Page 95 - Drumul_socialismului_1973_07

as
DRUMUL SOCIALISMULUI ® Nr. 5 770 ® DUMINICĂ 29 IULIE 1973

CEL CE-AR PUTEA UITA Atelier ]R^E O D A.

Cel ce-ar putea uita o clipă, doar,
Cuvintul „modă“ . este în­ cut pe noi inşine generoşi şi
pămintul, graiul neamului şi ţara
soţit de obicei de un zîmbet .ospitalieri. Şi totuşi, a înce­
şi-ar vinde-o picătură din comoara condescendent, dacă nu put să fie la modă şi în pro­
lăsată nouă de străbuni in dar, chiar de o evidentă nuanţă zele noastre personajul dur,
cel ce-ar putea uita de milenara depreciativă. Cauza se află cinic sexual, bîntuit de ne­
în constatarea pe care ori­ linişti dubioase, întreţinute
văpaie ce ne smulse din calvar
cine o poate face frecvent că conştiincios cu alcool. Pînă
şl, căutînd aiurea alt umbrar, a fi la modă este de cele nu de mult, acestui tip i se
pe-un blid de linte şi-ar clădi ocara, mal multe ori un simptom al zicea la noi bădăran, afe­
W\4iAs<~ să-şi piardă zimbetul din colţul gurii efemerului. Dar şi aici, ca meiat şi beţiv. Pe atunci încă
pretutindeni, adevărul nu se nu era la modă. Acum însă,
şi liniştea din tainiţa făptuirii, află într-una din extremele unii scriitori, la curent cu ul­
să fie frunză spulberată-n v\nt şocante, ci undeva la mijloc. tima oră de aiurea, fac din
Dacă ţinem seama de aceas­ el un centru al preocupări­
şl, mai presus de toate, niciodată
ta, adică dacă privim lucru­ lor lor din raţiuni, care mi
- oricît ar vrea să uite - să nu poată rile prin prisma bunului simţ, se par cel puţin discutabile:
uita că n-a uitat acest pămînt I nuanţa peiorativă care tinde cred că şi de data aceasta
NECULAI CHIRICA să însoţească noţiunea de ne aflăm în faţa unuia din­
modă dispare. Moda poate tre simptomele efemerului,
deveni un factor de progres Dar şi moda literară poa­
sau măcar de evitare a mo­ te deveni un factor de pro­
notoniei. Cam la fel se pe­ gres. Mă gindesc, de pildă,
la Eugen Lovinescu, a cărui
trec lucrurile şi în literatură.
Descrierea ¿6 cînd imită procedee, teme, teorie a sincronismului n-a
Moda devine stridentă atunci
fost în fond altceva decit un
99 motive sau tipologii care, o mod subtil şi creator de „a fi
Pentru cine citeşte atent beau de clasa conducătoare mia fără saţ a Porţii Otoma­ £ R I N D U L M E U dată transplantate în reali­ la modă". Conjugată cu ta­
această operă a învăţatului dar nu de popor. ne ; primejdia ruinei defini­ tăţile noastre social-istorice, lentele unor scriitori ca An­
domn al Moldovei, Dimitrie Ceea ce dă nota originală tive este aproape“. Denun­ nu-şi află justificarea. O a- ton Holban, Camil Petrescu,
Cantemir, dincolo de docu­ a „Descrierii Moldovei" este ţând cititorilor din Europa numită arie geografică săra­ Hortensia Papadat Bengescu,
ment, ea va însemna delec­ în primul rînd tocmai aten­ starea de fapt din Moldova, că şi aspră sau o anumită ea a dus la o autentică şi
tarea produsă de o carte ţia pe care o acordă Cante­ Dimitrie Cantemir scrie mai zonă a societăţii capitaliste substanţială înnoire a peisa­
scrisă frumos, care închide mir poporului, obiceiurilor departe cu mîndrie i „Dimi­ de consum au generat un tip jului literar românesc de du­
