Page 43 - Drumul_socialismului_1973_10

DRUMUL SOCIALISMULUI © Nr. 5 834 © SÎMBĂTĂ 13 OCTOMBRIE 1973 3

Dmttrie bnteiir ! Âfeiier

S
j Ţara de (IV)
Contribuţii filologice Sucevei plin se centrul Hanul dom­ al dovedeşte că într-adevăr au
In
modern
folosit la ceva. Nici o piesă
află
oricît
de
lăcuită
artizanat,
nesc care adăposteşte azi Mu­
de
zeul de etnografie. Clădirea, şi de scumpă, nu poate supor­
Tendinţele antifeudale, e- portare la limba latină sau din aceeaşi piatră alburie ca ta competiţia cu o simplă bî-
manciparea naţionalităţilor, la alte limbi ale popoarelor şi Cetatea, aşezată pe o pa­ tă ciobănească de aici, în-
patriotismul sînt manifestări învecinate. jişte cu mesteceni şi înconju­ crestată, lucioasă şi cu capă­
politice şi sociale care au Dimitrie Cantemir afirmă rată - dar nu sufocată - de tul rotunjit de mina care a ţi­
fost adeseori explicate prin identitatea de limbă dintre blocuri noi, e o bijuterie a ar­ nut-o. Pe lîngă pereţi stau
ambianţa spirituală creată de valahi, ardeleni şi moldo­ hitecturii noastre de demult, lăzi întunecate, fără picturi­
umanism. In orice caz, uma­ veni, arătînd doar că rostirea salvată de o restaurare inteli­ le policrome din alte părţi.
niştii români se afirmă ca valahilor este mai „aspră", gentă, care atinge perfecţiu­ Sînt încrestate şi ele, iar vre­
mari patrioţi, pentru care ceea ce însemnează că folo­ nea. Ceea ce văd înăuntru mea le-a adăugat un luciu
actul de cultură în sine este seşte consoane tari, nu moi. îmi prilejuieşte rare şi inedite stins de lemn nobil. Stau tă­
un act de patriotism. Toţi Interesante sînt elementele clipe de bucurie şi totodată o cute, avînd în ele multă dem­
de filologie comparată pe ca­ elevată lecţie despre bun simţ nitate şi oarecare taină şi as­
re le introduce acum în dis­ şi demnitate. Dacă zic despre ta mă umple de un fel de Eminesciana
cuţie, arătînd, de exemplu, că aceste obiecte că sînt fru­ sfială. Aceeaşi demnitate o Incantaţie
sunetul j din rostirea valahă moase, n-am spus nimic pen­ respiră şi costumele. Tonali­
este identic cu sunetul z din tru că nu frumuseţea sau nu în­ tatea lor dominantă e alb-ne-
polonă şi j din franceză. totdeauna frumuseţea se află grul, restul culorilor avînd Pămînt din care-nfloresc Leagănă-te codrule
O altă observaţie intere­ aici în primul rînd. Un scău­ doar rostul de a puncta dis­ Cetere, buciume,
santă, atestînd distincţia pe nel afumat cu trei picioare nu cret. E aici o superbă şi de- Ţară rotundă ca o ciuleandra, Pleacă-ţi fruntea lotrule
care Dimitrie Cantemir ştie e neapărat frumos, dar e de săvîrşită eleganţă şi o totală
s-o facă între limba vorbită lemn şi e patinat şi are o for­ lipsă de stridenţă şi de prost Printre colinele tale caut De la astre la pămînt
şi cea scrisă: „(valahii) mai mă ciudată fiindcă partea de gust care vin din simplitate. Izvorul viu,
au şi cîteva vorbe pe care sus e dintr-o singură bucată Puritatea gîndului, bunul simţ Cu unduiri de flaut, Nu de ploaie, nici de vînt,
moldovenii nu le ştiu; însă cu al treilea picior, o buca­ şi inteligenţa poporului - să Unde şi-au oţelit voievozii
pe acestea nu le mai folo­ tă de lemn noduroasă, stra­ fie şi acestea secretul dăinui­ Ci de dragoste arzînd I
sesc cînd scriu". nie, contorsionată şi asta îi dă rii noastre prin neliniştea Scutul, buzduganul...
