Page 67 - Drumul_socialismului_1973_10

*JW1 W'i M \1 Hff
DRUMUL SOCIALISMULUI © Nr. 5 840 © SÎMBĂTĂ 20 OCTOMBRIE 1973
m^ssmaamBasaBtamasmaiaBBBBiBxaaamasamBmmBcaaBaaaaiBtBBmamBaaBMmaamtmammMiBm

DIMII RIE CANTEMIR

despre om şl etică

Concepţia despre om şi e- vuri rele. De aici rezultă o lui, a raportului dintre aces­
tica lui Cantemir sînt stră­ teză deosebit de importantă ta şi soartă. Dacă în lucrarea
bătute de o tendinţă umanis­ a marelui gînditor — teza „Sacrosanctae“, autorul con­
tă care se manifestă fie în privind rolul educaţiei în sidera norocul, întîmplarea şi
cadrul formal al antropolo­ formarea conştiinţei oameni­ destinul (fortuna, casus, fa­
giei şi moralei creştine, fie lor, punînd un accent deo­ tum), ca noţiuni păgîne, atee,
spărgînd chiar acest cadru sebit pe laicizarea moralei. care implică, spunea el, „ne­
prin accentuarea demnităţii In Istoria ieroglifică, Cante­ garea guvernării divine", în
omului ca fiinţă raţională şi mir a încercat, şi a reuşit, Istoria ieroglifică Cantemir
liberă, a rolului raţiunii în ca fundamentele teoretice scoate în evidenţă rolul „for­
viaţa morală, prin sublinie­ din domeniul eticii să le îm­ tunei", care pune în umbră H U N E D O R E N E
rea momentului autonom şi bine cu morala aplicată. Ast­ rolul providenţei. Trebuie să
terestru al moralităţii. In fel, principiul etic al „folo­ reliefăm drumul ascendent
articolul de faţă vom eviden­ sului de obşte“ sau „folosului realizat de Cantemir, care a
ţia în special tendinţa uma­ publicăi", cum îi spunea rezolvat în mod realist, ra­
nistă raţionalistă a cărtura­ Cantemir, constituie unul din ţional, raportul dintre indi­
rului nostru de a trata pro­ principiile de bază prin care vizi şi societate, modul de
blemele despre om şi etică. realizare a acestuia în socie­
..Divanul sau gîlceava înţe­ tate. Cu destulă claritate, en­ j Atelier Am revăzut
leptului cu lumea" este sin­ ciclopedistul român eviden­
gura încercare mai sistemati­ ţiază rolul factorilor interni !
zată de etică*, în care auto­ şi externi în formarea con­
rul, deşi foloseşte o formă iŞŞŞş'Şiîi W ştiinţei individului, punînd Ţara de Sus (¥)
literară, cuprinde probleme un accent deosebit pe forţe­ „Băieţiinoştri"...
cu deosebită semnificaţie fi­ le proprii ale individului. In­ In Ţara de Sus toamna co­ încărcate de o expresivitate
lozofică. Am remarca în mod dividul în luptă cu „fortuna“ boară mai curînd decît în care te obligă să le întrebi
deosebit cea de a treia parte se afirmă din punct de ve­ alte părţi. Am slmţit-o în dacă, sfidînd erminiile, n-a
a lucrării în care se observă dere moral, păstrîndu-şi in­ foşnetul frumos al plopilor ce lucrat după modele. Şi de în timp şi vă întreb : Cum numai cazul meu — ale une­
o tendinţă raţionalistă, unde dependenţa lăuntrică. In a- străjuiesc drumul Dragomir- ce nu, la urma urmelor ? s-a desfăşurat debutul... ne- ia şi aceleiaşi sensibilităţi.
