Page 114 - Drumul_socialismului_1977_12

Pag. 2 RITMURI HUNEDORENE

CONFERINŢA NAŢIONALA A PARTIDULUI

(Urmare din pag. 1) acelaşi timp, marea capa­ vă, a ridicării nivelului gramului suplimentar cu ţia ascendentă spre trep­ nirii. Ilustra parte a Ra­
citate a economiei noas­ tehnic şi calitativ al tu­ o producţie peste preve­ tele cele mai înalte ale portului secretarului ge­
tate — în rîndul marii tre de a moderniza toate turor produselor materia­ derile cincinalului de cel civilizaţiei socialiste şi neral al partidului, tova­
familii a popoarelor lu­ ramurile sale. La acest le, accelerării asigurării puţin 5 miliarde lei, din comuniste. răşul Nicolae Ceauşescu,
mii. tablou însufleţitor al e- bazei de materii prime care 1,2 miliarde în 1978. Documentele marelui proeminentă personali­
Raportul tovarăşului mancipării mai trebuie din surse interne, valo­ Conferinţa Naţională forum al comuniştilor tate politică a lumii con­
Nicolae Ceauşescu, docu­ adăugat modul realist în rificării superioare şi a partidului ne-a permis ne-au ajutat să descifrăm temporane, consacrată
ment de autentică istorie, care au fost rezolvate gospodăririi raţionale a să vedem clar perspectiva şi mai profund importan­ politicii externe întruneş­
ne înfăţişează tabloul problemele învăţămîntu- acestor bogăţii care nu minunată a celui de-al ţa rolului conducător al te adeziunea fierbinte a
realizărilor cu totul re­ lui, a pregătirii moderne sînt inepuizabile, creşte­ 7-lea cincinal, care va clasei muncitoare în so­ întregii noastre naţiuni,
marcabile obţinute, sub — în accepţiunea cerin­ rii mai accentuate a pro­ marca intrarea patriei în cietatea noastră, proble­ a milioanelor şi milioa­
conducerea partidului, în ţelor contemporane — a ductivităţii muncii şi a miezul ultimului pătrar mă fundamentală a edi­ nelor de prieteni pe care
înfăptuirea hotărîrilor noi generaţii, infuziunii venitului naţional, ridi­ al secolului al XX-lea. ficării cu succes a socia­ şi i-a cîştigat poporul ro­
Congresului al Xl-lea şi ştiinţei cu producţia, re- cării generalizate a bună­ Viitorul plan cincinal va lismului şi comunismului, mân în lume, prin poli­
a sarcinilor primilor doi vitalizării şi amplificării stării întregului popor. avea o importanţă hotă- au îmbogăţit patrimoniul tica raţiunii promovată
ani ai cincinalului, tablou actului de cultură. Reţinem, ca patrioţi şi rîtoare pentru mersul teoriei şi practicii revo­ atît de energic de condu­
care evidenţiază cu pute­ Prin documentul său cetăţeni, că numai prin construcţiei socialiste şi luţionare. Ele situează şi cătorul nostru.
