Page 66 - Drumul_socialismului_1973_08

EMHMKMHPaBBaaa

DRUMUL SOCIALISMULUI Nr. 5 788 ® DUMINICA 19 AUGUST 1973

r
S i n g u r a e a l i t a t e

FRAGMENT DIN ROMANUL

DREPTUL DE A ÎNCEPE ii
»»
de R A D U C I O B A N U IHHEDOI1ENË

(După cinci orc de mers mult aşa, i se vor băşica pi­ rupsese de ei, pentru ce ? Şi cată. Din gîrlă mai rămăsese
printr-o lumină din ce In ce cioarele şi adevăratul calvar ajunsese unde ? Fusese o ab­ un fir subţire şi tulbure care
mai fluidă, fierbinte şi orbi­ abia de atunci va începe. De surditate să-şi închipuie că mai mult băltea decît curgea.
toare, Rüdiger Kloos îşi dă­ prin ierburi şopteau pitpalaci ar putea rămîne aici. Nu e- Albia însă era destul de lar­ Din istoria Universităţii
du seama că greşise. Mai şi ţîrîiau cosaşii. Ajunse la xista nici o aderenţă între el gă şi de adîncă ; o mîncătură De v e g h e
spera însă că nu era o gre­ un fel de smîrc secat, pe şi văzduhul pe care-1 respi­ galbenă în care albeau pietre­
şeală iremediabilă, deşi nu-i marginea căruia stăruiau do­ ra. Pînă şi umbra aceasta o le ca nişte oase. In dreapta, PARTIDUL
putea aprecia adevăratele di­ uă sălcii putrede, cu trun­ simţea lipsită de generozitate ca la vreo cincizeci de me­ populare iii Deva
mensiuni şi era conştient că chiurile găunoase şi contor­ şi trecătoare, o simţea a al­ tri era traversată de un pod stă de veghe lingă tîmpia ţării
o revenire în Bucureşti deve­ sionate. In jur ierburile erau tora, nu a lui. El era un in­ solid, de unde deduse că dru­ să poată creşte pretutindeni flori, Una din cele mai vechi U- 8 şi jumătate seara în sala
nise — cel puţin deocamda­ de un verde mai întunecat, trus pînă şi sub aceste sălcii mul avea o oarecare impor­ să fie paşii noştri mai uşori niversităţi populare din ţara de muzică a liceului „Dece-
tă — imposibilă. Nu numai dar aspre. îşi azvîrli geanta pe trei sferturi moarte. Şi a- tanţă. In depărtare se vedeau să fie mai albastre largurile zării. noastră este cea din Deva, bal". Intrarea liberă“.
că oraşul se afla sub bom­ de pe umăr şi se lăsă în iar­ tunci Nora, dumnezeule, ce nişte case, probabil un ca­ înfiinţată încă în anul 1920, In încheiere, se face un a-
bardamentul avioanelor care bă. De alături, o pasăre zvîc- era, ce fusese totuşi Nora ? păt de sat şi de acolo nu mai El stă de veghe celor trei culori de către un grup de profe­ pel la cetăţeni de a veni la
mereu îi treceau pe deasupra ni zbîrnîind şi-l făcu să tresa­ Se ridică în capul oaselor cu putea fi mult pînă la şosea. O unite-n flamura neatîrnării, sori, medici, ofiţeri, jurişti adunare : „Cu dorinţa fier­
obligîndu-1 să se culce în iar­ ră. îşi scoase pantofii şi cio­ senzaţia că depărtările vin apucă înviorat de-a lungul să nu se stingă flacăra cîntârii şi jurnalişti. Avînd drept binte în suflete de a putea
rapii. Tălpile îi erau umflate brusc peste el. Singur şi fără albiei spre pod şi după ce scop ridicarea culturală a ce­ dezvolta, clarifica şi popu­
ba aspră şi prăfuită din mar­ şi roşii. Le strecură prin ier­ să mai ştie dacă Nora a fost, trecu de pîlcul de salcîmi îi nici vorbele ce făuresc comori. tăţenilor oraşului, fiecare şe­ lariza probleme mari cultu­
ginea drumului, dar de la o buri, lipindu-şi-le de pămîn- n-a fost, dacă Nora este sau observă pe cei trei soldaţi. El stă de veghe inimii, luminii, dinţă a acestei forme de în- rale şi sociale de o valoare şi
vreme descoperi că în spatele tul răcoros aici, unde mai va mai fi. Se încălţă, cuprins Erau soldaţi germani, echi­
său, dintr-o parte în alta a păstra un rest de umezeală. de o grabă subită. Porni mai paţi din cap pînă în picioa­ copiilor, recoltelor, uzinii văţămînt popular constituia importanţă la înălţimea ne­
deosebit
eveniment
pen­
un
zării, se formase o linie de-a Era plăcut, dar din păcate departe cît de repede îi îngă­ re de luptă şi lucrau tăcuţi şi primăverii ce se cheamă dor. tru locuitori Iată cîteva con­ voilor noastre de azi, invi­
tăm onor public, de a lua