Toate aceste subtile obser­ valoare de unicat şi vorbeşte veacurilor ? Caut în rouă dimineţii j Pe crengi rămuroasele
vaţii de filolog nu se explică desprfe un om care l-a făcut, Cînd ies, soarele se pregă­ Şi-n serile pline de dropii
decît prin formaţia umanistă cioban de pe Rarău, pădurar teşte să apună, lumina e dul­ Podoaba primăverilor înalte, Visele frumoasele
a marelui cărturar. Literatu­ sau ţapinar de pe Dorne şi ce şi Hanul domnesc vegheat
ra română mai datorează a- despre un întreg univers al a- de mestecenii lui diafani pare Fîntînile, plopii... Nu se trec fărâ-mpliniri
cestei formaţii umaniste o cu­ cestui om. Patina firească dă ireal. Ţară-n care înfloresc fluiere, doinele,
cerire de mare preţ: stilul lucrurilor demnitate fiindcă RADU CIOBANU Printre legendele tale caut Nu tînjesc fără-nflorlrl.
lui D. Cantemir, care se în­ Izvorul viu
scriu pentru a scoate neamul scrie pe linia de evoluţie a Şl de bate vîntul tare
din întuneric. Dimitrie Can- stilului savant în literatura Cu unduiri de flaut.
temir îşi însuşeşte idealurile română. Modelul acestei fra­ Unde şi-au limpezit străbunii Spulberă frunza-n cărare
lor patriotice, ocupînd însă ze savante a fost probabil cel Graiul, colindele...
în ordinea ideilor sociale şi latin, deşi ar fi putut să fie Oameni- ml-o calcă-n picioare.
politice o poziţie atît de a- şi cel turcesc, cu predicatul Ţară rotundă,
vansată faţă de ei, încît Şcoa­ pus la urmă, o topică afecti­ Ca o horă, Şi de cîntece plin mă lasă
la ardeleană, prima noastră vă, în care accentul cade pe Mă-nfăşur în frumuseţile tale
manifestare iluministă cu ca­ prima şi ultima parte a pro­ Ca-ntr-un veşmînt de-aurore boreale. Şi de zare luminoasă.
racter social, se va sprijini poziţiei. Adeseori se inversea­
pe autoritatea lui ca pe un ză şi determinativul faţă de IONEL AMARIUŢEI ANA ŞOIT
precursor. determinat, „a celei pămîn-
Cea dintîi afirmare a con­ teşti vieţi“ această topică
ştiinţei naţionale la noi se fa­ ciudată, deosebită de cea a
ce deci prin pana cronicari­ limbii vorbite, precum şi am­
lor, sub auspiciile umanismu­ ploarea stufoasă a frazei dau
lui. Ea se va constitui de la stilului lui Cantemir un ca­
început în jurul ideii de la­ racter ermetic, artificial şi
tinitate a neamului şi a lim­ căutat, care a făcut ca el să
bii româneşti. Dimitrie Can- nu fie imitat. Nu trebuie ui­
temir aduce argumente în tat însă că efortul lui D. Can­
sprijinul continuităţii neamu­ temir este acelaşi cu al mul­
lui românesc în Dacia. For­ tor umanişti din diferite ţări
maţia sa umanistă şi erudiţia care au încercat să constru­
lui filologică îi vor permite iască în limba lor naţională
să adîncească mai mult decît o limbă savantă pentru ex­
predecesorii săi problema la­ primarea unei cugetări mai
tinităţii limbii. Capitolul nuanţate şi mai adinei.