Cantemir proclamă demnita­ ceeaşi lucrare (Istoria ierogli­ nel, în uşoarele pîcle albăs­ Sfînta Sofia, de pildă, n-are profesionist al lui Iurie Da­ — Abordaţi acum o par­
tea omului ca fiinţă raţio­ fică) există acea dialectică trui ce stăruiau peste brazii nimic hieratic, nimic ascetic rie ? titură caragialească. Ce re­
nală. accentuînd rolul raţiu­ a acţiunii şi a prilejului ca­ Voroneţului, în neliniştea de­ sau mistic ; e un chip suav — In 1948, ca absolvent al prezintă pentru dv. Rică
nii în morală. „Oricine meri­ t / s mf! racteristică umanismului: ur- licată a mestecenilor ce de fată frumoasă, cu alură Liceului „Loga“ din Timişoa­ Venturiano ?
tă cu adevărat numele de l U mînd întorsăturile „vremii", mi-au ieşit pretutindeni în uşor bucolică, şi cu ochî mari ra, am jucat rolul de june- — Student fiind, am mal
om, se slujeşte de raţiune", / „îndemîna“ şi „neîndemîna" cale. Am străbătut Ţara de de a căror vedere meşterul prim într-o comedie muzicală jucat roluri din Caragiale. A-
sînt cuvintele cu care filo­ ei pîndind prilejul favorabil, Sus pe urmele unor oameni Toma, de bună seamă, se inspirată din viaţa elevilor. ceastă întîlnire este, însă, cu
;
zoful român începe partea a i i W / . individul îşi poate făuri prin de demult ai acestor pămîn- va fi bucurat la întoarcerea Rolul de june-comic fusese totul altceva. Rică Venturia­
treia a Divanului. * > X / iscusinţă, raţiune şi îndrăz­ turi, oşteni, zugravi, soli voie­ lui din lungile drumuri ale interpretat de actualul meu no este pentru mine un ex­
neală propriul destin. Cante­ coleg, Petre Popa. Spectacolul periment. Rolul — ca şi spec­
De importanţă deosebită . V '\. -V. vodali, plugari, negustori, o- apusului şî va fi chemat-o
este şi modalitatea de trata­ autorul cerea oamenilor săi mir spunea că gloria, „ago­ lari sau prisăcari, personaje s-o înveşnicească pe zidul — reprezentat pe scena tea­ tacolul — e conceput antitra-
se
numelui",
nisita
dobîndeş-
re a două dintre categoriile să slujească obştea — po­ virtuale ale unei cărţi ce a- mănăstiresc, laolaltă cu Mă­ trului timişorean în regia lui diţional, păstrînd totuşi spi­
principale ale eticii : binele porul. „Cînd pentru făcut fo­ te „mai mult“ cu îndrăznea­ bia începe să prindă contur. ria Sa Vodă, cu Elena Doam­ Mircea Avram — a avut un ritul lui Caragiale. Persona­
lă decît cu sfială, dar „în­
şi răul. Omului, ca fiinţă ra­ losul de obşte cineva se fe­ drăzneală fără socoteală“ Mi-a reînviat deocamdată, na şi cu toate cetele cele mare succes. Directorul meu jul nu este un arhetip, ci un
ţională — spunea Cantemir riceşte, cuvioasă şi frumoasă este „nebunie". Această ma­ în drumul meu, doar duhul îngereşti. Că acest meşter şi profesorul meu de literatu­ eseu de particularizare a u-
