Page 14 - Drumul_socialismului_1977_04
P. 14

Pag. 6                                                                                DRUMUL SOCIALISMULUI O NR. 6165 O MARŢI, 12 APRILIE 1977


                                           In numele dragostei de patrie, ai adevăratului umanism




                          SLUJIM CU ABNEGAŢIE JÂRÂ ŞI POPORUL ROMÂN



                Este înălţător să sparţii unei swietâţi, unei naţiuni ta cea a noastră

                    (Urmare din pag. 1) .       rau batjocorite cele mai intime sen­  mineri,  minunaţii  bărbaţi  eroi   Pasiunea mea de-o viată este
                                                                                                                                                               t
                                                timente  ale  dragostei.  Am  văzut   ai subteranului, de la care am în­
                 fapt  cei  care  au  provocat  ultimul   victimele  drogurilor,  oameni  fără   văţat  multe.  Printre  altele,  să-ţi
                 război  şi  care  n-au  învăţat  nimic   lucru,  şi  toate  cele  cîte  le-am  vă­  respecţi  confraţii  dacă  vrei  ca  şi
                 din rezultatul acestui război.  zut  mi-au  lăsat  o  imagine  cu  to­  ei  să  te  respecte.  Aici  am  învă­  munca, meseria la furnal
                  Am  fost  în  mai  multe  rînduri   tul  diferită  faţă  de  „raiul"  occi­  ţat  cît  de  frumos  se  trăieşte  u-
                 în  apusul  mult  slăvit  şi  pe  lîngă   dentului  zugrăvit  pe  calea  unde­  nul  lîngă  altul  —  românul,  ma­            spre  mai  bine,  spre  progres.  La
                 lucruri  bune  şi  frumoase,  am  vă­  lor.                    ghiarul,  germanul,  ruteanul  ş.a.     (Urmare din pag. 1)     noi,  în  combinat,  dinamica  nou­
                 zut   destule   lucruri   şi   fapte                                                             rii,  să  se  afirme  gîndirea  tehni­
                 inimaginabile.  între  altele  (într-un   Sînt  născut  pe  acest  pămînt  şi   Pentru  mine,  care  am  văzut  lu­  că românească.  lui  e  vizibilă,  dominantă.  Aşa
                                                                                                                                                răspundem  menirii  şi  datoriei
                 loc  extrem  de  selec)  am  văzut  o   sînt  artist  datorită  condiţiilor   mea,  credeţi-mă,  n-aş  schimba
                 expoziţie  de  artă,  o  artă  ajunsă   create  de  regimul  nostru  socialist.   România  cu  nici  o  altă  ţară  din   Maistrul  Hagea  este  scump  la  noastre  de  comunişti.  Cu  atit  mai
                 într-un ultim hal de decadenţă. E-  Trăiesc  în  Valea  Jiului  alături  de  lume.               vorbă,  mai  cu  seamă  cînd  trebuie  mult  şi  mai  spornic  în  aceste  zi­
                                                                                                                  să  vorbească  despre  sine.  Reali­  le  cînd  ne-am  angajat  să  dăm
                                                                                                                  zările  şi  succesele  sale  în  munci   10 000 tone oţel beton în plus pen­
                                                                                                                                                 tru  refacerile  de  care  are  nevoie
                                                                                                                  le  datorează  „minunatului  colec­
                   Conştiinţa demnităţii şi demnitatea conştiinţei                                                                               economia  ţării  lovită  de  cutre­
                                                                                                                  tiv  de  furnalişti  de  la  secţia
                                                                                                                  noastră,  format  din  oameni  unul   mur.
