Page 127 - Drumul_socialismului_1977_12

RITMURI HUNEDORENE Pag. 11

CRONICA LIMBII Punerea în paralel ţine lui, pentru a-1 ajuta să multe încercări succesive
cel mai adesea de elec­ meargă în picioare, decît pînă cînd puterea părţii
P R E Ţ I O Z I T Ă Ţ I L E tricitate şi desemnează atunci cînd consideră că ajunge la cerinţele între­
un act final în care se acesta a crescut destul. gului. Nu-i un lucru uşor
îngemănează mii de Oricum nu se face aşa şi simplu, dar cînd se a-
Dicţionarele definesc căni. (Preţiosul de ultimă prospecteze, ei negreşit să bucurii, de izbînzi. Pen­ ceva la cîteva luni de la junge la aceasta oamenii
preţiozitatea ca fiind ma­ oră însă va spune ser­ prospectiveze. Ei nu văd
nifestarea lipsei de na­ vim). Şi ce mănîncăm ? un film, ci îl vizionează, tru că o centrală producă­ naştere, decît într-o ®ven- respiră mai uşor. Atunci
turaleţe în vorbire, a as­ Nicidecum chiftele, ci, ca nu citesc, ci lecturează şi toare de energie electri­ tuală glumă. Gestul se­ are loc şi în ei o descăr­
piraţiei înspre o expri­ obrazele subţiri, piftele. aşa mai departe. O ade­ că este o operă colectivă, rios se face mult mai tîr- care de tensiune.
mare rafinată sau presu­ Cum spuneam, povestea vărată comedie se întîm- dusă prin arşiţe şi ploi, ziu. Dar şi atunci, el gă­ Dar cînd o ţară, o na­
pus distinsă, în orice caz e veche. plă — nici nu-ţi vine să
căutată, afectată. Modu­ Relativ recentă e apa­ crezi — cu nevinovatul prin viscole şi ninsori, seşte destulă îngăduinţă. ţiune îşi propune o ast­
rile de manifestare a pre­ riţia- unui nou şi ciudat cuvînt consumator. Toată sub o înaltă tensiune u- Aici, părintele este cel fel de punere în paralel
ţiozităţii sînt variate, dar gen de preţiozităţi care lumea ştie doar că „sti­ mană. care se adaptează la mer­ lucrurile sînt, desigur,
efectul e invariabil : e- s-ar putea numi „culte". maţii consumatori sînt
şuarea în ridicol. Pentru Ele sînt determinate tot rugaţi să nu cînte în lo­
geniul comic sau satiric de o bună intenţie — a- cal". Foarte bine. Să stea
al scriitorilor, preţiozita­ ceea.şi aspiraţie înspre o la masa lor şi să consu­
tea a constituit o sursă mai aleasă exprimare —■ me (sau să servească)
generoasă de inspiraţie. însoţită însă de data a- clătite flambate (adică în
Moliere a şi scris o co­ ceasta de o bună cultură. flăcări, dar nu înflăcăra­
medie elocventă încă de Dacă hiperurbanismele te). Ce te faci însă cînd
la titlu : Preţioasele ridi­ sînt comparabile cu pa­ în consumator se trezeşte
cole. Dealtfel, în Franţa sagerii clandestini, preţi­ apetitul de artă ? Nu mai
secolului al XVII-lea, ozităţile „culte" pot fi a- e nimic de făcut: el se
preţioşii au reuşit să de­ semănate cu parveniţii transformă în consuma­ mult mai complicate.