— îi este proprie o înclina­ este lauda". Pe această linie acestor oameni şi s-a născut zugrav, care cunoştea taina ră mi-au spus : „Măi, tu tre­ nui ins care trăia în acea e-
ţie către bine, bonus cona- principele român a militat ximă a marelui nostru căr­ abia atmosfera şi mesajul e- unor culori fără moarte, se buie să te faci actor“. Singu- pocă. Şi mai este ceva : cu
gîndire
evidenţiază
o
turar
tus sau „o nevoinţă bună“, pentru dragostea de patrie, profundă, susţinînd rolul ventualei cărţi. Adică toc­ va numi în probabila carte ocazia turneului nostru din
cum îi mai spunea eticianul faţă de poporul din care fă­ transformator ( al individului mai ceea ce e mai impor­ Toma sau altfel, n-are nici Cu un deceniu şi încă pa­ Suedia, un student remarcase
român. Pentru a face numai cea parte, apelînd în promo­ în societate, individul trebuie tant, ceea ce dă viaţă su­ o însemnătate. Esenţial este tru ani în urmă, pe străzile că evoluţia mea se petrece
bine, omul trebuie să cu­ varea principiului patriotis­ să fie „îndrăzneţ" în realiza­ biectului care, ca de obicei, că a aparţinut acestui neam, Hunedoarei, prin halele com­ sub semnul conceptului de
noască semenii săi şi să se mului. Acest umanism civic rea scopurilor sale, dar a- se încheagă doar la urmă că opera lui stăruie lumi­ binatului îşi făcuseră apariţia Ds vorbă cu actor total. Cred că a prins
cunoască pe sine; cunoaşte­ este legat de lupta pentru ceastă „îndrăzneală" nu tre­ şi rămîne susceptibil de mo­ noasă pînă azi şi că am reu­ aparatele de filmat, lumina esenţialul din ceea ce am vrut
rea foloaselor virtuţii, a căi­ independenţă, precum şi de buie făcută de individ fără dificări pînă la corectura în şit să-i desluşesc mesajul. pătrunzătoare a lămpilor con­ actorul Iurie Darie să fac.
lor care ajută omului să se politica antioligarhică a filo­ raţiune, căci atunci aceasta şpalt. Important e că pretu­ Peste Ţara de Sus toamna ferise noi şi neobişnuite di­ — Din cele 24 de roluri
dcsăvîrşească din punct de zofului, căci Cantemir acuză s-ar transforma în „nebunie“. tindeni am aflat urma faptei se lasă mai curînd ca în alte mensiuni locurilor bine ştiu­ interpretate pe scenă, care
vedere moral. Iar pentru a- marea boierime de egoism, Deşi tratată în mod indivi­ şi semnul gîndului acelor oa­ părţi. Codrii de brad foşnesc te. Timp de cîteva săptămîni, este, după părerea dv., vîr-
tingerea acestui scop, omul de nesocotirea intereselor ob­ dualist, observăm aici o pro­ meni pe care-i căutam, a- prelung şi frunze coboară o echipă numeroasă, condusă ful carierei lui Iurie Da­
trebuie să se slujească de şteşti. c. fundă gîndire la Cantemir, jungînd chiar să le cunosc şi lent din mesteceni nostalgici. de regizorul Gheorghe Vitani- rul care s-a opus era profe­ rie ?