,.Despre Graiul moldovenilor“ Se împlinesc 300 de ani
din Descrierea Moldovei ri­ de la naşterea marelui uma­
dică problema controversată nist român care a fost dom­
dacă limba română este de nitorul Dimitrie Cantemir.
origine latină său italiană. 300 de ani în timpul cărora,
Scriitorul adoptă o atitudi­ acoperită uneori de perioade
ne de obiectivitate, lăsîndu-1 de tăcere, opera sa complexă
pe cititor să aleagă singur, a continuat totuşi să fie o
după ce arată deopotrivă ar­ prezenţă actuală în cultura
gumentele uneia şi alteia din­ românească. Darul acesta de Meseria lut Eugen Kovacs (întreprinderea „Marmura" Sim
tre cele două teze. Lăsînd în a include semnificaţii care rla"), cioplitor în marmură — se asimilează, în cele mal fii
aparenţă ultimul cuvînt ci­ nu se, epuizează într-o sin­ detalii, artei, sculpturii mal precis. Cu atît mai mult cu
gură epocă, ci se pretează la meseriaşul artist o practică de 38 de ani.
titorului, autorul conduce
valorificări succesive şi la re­ Foto : V. ONOIU
discuţia în aşa fel încît argu­ luări pe alte trepte evoluti­
mentele pentru originea lati­ ve, îl au toate marile opere,
nă' a limbii prevalează în care, apârînd la anumite răs­
cruci ale timpurilor, semnifi­
mod convingător. Argumente­
că tot • ce este mai actual în
le sînt de esenţă filologică. momentul cultural respectiv, „Sarmis 73. OoncursuB de creaţie
Aflăm astfel că în limba valorifică tradiţia şi antici­
română se găsesc mai multe pează viitorul. Printr-una din a8 poeţilor-ţăranS, „Din toată mima“
acele misterioase conjuncturi
cuvinte de origine latină de­
ale istoriei pe care nimeni
cît în cea italiană, că avem nu şi le-ar putea explica în­
verbe auxiliare deosebite de tru totul, Moldova, îngenun­ | Doino Jiuiyi i
cheată de o putere străină,
cele din limba italiană, că : ;
dezbinată de certuri intesti­
articolele noastre sînt encli­ Premiul revistei „Albina“
ne şi aflîndu-se abia în pra­
tice, că în limba română în gul renaşterii sale culturale, 1 Jiule, pe malul tău Mîncaşi stînca din Surduc
; Aid, dragă, crfescul eu Şi-a tale izvoare iuţi n
afară de genul masculin şi a reuşit în mod cu totul
surprinzător să dăruiască Eu­ I Şi-am băut izvorul tău Croiră cale prin munţi -
feminin mai există şi genul
ropei una din personalităţile I Atunci cînd am fost flăcău, Ajungă-ţi, Jiule, ajungă,
neutru. Dimitrie Cantemir j Eu şi căprioarele, Ce-atîta mînie lungă !
ei care au întrupat mai de-
vorbeşte de posibilitatea îm­ săvîrşit idealul uman al Re­ ; Ce-mi sînt dragi ca soarele, Şi eu totuşi te iubesc,
prumuturilor lingvistice prin naşterii : om de arme şi om : Şi din Jii şi din Jieţ Zi şi noapte te doinesc,
politic, diplomat şi om de : Am băut apă curată Căci cu tine mă-nfrăţesc.
relaţii comerciale şi prin re­
cultură completă pentru ace­ j De sub stînca cea de piatră. Cît-oi bea apă din tine
laţii de vecinătate. El presupu­ le vremuri, mare patriot şi, : Din Parîngu şi Godeanu Şi m-ai îmbăta pe mine
ne că din vechiul grai al dacilor totuşi, prin cultura sa, cetă­ [ Unde-a hălduit ciobanu, Te-oi doini, Jiule, bine.
s-au putut păstra în limba ţean al lumii, prinţ şi cărtu­ : Jiule cu gura ta Te-am doinit şi te doinesc
rar, fiu al Moldovei. Cît o fi să mai trăiesc,
r 'mână unele cuvinte şi anu­ : Ai ros stînca de colea.
i !
me acelea a căror origine nu Prof. LIA DRAGOTA \ Tu cu gura ta de lup ŞT. NISTOR-UNGUREANU i
poate fi identificată ’prin ra­ Deva ______________________i
A
cis, de confruntarea egoismului cu altruismul,
în cadrul unei povestiri net moralizatoare.