între coperţl dulcea poezie de la nunţi şi înmormîntări, trie Cantemir, lăsînd toate Sudoarea ii curgea şiroaie scaun, iar faţa, faţa de viking nii nu pot fi niciodată in- uman dur, cinic şi mizantrop. pă întiiul război. De unde
a Moldovei, cu peisajul şi tradiţia, jocul şi ceremonii­ măririle şi foloasele pentru pe ţaţă şi-i picura de pe bar­ se roşise ca macul. Se striga frînţi. Dar maică-sa, îl... Românul insă n-a fost nicio­ deduc că e vorba şi aici in
oamenii ei. Este, în esenţă, o le, legendele. Nimeni înain­ o singură mărire, a trecut bă. Cind ridică lopata simţi „prezent" în locul absenţilor; „Taci, te rog! Iţi spun eu... dată un dur: ce rost are să primul rind de capacitatea
carte scrisă de un patriot tea lui Cantemir nu a intro- cu oştile de partea creştini­ cum i se îngroaşă grumazul cînd a venit rîndul ascultatu­ De ce nu înţelegi mamă, nu ne dăm drept altceva decît de a selecta ceea ce e cu
pentru care Moldova însem­ lor". şi i se pune un nod in gît. lui, scuzele se ţineau lanţ — toţi pot fi ?/“... Aya era el. sintem ? Trăim într-o ţară ge­ adevărat valoros, puţind să
na începutul şi sfîrşitul, pen­ Cît despre boierii ţării, „Iţi rîzi de mine, ortace!“ în sfîrşit — cînd Rică se „ho- Nu îndrăznea. Şi rămînea a- neroasă, pe care ştim s-o ne devină totodată util.
tru libertatea căreia a ridi­ Cantemir este categoric. „In­ Braţele şi genunchiul împin­ tărîse" să îngine ceva despre colo, lingă masă, cu capul păstrăm şi s-o gospodărim
cat sabia împotriva uneia 300 de ani tre boierii de treapta cea geau lopata adine in grăma­ „ionii activi", hărmălaia îi a- plecat peste mîini. Ii era ne­ cum se cuvine : asta ne-a fă­ RADU CIOBANU
din marile puteri ale vremii mai de sus vei vedea de­ dă, iar bicepşii se umflau coperi glasul. caz, îl ura chiar pe Ducu, ________________
sale. seori oameni trufaşi, dispre­ cînd zvîrlea cărbunele pe — Linişte! a ţipat, cu gla­ „modelul". El voia altceva...
„Descrierea Moldovei“ — de fa naşterea ţuitori, lipsiţi nu numai de transportor. Cind ridica pri­ sul lui baritonal, puternic. Da, altceva...
al cărei titlu complet este pricepere în cîrmuirea ţă­ virea odată cu loţita, fasci­ Stătea rezemat de perete, — Păi....... da-ţi-mi cheia de
„Descriptio antiqui et hodi- lui rii, dar şi de stăpînire de culul îngust de lumină izbea încruntat, ostil, stăpînind cla­ pilugă, m-a trimis Adam, să
erni status Moldaviae" — a sine în purtări, la care nu ceaţa de praf ce plutea în ju­ sa. Se făcuse o linişte de ci­ i-o împrumutaţi". nilMtMMii
fost redactată la începutul vei afla nimic de lăudat... rul lui Adam,' se estompa şi mitir în amurg, iar filele — Aya ai cerut ?
anului 1716 la îndemnul ve­ Dimitrie . „Căutînd cauzele aservirii se pierdea în beznă. Dincolo cărţilor oglindeau chipuri mi­ — Aya. §i , n
nit din partea Academiei din ţăranilor, Cantemir ajunge de coridoarele înguste de lu­ rate, întrebătoare, uimite par­ — Dă-ţi cnvinlul că aşa ai
Berlin şi reprezintă cea din­ Cantemir la o concluzie logică — re­ mină, peste întunericul de ne­ că, jocul se sfîrşise odată cu zis.......cheia de pilugă".