rea faptelor virtuţile programatic de bază — înfăptuirea deplină, în înflorirea puternică a mai pregnant muncitorul In istoria tumultuoasă a
înalte ale poporului nos­ Raportul secretarului ge­ întregime, concomitentă, României. El va constitui pe locul istoriceşte legi­ marii opere pe care o e-
tru, justeţea politicii neral al partidului —, a Programului suplimen­ o etapă superioară a pro­ tim, nu numai de princi­ dificăm, Conferinţa Na­
Partidului Comunist Ro­ prin complexitatea do­ tar de dezvoltare econo- gresului calitativ, de a- pal făuritor de venit na­ ţională a partidului din
mân. Prin creşterea eco­ cumentelor pe care le-a mico-socială a ţării pînă firmare cu şi mai mare ţional, ci şi de conducă­ acest an pe care l-am
nomică anuală de 11,6 la adoptat, îndeosebi progra­ în 1980 se poate asigura intensitate a revoluţiei tor al economiei şi vieţii trăit atît de dens, s-a în­
scris şi se înscrie ca un
sută din această perioa­ mele de creştere supli­ înfăptuirea măsurilor, tot tehnico-ştiinţifice în toate sociale, de om cu cea moment de însemnătate
dă, greu confruntată cu mentară a producţiei şi a suplimentare, de ridicare domeniile, de mutaţii mai mare greutate în so­ deosebită, de geneză a u-
vicisitudini ale naturii, nivelului de trai în ac­ a nivelului de trai, că nu­ fundamentale deosebit de cietate. nor orientări şi măsuri
dovedim că sîntem în tualul cincinal, Conferin­ mai astfel putem aspira, importante în structura Am încercat, In acelaşi ferme de transformare
stare să atingem, în orice ţa Naţională, deschide o pe deplin îndreptăţiţi, la socială a ţării, în relaţi­ timp, încărcătura senti­ revoluţionară a valorilor
condiţii, ritmuri dintre etapă nouă în afirmarea toate binefacerile progre­ ile de producţie şi socia­ mentelor demnităţii în cantitative create de so­
cele mai înalte de dez­ factorilor calitativi în e- sului şi civilizaţiei pe ca­ le, în accentuarea proce­ faţa modului strălucit în cietatea românească în
voltare. Prin obţinerea conomie şi întreaga viaţă re ni le înlesneşte parti­ sului de apropiere dintre care, prin glasul cel mai noi valori, de o calitate
de producţii agricole re­ socială. începe, legic, să dul şi statul socialist. Re­ munca fizică şi cea inte­ autorizat al voinţei noas­ superioară, în domeniul
cord în istoria ţării, de­ se impună tot mai mult ţinem cu toată responsa­ lectuală, între condiţiile tre, ne-am spus deschis producţiei materiale şi a
monstrăm justeţea trans­ necesitatea transformării bilitatea, că judeţul nos­ de muncă şi viaţă de la părerile şi ne-am expri­ celei spirituale, a vieţii
formărilor socialiste pro­ revoluţionare a acumulă­ tru şi-a asumat obligaţia sat şi cele de la oraş. mat opţiunea constructi­ şi creaţiei oamenilor care
funde survenite în viaţa rilor cantitative într-o de a contribui la trans­ România va face un pas vă în problemele cele edifică cea mai dreaptă
satului românesc şi, în nouă acumulare calitati­ punerea în viaţă a Pro­ mare, decisiv, în evolu­ mai cardinale ale ome­ orînduire din lume.
— V
(Urmare din pag. 1) ne ajute, dar nu-şi respectaseră legă-
mîntul şi acum eram nevoiţi să ne re­
voaeă asupra destinului ţării, în cazul VISIND UNIREA
tragem şi aşa mai departe ? S-o fi
nostru al întregului neam românesc. minţit că ne întoarcem în curînd cînd
Restul e anecdotă, dar într-o retragere nici eu nu ştiu cînd şi dacă ne vom
nimeni n-are răgaz să memoreze anec­ cată de aici, de sub cercul palid al nu-şi respectă angajamentele (...). Dacă întoarce ? Pe ea nici n-o interesau de­
dote. Acesta e doar un a&pect cu care lămpii cu petrol, mai catifelată şi mai nu vom reuşi să ne apărăm singuri, altfel subtilităţile astea şi poate nici nu
e bine să te familiarizezi de la început grea, şi desluşi zgomotele potolite acum vom avea soarta Belgiei şi a Serbiei : le-ar fi înţeles. Ea ştia una şi bună :
ca să-ţi fie mai uşor pe urmă, pentru ale oamenilor care se cuibăriseră, ocro­ nimeni nu va ridica un deget pentru a că dacă se vor întoarce ceilalţi, satul lor
că mă tem că vom plăti scump reîn­ tiţi de beznă, în adânciturile pămîntu- ne apăra. Şi noi acuma cui rămînem, va avea de îndurat bătăi, foc, siluire şi