termine chiar o modă in­ snobi şi — aidoma celor tor de artă. Şi astfel ne Ce este o punere în pa­ sul lent, la pasul mic şi
telectuală şi un stil în din viaţă — înfigăreţi : întîlnim cu consumatorul ralel ? Fără pretenţia de stîngaci. Totuşi aceasta o facem
vorbire care n-au rămas se insinuează şi au ambi­ de artă prin paginile pu­ a defini faptul, într-o ac­ Poate că o punere în noi, România, în cincina­
fără urmări asupra lite­ ţia să înlocuiască în vo­ blicaţiilor, ba mai mult, cepţiune destul de gene­ paralel mai autentică o lul 1976—1980, pe care îl
raturii timpului. chiar prin lucrări serioa­
cabular forme lexicale în rală, am putea-o înţelege realizează atleţii de la străbatem. Ne conexăm
Cum se vede, preţiozi­ plină vigoare şi cu vechi se de sociologie, de este­ sistemului denumit revo­
tăţile nu reprezintă un tradiţii. Aşa, bunăoară, tică, altfel întru totul ca un start al noii cen­ ştafetă. In momentul pre­
. fenomen nou. Ele sînt de­ educativ e un cuvînt nici stimabile. El probabil nu trale, abia terminată. A- dării ştafetei cei doi a- luţia ştiinţifică şi tehnică
terminate de o bună in- măcar prea vechi, dar citeşte, nici nu mai lec­ dică ea se conectează la lergători au o viteză foar­ ce are loc pe planetă.
! tenţie — o exprimare cît care s-a înrădăcinat fi­ turează, ci consumă E- sistemul energetic aflat te apropiată. Cel care vi­ Ce dimensiuni au şan­
mai aleasă — dar sînt resc şi statornic în limbă, nigma Otiliei, el nu as­ sele noastre ? Răspunsul
compromise de absenţa aducîndu-ne bune servi­ cultă, nici măcar nu au- în funcţiune. Dar aceas­ ne din urmă mai aleargă
simţului măsurii. Cînd cii de ani şi ani. Spiritul diază Simfonia a IX-a, ci tă conexiune nu este un o porţiune pe pistă, ală­ îl dăm în fiecare zi cîte
aspiraţia onorabilă înspre limbii nu-1 consideră cî- o consumă. Transplantul act static, ci unul dina­ turi de cel care preia. Şi puţin, pînă cînd vom
o vorbire aleasă devine tuşi de puţin îmbătrînit. pe teren lingvistic româ­ mic. Centrala nouă tre­ spune şi vom face totul.
excesivă sau — şi mai El este însă azi din ce în nesc e însă din cale afa­ asta, pentru a nu se pier­
grav — cînd ajunge un ce mai înghesuit de edu­ ră de rebarbativ şi de buie să intre în funcţiu­ de timp ; aici, singurul Şi, nu va trece mult pînă
scop în sine, se nasc pre­ caţional, preţiozitate a impropriu. Dacă există ne singură şi numai du­ parametru de valoare es­ atunci. Secretarul gene­
ţiozităţile. Dacă această cărei deşertăciune e tră­ vreo îndoială, să lectu- pă ce atinge anumiţi pa­ te timpul, eompresarea ral al partidului, tovară­
aspiraţie mai e şi deza­ dată de neputinţa ei de răm această propoziţie: rametri de turaţie a ge­ lui. şul Nicolae Ceauşescu a-
vantajată de o cultură „Consumatorul de artă e
a îmbogăţi măcar cu o neratoarelor proprii îşi Aşa cumva se petrec răta în Raportul la Con­
neîmplinită, apar hiper- nuanţă sensul vechiului interesat de prospectiva-
urbanismele, un soi de cuvînt educativ. Procesul rea valenţelor educaţio­ poate permite să dea mi­ lucrurile şi la conectarea ferinţa Naţională a parti­
preţiozităţi rudimentare, educativ devine astfel nale ale operei". De un­ na cu sistemul. Nu e o centralei la sistem. Ei îi dului că a venit momen­
pasageri clandestini în proces educaţional fără a de se vede bine că prea relaţie ca de la copil la trebuie o funcţionalitate tul saltului calitativ. Şi,
vocabularul unei limbi. reuşi decît să greveze multă distincţie poate să părinte. Deşi şi aici este proprie, una capabilă să odată cu el, semnele
Cuiva i se pare că mîn- limba cu o preţiozitate în te înfioare.
căm nu sună tocmai dis­ plus. Tot astfel preţioşii ceva asemănător. Părin­ ţină piept cu exigenţele paralelului.