lungul căreia se angajase un nu putea dura. Se uită în jur. duiau tălpile îndurerate. I se sub pod, la baza pilonului. El stă de veghe cinstei, omeniei, semnări privind funcţionarea parte la această şedinţă, cu
schimb susţinut de focuri ca- Văzu iar golul străjuit de ce­ părea că mergea mai greu Rudi nu se îndoi nici o clipă pămîntului din veci al României Universităţii populare în pre­ cît vom fi mai mulţi cu atît
re-i tăia posibilitatea orică­ rul de un albastru-alburiu şi după acest popas. Nu trebuia că minau podul, dar o bucu­ sa vremii. ne vom apropia mai mult de
rei reveniri. De văzut nu pu­ îl încercă un soi de uimire. să fi cedat ispitei. I se făcu­ rie mare şi eliberatoare îi şi păcii dăruite tuturor. „In şedinţa de la 26 decem­ scopul nostru atît de dorit,
tea vedea decît fumul care I se părea abia acum straniu se şi foame. Cît de naiv fuse­ umplu pieptul. începu să a- CĂTĂLIN NICOARĂ brie 1920 a Universităţii
se întindea lent deasupra o- că se afla singur aşa, pe o se cînd se pornise să-şi pună lerge şchiopătând şi apucă pe populare, d-1 Virgil Albescu la care am gîndit şi atunci
raşului. In schimb auzea cîmpie necunoscută şi pustie, în aplicare acest plan abra­ o cărare îngustă şi abruptă cînd am numit această insti­
foarte bine exploziile, avioa­ într-o ţară străină, devenită cadabrant se vedea şi din care cobora în fundul albiei. şi-a dezvoltat conferinţa sa tuţie Universitate populară.
nele, tunurile, care îi dove­ dintr-o dată ostilă. Nimeni, faptul că nu-şi luase măcar — Holariooo ! strigă flu- itrie Gantern ir — despre genealogia Pămîntului. Prezidiul“.
deau că se înşelase cînd spe­ absolut nimeni, nici unul din- un colţ de pîine. Şi buzele turîndu-şi braţele. Hei, cama­ Publicul numeros care a a- La 13 noiembrie în presa
rase că ar fi vorba doar de razi ! sistat a răsplătit prin aplau­ deveanâ se relatează pe larg
un conflict efemer, de ope­ Cei trei tresăriră şi se în­ ze repetate deplina reuşită desfăşurarea adunării, iar în
retă. toarseră brusc cu armele în geograf şi etnograf a conferinţei. Şedinţa viitoa­ final este anunţată următoa­
Ieşise din zona luptelor şi poziţie de tragere. Doi dintre re va avea loc miercuri, 5 rea şedinţă : „Procsima şedin­
ianuarie, orele 5 p.m. tot în
se afla pe un fel de teritoriu ei arătau mai bătrîni, unul Istoric, filozof, literar, geo­ vremii sale este „Descrierea ţă se va- ţine miercuri, 23
al nimănui, unde nu-1 mai era tînăr, mai tînăr chiar de- graf şi etnograf, Dimitrie Moldovei“. sala de Fizică a liceului. noiembrie la timpul şi locul
ameninţa nici o primejdie oît el. Trebuiau să aibă şi o Cantemir, vlăstar de răzeş La această operă D. Cante­ Domnii conferenţiari care obişnuit, cînd vom avea feri­
imediată. Atmosfera şi-o sim­ maşină, probabil o camufla­ român din Moldova, a fost mir a anexat şi o hartă a Mol­ s-au anunţat sînt rugaţi a cirea de a asculta pe profe­
ţea însă ostilă : un cer încins seră undeva sus, pe malul una din cele mai luminate dovei (tipărită la Haga, în înştiinţa pe profesorul Al. sorul Jules Patenotte care ne
şi o cîmpie irnenşă, pustie. celălalt. Rîse de surpriza lor minţi ale epocii sale, erudit 1737, după moartea sa ; origi­ Mănciulescu despre titlul va vorbi în limba franceză
Lanurile de poru/nb foşneau şi le strigă fără să se opreas­ între erudiţii europeni ai în­ nalul ei a fost descoperit de conferinţelor precum şi care din literatura glorioasei Frân­
neliniştitor deşi el nu perce­ că : ceputului secolului al XVIII- George Vîlsan în Biblioteca dintre dînşii se angajează te, iar medame Jules Pabe-
pea nici o adiere. In orice cli­ — Sînt german. M-am rătă­ lea. Naţională din Paris). pentru 5 ianuarie". notte, acompaniată la pian’
pă se puteau ivi din ele sol­ cit aici, am să vă explic. Am Opera sa geografică şi et­ In timpul şederii sale în La 9 ianuarie 1921, şedin­ de doamna prof. dr. C. Tar-
daţi despre ale căror intenţii să vă rog să mă luaţi în ma­ nografică suscită interes prin Rusia, D. Cantemir a condus ţele Universităţii populare jan ne va delecta cu vocea“.