Film Intriga peliculei, redusă la aspectul distilat
al formulei teoretice, pare de o incontestabilă
logicitate. Dar cum o formulă, oricît de logic
aripi tinere şi sfinte / Unde-am ajuns nu cu­ ar fi ea constituită, rămîne doar o formulă,
noşteam / Trecurăm dincolo de ape / Şi-am po- „Florentiner acţiunea^ ţesută în jurul ei nu reuşeşte să con­
Editoriale gorît într-un tîrziu / Pe ţărmul marilor garoa­ Profil vingă. lăsînd un iz de fabulă contrafăcută, pe
fe / Fluturi de aur străbăteau / Plăpînda mea alocuri categoric plictisitoare.
alcătuire / Şi iar am început să plîng / Lovit Brigitte Platz, tînăra eroină a filmului, este
IO AN ALEXANDRU de milă şi iubire / Ochi blînzi veneau în jurul nr. 73“ pusă într-o situaţie pe care atît scenaristul Be-
meu / Cu candele de mir uşoare / Şi-ncet se Mihai Elita licke, cît fără şi regizorul — Gendries o cred dramatică.
—
alt­
Ţesut
un
din
/
lacrimi
imn
şi-ndura-
închegă
minteri
deosebit
motiv
de
„Imnele re / Cuvînt nu mai era — şopteam / Doar a- Cu opt stagiuni Rămînînd însărcinată, viitoarea de tatăl nepu-
mamă,
fără
de
rouă
umbrii
lumi-
nume
/
Cu
dîncimi
tînd
propus
încă
compromisul
accepta
nînd / Curat de dincolo de lume. „Zbor curat". în urmă, pe sce­ neoficializat, preferă soluţia de a se descurca
bucuriei“ excepţionale, ca loan Alexandru poeme de meditaţie na Teatrului de cepute legătură cu filmele de atît din punct con­ singură, fără ajutorul locatarii din Dar — minunea
sursă,
naşte
Mitologia,
televiziune
In
nimănui.
—
în
înscriindu-se
imobilul
de
de
pentru
—
toţi
pe
minunilor
ecran,
micul
linia poeziei mari, scrisă de Eminescu, Blaga, stat „Valea Jiu­ vedere dramaturgie, cît şi din acela al structu­ strada Florentiner îşi dau mîna spre a o aju­
lui“ din Petroşani,
Coşbuc, Goga. Poemele din „Imnele bucuriei“ rii imaginii — există o veche dilemă : sînt sau tă pe Brigitte. Bineînţeles, intenţia de a vorbi
sînt faţa cea mai luminoasă a unui lirism ele­ îşi făcea debutul nu sînt ele apte să fie proiectate pe ecranele despre o_ manifestare de solidaritate umană este
O sinteză poetică senină, o viziune mitologică vat în care cuvîntul şi imaginea nasc o unitară absolventul Insti­ cinematografelor? Răspunsul nu poate fi lipsit frumoasă în sine. Mijloacele, însă, cu care
nouă, o muzicalitate rară a cuvintelor sînt cî­ atmosferă imnică. Nici un efort de disimulare, tutului de teatru de echivoc, deoarece unele pelicule se adaptea­ prinde contur această intenţie sînt atît de puţin
teva note distincte ale noului volum de versuri lirică, de ambiţii, cerebrale forţate, poetul re­ „I. L. Caragiale" ză fără greutate cerinţelor marelui ecran, altele credibile încît efectul este deseori contrar celui
al lui loan Alexandru, volum apărut la Editu­ fuză crisparea, totul devine expresie lirică se­ ba. Un exemplu tipic este în acest ultim sens dorit.