ţii scriere cu pronunţat ca­ zultatul silniciei boierilor — pătruns plutea ecoul. Poate diploma, aşa că... — Aya...
racter ştiinţific aparţinînd „Boierii i-au făcut vecini pe ecouri. In el şi-n afară. Gal­ — Aşa că n-ai adus ? — în­ — Socrate, Socrate, zise A-
unui român, o adevărată en­ răzeşi care din pricina sără­ ben pălăliu, galben de noapte, trebă Adam. dam. Am crezut că eşti diş-
ciclopedie prin bogăţia date­ ciei şi-au vîndut moşiile şters. încolo nimic. Cite un — N-aveau... tept, că ăi şti ceva... N-asculţi
lor şi informaţiilor cuprinse. dus într-o carte de ştiinţă strămoşeşti şi nedreptatea gînd tremurat, peste apele ne­ Adam îl scrută cu privirea. ce-ţi zîc ?! Se întoarse spre
i. In linii mari, materialul viaţa poporului. boierilor i-a silit să rabde gre. peste trunchiurile pietri­ — Spune-mi cum ai cerut ? el. Te-au luat drept mocofan.
este grupat în trei părţi : un In al doilea rînd, „Descrie­ şi jugul şerbiei". ficate, vălul acela de gînduri zise apoi, ştergîndu-şi fruntea Şi ţi-am zis dară — îi aminti
capitol cu caracter descrip­ rea Moldovei“ reprezintă Reliefînd unele idei so- zdrenţuite, aruncate în el, cu latul mîinii. Spune, mă, el; aruneînd pikamerul peste
tiv geografic, un capitol pri­ pentru istorici aproape cea cial-politice ale autorului, poate urme de paşi şi de cum ai cerut ? Ia să aud. grămada de cărbune. Acuş’,
vitor la structura politică şi mai de preţ dintre lucrările cum ar fi lupta pentru cre­ scoici, clipe şi drumuri, ciu­ — N-aveau... acuş’ eşti „băieş", Socrate, şi
un capitol „despre starea bi­ lui Dimitrie Cantemir. Pen­ area unui stat centralizat date drumuri, pentru că el, — Vezi! rîse Adam. Te-au te-am învăţat... n-ave.ai ce să
sericească şi literară a Mol­ tru cărturarul moldovean, autoritar şi lupta pentru da el, Marin Socrate, dorise luat drept mocofan. Şi-au rîs ceri. Tidai doamne, eu l-am
dovei“ . dezrobirea de sub jugul dezrobirea ţării de sub crun­ să vină aici. Ştia de unde ve­ de tine.... trimis să ia o „gură de aer"
După cum se vede, cele turcesc era legată de schim^- ta dominaţie otomană, dato­ nise. In clasă cînd venea vor­ Adam ridică pikamerul şi el... Ai văz’t ! ? şi ridică
trei ample capitole depăşesc barea ţării şi a cîrmuirii. rită bogatelor referinţe pri­ ba „cam ce-o să facă în via­ mormăind cu vocea lui dogită pikamerul.
o simplă „descriere". Nici Autorul se pronunţă în cu­ vind stările de fapt din a- ţă", pe el nu-l întreba nimeni o melodie, pe care o repeta Ecoul maşinii se depărta
una din geografiile existen­ vinte pline de mînie împo­ cea vreme şi a datelor mai nimic. Ba nu! Udrea i-a zis, mereu: „Aşa a fost, aşa ră- în beznă, năvălea înapoi, să-i
te pe atunci nu cuprindeau triva turcilor: „Turcii îşi importante din istoria Ţării aşa, în glumă, la bacalaureat: mîne..." In abataj stăruia un vindece durerea. Şi el şi A-
o arie tematică atît de în­ bat joc de pielea bieţilor Moldovei, „Descrierea Mol­ „Tu, ce ai de gînd, mă, So­ aer stătut, apăsător, iar su­ dam păreau nişte puncte lumi­
tinsă. Lucrările folosite de moldoveni, şi nu se lasă pî- dovei“ reprezintă una din crate ?“ A roşit, privind în­ doarea care ţîşnea din fiecare noase pe o scenă de smoală.