                   (Urmare din pag. 1)          făuri  viitorul  în  deplină  libertate“   lumea  aceasta.  Dar  Patriei  mele   şi  unul,  de  ani  de  zile  fruntaşi   ...Din  camera  de  zi  a  casei
                                                —  aşa  cum  mărturisea  tovarăşul   îi  dau  cinstirea  pe  care  numai   in  combinat“.  Omul  acesta,  care  sale, ridicată pe dealul Chizidului,
                                                                                                                  la  46  de  ani  are  munciţi  31,  bă­
                 sub  firele  lui  de  iarbă  odihnesc   Nîcolae  Ceauţescu  în  numele  a   mamei  ce  m-a  fiicut,  m-a  purtat   tuţi  pe  muchie,  numai  la  furna­  printre  sutele  şi  sutele  de  case
                                                                                                                                                noi  ale  siderurgiştilor  se  văd  di­
                 în  tăcerile  ţărînii  şi  străbunii  mei   peste  douăzeci  de  milioane  de  ce­  la  sîn  şi  m-a  priveghiat,  i-o  pot   lele  combinatului,  şi-a  început  u-   rect  furnalele  7,  8  şi  9,  locul  său
                 dinspre mamă şi dinspre tată.  tăţeni  ai  patriei  noastre,  la  pri­  da.                      cenicia  la  furnalele  vechi,  în  de  muncă  atit  de  mult  îndrăgit,
                  ...Am  urcat,  cîndva,  pe  drumu­  mul  Congres  al  educaţiei  politice   Iată  pentru  ce,  gîndindu-mă  la   1946.  Ucenic  zilier  4  ani.  Dragos­  de  care  nu  s-ar  despărţi  pentru
                 rile  de  legendă  şi  de  glorie  ne­  şi  culturii  socialiste,  din  vara  a-   drepturile  omului,  mă  gîndesc  la   tea  de  muncă,  de  meseria  aleasă  nimic  în  lume.  Multe  gînduri  de
                                                nului 1976.
                 pieritoare  ale  munţilor  dinspre   ...Am  pătruns  deseori  în  inima   dreptul  meu  de  a  fi  al  acestui   a  fost  resortul  de  forţă  care  l-a  viitoare  inovaţii  s-au  înfiripat  a-
                 Orăştie,  căutînd  frumuseţile,  tai­  de  flăcări  a  Hunedoarei,  în  care   pămînt,  cu  tot  ce  am  mai  bun,   împins  într-una  spre  perfecţio­  ici,  în  camera  aceasta,  admirind
                 nele  şi  adevărurile  fără  de  moar­  trăiesc şi muncesc, ca şi în Caste­  mai  drept  în  mine,  cu  toate  fră-   nare.  A  devenit  muncitor  de  înal­  răsuflarea  de  foc  a  furnalelor,
                 te.                            lul  Corvineştilor  şi  am  ascultat   mîntările  ce  mă  încearcă  firesc,   tă calificare iar din 1959 maistru.  consultînd  cărţi  tehnice  despre
                  In  vestigiile  arse  de  flăcările   cum  liniştea  aşternută  în  sala   dar şi cu tot ce am mai curat.  —  Cum  s-a  născut  această  fră-   noua  siderurgie  românească,  des­
                 luptelor  şi  înnegrite  de  scurgerea   Cavalerilor  vibra,  asemeni  unei   Iată  pentru  ce  resping,  fără   mîntare,  această  neostoită  căutare   pre  viitorul  ei.  Alături  sînt  cărţile
                 anilor,  am  citit  încleştarea  pe   scoici,  de  vuietul  furnalelor  în   drept  de  apel,  demagogia  celor   a  noului  in  muncă  ?  —  îl  între­  lui  Teodor  şi  ale  lui  Mircea,  fe­
                 viaţă  şi  pe  moarte  dintre  străbu­  necontenită  ardere  şi  am  văzut   care,  vinzindu-şi  pe  un  blid  de   băm.       ciorii  săi,  de  pe  acum  pasionaţi
                 nii  dinspre  pămînt  şi  străbunii  de   cum  scapărul  clocotitoarelor  şar­  linte  patria  şi  neamul,  morminte­  —  Pasiunea  mea  de  o  viaţă  es­  ai  calculelor  şi  dezlegărilor  de
                 sub  alte  zări,  care,  sîngerînd  a-   je  de  oţel  perpetua  amintirea   le  strămoşilor  şi  conştiinţa,  ar              probleme,  abonaţi  la  revista  de
                 tît  de  cumplit  într-o  rivalitate  de   paloşelor  ridicate  spre  apărarea   vrea  să  ne  înveţe  să  fim  ceea  ce   te  munca,  meseria  la  furnal.  Şi   matematică  şi  fizică.  Doar  „aş­
                 neîmpăcat,  au  sfîrşit  prin  a  se   vieţii şi libertăţii acestui pămînt.  sîntem, de cînd sîntem.  dacă-ţi  place,  cum  să  nu  lupţi  să   chia  nu  sare  departe  de  trunchi“
                                                                                                                  munceşti  mai  bine  de  ia  o  zi  la
                 contopi,  dezlegînd  destinele  nea­  ...Mină  în  mină  cu  fetiţa  mea,   Iată  pentru  ce,  gîndindu-mă  la   alta  ?  Nu  vreau  să  zic  vorbă  ma­  — zice tăticul.
