor lua cuvintul la Congres
La-ndemnul inimii eu am purces
Cînd arşi de năzuinţa lor Să trec cu graiul zaţului Carpaţii.
Zidarii-şi ingropau iubirea
Şi auzîndu-î tinguirea, Am pus în fagurul de plumb cules
In moarte, se surpau din zbor Prezentul meu visat de generaţii
Neegalat de orice comparaţii
Ti*e plin pămîntul de fîntîni Incendiat de soare şi progres.
Şi jertfe-nfăcrimînd izvoare.
Legendele nemuritoare Neobosit cu gîndurile-n mînă
Au rădăcini de munţi bătrîni. Pe lîngă-adeziunea mea deplină
In cumpănirea vremii viitoare
Troiţe străjuiesc eroi
Al căror nume viu se pierde Mă ataşez coloanei în mişcare
Sub valul mişcător şi verde
Şi-n marşul care-şi ia un nou avînt
Bătut de vint, călcat de ploi
Mă-nscriu, ca toţi poeţii, la cuvînt.
Sub ochii noştri cresc cetăţi
Si zarea-n arcuire cade
Pe turle-nalte şi arcade
Prin care drumul ţi-l arăţi.
NECULAI CHIRICA
Popor de meşteri, furtunos,
Iti dăltuieşte-n vreme ?!! I ti li J! I
Din gloduri, piatra, din poeme
Un chip visat de Făt-Frumos.
Certitudine
\
In spaţiul aspru, strîmt şi boltit,
„Fie ce-o fi,
Mindrie ziua de mîine să vîe“. ecoul vuieşte prelung şi rotund, Cum apele ce clocotesc la vale
şi mîna-şi lasă amprenta-n dacit,
Am dorit şi-am luptat cînd stîncile avide comorile-ascund nu se întorc să curgă spre izvor ;
să ne ştim, să fim ştîuţi, cum soarele de viaţă dătător
Nu pot mărturisi iubirea nicicînd şi nimănui deplin. am fost semeţi In spaţiul aspru, strîmt şi boltit, nu-şi stinge raza strălucirii sale ;
Nici cît prinos de frumuseţe azi ţara-n orizont şi oameni de omenie. noaptea se sparge în albe contururi
cuprinde, şi muntele geme, scrîşneşte, lovit, cum vulturii nu se opresc din zbor
In gînd bat drumurile-i toate cu dorul nesfirşit, Am sădit pe întuneric cînd omu-şi croieşte noîle drumuri. de teama stîncilor ivite-n cale ;
merinde, trunchiul de lumină cum niciodată albele petale
Şi la pridvorul scund de-acasă, din toate zările al acestui pămînt. nu se pâteazâ-n umbra unui nor ;
revin.
MIRON TIC
înţeleptul cuvînt creşte
In albia săpată-n aur sînt un grăunte de nisip din trunchiul — lumină nici din înaltul cer al ţării mele
A cărui trecere se pierde în milenara ei poveste ; din lumina - trunchi nu se va şterge raza roşiei Stele
aprinsă de Partidul Comunist,
Mîndria unică mi-e ţara şi singura-mi menire este şi gîndul şi fapta
Cu braţele s-o-nalţ într-una, cu visurile să-i dau poporului sînt roadele lui. Recunoştinţă
chip. nu se va stinge stema-nţelepcîunîi
ce Patriei ii dă cinstirea lumii
şi mie demnitatea că exist.
Sărut pămîntul Ţarii
Vatra 0 frunză-mi Ca pe cea mai frumoasă icoană a lumii STAN MARIN
Din totdeauna.
Jărîna-mi urcă prin trup,
De la naştere.
întrebaţi pridvorul casei in amiază
Numai el copilăria mi-o păstrează,
Ca pe-un zmeu, legat de stîlpul lui subţire, cmta
Depârtîndu-se în cer şi-n amintire... lina
PÂMINT AL MEU DE GLORII
întrebaţi grădinile din sat şi prunii,
Unde mi-am ascuns de fulguirea lunii O frunză-mi cîntă le xt-C o n sta n tin Gh NAID<N Muzicar O liviul. SELEŞAN
Floarea unică a dragostei, culeasă frumuseţea ta.
Cu o fată care nu mi-a fost mireasă. ^ M a e s im a m od e m ta
Un tulnic se îngînă rid apele
întrebaţi izvoarele cu limpezi strune - cu eroii, cu strigătul
Toate cintecele mele le vor spune l de luptă coborînd ■ ma - te pe-mint a/ meu Jtrâ-bon tu ■ .
Fluierul purtat la brîu odinioară pe undele Crişului, Arieşului. Om vre-mun /bu cju
De la şoapta lor l-am învăţat să doară Ziua cînd au rîs apele
printre pietre şi brazi
Un zid învechit de cetate
întrebaţi la prîma cîmpuluî răscruce - îmi dezvăluie taina ULCl- i l e departe,
Drumul meu spre dragostea de ţară duce ; fiinţei tăriei. e) şi ni se pare azi
Intre prag şi piscurile ei măreţe \jH.03n i/'b e r - te * te cm -pu/sitiscatna - cum tu ca o filă de carte
Este vatra mea de dor şi frumuseţe ! Voroneţul ne-alungă către cu colţu-ndoit,
să se ştie
toate marginile lumii
şi aburul griului copt de unde-am pornit.
ne-ntăreşte.
Ziua cînd au rîs apele
MARIA DINCĂ v//t can // -ber • ta - te eh -pu/satisca/dâ - cum. 46/ a lăsat un răboj în pămînt,
ca un legâmînt,
G. DR1CU || R e frriiiw i i r u s făcut pe vecie şi sfînt.
Pace p i l j B S sa Azi, cînd ne-am amintit de început,
rotim privirea în jur
nu-m e—vp -chiulO-d/ cm Si sf/bt
Inscripţie ^ ralf.poeo. şl ne uităm la drumul de soare.
un dat a- vema
-
r -zi £ m £ Filele cărţii
T T
de August Pe mormîntul minerilor grevîşti chiar dacă uneori ne-a fost mai greu
le-am întors tot mereu,
In pragul umbrelor, j/a-v//77 af bure -nu me bumuie, tu, ro mknescpâ-mint. şi credincioşi răbojului lăsat,
Al umbrelor însîngerate, te-am ridicat pe culmi de nevisat.
Cînd flăcările războiului s-au stins, Să ne plecăm, Răcori dâ brori şl clari Pamint a/ meu de plopii.
peste jeratic a trecut o primăvară tirzie. Pentru aducere-aminte. pe briui carpatin e şti vat/d de e ro i Azi,
Au întîmpinat-o in cale copiii, cu flori, rîd apele printre pietre şi brazi,
şi bunicii, şi părinţii, şi copiii părinţilor. Şi fiecărui nume, sr ho/de/e din cimpuri ş i n /)/e ' de ts to ri/ cînd se sparg
Pierdut în frămîntări, în cascade spumoase
In August, Pămîntene şi subpămîntene, toate d/n tme rin te regăsim, şir? no/ şi duc către larg,
freamătul se scurge luminat Să-Î ungem rănile din viaţa noastră,
de soarele spicelor coapte. Cu apa veşniciei. Refren Refren ■ cîntece frumoase.