tregirea". „Credeţi că nu vom rezista lui. Artileria tăcuse sau încă nu se domnule dragă ? m-a întrebat plîngînd chiar omor. Dar mai ştia ea ceva sau,
aioi ?“ întrebă Voi.cu încercînd să pară dezlănţuise — Voicu nu ştia cum ar fi bătrîna Varvara care ne-o găzduit în mai bine zis, intuia : că urgia aceea nu
optimist. „Eu nu pot, n-am voie să cred de fapt corect să zică — dar asta nu-1 casa ei, pe mine şi pe încă doi ofiţeri, mai putea dura, că în lume ceva se
aşa ceva, răspunse Dragomir cu acelaşi liniştea pentru că, din punctul său de ca şi cum am fi fost copiii ei. Noi cui schimbase totuşi, că lucrurile nu mai
zâmbet îngăduitor, pentru că profesiunea vedere, de civil sedentar şi ignorant, rămînem ? Era într-un sat de lingă puteau rămâne cum stătuseră veacuri la
şi onoarea mă obligă să rezist. Dar, pe artileria era mai puţin de temut decît Făgăraş pe care trebuia să-l abando­ rînd. Există un fel de simţ al istoriei,
de altă parte, ştiu că în cei doi ani de gazele care, în orice clipă, neauzite, se năm, să ne retragem încoace, iar ei se
neutralitate, în loc să fie pregătită puteau ivi, chiar şi acum, bunăoară obişnuiseră cu ideea că de acum trăiesc ca să-i zic aşa, pînă şi la cel mai simplu
oştirea, s-a făcut gargară cu cuvinte chiar în clipa următoare, după ce-şi va în România de a cărei oaste vor fi apă­ om şi el îl avertizează cînd se află în
sacre din Parlament pînă în cea mai întoarce ochii de la dreptunghiul întu­ raţi. Unii credeau poate că vor fi şi marile răscruci. Un asemenea simţ avea
amărîtă sală de întruniri...". „Şi credeţi necat al uşii... „Admisibil ? ! rîse maio­ răzbunaţi pentru toate umilinţele pe şi Varvara mea de vreme ce mă între­
că nu era necesară o anumită pregătire rul. Dar ce instanţă mai există pentru care le înduraseră veacuri la rînd. Şi base noi cui rămînem ? — cu alte cu­
a opiniei publice ?“ întrebă iar Voicu, a hotărî ce e admisibil sau nu ? Cate­ acum deodată, ostaşii ăştia care lor le vinte, voi plecaţi, iar ăştia, chiar de se
dar fără convingere pentru că el însuşi goric eşti un naiv, domnule profesor. erau fii şi idoli în acelaşi timp, îi pă­ întorc, mult nu mai pot sta, aşadar noi
îşi exprimase de atîtea ori în anii neu­ Falkenhayn a recunoscut public, ca pe răseau, îi lăsau pradă aceloraşi asupri­ cui rămîuem ? Rămîneţi puterilor voas­
tralităţii exasperarea faţă de ceea ce i un fapt divers, că soldaţii lui îi ucid tori de veacuri. Unii ne puteau însoţi, tre, maică, i-am spus şi asta m-a ajutat
se părea a fi ezitare în atitudinea Ro­ pe prizonierii noştri fără ca el să inter­ e drept, cum ai făcut-o şi dumneata, ne să plec cu conştiinţa împăcată că n-am
mâniei. Cum — îşi zicea fără a putea vină (...). La intrarea noastră în război, puteau însoţi toţi dacă ar fi vrut-o, noi rostit un neadevăr. Căci credinţa mea
înţelege — după ce atîtea generaţii s-au mii de români din Transilvania au fost nu i-nm fi împiedicat, dar n-au făcut-o este că dacă se va înfăptui vreodată re­
jertfit şi au sperat în ceasul acesta, deportaţi în lagăre, se zice că în vestul pentru că nu-şi puteau reteza rădăcinile întregirea, ea va fi opera puterilor
acum să tergiversăm din considerente voastre, ale ardelenilor, a milioanelor
.oportuniste şi de conjunctură ? ! „Nu de bărbaţii de ţărani care vorbesc aceeaşi limbă cu
ştiu daică era neapărat necesar, răspunse LÎNA DE AUR cu spada curată păstrată sub teaca noi, cei de dincoace. Vor avea un rol
maiorul, dar nu cred că opinia publică şi intelectualii, ziariştii, politicienii, mai
trebuia pregătită pentru cauza reîntre­ Noi pleoapelor. puţin armata, oricât ţi s-ar părea de ciu­
girii. Ea era de mult pregătită, reîn­ n-am plecat nicicînd şi niciunde Cei rămaşi dat, dar actul efectiv al unirii îl vor
tregirea a reprezentat pentru noi româ­ pe-ntins de pâmînt, pe ape nebune, s-au topit în eternele ţării izvoare — înfăptui cei mulţi, sarea pământului, ei
nii un ideal care, deşi a cunoscut epoci după lina de aur... fie-n cina de taină a sîngelui nostru, se vor aduna cu toţii şi nu vor mai
de latenţă, a fost totuşi un ideal per­ ...Alţii fie-n ţărîna atotprimitoare. spune ca la ’48 vrem să ne unim cu
petuu. Mai curînd anumite 'cercuri tre­ au venit să ne-o ia — ...O, lina de aur poate şi azi mai îmbie • ţara, ci de acum sîntem una cu ţara.