faţă de un civil solitar ca şina voastră... bogăţia şi calitatea datelor, topografii şi translatorii ex­ sînt amînate. „Din cauza e- Cît despre diversitatea su­
el nu putea şti nimic. Dacă Cei trei rămăseseră nemiş­ prin adîncimea conţinutului pediţiei lui Petru l împotri­ pidemiilor ce bîntuie în o- biectelor abordate la această
ar fi nemţi, lucrurile s-ar fi caţi. Acum cel mai tînăr a- de idei (interpretarea filozo­ va Persiei. Datorită pregătirii raş, Universitatea populară universitate populară, intere­
lămurit probabil, dar dacă ar păsă pe trăgaci. Rafala trăzni fică de interacţiune între fe­ sale geografice şi etnografice, amină şedinţele pînă la stin­ santă este ştirea apărută în
fi avut de-a face cu români tăcerea izbindu-se de pereţii nomene — de pildă legătura precum şi a posibilităţilor sa­ gerea acestor epidemii. Re­ 11 decembrie 1921 : „Seara
presupunea că situaţia s-ar rîpei. Rudi se împletici cu o între cadrul natural, munţi, le de interpretare a faptelor deschiderea se va anunţa din de joi în 8 l.c. (luna curentă
fi complicat. Să le spună că expresie de imensă uluire, a- ape, sol şi activitatea econo­ şi- fenomenelor întîlnite în vreme“. n.n.) a fost o adevărată dis­
mergea în căutarea Norei ar poi se prăbuşi cu faţa în jos. mică, între aceasta şi situaţia Caucaz el se preocupă de un Se pare însă că epidemia tracţie pentru publicul care
fi o absurditate, ar crede pur Trupul îi mai alunecă vreun istorică a ţărilor româneşti noian întreg de probleme şti­ nu a ţinut prea mult, deoa­ a luat parte la Universitatea
şi simplu că-şi bate joc de Artllcriştl români participînd la lupte pe străzile Capitalei în metru pe panta aspră şi se populară, dar mai vîrtos
august 1914. dependente de imperiul oto­ inţifice pe care le fixează în rece presa consemnează la
ei. Dar altceva ce le-ar pu­ opri. man etc.), prin puterea sa de însemnări, profile, crochiuri 16 ianuarie: „La redeschide­ pentru elevii care au luat
tea spune ? Norocul lui era — De ce ai făcut asta ? în­ pătrundere şi interpretare. şi hărţi. rea Universităţii populare, parte activă. In aceas­
poate* că n-avea nimio sus­ trebă în româneşte unul din­ Raportînd-o la nivelul timpu­ „Harta zidului caucazian d-1 dr. N. Robu prim-medic tă seară şi-a ţinut con­
pect şi' compromiţător asupra tre sutele de milioane de începeau să-i orape de sete. tre bărbaţii în vîrstă. lui şi condiţiilor locale şi eu­ din apropierea oraşului Der- judeţean va dezvolta o serie ferinţa sa domnul că­
lui. Nu-şi luase nici hartă. oameni de pe pămînt nu ştia Dar toate astea n-aveau nici — Era de-ai lor, răspunse ropene ale vremii, opera sa bent, lîngă Marea . Caspică“ de conferinţe despre microbi, pitan Ion Mihail, despre e-
Nu din prudenţă, nu se gîn- că el se afla aici. In realita­ o importanţă. Singurul lucru repezit cel tînăr. N-ai înţeles geografică reprezintă un salt (1722) (aflată în Biblioteca boale epidemice, imunitate şi ducaţia fizică, după care a
dise atunci la asta, ci pentru te el însuşi nu ştia unde. se care-1 interesa acum era să ce-a zis că s-a. rătăcit şi să-l calitativ faţă de lucrările Naţională din Paris, între co­ profilaxie“. La 23 ianuarie se executat cu elevii liceului o
că se baza pe intuiţie şi pe află. II -copleşi un sentiment dea de şosea. Poate şi de o luăm în maşina noastră... similare ale înaintaşilor. Dan piile geografului francez J. N. aduc completări : „Conferinţa serie de jocuri... Domnul că­