tins şi atunci zice mănîn- nu-şi mai îngăduie să CRONICAR tele nu dă mina copilu- sistemului. Se fac mai CORNEL ARMEANU

Radu Ciobanu : una lucidă. Spre deosebire de Iv Martinovici : cuvîntului, Pastel din grădina Dumitru tica numeşte obişnuit „cu­
alte rezolvări ale unor conflicte de argint, Din spice coapte raj" în prezentarea contra­
de acest gen, în care dragostea grîu şi O, Românie, inspiră Dem. lonaşcu :
nu poate fi salvată de la de­ umila-mi făptură. Aici autorul dicţiilor societăţii noastre.
zastrul inevitabil produs de se doreşte un poet al ţării şi Cu alte cuvinte, Dumitru
ura dintre părinţi, şi în care — ca atîţia alţii — e în cău­ Dem. lonaşcu demonstrea­
finalurile sînt cel mai adesea tarea „cuvîntului potrivit" pe
melodramatice. Radu Ciobanu măsura simţământului pe care-1 ză cu „Bărbaţii", ca de alt­
ne oferă o altă ipostază a în­ are faţă de patrie : „O, Româ­ fel şi cu celelalte lucrări
drăgostiţilor. Ei îşi trăiesc sen­ nie, inspiră umila-mi făptură / apărute pînă acum, că fa­
timentele cu intensitatea şi vi­ cuvînt potrivit să-l rostesc — I
braţia interioară de oameni ca­ pentru tine am fost zămislit ce parte din generaţia ace­
re se iubesc cu adevărat, dar şi m-am / smuls din negurile lor prozatori care reflectă
sînt şi aceiaşi timp lucizi, ca­ beznei celei / oarbe, poet să-ti şi comentează artistic rea­
pabili să înţeleagă dimensiu­ fiu". Şi în poezia Făclie pură, lităţile contemporane, rea­
nile reale ale sentimentelor îmi sporeşti cuvîntul găsim a-
lor, să lupte cu responsabili­ celaşi motiv. lităţi în mijlocul cărora
tate pentru salvarea iubirii de Desigur, cele două categorii trăieşte şi este total impli­
meandrele întortocheate ale de poezii de care aminteam cat.
învrăjbirii dintre părinţi. îsi îmbină elementele profi-
Acţiunea cărţii se petrece în lînd personalitatea unui poet în proza scurtă a lui
două planuri paralele — un ce cunoaşte voluptatea de a D.D. lonaşcu nu se întîl-
prim plan al prezentului, în trăi şi crea. Iv Martinovici o- nesc clasicii „eroi pozitivi"
care a înflorit iubirea pură, feră dincolo de comentariul
autentică, ai cărei protagonişti poetic al ideii şi o însumare şi „eroi negativi" ce au a-
sînt Patricia şi Sergiu, tineri lirică a ei. Tonul poetic e în bundat, să zicem, în li­
care au beneficiat de roadele întregul volum unison. dar teratura deceniului şase.
educaţiei oficiale, în spiritul versul primeşte o cadenţă de
adevărului şi dreptăţii, şi un cîntec ritual cu o notă gravă. Fiecare schiţă relevă oa­
al doilea plan, situat temporal Aceasta conferă textului va­ meni ai zilelor noastre, cu
cu aproape două decenii în loare de poezie autentică. O problemele lor de moment;
Cu „Ultima vacanţă", Radu urmă şi în care s-a produs cotă lirică înaltă se poate în­
Ciobanu ne propune un su­ conflictul dintre familiile în­ Numele lui Iv Martinovici e registra şi în poeziile în care „complexele" sînt şi ele
biect aparte în ansamblul te­ drăgostiţilor, conflict izvorît cunoscut cititorului de poezie un melos orfic al unui alter de moment iar neclarităţi­
matic al cărţilor cu care ne-a din confruntările sociale ale ego poetic se manifestă ima­ le sînt repuse în ordinea
obişnuit pînă acum. Dacă acelei perioade, din modul di­ de mai bine de un deceniu. In ginar în snaţiul mitologic. Cînd
în „După-ajniaza bătrinului ferit de a lupta pentru cuce­ acest interval de timp i-au a- livrescul dispare, poeziile sînt Intr-un articol publicat lor firească de viaţa însăşi