magi pribegi rătăcind fără stea
buiau determinate să urmeze voinţa ge­ dar aici nu-i o vatră pustie, Ei vor hotărî adică şi nimeni, nici o
nerală. Dar, repet, nu ştiu, nu sînt si­ de la soare-răsare la soare-apune. ci casă de oameni buni, gospodari, putere din lume nu li se va putea opu­
gur pentru că nu mă aflu în profesiu­ Mulţi — ne".„Şi cînd credeţi că va fi asta ?“ în­
nea mea şi în asemenea cazuri mă fe­ cei mai mulţi — omenoşi, trebă Voicu cu un zâmbet ciudat, ames­
resc să emit păreri categorice. Ceea ce s-au întors spăimîntaţi dar iuţi şi drepţi la mînie. tec de neîncredere şi tristeţe. Avea sen­
ştiu în schimb foarte precis este că în de adîncul pădurilor grave sub constelaţii, timentul că ascultă basme. Maiorul îşi
cei doi ani trebuia pregătită în primul de miezul fierbinte al apelor, NECULAI CHIRICA scoase fără grabă tabachera de oţel,
rînid oştirea.M-ai întrebat dacă vom re­ piipăi mai multe ţigări pînă o găsi pe
zista. Atîta cît ne stă în puteri vom Ungariei, dumneata trebuie să ştii mai şi rostul de o viaţă ca să pornească cea potrivită, pocni tabachera şi o puse
rezista-, asta e datoria şi rostul nostru, exact. Ei bine, astea nu sînt zvonuri, razna în necunoscut şi atunci au pre­ la loc în buzunar. Cu ţigara în gură
dar nu ştiu cît timp vom mai putea fi astea sînt fapte cît se poate de concrete. ferat să rămână pe loc înfruntând urgia". apoi, se aplecă asupra lămpii şi aprin­
aprovizionaţi cu muniţie, mai ales cu Sînt admisibile ? Dragă domnule pro­ Lui Voicu i se păru a distinge în ulti­ se. „Nu ştiu icînd va fi asta, răspunse
muniţie de artilerie. In general, marea fesor, e absolut inutil să-ţi pui întreba­ mele cuvinte o aluzie la situaţia sa, un el suflînd fumul cu voluptate. Există
greşeală este că s-a subestimat rolul rea asta. E o întrebare care se potrivea reproş voalat pentru faptul că şi el însă un ceas misterios al istoriei a că­
artileriei, pe cînd ceilalţi tocmai pe ea altei epoci, în care cei ce purtau un plecase în loc să rămînă acolo, înfrun­ rui bătaie n-o aud decît mulţimile. Ceva
se bazează. în defileul Jiului au folosit război trebuiau de bine, de rău, să ţină tând urgia. Dar probabil — căută tot mă face să cred că în curînd va suna
gaze asfixiante şi noi nici n-avem mă­ seama de nişte rigori morale. Convin­ el să-şi alunge impresia penibilă — de­
car măşti. Sînt doar două dintre faptele gerea mea este că epoca aceea a apus venise prea susceptibil, împrejurările şi pentru mulţimile noastre". Voicu rîse:
cu care trebuie să ne confruntăm aşa definitiv. Tot ce s-a întâmplat în lume acestea cu totul insolite îl hipersens bi- „Eu nu cred că mulţimile l-ar auzi da­
;
cum putem, adică singuri şi cu .pute­ din 1914 pînă azi a demonstrat că de lizaseră, maiorul desigur nu pe el îl că n-ar afla din ziare că va bate". Ma­
rile pe care avem...“. „Dar e admisibil, acum încolo în război e admis orice. vizase şi, la urma urmelor, nici n-avea iorul Dragomir însă nu glumea : „Eu