simţul lui de orientare. O ţi­ de singurătate atît de stri­ fîntînă. — Am înţeles. Dar era ne­ Bădărău, în „Filosofía lui Deville şi publicată la noi de dr. N. Robu se va ţine pitan Mihail s-a dovedit un
nea consecvent spre nord, pa­ vitor, îneît simţi o apăsare Poate — totul era marcat înarmat. D. Cantemir" (1964", se pro­ G. Vîlsan), „Vederea panora­ miercuri, 25 ianuarie şi va conferenţiar de prima clasă,
ralel cu şoseaua Ploieştilor, deasupra inimii. Nora, pen­ de acest dubitativ — poate — Ş-apoi ce ? făcu cel tî­ nunţă că acesta „are un simţ mică a versantului caucazian fi însoţită de proiecţiuni“. făcînd într-o formă captivan­
la o distanţă de şosea pe ca- tru care pornise în acea_stă reuşea să se întoarcă iar.în năr fără convingere. ascuţit de observaţie", ca şi dinspre Marea Caspică“, 36 Din punct de vedere al or­ tă istoricul educaţiei fizice Jla
. re.o...bănuia .de.trei, patr„u._ki­ aventură stupidă şi puerilă, i oraş. Asta numai dacă- întîl- îşi aruncă dezamăgit arma o cunoaştere adîncă a con­ profile grupate în 4 foi, sînt ganizării Universitatea popu­ diferitele popoare, începînd
lometri. După ce se îndepărta, .se^părea acum foartqţ-depar- nea soldaţi, germani.. Ar fi diţiilor în care trebuie con­ rezultatele grafice- ale stu­ lară din Deva avea în frun­ cu grecii antici şi sfîrşind cu
suficient de zona luptelor şi te, ca şi cînd nici n-ar fi" e- fost de fapt primui noroc pe umăr şi cu un gest smucit dusă interpretarea g ştiinţifi­ diilor sale caucaziene. tea ei un rector (prof. Al. începuturile bune ce se fao
îşi scoase casca. Părul casta­
a circulaţiei militare, inten­ xistat decît în imaginaţia lui: memorabil .de cînd se ştia. că. Ele îl arată ca un bun car­ Mănciulescu), un preşedinte în această privinţă la po­
ţiona s-o ia la dreapta pînă o proiecţie a idealului pe Să ajungă iar în oraş, să se niu îi luci în soare, umed de Dar să ñe oprim mai în­ tograf, un fin observator al (prof. losif Boteanu) precum porul nostru Asistenţa a fă­
transpiraţie.
Rămaseră
apoi
intra în şosea. Acolo nu se care şi-l conturase din lec­ vadă iar între ai lui. poate deaproape asupra principale­ reliefului alpin. Profilele şi un „consiliu diriguitor" a- cut conferenţiarului ovaţii
uitîndu-se
la
tăcuţi
trupul
îndoia că a/ fi găsit în cele turi. Sau, cel mult, ca şi cînd — iarăşi poate ! — poate nu nemişcat. Cel tînăr îşi făcu de lor opere geografice ale dom­ sînt expresive şi arată for­ vînd în frunte un prezidiu. călduroase şi binemeritate“.
din urmă un mijloc — maşj- ar fi existat foarte de mult, plecaseră încă sau nu putu­ lucru la catarama centurii. nitorului savant. me de relief variate, secţiuni La deschiderea cursurilor,
Succinta consemnare a şti­
nă sau la nevoie chiar că­ acum un an poate, acum seră să plece sau se răzgîn- „Planul Constantinopolei transversale peste rîuri, tere­ programul era anunţat din rilor din presa timpului des­
—
Haideţi, spuse de la o
ruţă — care să-l ducă mai cinci ani, Nimic din ceea ce diseră sau nu mai avea rost vreme cel mai în vîrstă şi a- sau Ţarigradului...“ a fost a- nuri aluvionare şi stîncoase, timp, după cum reiese şi din pre această Universitate
departe. pînă în clipa plecării simţise pentru că se restabilise ordi­ nexat pentru prima oară la chei, pante, terase şi chiar ştirea apărută la 6 noiembrie populară denotă o activitate
Ceilalţi doi
pucă
înainte.