                 mului românesc.                am  intrat  uneori  şi  în  grădiniţa   drepturile  omului,  retrăiesc  isto­  re,  dar  cine  nu-i  stăpînit  de   —  De  cîte  ori  descarcă  furnale­
                  Acolo  am  înţeles  încă  o  dată   de  copii  şi  am  văzut  cum  Miruna   ria  patriei,  măreaţă  prin  drama­  gindul  acesta  curat  ori  nu-i  pla­  le  mă  uit  cu  bucurie  la  şuvoiul
                 una  din  marile  lecţii  ale  istoriei  :   mea  era  una  cu  Clari  şi  cu  Elfri-   tismul  ei  pînă  la  23  august  1944   ce  meseria,  nu-l  cheamă  tainele   de  fontă.  Cum  să  nu  te  bucuri
                 Marii  Potrivnici  s-au  împăcat  în   ede,  cum  aceeaşi  lumină  şi  căldu­  şi  copleşitoare  prin  epopeea  naţi­  ei,  ori  pur  şi  simplu  n-are  o  me­  cînd  vezi  cum  şi  o  părticică  din
                 noi,  urmaşii  de  sînge  ai  lor,  în   ră  radia  din  privirile  lor  şi  din   onală  a  construcţiei  socialiste,  în   serie.  Astăzi,  în  epoca  revoluţiei   munca  şi  priceperea  ta  se  duc  în
                 noi  cei  care,  în  graniţa  de  neam   glasurile  cîntătoare  asemeni  cris­  care  încrederea  fără  margini  în   ştiinţifice  şi  tehnice  nu-i  destul   fonta  şi  oţelul  ţării  pentru  a  o
                 a  pămîntului  românesc,  avem  pli­  talelor.                 euvîntul  înţelept  al  Partidului   să-ţi  pui  diploma  de  maistru  ori   face  mai  tare,  mai  înfloritoare,
                 nătatea  sentimentului  de  a  şti   E  o  singură  Românie  —  în  a-   ne  călăuzeşte  paşii  şi  ne  aduce   de  inginer  la  dosar,  mai  trebuie   aşa  cum  o  gindeşte  partidul,  cum
                 că  sîntem  aici  de  totdeauna  şi   dîncurile  istoriei,  în  clocotul  în­  împlinirile.      să  te  zbaţi,  să  iubeşti  noul  şi  să   o  vrem  cu  toţii  noi,  fiii  ei?  —
                 pentru  totdeauna,  că  sîntem  un   noitor  şi  creator  al  prezentului,   Da,  sînt  pentru  drepturile  omu­  lupţi  cu  toată  puterea  pentru  a-  accentuează  maistrul  Hagea.  Fe­
                 neam  care,  moştenind  virtuţile   ca  şi  în  izvoarele  ce  pleacă  din   lui  şi  mulţumesc  Patriei  mele,   firmarea  lui.  La  dosarul  muncii  ciorii  lui  îl  înţeleg,  îl  privesc  cu
                 daco-romane...  „s-a  distins  întot­  noi spre viitor.        Partidului  şi  timpului  în  care   de  fiecare  zi  nu  hîrtia  contează,  admiraţie şi-l aprobă din priviri...
                 deauna  prin  dragostea  de  adevăr   E  Patria,  în  toate  dimensiunile   trăiesc,  pentru  că  mi-au  dat  ceea   ci  înfăptuirile,  măsura  puterii  u-
                 ţi  dreptate,  prin  dîrzerie  ţi  neîn­  ei,  e  locul  nostru  de  fapt  şi  de   ce  nu  aş  fi  putut  avea  altă  dată  :   mărului tău in efortul general  GH. I. NEGREA
                 fricare  în  luptă,  prin  voinţa  de  a   drept  sub  cerul  acestei  lumi.   conştiinţa  demnităţii  şi  demnita­
                 fi  stăpîn  pe  destinul  său,  de  a-ţi  Respect  patria  fiecărui  om  din  tea conştiinţei !



