Cantemir („Geografia univer­ nă cînd nu mulţumesc tru­ cele mai însemnate lucrări tr-o parte. „Nu ştiu, nu m-am por nu măsura doar greuta­ Trist şi furios cum era, nu
sală" a lui PbHippe Cluvier, fia nemăsurată care dom­ ale lui Dimitrie Cantemir, gîndit". Minţise. De ce n-a tea lopeţii, era mai mult de- se putea împiedica totuşi, să-i
cea a grecului Me’etie de neşte la curtea otomană şi o importantă sursă de in­ spus adevărul ?!... La ce bun cît atît, o ciudată moleşeală, o fie recunoscător lui Adam.
Arta sau a polonului Martin lăcomia de a obţine tot mai vestigaţii pentru cercetătorii să ţipe, aşa, să audă toţi gîn- încordare fizică. Şi Adam nu-l Pikvl bătea încet, şi totuşi a-
Cromer) se refereau doar la mult. Banii şi produsele contemporani. durile şi visurile lui. Ii era slăbea: „Aşa a fost, aşa ră- tît de tare, bătea pe neputin­
ţări şi la organizarea lor, sînt stoarse de la bieţii su­ teamă şi parcă ruşine de cite mîne..." Hirjonitul lopeţii, bă­ ţa lui de „boboc", nu lăsa ni­
dar nu şi la obiceiuri, vor­ puşi, pentru a sătura lăco- C. DROZD taia pikamerului, căderea mic, doar gîndul rămînea şi
ori îşi auzea colegii lăudîn- cărbunelui, această lume de poate o înjurătură, un prohod
du-se cu aventuri imaginare, catifea îi apropia, îi lega li­ — al lui şi al altora. Aici e
năprasnice chiar sau... Avea nul de altul. Din cînd în cînd locul meu. aici trebuie să fiu
RADO 5EIEJAN: ^ Tîrziul clipei“ aşa o poftă să-l plesnească pe îşi ştergea, cu o mişcare scur­ eu, eu, eu! Ba, nu singur, ca
tă, gîlul şi fruntea grea de adineaori cînd am cerut „che­
lăudăros, să tacă, să nu-l mai
audă. El nu putea povesti al­ transpiraţie şi se lăsa mai vîr- ia de pilugă". „Mă, ţîcă, mă,
tos pe maşină.
- Aflat la a patra carte -ti- aţipesc", „razele lunii se cau­ ce-ai zidit fereastra'*'şi ‘/"tişa tora ; şi chiar dacă ar fi în­ — Deci n-ai adus ? nu-i nici o cheie, o groapă,
‘ părită, dintre care primele tă- în ¡¡tăişul unei lacrimi". casei noastre mamă ?“, „Din cercat, n-avea cu ce se lăuda, ....Ştii că s-a întors Ducu ! aia-i! i-a zis Crişan. O groa­
două de versuri, urmate de depărtare-n depărtare", „Vi­ zicea maică-sa. A terminat. pă, aşa să ştii!"
o culegere de reportaje inspi­ sul de aur s-a spart ca un ar fi trăit senzaţia omului gol, Acu e doctor... Ce fericit tre­ Aruncă lopata şi cu paşi
rate din viaţa minerilor, poe­ vas de porţelan ordinar". expus într-o vitrină să-l vadă buie să fie Bragă... Ducu lui
tul Radu Selejan se înfăţi­ Un alt filon cu rădăcini în lumea. Nu-i plăcea să fie luat doctor!... Ei. dacă şi tu ai rari, rari de tot, se apropie de
şează cititorilor săi cu volu­ volumul anterior, „Cîntece şi in seamă. Pe stradă se ferea fi aşa I............ Făcînd parcă un Adam. Aşa transpirat şi ne­
mul de poezie intitulat „Tîr­ descîntece de piatră“, este efort îşi ştergea mîinile de gru cum era, Sever Adam a- EMINESCU — sculptură de Vasile Năstăscscu (Bucureşti).
ziul clipei", recent apărut la acela al baladelor, intitulat de colegi. In ultima primăva­ clăbuc — nu ştia. de ce şi ducea cu un homar uriaş, sau
Editura Eminescu. de data aceasta „Balade cu ră, prin mai, cineva răspîn- cum, dar maică-sa zilnic spă­ cu altceva, nu putea şti cu ce.