raţiune, care trebuie să do­ Cu toate acestea, Dimitrie acesta sesizînd dialectica in- chipurile. Căci portretele pe Prin toate anotimpurile însă dis, turna la Hunedoara o sorul meu de desen. El ar fi — Hector din „Troilus şl
mine „poftele trupului". care le-a zugrăvit meşterul stăruie Istoria, averea şi mîn- nouă comedie cinematografică, vrut să mă vadă student la Cresida". Este singurul rol pe
Cantemir nu a reuşit să des­ divid-societate. arte plastice. Dealtfel nici eu
Privind categoria opusă bi­ prindă complet din curentul Analizînd concepţia despre Toma la Humor sînt profund dria noastră din veac. ce urma să devină un mare n-am fost decis. Tocmai de care l-am gîndit, în amănunt,
nelui, Dimitrie Cantemir a- individualismului Renaşterii, om şi etică a lui Dimitrie u umanizate, individualizate sî RADU CIOBANU succes de public : „Băieţii aceea am dat examen de ad­ paralel cu naşterea spectaco­
răta că răul izvorăşte doar susţinînd ideea potrivit că­ Cantemir, putem conchide că noştri". mitere, paralel, la teatru şi lului, paralel cu cristalizarea
din ignoranţă, iar pentru e- reia, meritul personal, „vred­ marele nostru cărturar şi-a — Stimate Iurie Darie, la arte plastice. La teatru viziunii regizorale a lui Ciu­
vitarea acestuia, este necesar niciile“ fireşti sau dobîndite adus o contribuţie deosebită î m p l i n i r i am revăzut în această sea­ am intrat, la arte plastice ba. lei. Repet acum „Furtuna“ în
ca oamenii să se străduiască prin cultură, trebuie să stea în tratarea raportului dintre ră — în compania regizo­ — Şi totuşi aţi rămas fi­ regia lui Esrig. Acest specta­
să-şi cunoască semenii şi în la baza locului pe care îl o- individ şi societate, a unor Asedii dulci de toamnă bat drumuri de recolte rului Gheorghe Vitanidis, del graficii, înregistrînd col — ce se anunţă unul de
primul rînd pe ei înşişi. cupă omul în societate şi a categorii etice cum au fost Şi constelează pîrguri cu sîm burii ca mierea. a operatorului Nicolae Gi- frumoase succese şi ca de­ meditaţie — îmi va oferi,
De o deosebită importanţă preţuirii de care se bucură: binele şi răul, problema ro­ Pe vetre-i basm de boabe, cît stelele pe boite; rardi şi a cîtorva sute de senator. Există vreo legă­ cred, satisfacţii profesionale
este şi modalitatea cum Can­ „Cine-i cu mai multe vred­ lului educaţiei în formarea Căldura altui aur ne dăruie puterea. spectatori —, după 14 ani, tură între disponibilităţile similare cu cele provocate de
temir vede corelaţia dialecti­ nicii, veri din fire, veri din individului, adueîndu-şi o Doar floarea nu se-ndură, nu pleacă pe lumină... filmul „Băieţii noştri". Pro­ dv. scenice şi cele plastice ? Hector.
că dintre bine şi rău, accen­ ostenită împodobit, acela mai contribuţie personală în tra­ (Neînvins bea trandafirul, fierbinte aprins prin brume) tagonistul peliculei avea de — După părerea mea talen­ — In încheiere, o între­
tuînd faptul că oamenii, prin mare cinste trebuie să aibă tarea noţiunii de patriotism, această dată statut de „om tul se manifestă, de regulă, bare care se referă la ac­
naştere se nasc în mod egal şi mai tare la toţi să se iu­ militînd pentru sădirea în Popoare de seminţe trec sărbători în tină. din stal". Ce sentiment de­ în mai multe direcţii. Nici eu torul de film : Ce proiect
Să înmiiască imnul care ne-a dat un nume.
buni de la natură ; numai bească se cade“. Aici se ve­ inimile semenilor săi a dra­ Inseninată-n oameni mi-e Patria. Şi-n timp, fineşte întîlnirea de azi cu nu sînt o excepţie. Numai în imediat vă preocupă ?
filmul de ieri ?