Dar lucrurile păreau să se că îl leagă de ea, nimic din nea. Să se vadă acasă şi du­ urmară. Trecură gîrla cu pa­ îl ediţiile germană şi engleză ale platforme structurale, adică 1921. „Universitatea populară culturală vie ce se desfăşu­
complice. Pustietatea enormă aceste legături imponderabi­ pă ce se va fi spălat înde­ sul şi urcară cărarea pe ma­ „Istoriei Imperiului Oto­ noţiuni . geografice recente, îşi va ţine şedinţa de inau­ ra^ cu peste 50 de ani în ur­
din jur îl deruta şi-i trans­ le şi aparent ferme care îi le­ lung, după ce va fi mîncat şi lul celălalt. Sus se opriră şi man". Aici, relieful este re­ neutilizate pe vremea sa. De gurare pentru anul acesta în mă în oraşul Deva.
mitea un sentiment tot mai gau sufleteşte, nimic nu. se băut, după ce va fi simţit mai priviră o dată în urmă. dat prin haşuri (se arată clar asemenea, el este primul geo­ 9 noiembrie, miercuri la ora C. STOLNICU
tiranic de nesiguranţă. înce­ mai păstra decît ca un abur, pe trup o cămaşă curată şi Se profilau toţi trei pe cerul şi amănunţit adîncimea şi graf care menţionează limita
pea să se teamă că se rătă­ ca o amintire neverosimilă. răcoroasă, să-l întrebe pe fierbinte şi gol. Cel care nu aspectul văilor), apar denu­ zăpezilor permanente (aceas­
cise. Dar dacă, fără să-şi dea Singura realitate care i se Uwe, liniştit şi fără patimă: spusese nici un cuvînt pînă miri de ape şi, foarte impor­ ta a intrat în preocupările
seama, o luase prea mult impunea acum ca un tăvălug, „Ce aţi făcut voi din mine şi acum întinse braţul spre za­ tant pentru epoca sa, redă geografice abia peste 150 de A apărut nr. 33 al revistei
spre stingă şi se îndepărtase alungind tot ceea ce ţinea de din Erika şi din toată gene­ re. prin săgeţi curenţii marini ani), descrie provincii şi popu­
de şosea astfel în’cît i-ar tre­ trecut, de ieri, de acum cî- raţia noastră ?“. Era foarte din strîmtoarea Bosfor. Ora­ laţii de pe coasta caucaziană
bui alte trei, patru ceasuri ca teva ceasuri erau necunoscu­ curios ce mutră ar face bă­ — Uite cum ard Bucureştii, şul este redat printr-un plan a Mării Caspice, remareîn- „ O r i z o n 4 “
s-o găsească ? Mergea de spuse oarecum mustrător, ca în care străzile sînt albe, iar du-se, între altele, prima
vreo cinci ore, cam de o oră tul şi incertitudinea de care trânul şi ce răspuns ar găsi. şi cum ar fi vrut să-l scuze clădirile haşurate, distingîn- menţiune a oraşului Baku. Ultimul număr al revistei „Orizont", săptămînal po­
o apucase la dreapta pentru se trezise înconjurat perfid, Făcea să treci prin toată a- pe cel tînăr. du-se pieţe, grădini ; străzile Opera geografică şi etno­ litic-social şi litorar-artistic, editat de Comitetul judeţean
că zgomotele luptei rămăse­ pe nesimţite. Se lăsă pe spate ’ ventura asta prin care trecea — Văd, răspunse scurt ce­ sînt numerotate (162) pe plan, grafică a lui D. Cantemir pentru cultură şl educaţie socialistă Timiş şi Asociaţia
seră suficient de departe în rezemîndu-şi capul de gean­ el numai ca să vezi cum ar fi lălalt, de-o vîrstă cu el. Dar iar denumirile lor sînt scrise este vastă şi multilaterală, a- scriitorilor din Timişoara, publică în patru pagini intitu­
urmă, dar încă nu sesiza nici ta de piele. îşi aminti că-şi bătrînul în stare să se des­ nu puştiii ăsta i-a dat foc. O în legendă. In împrejurimi­ bundînd în idei înaintate late „Orizonturi culturale hunedorone". Din sumar: re­