întrebările grave care îl soare“ — ciclu străbătut de dise zvonul: „Ştiţi cu cine la rufe. Şi acum îi răsuna în Ridea cu un obraz luminat
tulburau pe debutantul din suflul unui puternic senti­ umblă Socrate ?... L-am văzut urechi „ei, dacă şi tu ai fi
„Corturile neliniştei“ revin cu ment patriotic, care ne poar­ la gura minei cu căţelul, ăla parcă pe dinăuntru, sau pa P o ş t a l i t e r a r ă
o acuitate mai matură, cu un tă prin „galaxia noastră ro­ aşa!" — o vedea cum îşi în­ dinafară. Rîdea. Poate de
timbru mai profund in con­ mânească" spre vremuri de-n- de-l însoţeşte pînă la poartă!“ dreaptă încet, cu grijă, şorţul pieptul lui îngust şi braţele-i Irincl Popovici — Hune­ N. Mureşan — Haţeg. Naive
ştiinţa poetului care se defi­ ceput, spre munţii şi apele Şuşoteau noutatea, o comen­ înflorat, povestindu-i cu pa- slabe... Nu ! Unul ca el nu doara. „Covor de argint" este pînă la ridicol poeziile dv.
neşte pe sine piin efortul cu­ noastre: „Unde-un ciobănel/ tau, dar nimeni n-avea cura­ timă-n glas de Ducu lui Bra- ştie să rîdă. scrisă cu mult suflet, un fru­ Redăm spre exemplificare
noaşterii: ..Sap la rădăcinile tras printr-un inel/ a-mpietrit jul să i-o spună in faţă. O gă. Ii zărise parcă o fărîmă mos gînd adresat patriei. Dar prima şi ultima strofă din
cerului./ Cînt şi descînt,/ Mă de dor/ dorindu-şi s-o vadă/ dată s-a răzvrătit. Numai o — E rîndul meu — zise, şi pe lîngă imagini izbutite „Bătrînul" : „Las în urma
tnclin şi mă rog/ Odată cu venind prin baladă,/ destin dată. Era în iarnă. Profesoa­ de lacrimă în ochi, „Nu !... El apucă pikamerul. poezia păcătuieşte de prea mea/ Ultimul meu dor/ Min­
multe artificii gratuite.
»telele / Caut sămînţa-cuvînt. împlinit/ către infinit,/ vrajă nu va fi doctor! Sigur, e pli­ Vocea i se pierdu in răpă­ eare să nu-mi dea/ Copiii da­
Chemat şi mistuit „de-atîta Carpatină,/ suiş de lumină". ra de chimie lipsea. In locul nă lumea de ăştia de..." Sim­ itul maşinii. Abia acum simţi Ne scrieţi că vă ocupaţi cu că mor/“ şi „Moartea este o
cbor flămînd", „cel răsărit Prin glasul poetului, origi­ ei venise unul mic, blond, cu ţea că se sufocă, că nu mai studiul poeziei, dar „e foarte părere/ Nu merită un ban/
din umbra curcubeului" se-n- nar din Ţara Moţilor, se aud o faţă care „cerea pumni", putea suporta pereţii odăii. A- pe umeri mîinile lui Adam, greu". Fireşte că e greu. Stu­ Rămîne-n suflet cu durerea/
Îreabă: „Oare eu, care am strigătele tribunului Iancu: cum zicea Topală, şi tare sfios. tit avea, o mamă. Tatăl pieri­ acum cunoştea greutatea şi u- diul cere eforturi, sacrificii. Culiţă şi Traian/”...