domn", in „Crepuscul" şi în ririle socialiste, de a beneficia părut patru volume de versuri. adevărate „lamentaţii pentru în vară de „România lite­ După cum e şi firesc, ce­
alte romane care le-au urmat, de binefacerile noii societăţi. Ultimelor două i-au fost acor­ Euridice", cu un timbru ori­ rară", George Macovescu
acţiunea este plasată în peri­ Aici, în analiza conflictului date şi premii de către Aso­ ginal. Dar autorul nu depose­ le mai substanţiale pagini
oada de început a revoluţiei dintre părinţi. Radu Ciobanu ciaţia Scriitorilor din Braşov sublinia că... „misiunea sînt cele care evocă crîm-
populare şi construcţiei socia­ îşi reconfirmă calităţile de criticii noastre actuale nu peie din viaţa minerilor
liste — perioadă de ample con­ fin şi nătrunzător analist al este de a înghesui opera
fruntări intre o lume care a- vieţi sociale. sancţionînd cu („Gîndul cu bătaia scurtă",
scriitorilor
pune şi una nouă, viguroasă, severitate tipul parvenitului RECENZII H RECENZII contemporani „într-o luni după-amiază",
care sfărîmă cătuşple, prefigu­ lipsit de scrurouie, pescuitoru­ în formulele estetice valo­ 1
rând o biruinţă certă şi ire- lui în ane tulburi, profitorului. roase, poate, pentru anu­ „Ape adînci", „Cheia ') —
vooabilă —, dacă în „Nemuri­ Drumul drept şi ferm, une­ texte de o prospeţime ne­
torul albastru" realizează re­ ori dureros, al Patriciei către mite perioade, în anumite alterată. Cîmpul uman cu­
tro proiecţia unor idei contem­ adevăr se realizează prin lungi (de care aparţine poetul hune- dează întotdeauna textul de societăţi, pe anumite meri­
porane în trecutul istoric pen­ interogdtorii cu proprii ei pă­ dorean), volumului Ochii şi gratuităţi şi preţiozităţi. Ală­ prinde oameni ce dau sens
tru a releva continuitatea as­ rinţi — Paula şi Emil. De fapt, ploile, în 1973, şi recent volu­ turi de poezie adevărată întîl­ diane, ci de a o confrunta şi măsura valorii în socie­
piraţiilor de libertate şi a spe­ cu unele foarte mici excepţii, mului Euridice. Aceste două nim unele texte ce suferă de cu realitatea noastră, cu tatea noastră.
cificului naţional. în „Ultima întreaga acţiune este evocată volume sînt, de fapt, cele mai platitudine, exterioare valorii tradiţiile noastre, cu for­
vacanţă" Radu Ciobanu abor­ in aceste ample dialoguri, pen­ reprezentative pentru creaţia lirice cu care ne-a obişnuit Aşa cum se întîmplă în
dează un subiect etern pen­ tru că, deşi este o carte de sa poetică. Iv Martinovici. Un text datat mele noastre de cultură, multe cazuri, genul scurt
tru literatură — dragostea a- dragoste, miezul ei se află tot Prin poeziile din Euridice şi localizat Tbilisi, iulie 1975, cu modul nostru de a gîn- este şi dificil. Astfel, i}n u-
flată în confruntare cu adver­ în acest conflict — situat în creaţia lui Iv Martinovici a are doar titlul poetic. Cine di, cu sensibilitatea noas­
sităţile produse de familiile trecut — care pune la grea în­ cîştigat o şi mai pronunţată ştie cînd, drumeţul tău pal, tră, dar mai cu seamă ne­ nele schiţe („Zidul") acţiu­
rivale sau de destinul impla­ cercare sentimentele celor doi nea este pur verbală,; con-
cabil — subiect construit, deci, îndrăgostiţi. Ca într-un scena­ certitudine valorică, lirismul pentru că în rest e o prozaică cesităţile societăţii noastre stînd într-un şuvoi de;vor­