după naştere, prin convorbiri de aceeaşi concepţie ca şi la gostei pentru neam, pentru Cu inimile noastre, alt timp fertil pulsează cazul unor foarte mari perso­ — Voi interpreta, tot sub
Machiaveli. „obşte“, situîndu-se în aceste — Am revăzut cu emoţie bagheta lui Gheorghe Vitani­
rele sau prin lipsa convorbi­ Aceeaşi influenţă renas­ domenii deasupra contempo­ In noi respiră pururi al ţării nou destin „Băieţii noştri“. Nu numai nalităţi există o canalizare dis, personajul Mihu într-un
talentului,
acel
rilor pioase şi a învăţăturilor centistă o observăm la Can­ ranilor săi. Şi-o frunte strălucită, ne limpezeşte, trează! pentru că m-am confruntat categorică şi a definitoriu aspect film inspirat din viaţa lui
singur
bune, ei pot contracta mora­ temir şi în tratarea individu- Prof. NICOLAE VINTILA EUGEN EVU cu ipostaza mea de acum 14 Dimitrie Cantemir. Este vor­
ani, ci şi pentru faptul că mă absorbind total personalitatea ba de un personaj central
creatoare. In ceea ce priveşte
r leagă de acest film un eve­ activitatea mea grafică, am dintr-un film-frescă, ecraniza­
re a romanului „A venit un
mea
unic
din
viaţa
niment
Vîntul lopătează soarele La mijlocul viei, strugurii Poşta Ut ©rară personală : în timpul turnă­ făcut o ucenicie serioasă. Din om din răsărit“ de Mihnea
1948 începînd, am făcut ilus­
grămădit in frunze, făcîn- 1 nu-şi dau toată vrăjita lor rilor s-a născut fiul meu. Are traţii numeroase pentru revis­ Gheorghiu.
du-l să chite. Chită pădurea putere încercaţi ici, colo, bob Nelia Bosoancă — Baldo- 14 ani, 185 cm înălţime şi te de copii şi pentru cărţi de — In numele cititorilor
şi muntele chemai în toam­ cu bob. vin. In clipa cînd perfecţiu­ mersul lui seamănă grozav cu tineret. Dacă există vreo le­ vă mulţumesc pentru inter­
na pîrguirilor. Şi cîmpia Săturîndu-mă şi nesătu- nea rimei nu vă va mai acela al fotbalistului Almă- gătură între teatru şi grafi­ viu.
răsturnată spre adînc şi via găţie rotunjită in mustoase are egal în experienţele vie­ rîndu-mă niciodată, am muş­ subjuga, cînd vă veţi amin­ jan din „Băieţii noştri“. A- că ? Cred că este vorba de Interviu realizat de
grea de rotunjiri clare. Chi­ fructe, toamna urcă an de ţii. Aici găseşti sensul dăru­ cat rodul zemos al viei. Şi ti că gerunziile din coada ceastă întîlnire este pentru două manifestări — nu este AL. COVACI
tă ploile descătuşate de cu- an spre muntele neaplecat. irii totale, al împlinirii de­ al toamnei, oprită în bulgării versurilor sună strident, mine, în primul rînd, una
rind. Freamătă copacii cu Acolo, parfumurile ei tari se bordante. Legate strîns, vii­ de lumină ai gutuilor rătă­ cînd nu vă vor mai fura sentimentală. ¡Ü fpliff! să;
ştufe de aur pe crengi, frea­ amestecă cu zeama cu mi­ le de abia îşi mai ţin sinii ciţi prin vii, ghemuită în cuvinte ca „Vaviloane" ri- — Care este, însă, opi­
mătă frunzele de aramă. Un ros de răşină a murelor. Pe plini de boabele grele, stră­ sîmburii aromaţi ai nucilor mînd cu milioane“ ş.a., poe­ nia actorului, mai bogat
cintec metalic, de plumb ri­ dealuri şi-a lăsat — să poa­ luminate şi aburite de întîr- abia sărite din coajă. ziile dv. vor cîştiga mult. cu experienţa celor 14 ani mm/
sipit pe cer, de aur răsfirat tă înfrunta muntele — po­ ziatul sărut al soarelui tom­ Sînteţi pe un drum bun, scurşi, despre film ?
pe pâmint, răsună pretutin­ vara grea de rod a viilor si natic. Pe apropii însetat, „Tot mai miroase via a hrănit interior de o verita­ — „Băieţii noştri“ ţine de
deni şi cheamă. Cheamă în livezilor. dornic să mingii chipul tămîios şi coarnă/ Mustos a bilă sensibilitate şi deschi­ o epocă, aş zice romantică, a
toamnă. In toamna împlini­ — Aţi fost vreodată la doamnei cu cosiţă ruginie şi piersici coapte şi crud a foi dere spre frumos. Este, în­ filmului românesc, epocă în t.dk.ÿ'K «St i Th.