De aceea, victoriile sînt în­
adunat fiecare urmă de um­ „Moţilor, fraţilor !/ Să dezgro­ Cînd a dat să urce la catedră, şurarea din inima lui. totdeauna sublime. Mariana Corcheş — Ţără-
bră,/ Cuvînt cu cuvînt, un- păm roata/ istoriei noastre,/ se. Acum era rîndul lui, iar Şi pikul bătea: rar, înde­ ţel. Se „simt" destule elemen­
de-am ajuns ?“. a năpraznicei noastre/ treceri s-a împiedicat. Clasa a înce­ maică-sa îl credea un om de sat, plin. Lenuţa Terheş — Hune­ te în poeziile dv. care de­
Lirismul cald investit cu Alteori expresia devine di­ prin vreme“, „Să dezgropăm put să hohotească. Chimistul nimic, un înfrînt! Nu-şi a- doara, Maria Duma — Tres­ monstrează (poate !) un ta­
puterea metaforei convinge rectă, patetică, nudă: „Dacă roata/ adevărului nostru“. s-a făcut parcă şi mai mic în mintea cine spusese că oame­ D. IONAŞCU tia, Anonim — Băiţa. încer­ lent. Mai trimiteţi.
' cu discreţie că „un colţ de luminile ochilor tăi ar în­ cări modeste, versuri necon­
¡cer înmugureşte“, „mîinile frunta, adîncul nopţii", „De T. BULBUCAN cludente, vagi promisiuni. Red.

atît tînărul scriitor englez, născut şi educat în
India, cît şi întemeietorul minunatei Disney-
world întrupează în operele lor sensuri perene
ale nobleţei morale. Din aceste sensuri se hră­
nesc virtuţile eroilor din „Cartea junglei“, ace­
leaşi sensuri definesc' puritatea sufletească a
ale cooperativelor agricole de producţie, nu cu personajelor lui Disney, inalterabil existentă
plugul tras de boi, ci cu maşini şi cu tractoare: îndărătul poznăşiei lor.
despre
Povestirile
„Azi, aici în sat la noi / Nu arăm cu plug cu
Editoriale boi, / Patruzeci de cai în zbor / Prinde badea pe Spectacole aparent feroce ale Mowgli, despre animalele
conţin,
junglei
admirabil
tractor./Cînd le dă bădiţa drumul/Trag la brazdă disimulate de spectaculozitatea acţiunii, cîteva
cu duiumul / Şi nu ne mirăm de fel / Că sînt .© Astăzi, începînd de dimineaţă, pe malul lecţii de conduită, al căror tîlc este adînc uman,
pedagogic.
iar sensul
lor profund
In ultimă
Cit fi 1 caii de oţel“. capitol reprezentativ sînt grupate lacului Cinciş (în apropiere de cabana cu ace­ instanţă povestea crepusculul verde Iui Mowgli,
îneîntătoare
a
Intr-un
laşi nume) va avea loc o amplă „nedeie pădu-
al
în
junglei,
desfăşurată
cîntecele de muncă, oferind o imagine cuprin­
zătoare asupra unei diversităţi de îndeletniciri renească". După tradiţionala paradă a portului printre ruinele templelor părăsite, în grotele
popular, pe scenă îşi vor etala virtuţile artistice
proprii omului contemporan. Intr-un catren, echipe de artişti amatori din Dăbîca, Lelese, Create parcă pentru eternitate, filmele lui ferite de ochii adesea vrăjmaşi ai civilizaţiei,
lung şi-n lat ¿6 provenit din Maramureş, flăcăul „Face drum şi •Cerbăl, Lunca Cernii de Jos, Bunila, Alun, Walt Disney reapar periodic pe ecrane, alimen­ este o replică dată amoralităţii lumii insensi­
bilizate de meschine interese materiale.