                Arhitect  proiectant  principal,  IUL1A  NICOV,   Furnalistul  lOAN  KECSKES,  munceşte  5a  fur­  Constructorii  din  Deva,  din  întregul  judeţ   Muncitorii,  inginerii,  tehnicienii,  maiştrii  de  Ia
               In  imagine,  munceşte  în  proiectare  tle  peste  13   nalul  nr.  7  de  la  C.S1  Hunedoara.  Comunist,  şei   şi-au  intensificat  mult  ritmul  muncii  in  aceste   termocentrala  Mintia  alcătuiesc  un  colectiv  de
               ani.  In  toţi  aceşti  ani  a  executat  numai  lucruri   de   echipă,   destoinicul   furnalist   îndeplineşte   zile,  cînd  mulţi  dintre  tovarăşii  lor  de  muncă  an   nădejde  în  marele  detaşament  muncitoresc  liu-
               de  înaltă  calitate,  şi-a  adus  o  contribuţie  în­  schimb  de  schimb  planul  de  producţie,  reuşind   plecat  pe  şantierele  reconstrucţiei.  Şeful  de  e-   nedorean,  r.n  colectiv  care--şi  măsoară  vrednicia
               semnată  Ia  proiectarea  noului  centru  civic  al   zilnic  şi  substanţiale  depăşiri.  Aproape  100  tone   chipă  zidari,  FLOREA  BARBULESCU,  de  ia   în  milioane  de  Kilowaţi  energie  electrică  peste
               Hunedoarei,  a  cartierului  micro  15  Deva,  a   de   fontă   elaborează   suplimentar   în   fiecare   şantierul  2  —  Deva,  lotul  25  —  Simeria,  este  un   plan.
                                                                                                                                          Acestui  colectiv  ii  aparţine  şi  electricianul
                                                                                                asemenea  promotor  al  dăruirii  muncitoreşti,  e-
               complexului  sanatoriul  din  staţiunea  Gcoagiu-   schimb.  Munca  sa  plină  de  abnegaţie  şi  dăruire   xemplu  de  disciplină  şi  înaltă  conştiinţă  pentru   specialist  CONSTANTIN  RASCU,  comunist  şi
               Băi.  întotdeauna,  munca  sa  se  bucură  de  multă   este  mult  intensificată  în  aceste  zile  cînd  ţara   îndeplinirea  exemplară  a  planului  de  construc­  muncitor  apreciat  pentru  disciplina  şi  conştiin­
               apreciere.                               are nevoie de metal mai mult, mai bun.  ţii.                                    ciozitatea de care dă dovadă.
                ® @ © © © @ © © © © © @ © © ® ® @ © ©  © © © ( S > © © © © © © © © © © © © ® @ ® © © © © © @ © ®  S ® © © ® © © ® ® ® © © © ® © ® ® ® ® © ® ® ® ® © ® » ® © © © ® * © ® ® © © © ® ® © ©
                   ii tari am regăsit siguranţa zilei le miine, căldura colectivului şi a finit
               $s
                 Despre  drama,  dezamăgirea  şi  soarta  omu­  posturi  de  radio,  sînt  cel  mai  puţin  respec­  inătate,  nu  am  avut  niciodată  această  inten­  supus  la  tot  pasul,  cînd  nimeni  nu  se  uita  la
               lui  care  a  încercat  deziluzionantul  miraj  pe   tate.  Internat  într-un  lagăr,  apoi  „liber"  să   ţie,  dar  am  crezut  că  o  să  cîştig  mai  mult  şi   mine  că  eram  un  transfug,  cînd  nimeni  nu
               „pămîntul  făgăduinţei"  s-a  mai  scris.  Mărtu­  primească  de  lucru,  N.M.  iefea  dis-de-dimi-   mai  uşor  acolo  şi  că  o  să  realizez  o  sumă,   mă  preţuia,  mă  apucă  groaza.  Am  fost  an­
               risirile  de  mai  jos  vor  doar  să  demonstreze,   neaţă  în  stradă,  rezemat  de  zidul  lagărului   după care să mă întorc în ţară.  gajat  în  S.U.A.  şi  după  două  zile  pe  toţi  noii
               odată  în  plus,  că  acolo  unde  naivii,  credulii   şi  aştepta.  Aştepta  să  vină  cei  din  oraş,  „pa­  în  S.U.A.,  unde  am  ajuns  după  stagiul  din   angajaţi  ne-au  dat  afară  şi  am  rămas  pe
               saru  cei  care,  din  cine  ştie  ce  motive,  au   tronii",  să-l  aleagă  pentru  muncă  —  cură­  lagărul  de  lîngă  Viena,  mi-gm  dat  seama  că   drumuri  în  ţara  in  care  se  bate  atâta  tam-
               ajuns  să  devină  victime  ale  iluziilor  deşarte,   ţirea  coteţelor  de  găini,  sau  de  -porci,  încăr­  nu  puteam  cîştiga  atit  incit  să  pot  trăi.  Aco­  tam  cu  drepturile  omului.  La  cine  să  mă  fi
               acolo  s-au  convins  că  nu  există  şi  -nu  pat   catul  şi  descărcatul  mobilelor  şi  alte  astfel   lo  în  S.U.A.,  în  oraşul  B...,  lîngă  New  York,   plîns,  cui  să-i  cer  ajutor,  cînd  nimănui  nu-i
               fi  văzuţi  cîinii  umblând  cu  colaci  în  coadă,   de  îndeletniciri,  care  se  puteau  efectua  cu   după  ce  am  lucrat  două  luni  şi  jumătate  la   păsa de mine ?