rilor coapte,* în toamna risi­ cules ? obraz de măr îmbujorat... de nuc..." să, necesar să fiţi mai per­ care am lucrat cu toţii cu un
pirilor generoase, in toamna La început tai ciorchinii cu Şi jocul culorilor, fierbin­ sonală, să vă feriţi de cu­ entuziasm nemărginit. Chiar
E un dar' itemeritat celui
reîntrupărilor ' viitoare. E care n-a lucrat — bătut de veneraţie, mirat de explo­ tele pomilor înroşiţi, galbe­ vinte şi rime evident ale dacă am comis stîngăcii, chiar
toamnă, ca să se odihneas­ vîntul rece al primăverii, zia, inexplicabilă parcă, în nul celor scăldaţi în ploaie altora: „şezum", „fum" dacă am privit cu naivitate
că pămîntuh să stea la os­ ars de fierbinţeala soarelui rotund, zeamă şi parfum, a de aur, straiul regal stropit etc. anumite lucruri, eram animaţi
păţ, să-şi guste roadele, să de vară, îndoit pe povîrni- toamnei. Guşti bobul aromat cu verde, galben, maron şi Mai trimiteţi ! de cele mai bune intenţii. De
bea pe săturate şi să se şul dealurilor — via, să fie ruginiu al munţilor impu­ Domnica Bota-Macavei — ele are nevoie, cred, şi filmul Si am /U*( ♦.
pregătească de somn. E acolo la ceasul parfumat al pe ales. Coşurile se încarcă nători ca piranjidele egipte­ Geoagiu. Poezia dv. „Cînd românesc de azi.
toamna metamorfozelor cu culesului, să-şi umple privi­ repede. Nu-ţi ajunge unul ne, sînt doar solii trecătoa­ ţara freamătă de dor“ a- — Cred că pe cititorii
arome pline, clipocind spre ca să aduni tot ce ar vrea re ale doamnei albe care va minteşte foarte pe departe,
rea şi sufletul de împlinirea noştri i-ar interesa cum a
adîncuri. ’Neîngrădit joc dc fără greş a anotimpurilor. să-ţi spună, adunat de o va­ să vină. atmosfera poeziei lui Coş- îmbrăţişat Iurie Darie ca­
culoare şi fantezie, de bo- Primul pas în vie nu-şi ră întreagă, o singură viţă. ILEANA LASCU buc, dar rămîne la un nivel riera actoricească. Vă pro­
scăzut de realizare artistică.
pun, deci, un flash-back Un £înd al actorului Iurie Darle pentru cititori.
exista, dealtfel, şi în baza literară a filmului :
povestirea omonimă a lui Boris Vasiliev. Un
Film merit de necontestat al regizorului Stanislav
Rostcţki este acela de a fi transplantat struc­
tura epică în sfera morfologiei filmice fără să
/¡ici zorile sfat ştirbească resursele emoţionale. Transpunerea
deltă, cîmp deschis, deal, colină, podiş, munte, a fost efectuată cu atîta simţ al echilibrului,
masiv alpin — cu o fabuloasă orgă de ape, şi îneît ne pare deseori că regăsim în secvenţele
ele curgînd radial, ca spiţele unei roţi, totul Profil filmului revelaţia lecturală.
armonizat pe cununa cînd verde, cînd diaman­ din non liniştite „Aici zorile sînt din nou liniştite" este nu­
tină a Carpaţilor“. mai în aparenţă doar un film de război. Dar
Este ora de geografie a patriei, izvorîtă din — şi aici stă forţa de mobilizare afectivă a pe­
dragostea de pămînt şi de oamenii săi, din Margareta lleş liculei — dramatismul nu rezultă din drama
plinătatea tradiţiilor fără vîrstă, din uimirea războiului însuşi, ci din confruntarea visului
mereu tînără în faţa noului. Scrisul lui Pop Intr-un comentariu foarte pertinent din re­ netrăit al unei generaţii cu o situaţie tragică.