şopti Voicu îngrozit, gaze?!". îl stră­ Şi acesta e abia începutul. Părerea mea de ce, el nu era o babă oarecare, ci o cred. în momentele decisive, ziarele con­
bătu un fior şi îşi imagină fuioare de e însă ~că vor veni vremuri în care se personalitate binecunoscută pentru ati­ semnează un fapt împlinit". „Şi cît de
pîclă alburie, scămoasă, prelingîndu-se vor petrece, vor fi „admisibile", cum tudinea sa şi n-ar fi avut nici o şansă curînd credeţi că va suna ceasul acesta
tăcute prin noapte, strecurîndu-se în zici dumneata, lucruri mult mai teri­ de scăpare. Cui i-ar fi folosit dacă-1 pentru noi ?“. Pentru prima dată de
tranşee, urmărind fără greş traiectoria bile". „Nu sînteţi oare prea pesimist?", spînzurau sau dacă — în cel mai bun cînd începuseră această discuţie, maio­
lor sinuoasă... S-ar putea chiar în noap­ îndrăzni Voicu. „Nu cred, spuse maio­ caz — îl deportau în lagărul de la rul ezită : „Am spus că va suna în cu­
tea asta să lanseze gaze şi aici, asupra rul cu acelaşi zâmbet netulburat care Şopron ? Dar aşa, acum, cui folosea ? rînd ? Poate m-am pripit... Dar poate
lor, era o perspectivă pur şi simplu pa­ se voia parcă o încurajare. Am ajuns Maiorul îi spusese limpede că a rămâne fi şi „în curînd" doar că e bine să pre­
ralizantă, cum de maiorul n-o realizase la concluziile acestea observînd că isto­ aici înseamnă să-l încurce. Ei bine, va cizăm în raport cu ce e acest „în cu­
încă, cum putea vorbi atât de calm, atât ria devine din ce în ce mai complicată căuta să ajungă la Bucureşti, şi pe ur­ rînd". în raport cu un milenm de asu­
de detaşat de parcă s-ar afla într-o ca­ şi mai .crudă pe măsură ce interesele mă ? Simţi iar necunoscutul şi nesigu­ prire ? Sau cu o viaţă de om ? Sau cu
fenea ! ? Voiicu trăi din nou conştiinţa ■care se înfruntă în lume sînt mai nu­ ranţa năpădindu-1 de pretutindeni. „Şi această campanie militară ? Iar această
penibilă a propriei spaime şi nu-şi putu meroase şi mai diverse. Se ajunge astfel ce i-aţi spus bătrânei Varvara ?“ întrebă precizare mă depăşeşte, nu mă simt
stăpîni impulsul de a întoarce capul la situaţii aparent paradoxale, în orice el mai mult ca să-şi alunge spaimele şi competent s-o fac. Deşi, dacă mă gîn-
spre deschizătura ce ţinea loc de uşă, caz imprevizibile, cum e cea în oare ne obsesiile decît pentru că răspunsul l-ar desc că imperiul ăsta e un măr putred
aşteptîndu-se să vadă pîcla aceea lăp­ aflăm noi, de pildă: teoretic sîntem fi interesat în mod deosebit. „Ce era care nici măcar pe dinafară nu mai ara­
toasă tîrînidu-se de afară spre ei. Nu sprijiniţi de aliaţi numeroşi şi puternici, să-i spun ? Să mă fi apucat să-i explic tă frumos, aş zice că bătaia ceasului se
văzu însă decît pata nopţii, mai întune- practic am rămas singuri fiindcă aliaţii că aveam nişte aliaţi care trebuiau să poate auzi în orice clipă".