               cum  se  spune  pe  la  noi,  unde  pînă  la  urmă   cea  mai  ieftină  mină  de  lucru  şi  care  nu   spălat  vase  într-un  restaurant  m-am  între­  Aici,   în   ţară,-   familia   rămasă   fără
               s-au întors, la locurile şi casele lor.  putea  fi  alta  deoît  a  imigrantului  1  N.M.  a-   bat  la  ce  mi-a  trebuit  mie  asta  ?  La  mine  a-   sprijinul meu, a găsit însă sprijinul statului.
                 Nîcolae  Moldovan,  mecanic  auto  din  Sime­  vea  norocul  să  fie  ales  de  patroni.  Noroc  că   casă,  la  Simeria,  eram  un  meseriaş  bun,  sti­  Ţin  să  mulţumesc  din  suflet  statului  nostru;-
               ria,  a  fost  unul  din  cei  care  au  crezut  în   era  solid,  arăta  bine  „la  vedere",'  şi  putea   mat,  cu  slujbă  bună,  bine  plătită,  cu  familie,   conducerii  sale,  pentru  că  a  avut  grijă  de
                                                                                                                                        copiii  mei,  care  au  avut  ce  mînca  şi  au  putut
                                                                                                rude  şi  prieteni.  Ce  mi-a  trebuit,  mie  ?  Am
               mirajul  occidentului,  aşa  cum  îl  mai  pre­  să  muncească.  Munca  ce  1  se  oferea  Iui  nu   plecat  de  la  bine  la  rău.  Am  fost  în  11   să-şi  vadă  de  şcoală.  Acum  sîntem  iar  cu
               zintă  şi  acum  unele  posturi  de  radio,  pă­  era  oferită  inginerilor,  medicilor  sau  altor                      ■  toţii,  eu  mi-am  reluat  vechea  slujbă  şi  sînt
               mînt  al  făgăduinţei,  loc  în  care-  poţi  cîş-   specialişti  internaţi  în  lagăr,  care  nu  pri­  luni  de  toate:  închis  în  lagăr  ;  „liber"  să  fiu   iarăşi  om,  dar  trebuie  să  recuperez  ce  am
               tiga  uşor  şi  repede  mulţi  bani,  loc  al  mult   meau „dreptul" de a curăţi cocina !  „ales"  la  muncă  ;  spălător  de  vase  ;  mun­  pierdut  cît  am  umblat  după  cai  verzi  pe  pe­
                                                                                                citor  angajat  două  zile,  apoi  şomer  o  lună  şi
               proslăvitelor  „libertăţi"  democratice  şi  „drep­  De  aceea,  din  cauză  că  eram  în  putere  şi   jumătate şi apoi de la capăt.  reţi.  Şi  voi  recupera.  Mă  simt  obligat  să-mi  S
               turi  ale  omului".  După  aproape  un  an  de   mă  angajau  din  cînd  în  cînd,  mai  des  decît                      răscumpăr  greşeala  de  a-mi  fi  părăsit  ţara.  f
               peregrinări  s-a  întors  acasă,  complet  lămu­  pe  ceilalţi,  —  mărturiseşte  N.M.  —  am  a-   '  Cu  banii-  cîştigaţi  abia  trăiam  ca  să  pot   Mă  gîndesc  apoi  să-mi  cumpăr  o  căsuţă.  Aici
               rit.                                     juns  să  mă  ascund  de  cei  din  lagăr,  că  mă   strînge  suma  pentru  biletul  de  întoarcere.   pot  şi  lucrul  acesta.  Acolo  dacă  lucram  azi
                 Acolo,  în  Austria  sau  în  S.U.A.,  a  văzut  cu   cuprindea  f-rica  de  ce  erau  în  stare.  Era   Erau  pe  acolo  unii  „binevoitori"  şi  „prie­  cîştigam  cît  să  trăiesc  azi,  dar  miine  şi  poi­
               ochii  lui  că  pînă  şi  dreptul  său  cel  mai  ele­  acolo,  în  lagăr,  o  stare  de  nesiguranţă  care   teni"  care  îmi  „garantau"  că  la  întoarcere   mîine,  dacă  nu  găseam  de  lucru,  eram  deja
                                                                                                voi păţi rău în ţară.