Simion merge la inimă prin sinceritate şi des­ vista „Le film soviétique" (nr. 1/73), putem citi Rostoţki — alternînd planul prezentului cu
chidere, prin bucuria frustră ce-1 încearcă la A devenit ac­ următoarele despre opera lui Stanislav Ros- cel al retrospectivei — realizează în conştiinţa
întîlnirea cu ţara şi pe care o transmite în triţă, aşa cum şi-a toţki : „Prin structura lui, filmul e o dramă li­ spectatorului valoarea şi dimensiunea adevă­
paginile de reportaj neîmbălsămate de prea dorit, la vîrsta de rică, impregnată de o poezie dulce şi tandră. rate ale faptei. Pieirea fetelor dobîndeşte sem­
multe decantări. Şi totuşi, „Civica“, acest vo­ 15 ani, cînd acti­ Prin profunzimea şi intensitatea sentimentelor, nificaţii mitice, epopeice, prin contrastul sec­
Colecţia „Atitudini" a Editurii Albatros ne-a lum, aflat sub semnul reconfortant al latinei vează ca solistă e o tragedie“. venţei corespondente a tinerelor excursioniste.
oferit, în aceste zile, o carte de excepţie. Un ziceri „Virtus romana rediviva", este o operă de muzică popu­ Vizionînd „Aici zorile sînt din nou liniştite", De-aici rezultă aproape obiectiv concluzia-
nou chip al străvechii „Cîntări a României“, o gîndită unitar, asemenea entităţii de la para­ lară şi uşoară, ca turnat pe platourile studioului „Maxim Gorki", idee, că fericirea prezentului n-ar putea exista,
cîntare împlinită sub semnul celor 30 de ani lela 45° pe care autorul o regăseşte şi o po­ interpretă de tea­ ne putem da uşor seama că opiniile criticului poate, fără lacrimile de ieri.
prin care, în 1974, vom sărbători Eliberarea. vesteşte mereu mai nouă, mai frumoasă, mai tru în formaţiile sînt exacte şi surprind acele coordonate pe Andrei Martinov, Irina Dolganova, Elena
O nouă incursiune, pe „Paralela 45°", „o isto­ bogată. artistice de ama­ care se consacră valenţele peliculei : drama­ Dropeko, Ekaterina Markova, Olga Ostroumo-
rie a evenimentelor paralele“. Fiindcă, spune Partea I, „Cetate", e un memento al prezen­ tori. tismul intens şi lirismul de bună factură, ele­ va, Irina Sevcik şi Liudmila Zaiţeva joacă în
reporterul, „sînt o mie şi una de noutăţi, mul­ tului împlinit al ţării, hrănit din vîrste înari­ Face parte din mente aflate în pronunţate raporturi de înrîu- acest film, în urma căruia ne rămîne întreba­
te qa frunza şi iarba“. pate şi rădăcini milenare. De la portretul lu­ colectivul Teatru­ rire reciprocă. rea obsedantă de mai sus.