un semn. Nu ştia nici el ce pusese şi un volum de ver­ curce. să mai discutăm noi despre le oraşului apar drumuri, pentru începutul secolului portajul „Vatră de ţară" de Tibcriu Istratc. „O variantă a
semn aştepta, însă monotonia suri. Ce copilărie... Avea drep­ Ajunse la un pîlc de sal- chestia asta. Acum haideţi. vii, petece de pădure, sate, al XVIII-lea, este opera u- Mioriţei la Ohaba Ponor" de Constandin Clemente, „Cera­
peisajului devenea depriman­ tate Uwe Kloos cînd îi spu­ cîmi şi din nou fu ispitit să Rîpa galbenă rămase tăcu­ clădiri izolate, mori de vînt, nui patriot, care a împletit mica de Obîrşa" de loan Şeu, „Muzeul din Deva" de loan
tă. Soarele stătea să-i jupoaie nea că nu era bun de ni­ se odihnească la umbră. Ar tă. Sus, începu să se rotească fortificaţii etc. activitatea ştiinţifică cu inte­ Andriţoiu, medalioane plastice „Victor Mihăilescu" şi „Mir-
ceafa şi umerii, iar tăLpile îi mic... Oare unde se aflau a- fi şi făcut-o poate dacă nu lent o pasăre cu aripile întin­ Principala sa operă geogra­ resele vitale ale poporului cea Bîtcă", poezii de Traian Kilimon şi Eugen Evu, pre­
erau încinse. După toate a- cum ai lui — mama, tata, E- dădea în cealaltă parte a crîn- se. Era încă atît de departe, fică, în care prin mijloace cum şi Un amplu interviu cu prof. Petru Stoican, preşedin­
parenţele, dacă va mai umbla rika ? se întrebă deodată. Se gului peste albia aproape se­ îneît părea măruntă. geografice şi etnografice, cau­ tele Comitetului judeţean pentru cultură şi educaţie socia­
tă să facă cunoscută ţara Prof. BUJOR VULCU
sa în lumea contemporană Deva listă Hunedoara.
impune ca o valoare adevărată, capabilă de
Film circulaţie şi de comunicare.
Noul film al lui Virgil Calotescu — regizor
descins pe terenul filmului artistic din sfera
„Dragostea severei poezii a documentarului — acoperă
noţiunea actualităţii nu prin înscrierea sa în­
şeşte : „Adăpaţi lîngă sat dobitoacele,/ In rîul tării : „încremenit în bronz, şuvoiul ţîşnit în tr-o arie tematică, nu prin urmărirea crispată
mărunt, lîngă piuă/ Şi mai citiţi-vă odată no- clipa izbînzii/ Nu netedă coloană ni se arată/ a unui scop declarat, ci prin felul în care vede
Editoriale roacele/ In val, printre boturi, unde joacă Ci scară cioplită anume/ Braţelor şi tălpilor 66 realitatea noastră, sincer şi fără penibile ope­
luceafărul de ziuă./ noastre/ Ca să ne ducem la soare/ Şi să-l pri­ începe vineri raţii cosmetice estetizante.
De la transcripţia fidelă a paşilor spre vâ­ vim în ochi/ Şi el să clipească învins./“ Făcînd film documentar, Virgil Calotescu a
rât, poezia, adevărat ciclu de iniţiere, se înalţă „încet gîndită, gingaş cumpănită", cartea de făcut o şcoală excelentă, în sensul selecţionării
Pet,e Dra9U! „Perfectul spre implicaţiile profunde ale transhumanţei, versuri a lui Petre Dragu ne poartă, cu ziceri faptelor de viaţă, clasificarea lor nu după o
proiectată în dimensiunile ei esenţiale: „Ru- vechi, măiestru îmbinate, cu zboruri neîmbătrî- aparentă mărime, ci în funcţie de acea esenţă
Avînd la bază cartea „încotro ?“ de Fran-
peţi borangicul dorului — de-ntoarcere/ Dru­ nite ale sufletului, cu vorbe nesperiate de prea cisc Munteanu, „Dragostea începe vineri“ este care le conferă potenţa de a determina destine
foarte simplu“ mul înapoi să nu se mai cunoască,/ Să nu mai multe mîngîieri, spre un tărâm ancestral, re- un film care ne întăreşte convingerea că fil­ omeneşti.