               mentar,  dreptul  la  muncă,  se  realizează  nu­  făcea  din  oameni  neoameni.  Faptul  că  pri­                       în  pericol.  Am  dat  11  luni  binele  pe  rău.
               mai  ocazional  r  azi  —  da,  miine  şi  poimîine   meam  din  cînd  în  cînd  de  lucru  şi  eram   Şi,  iată,  m-am  întors,  aici,  în  ţară,  la  lo­  M-am  lecuit  pentru  toată  viaţa  şi  mă  bucur
               — nu. De celelalte să nu mai vorbim I    plătit  de  bine  de  rău,  iar  cei  mai  mulţi  nu,   cui  meu  de  muncă,  la  nevastă,  •  la  cei  4  co­  că-s  acasă  în  ţara  mea,  la  căminul  meu,  la
                 N.  M.  a  plecat  din  ţară  într-o  excursie  şi   crea  o  stare  de  tensiune  între  noi  că  dese­  pii,  între  foştii  colegi  pe  care  îi  părăsisem,   slujba mea cinstită, garantată, plătită.
               ru  s-a  mai  întors.  L-a  sfătuit  un  ,.prieten"   ori  se  iscau  scandaluri  şi  bătăi.  Am  fost  ne­  aici  la  bine, unde  pot  ieşi  seara  pe  stradă  fă­  Şi  Nicolae  Moldovan  suspină  greu,  împo­
               să  nu  se  mai  întoarcă  în  ţară  şi  să-şi  în­  voit  într-o  noapte  să  stau  ascuns  ca  să  nu   ră frica de a fi bătut sau asasinat.  vărat,  dar  sigur  că  se  va  uşura  de  greuta­
               cerce  norocul  în  occident,  unde  „e  mai  uşor   mă  găsească,  fiindcă  voiau  să  mă  cotono­  Ac&lo,  seara  nu  puteai  să  ieşi  în  stradă,  la   tea  aceasta.  Acum  e  acasă,  ii  ajută  familia,
               şi  poate  cîşliga  bine".  Şi,  de  fapt,  numai  no­  gească.  N-aş  fi  crezut  că  se  putea  ajunge   plimbare.  Beţivi,  drogaţi,  criminali  mişună   oamenii,-  colectivul  de  muncă  al  Districtului
               rocul  a  rămas  singurul  său  drept,  acolo  un­  în  aşa  hal  de  decădere,  dar  am  văzut  şi   pe  străzi  şi  dacă  te  simt  că  ai  5  dolari  în   de  mecanizare  din  gara  C.F.R.  Simeria.  Ii
               de  se  face  atîta  caz  de  drepturile  omului.   m-sra  convins  pe  pielea  mea.  Erau  între  noi   buzunar  sînt  gata  să  te  lichideze.  Am  vă­  ajută  satisfacţiile  reînnodării  relaţiilor  sale
               Pentru  că,  acolo  în  Austria  mai  întîi,  apoi   multe  lichele,  aventurieri,  trădători  de  ţară.   zut destule cazuri din acestea.  cu lumea de acasă, din patria sa.
               în  -S.U.A.,  acele  drepturi  de  care  se  vor­  Eu  nu  m-am  considerat  trădător,  chiar  da­  Acum  sînt  acasă,  dar  cînd  mă  gândesc
               beşte  atît  de  trâmbiţat  in  presă  şi  la  diferite  că  am  fugit.  N-aş  fi  •rămas  definitiv  în  stră­  prin ce am trecut, .umilirea la care am fost  NICOLAE STANCIU
   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19