Cartea este scrisă la temperaturi înalte. Cele minos al „României 30", gîndurile se opresc lui de estradă De­ Această dublă disponibilitate a subiectului C. ALEXANDRU
patru părţi: „Cetate", „Om“, „Opinie", „Vis“, pe rînd la „Dinastii“ turnate în fier şi inteli­
nu fac decît să structureze reportajele scurte genţă tehnică, la neaşteptate deveniri ale „Flu­ va încă de la în­
şi dense în jurul unor idei fundamentale, evi­ viului“, la „Gustul pîinii", smulsă de român fiinţarea acestuia,
acum 20 de sta­
dente şi esenţiale pentru aceşti neobosiţi „poeţi oricăror vitregii ale vremilor, la semnificaţiile giuni. A fost şi
ai călătoriilor“, care sînt reporterii. pline ale „Potcoavei" sătmărene, la acel veri­ este una dintre apreciatele prezenţe interpretative
In preajma anului rotund al jubileului, cînd tabil poem al frumuseţii neamului, nu întîm- ale acestei scene în toate premierele sale : „Como­
în „România 30“, autorul găseşte cele mai fier­ plător numit „Rostirea de sine". rile revistei“, „Şarjele revistei", „Treptele revistei",
binţi definiri contemporane ale patriei, „Civi­ Partea a Il-a, „Om", e un nou elogiu adus „Revista revistelor", „Sus cortina la cetate". Şi, si­
ca" concentrează o veritabilă explozie de fru­ „N ăscoci torului", „Abnegaţiei“, „Lucidităţii",
museţi şi bucurie dezvăluite la o nouă reîntîl- „Adevărului — condiţie de a fi", „Exemplului gur, în cele ce vor mai fi de acum înainte ! Cu a-
nire cu Ţara. personal“ — esenţei profund umane a celor 20 ceeaşi voce caldă, cu aceeaşi pasiune pentru scenă I
„Vom începe — spune autorul în „Rostirea de milioane.
de sine“ — prin a răspunde la întrebarea : un­ Partea a IlI-a, „Opinie", s-ar putea numi şi
de se află acel pămînt numit România ? Ţara „Atitudine". Este de 16 ori luare de poziţie îm­
mea se află la o paralelă de echilibru şi armo­ potriva a ceea ce înseamnă rutină, neglijenţă,
nie a planetei, în mijlocul emisferei nordice, indiferenţă, lene, transcrise în poluare indus­ Spectacole
în climatele temperate (la propriu şi lă figu­ trială sau spirituală, în gesturi fără acoperire
rat), îneît şi-a fă.cut un brîu din paralela 45°, socială. ® Astăzi, pe scena sălii „Arta“ din Deva,
superbă nervură geografică, care îmi încinge Partea a IV-a, „Vis“, e un poem multiplicat al ansamblul artistic al Casei centrale a armatei
ţara exact pe la mijloc, ca pe o iubită. Şi unde realului cu dimensiuni de vis, al frumosului dez­ va prezenta un spectacol de estradă.
se mai află ea, România ? In palma cehii mai velit în muncă, în joc, în mituri, în natură, în is­ © Opera de stat Timişoara va prezenta în
mare fluviu continental, Dunărea, adica acolo torie. „Nu ştiu vreun alt bărbat care să fi înnebu­ 22 octombrie, la sala „Arta“ din Deva, opereta
unde fabulosul arbore de apă îşi dă măsura nit pentru libertate. Bag seama, el e singurul. El, „Vinzătorul de păsări“, iar în 23, pe aceeaşi
generozităţii şi puterii sale, curgînd maiestuos Iancu". Aşa îşi începe „povestea“ Domnului de scenă, va putea fi vizionată opereta „Studen­
şi solemn, într-un peisaj de mirifică frumuse­ libertate. Şi nu poate să nu ne înfioare cu tul cerşetor".
ţe, sub privirea strălimpede a Munţilor Car- vorbele lui culese de pe trunchiul falnic al a- © Păpuşari de la Teatrul „Ţăndărică" vor
paţi, făcînd bucle şi delte...". mintirilor ce nu pier. Cum ne înfioară de fru­ evolua, în 24 octombrie, la Casa de cultură Pe­
museţe şi adevăr, fiecare pagină sinceră şi cu­
„România arc forma unei pîini ţărăneşti, ro­ rată a acestei cărţi dăruite României de azi. troşani, cu piesele „Ninigra şi Aligru“ şi „Şo­
tundă, cu creşteri de altitudine circular-con­ ricelul şi păpuşa".
vergente şi toate formele de relief — estuar,- I. L