pune şine/ Ghezăşu să meargă bine" ; altă dată
tează micile ecrane, nu ne putem imagina,
acesta este strungar „Şi de pluguri făurar“ ; Ruda, ansamblul „Rusca“ al Casei de cultură într-un cuvânt, vreo manifestare cinematografi­ Desigur, această rafinată răsturnare a sistemu­
altă dată petrolist... din Hunedoara, fanfara Exploatării miniere că fără prezenţa studiourilor, în al căror în­ lui de valori etice convenţionale, punerea lor
Un loc aparte ocupă în cuprinsul volumului Ghelar ş.a. semn heraldic se zbenguie Mickey Mouse. Iar faţă-n faţă cu valori morale ancestrale şi obi­
Consecvent acţiunii de cercetare şi valorifi­ poeziile despre mineri, din şirul cărora notăm © Luni, 29 iulie, Casa de cultură a sindica­ întâlnirea numelor Rudyard Kipling — Walt ective. nu constituie tema principală a lung-
care a creaţiei artistice actuale, Centrul de în­ una culeasă de la Ghelar (Hunedoara): „Cîţi Disney pe genericul peliculei „Cartea junglei“ metrajului de desene animate, regizat de Wolf­
drumare a creaţiei populare şi a mişcării ar­ mineri sînt la Ghelar/ Pe poteci în zori răsar./ telor din Petroşani este gazda unui apreciat gang Reitherman. Motivaţia este simplă: fil­
tistice de masă Bucureşti, în colaborare cu Cu lămpaşe luminate/ Şi cu zile-mbelşugate./ spectacol de muzică uşoară. Protagoniştii, pre­ oferă şi fanteziei celei mai limitate bogate şanse mul se adresează. în primul rînd, unui public
Institutul de etnografie Şi folclor, a editat, Dus îi traiul cel amar/ Din mina de la Ghelar". zentaţi de Agenţia Română de Impresariat Ar­ de a calcula, cam ce poate ieşi dintr-o atare nevîrstnic. Or, e greu de presupus că acelaşi
împerechere de ficţiuni pline de har.
recent, volumul de poezie populară contempo­ O atmosferă tonică, de optimism şi bună dis­ tistic, sînt apreciaţii membri ai formaţiei timi­ public, care urmăreşte cu sufletul la gură ne­
rană „Cît e. ţara-n lung şi-n lat". Acesta cu­ poziţie aduc şi „cîntecele de cătănie", în opo­ Fără-ndoială, între' Kipling şi Disney există asemuitele aventuri ale puiului de om în com­
prinde texte literare selecţionate din arhive şi ziţie cu creaţiile tradiţionale care înfăţişau şorene de muzică uşoară Phoenix. nişte afinităţi structurale extraordinare. Trăsă­ pania lui Bagheera, Akela, Rikki-Tikki, Shere
din culegerile de folclor apărute în anii din armata drept o temniţă în care erau mutilaţi, tura predominantă în portretul ambilor artişti Khan şi ceilalţi, să facă nişte complicate aso­
urmă sub egida diferitelor edituri. nu numai fizic, dar şi psihic, voinicii de altă­ este nota marcantă a acelui „homo ludens", cieri etico-sociologice.