scris în pas de baladă, în plînset de doină, în
ştiţi de calda muierilor toarcere/ Cu ochii pe
La baza conflictului care se stabileşte între
zarea de iască,/ Să nu mai ştiţi de sat, de cîntec românesc. mul românesc de actualitate nu a rămas doar Sanda, tînăra eroină a filmului şi posibila sa
rămaşi,/ Să vă cotropească fierbinte/ Setea de ILEANA LASCU subiectul preferat şi eminamente teoretic al cale existenţială stă un fapt mărunt, aparent
paşi uriaşi/ Urcaţi în cremene înainte,/ Unde filmologilor noştri, ci, părăsind matca unui
A văzut, de curînd, lumina tiparului, la stă floarea singură-n tunete grele/ Şi unde ★ concept frumos, dar — de ce n-am recunoaşte ? banal, purtînd în sine dublul tăiş al ratării
Editura „Scrisul românesc" din Craiova, volu­ mursecă vulturii stele.../ Bucurîndu-se de o universală notorietate, — abstract, devine din ce în ce mal mult o sau al realizării. Şi important aici este faptul
mul de versuri al lui Petre Draga, „Perfectul picturile murale din Moldova, cele exterioare certitudine. că destinul absolventei de liceu nu se va
foarte simplu“. Intenţional, chiar de la titlu, Din acest poem se răsfrîng firele de borangic în primul rînd, constituie unul dintre capito­ „Dragostea începe vineri" nu dă, fireşte, o contura în funcţie de o reuşită la facultate, ci
sîntem plasaţi în spaţiul meridional românesc, ale maramei olteneşti, ţesută-n clar de lună, lele de preţ ale istoriei artei româneşti. Alături reţetă sigură a filmului de actualitate din mo­ în funcţie de a scăpa de inerţia provocată de
cu limba lui vioaie şi colorată, cu oltenii lui cu dor, cu nostalgia „Parcului romantic“, în­ de cele de la Voroneţ, Arbore, Moldoviţa şi tivul obiectiv că o astfel de reţetă nu există. o iubire efemeră şi deziluzionantă prin urmare.
ageri, impulsivi, veşnic stăpîniţi de febra cău­ cremenit în structuri primare, cu timpul oprit Suceviţa, picturile de la Humor reprezintă o Din fericire, adăugăm, pentru că reţetele —. Sună puţin didactic, dar pentru drumul de
tărilor. E spaţiul etnic din care s-a ridicat şi în tiparele dintîi: „Prăfos tropoteau turmele realizare artistică deosebită, oferind o strălu­ deseori ne-a fost dat să constatăm — anulează viaţă al fetei are o importanţă majoră inte­
s-a hrănit sufleteşte poetul, cel căruia îi ex­ somnului/ Şi-o stea ţiuia ca un graure./ Cio­ cită dovadă a măiestriei autorului lor — pic­ dintru începuturi acea autonomie artistică, fără grarea sa într-o colectivitate, alcătuită din
trage esenţele spirituale, trasîndu-i coordona­ banii dormeau de-a roata/ Lîngă bîte.../ Reci torul Toma de la Suceava. Albumul „Humor", de care nu numai filmul de actualitate, dar oameni ca nea Panait sau ca tovarăşa Marleta.
tele înscrierii în universalitate. Aceasta tocmai eram ca nişte şiştare/ Neatinse de susurul tipărit recent în versiunile română şi france­ nici o altă specie filmică (şi nici în alte com­ Numai în comparaţie cu aceşti oameni — de
mulsului./ Ora plîngea a-nnoptare/ Pe strunele
prin prelungirea artistică a permanenţelor, ză, în colecţia „Comori de artă din România“ partimente de artă nu este altfel!) nu se poate ■ce ne*am feri de epitet ? — minunaţi, apare
prin acel limbaj expresiv şi curgător al celor ierbii, pe clapele pulsului./” („Nu ştiam să a editurii „Meridiane", valorifică într-o for­ evident cît de ridicolă era ambiţia fru­
mai multe poezii apropiate de prelingerea lină plîng“). mulă grafică modernă acest remarcabil an­ muşelului cavaler de a modela definitiv tra­
şi tînguită a doinei, ori de vuietul bolovănos „Tărîmul brîncuşian", retrăit de poet la samblu pictural, comparabil cu marile creaţii iectoria existenţială a Sandei.