în formulă clasică. riu cinematografic, această e- străbătând crusta simbolurilor însemnare de călătorie : „Iată, de astăzi şi de mîine". Am
Dragostea, judecată, trăită şi vocare este traversată de per­ şi a metaforelor. bat azi la porţile orientului, reprodus această reflecţie be care acoperă faptele ;
înţeleasă prin prisma adoles­ sonaje, situaţii, scene mai am­ Volumul are o aparentă o- dincolo de Tbilisi, la Mţheta deoarece ea se potriveşte în altele, cu vizibilă turnu­
centului. cu inevitabile şi fi­ ple sau fugare, se interpun mogenitate prin modalitatea de recunosc voluptatea împereche­ ră de scenariu cinemato­
reşti semne de întrebare, dra­ chiar fragmente de jurnal, transpunere poetică. Două ca­ în principiu dacă aruncăm
gostea uşor romanţioasă a pentru că toate aceste fante tegorii de poezii reţin atenţia : re a apelor Mtcvari şi Liahvi, grafic, tehnica surprizei nu
constituit preocuoarea autoru­ din trecut vin să sublinieze poeziile de confesiune sinceră, trec podul cneazului Mitridat"... o privire critică asupra funcţionează la maximum,
lui într-o carte anterioară, necesitatea deciziei din pre­ dar încărcată de reflecţii. şi Iv Martinovici ştie însă să do­ recentului volum „Bărba­
„Zilele" dar o inflaţie mare zent, a atitudinii celor doi în­ poeziile ce cultivă sentimentul bândească şi rafinament pictu­ ţii" al scriitorului petroşă- autorul plătind tribut re­
acest roman şi „Ultima vacan­ drăgostiţi. Iar hotărârea lor de patriotic. Din prima categorie ral în poezii de evocare a unor nean Dumitru Dem. Io- portajului.
ţă" este pur tematică, scriito- a nu accepta compromisul, de menţionăm poeziile • Guşa po­ călătorii, dovadă poezia Apele Oricum, volumul „Bărba­
ocupat pentru problemele ti­ a respinge soluţia necinstită rumbului înfioară bezna, E o naşcu, unul dintre puţinii
rul devenind mai degrabă pre- care s-a propus, de a-şi salva vîrstă la care se poate muri, fîntînilor ridicau pînze stră- noştri scriitori contempo­ ţii" rămîne valoros ' prin
neretului în general, pentru si realiza iubirea este una fi­ verzii. rani de proză scurtă. conţinutul faptic cuprins,
care iubirea constituie un prim rească : ei aparţin deja unei Sămânţă fiind, căutam pământul S-ar putea da şi alte exem­
şi firesc mare examen al vie­ noi generaţii. în care limpezi­ făgăduinţei, în care se contu­ Ne aflăm aşadar în faţa prin puterea evocatoare,
ţii, decît pentru dragostea în mea cugetului si fermitatea rează fizionomia poetică şi spi­ ple, în paralel, de realizări si unui scriitor care, fără prin realismul neaoş cu
sine. Cu aceasta intrăm deja scăderi, dar puse în cumpănă,
pe terenul disocierilor. Dacă deciziei merg mină în mînă rituală a autorului. A doua realizările lirice atîrnă mai ostentaţie, aduce în dez­ care Dumitru Dem. Ionaş-
eroina din „Zilele" judeca pentru că la temeiul amîndu- categorie, mai slab reprezen­ greu şi Iv Martinovici merită batere o problematică co­
afectiv dragostea şi în gene­ rora se află cinstea, dreptatea, tată, exprimă cultul pămîntu- premiul ce i-a fost conferit cu ilustrează lumea; din
ral oamenii în mijlocul cărora atributele omului pe care îl lui natal şi emoţia înălţătoare tidiană, unghiuri de vedere imediata sa apropiere!.
trăia, Patricia, protagonista din denumim nou. pentru cartea sa. noi, adeptul unui realism
„Ultima vacanţă", dă lucrurilor a contopirii cu el. Pot fi ci­
o cu totul altă interpretare, TIBERIU ISTRATE tate poeziileRomânie, floare SILVIU GUGA viguros, adică ceea ce cri­ C. DROZD