Criteriul principal care a stat la baza aces­ dată : „Trandafir seara pe lună/ Du-i bădiţii Renunţînd conştient la acest aspect al cărţii
tei întreprinderi a fost, după mărturisirea alcă­ voie bună,/ Trandafir seara pe nori/ Du-i bă­ Pentru melomani care consideră jocul creator drept un sens lui Kipling, Reitherman creează, în schimb, un
tuitorilor volumului, „autenticitatea folclorică, diţii sărutări,/ Trandafir seara pe stele/ Du-i existenţial. Vorbim de joc creator, pentru că cuceritor spectacol coloristic, tehnica desenului
tematica subordonată scopului culegerii, precum badii buzele mele,/ Să le puie-n raniţă/ Cînd animat atingînd desăvîrşirea. Semnele grafice
şi realizarea artistică a textelor". păzeşte graniţă,/ Să se gîndească la mine,/ Să .0 Casa de discuri „Electrecord" a realizat
Ceea ce se impune de la început atenţiei păzească ţara bine“. utilizate în „Cartea junglei" sînt net tradiţio­
cititorului este diversitatea sentimentelor încor­ Creatorul popular ştie că înfăptuirile zilelor un disc consacrat apropiatului mare eveniment nale, mergînd pe linia „Parisului vesel" şi a
porate în versurile din cuprinsul volumului. de astăzi se datoresc partidului comuniştilor; muzical românesc: Festivalul internaţional fermecătoarei pelicule „101 dalmaţieni". E ca­
Poetul popular îşi exprimă astfel. dragostea de aceea el înalţă cîntece de slavă „Partidului „George Enescu“. Este vorba despre înregistra­ racteristic şi în acest film faptul că animalele
pentru patria socialistă, pentru viaţa nouă a nostru frate", în versuri ca acestea: „Foaie rea stereo a celor două rapsodii române precum au habitudini omeneşti, caracterologia persona­
oraşelor şi satelor, realizînd o fuziune organică verde şi una/ Bate vîntul cetina,/ Pe mine mă şi a lucrării „Poema română" — pentru prima
între modalităţile şi procedeele creaţiei tradi­ bate-un gînd/ Partidului drag să-i cînt,/ Să-i jelor cunoscînd aceeaşi pendulare între polii
ţionale şi realităţile noi, socialiste. Iată un cînt din frunză de fag/ Şi să-i spun că-mi_ este dată imprimată integral pe disc. opuşi ai pozitivului şi negativului care este
exemplu elocvent în acest sens: „Sună-şi co­ drag,/ Să-i cînt cîntecul din frunză/ Toată lu­ Tălmăcirea partiturii a fost asigurată de Or­ proprie „dramaturgiei umane“. Simţul moral
drul frunza deasă,/ Nici inima nu se lasă./ Co­ mea să-l auză..." chestra simfonică a Radioteleviziunii, dirijată al lui Mowgli se şlefuieşte în contact cu aceas­
drul freamătă de vînt,/ Inima de cîte sînt,/ In totalitate, considerăm culegerea „Cît e
Codrul cîntă cînd adie,/ Inima de bucurie..." tara-n lung şi-n lat“ o reuşită şi un exemplu de Iosif Conta. tă gamă a atitudinilor etice, deci imaginea pe
O parte însemnată a textelor realizează o an­ demn de urmat de către toţi cei care se înde­ care o recepţionăm concordă cu cea a perso­
titeză între trecut şi prezent, prin intermediul letnicesc cu cercetarea şi valorificarea creaţiei 0 45 EPC 10303 este discul imprimat recent najului central din carte.
unor imagini sugestive şi convingătoare : „Bră- artistice populare. Şi aceasta se datoreşte într-o de solista Floarea Tănăsescu. Cîntecele „Dunăre Un lucru este sigur : chiar dac* filmul se
dişor înrămurat/ Cîtă jale-am îndurat,/ N-a* fost măsură hotărîtoare colectivului de _ specialişti pe apa ta", „Bade, de dor mă leagăn“, „Drag
Dunăre s-o mîie,/ S-o mîie, să nu rămîie.../ cărora le datorăm această frumoasă carte şi mi-e mie ca să joc“, „Mult îi sînt badelui dra­ adresează publicului foarte ’’măr, şi cel... mai
D-apoi, brădişor frumos,/ Dădurăm cu jalea jos/ pe care se cuvine să-i notăm deci : Cornelia gă" sînt acompaniate de orchestra George puţin tînăr are parte, vizionîndu-1, de alese
■Şi o-am îngropat în vie/ Cîtu-i lume să Călin, Stelian Cîrstean. Ioan Meiţoiu, Nicoleta satisfacţii. Ca şi la lectura «-ărţii, dealtmintari.
mu-nvie". Manafi şi Nicolae Rădulescu. Vancu.
Multe din versuri înfăţişează noua realitate Prof. C. STRĂJAN Scenă din filmul „Cr.rtea junglei“, ce va rula, în- AL. COVACI
a satului socialist, munca pe ogoarele înfrăţite Deva cepind de luni, la cinematograful „Patria" din Deva.