al blestemului şi descântecului. Nu întâmplă­ modul lirismului, depăşeşte graniţele poemului ale epocii Renaşterii. Imagini de ansamblu şi Virgil Calotescu reuşeşte să imprime filmu­
tor, în centrul volumului este plasat tocmai cu acest nume, înălţîndu-se, ca un semn bun de detaliu sînt oferite prin cele 75 de ilustra­ lui său autenticitate tocmai prin încrederea cu
„Poemul esenţial" din ciclul larg şi inspirat al căii legănate spre infinit, luminată statornic ţii alb-uegru şi color. care tratează o poveste „banală", prin sensibi­
intitulat „Oracol“. Sînt surprinse aici gestu­ de vraja legendelor, doinelor, cîntecelor şi des­ litatea cu care descoperă extraordinarul dincolo
rile esenţiale ale unei îndeletniciri ancestrale, cântecelor ivite din tărîmuri de basm, din de acest prezumtiv banal.
ghidată după secretul mers al aştrilor : „Tre­ vremuri prea vechi şi aduse la noi şi mai de­ Nici un semn spectacologic exterior care
cură zăpezile, trecură ploile/ Haidem la mun­ parte de chemarea spre eternitatea frumosului Pentru melomani părea cîndva legat de conceptul filmului de
te cu oile./ Strîngeţi samarele pe asini,/ Lua-, popular : „Astru răzvrătit, alungat dintre sorii actualitate nu conturbă de data aceasta unita­
ţi-vă rămas bun de la vecini/ Scoateţi din bete cei sfinţi,/ Prăvălit pămîntului, stins cu bice © Mihai Constantinescu a imprimat recent tea artistică a peliculei. Situaţiile credibile,
roţile cheilor,/ De la porţi, de la hambare, de de fum,/ La tîmpla-i de piatră venirăm cu-a la Casa de discuri Electrecord un disc conţi- partiturile caracterologice „ca-n viaţă", atmos­
■la odaia de sară/ Şi le prindeţi pe glezna mîi- neamului ceată/ Şi-acolo şezum/ Pe douspre- nînd douăsprezece melodii, majoritatea compo­ fera de adevărat dramatism pledează pentru
nii femeilor,/ Cătuşă caldă şi rece brăţară./ zece seîntei împietrite/ Rămase în juru-i din ziţii proprii. „Dragostea începe vineri“. Pentru că e de ne­
Unde le fuse cheilor zârnăitul/ Puneţi pentru clipa căderii./ ■— Măre soare de piatră./ Ru- tăgăduit că secretarul de partid al lui Toma
răboaje cuţitul./ Legaţi sub bărbie cojoacele- gămu-te cu moşii, cu pruncii, cu verii/ Ceasor­ © „Cîntec din Oaş“, „Hai Căluşari", „Iubi­ Caragiu, Marieta Margaretei Pogonat, Sanda
ntoarse,/ Luaţi subsuoară ghioagele cu capete nic să ne fii/ Să ştiu cînd amoarte umbra-n rea" de Jonny Răducanu, „Ciocănitoarea" de Adinei Popescu şi tehnicianul lui Peter Paul-
arse/ Iar pălăriile cu piele de zer/ Povîrniţi-le lumină/ Şi cînd amurgesc părinţii-n copii./ Nu Laurenţiu Profeta, „Balada“ de Ciprian Po- hoffer sînt nişte personaje reale, cu viaţa para­
mult pe sprîncene-mbinate./ Să nu se vadă ne răspunse. Pe după nouri/ Clipiră mînzeşte rumbescu, precum şi piese din filmele româ­ lelă şi interdependentă cu şi de viaţa noastră.
cum vin şi cum pier/ Boabele moi, nebăr- sorii cei sfinţi/ Dar în pieptul pietrei auzirăm neşti „Paraşutiştii“ şi „ O fată fermecătoare" Reale cum e decorul acţiunii (cît de impropriu
bate./” cum bate/ Miezul nestins, ca o roată cu zimţi.“ — prezintă Aura Urziceanu în noul ei disc. este aici cuvîntul decor), cum e povestea în­
E atîta prospeţime şi adevăr în această suc­ („Masa tăcerii"). O acompaniază orchestra lui Richard Oscha- t “ 'iS săşi, poveste în care oricare dintre noi poate
cintă istorie cîntată a ciobănitului, îneît senza­ Din acelaşi ciclu „Nord vrăjitoresc“, „Co­ nitzky. fi protagonist sau episodist, din simplul motiv
ţia aderenţei totale, indiferent de zona etno­ lumna victoriei" se desprinde — veritabilă că trăim azi, iar eroii filmului ne sînt con­
grafică, la acest nemişcat ritual străbun, cople­ Coloană a infinitului — prometeic trimisă spre Scenă din filmul „Dragostea Începe vineri“. temporani. AL. COVACI