ra Cartea românească. nină, aproape ceremonial de reflexivă, substan­ din Bucureşti, ac­ filmul „Florentiner nr. 73", produs de Televi­
Străbate, într-o expresie ciudat ceremonială, ţa emotivă se naşte dincolo de imagine, cuvîn­ torul Mihai Clita. ziunea din R.D.G.
de cînt orfic, cu inflexiuni nostalgice, dorul po­ tul devine poem, monologul liric naşte sfiala, Prodigioasa-i ca­ Examinînd mai îndeaproape filmul lui Klaus
etului după acea Dacie unică, solemnă. Alcă­ ceremonia, cîntul pur, imnul. rieră, susţinută Gendries, inspirat de scenariul lui Kurt Be- leasă. Finalul roz, dar roz de tot, este 1
tuirea poetului în vers se naşte din această no­ „Miserere Nobis" ca intensitate poetică cre­ licke, observăm că în acest caz nu este vorba dreptul antologic, trăgînd cortina peste un
pe
o
variată
uă reaşezare a miturilor româneşti, mituri a- dem că e unul dintre cele mai frumoase poeme gamă de roluri (peste 30), i-a prilejuit o ascen­ doar de incompatibilitatea filmului de televizi­ caie nu provoacă decît nedumeriri.
proape clasicizante. Ştefan cel Mare, Brînco- ale lui loan Alexandru. Omida nu înseamnă denţă permanentă. une cu marele ecran, ci de carenţe care au fost
veanu, Avram Iancu sînt aureolaţi în cele mai numai întuneric, asceză, spectacolul grotesc al . &
cînd
jubiliară,
In
stagiune
frumoase versuri, picurate aproape la nivelul bătrîneţii, ea e răscrucea, e semnul alegerii, ea Teatrul acest început din de Valea Jiului împlineşte vizibile, fără doar şi poate, şi pe micul ecran. Magaani ~ ‘ s în această toa
s a stin
minerilor
unei lumi mitologice, în care Imnul — ca sim­ naşte universul luminii fluturelui, ea înseam­ 25 de ani de existenţă, publicul spectator poa­ Prima şi esenţiala precaritate porneşte de la marea artista a cinematografiei italiene 1;
bol al căderii lumii în cînt — ne apare drept nă deci revitalizare, creaţie, acel flutur mumă, te remarca pe actorul Mihai Clita interpretînd ambiţiile exagerate ale filmului. „Florentiner m urma ei o nepieritoare dîră de lumină. ,
cea mai poetică formă de emoţie patriotică. acea obîrşie fierbinte din care se nasc alte nea­ nr. 73" se vrea un film de actualitate, axat pe Magnani a creat de-a lungul unei străluci
Trecutul e investit cu har, trecutul e imnul muri de fluturi. Răzbate din aceste versuri o pe Ştefan Valeriu din comedia lui Mihail Se- cariere artistice personaje de neuitat. „Ma
bastian „Jocul de-a vacanţa“.
fără nume, trecutul sînt pădurile mitice, dealu­ putere stranie de incantare lirică, un viziona- Actor cu reale calităţi scenice, dorinţă de un subiect care implică o problematică morală, Roma , „Roma, oraş deschis“, „Secretul
rile pastorale, Orfeu însuşi descinde din această rism aproape grotesc, un dor puternic după pu­ autodepăşire, Mihai Clita este recunoscut una­ concretizată prin două atitudini opuse faţă de Santa Vittoria", „Ciudăţenii italiene“, „Tra
cîmipe a luminii, Dacia : „Prietene nocturn, rul alin al metamorfozei. „...Da, această cumpli­ responsabilitatea umană. Este vorba, mai pre- firul tatuat (pentru care a primit mult rîv
bunule Orfeu / Sălaşul tău era aici, Dacia. tă omidă va deveni / Fluture. Un fluture sfînt nim ca un interpret de valoare al teatrului pe- premiu „Oscar") sînt filme ce se înscriu pe
troşănean.
Versurile acestea ne amintesc de o altă poezie şi curat / Un fluture alb şi etheric, un flutu­ L de aur a filmului universal, recomandă
a lui loan Alexandru, „Către Eminescu", poezie re / Invizibil, un fluture uriaş, fără de care / Nu artista de un temperament meridional coc
cu efecte de muzicalitate dintre cele mai rare : se mai poate. Fluturele dintîi / Anume fluturele tor posesoarea unui talent unic. La vîrst;
„De-aceea plîngem noi mereu / Şi povestim o mumă, / Fluturele obîrşie în care-i stins / între­ bo de ani, în urma unei grave intervenţii
limbă necioplită / Mai mult tăcurăm decît am gul neam de fluturi ce-o să vină...“. rurgicale, Anna Magnani a plecat dintre
grăit / Cu vorba-n crucea limbii răstignită / Eu Pretutindeni loan Alexandru revitalizează Pentru melomani Ne-a părăsit una dintre cele mai proemin
vin dintre aceşti ţărani / Păstor diac să dau sensul mitic al naşterii, dimensiune a gîndirii ; . S personalităţi ale artei contemporane.
adînc de ştire / Că universu-ntreg a înflo­ artistice, istoria şi legenda fiind atît interogaţii j 5
rit / Şi toate sînt lumină şi iubire / De-atîtea cît şi răspunsuri poetice. De-a lungul versurilor, © H. Mălineanu a înregistrat recent patru ; AL. COVACI
suferinţe-am devenit/ Umili se spune şi de o- Dacia apare ca una dintre metaforele cele mai | compoziţii proprii din musicalul „Bună seara 1
menie / Transilvania, prea iubita mea / Flutu­ cîntate, matricea imnică a versurilor lui loan j domnule Wilde“. Interpreţi: Corina Chiriac, \
rii plîng fără-ncetare / Şi soarele-i mereu pe Alexandru, răgaz intim de introspecţie lirică.
zare spînzurat / Lîngă icoana vergurei fecioare. Simţi în poezia lui loan Alexandru (bunul I George Enache, Aurelian Andreescu şi Dorin 1
Proiectînd poezia aceasta în noul volum, simbolul traducător al lui Pindar, Hölderlin, Novalis) pe I Anastasiu. \ Spectacole
fluturilor devine în „Imnele bucuriei“ metafo­ magul făuritor de cuvinte, şi în cuvinte pe poe­ @i Un disc de succes al Sofiei Cosma. cu pie- :
ra unei Transilvanii etherice, a unei lumi în tul ce girează tainele lumii, aşezat cuminte în
\ se de mare popularitate : „Studiu" de Paganini 5
care atît mila cît şi iubirea, atît visul cît şi le­ spatele imaginilor alcătuind adevăratele imnuri troşam (14 octombrie) şi Hunedoara (15 octom
gea, atît lacrima cît şi alcătuirea nasc acel ale tuturor timpurilor — IMNELE BUCURIEI. i nr. 6, „Rapsodia ungară" nr. 12 de Franz Liszt \ brie) piesa „Fata din dafin“.
clădit imn de armonie de cînt, de veghe : „Trep­ 3 şi „Variaţiuni şi fugă pe o temă de Haendel". \ © Azi, la Haţeg, Teatrul de păpuşi din Ti­
tat luminile s-au stins / Şi noaptea răsări fier­ Prof. ANA POP SIRBU mişoara va oferi celor mai mici spectatori ai
binte / Şi-am fost din nou răpit şi dus / Pe Hunedoara oraşului cîteva piese din bogatul său repertorii,