Page 3 - Drumul_socialismului_1979_07

V1INICÄ, 1 IULIE 1979 l’ag. 3

LITERATURĂ ARTĂ Floarea £ 0 STEyŞT l

de vecie Sărut ţărîna care I-a văzut
pe întemeietorul Mire — Domn
Grădiştea ce priveşte din trecut
Bujor îmbobocit cu ani-lumina celor fără somn...
în grindul casei noastre Sub sceptrul lui de-ntii vizionar
Ca un surîs din ţara văd Sarmizegetusa-n strai nuntit
în care n-am ajuns, de curgerea prin vremi, oracular,
Un cer scoborîtor în roata Soarelui De Andezit.
pe scări de raze-n lume
Miroase trupul tău Pe tron semeţ şi-acuma parcă şade
de flacără străpuns. Măritul Burebista. Din priviri îi curg
Mai zăboveşte încă mănoase rîuri repezi în doine şi balade
începuturile istoriei po­ la ţărmul Pontului Euxin ai sistemului denumit sub steaua dc noroc Ciorchini de stele-n plaiul demiurg.
poarelor au fost întot­ şi pînă în munţii de la „murus dacicus“, aşa du­ Care ne bate-n geamuri Din pieptul său seînteietoare grîne
deauna eroice. Nu puteau miazăziua Dunării. Adică pă cum s-a concretizat şi noaptea o subţie, nasc şiroind sub soarele de miere
fi decît eroice. Şi Bure- teritoriul sălăşluit de po­ geniul creator şi organiza­ Cum nu ţi-ai scutura, iar satele pe albăstrii coline
bista, semănător de stele porul geto-dacilor, pe care toric al lui Burebista şi Mărite, petalele de foc păstrează os străvechi, de-ntemeiere...
şi începător de vremi, l-a condus, între anii 82 al ajutorului său Dece- Ce pîlpîind ne-ntoarce Slăvitul ctitor, cel ales dintîi,
cum îl caracterizează E- şi 44 î.e.n., biruind toate neu. Istoria este plină de o clipă în vecie... din cei mai drepţi şi mai viteji din traci
minescu, se află în frun­ potrivniciile dinlăuntru şi lecţii. Omul care făurise visează nori, cu munţii căpătîi,
tea eroilor care au înscris din afară, anihilînd forţa Dacia, bărbatul care o IOAN EVU împădurite-n veacuri frunţi de daci.
în istorie, cu spada şi în- . centrifugă a tarabosIilor condusese zeci de ani, că­ Aici lumina-i aspră şi adîncă
ţelepciunea, statul Dacia şi creînd un stat unitar, petenia care, cel dintîi a prin fagurii cuvintelor cum doare
şi semnele de aur ale ci­ cu o economie proprie şi realizat pe pămîntul da­ parcă privind din cerul vechi şi încă
cic şi pentru poporul ge-
vilizaţiei strămoşilor noş­ o administraţie bine orîn- mai din străfund, din izvorîri primare.
tri. „Cînd îi cugeţi, cuge­ to-dac un stat unitar şi
tarea suflelu-ţi divinizea- independent, a urcat în Dc mii de ani surîdc-n marea carte
tăriile nedesluşitul chip
■zâ./ In trecut mergem, Crochiu cerul lui Zamolxe şi în
în­
cum zeii trec în cer pe căi istorie. Pentru că popoa­ şi-l dau în floare către primăvară
subpămîntcne rîuri cu-aurifer nisip.
istoriei
ceputurile
.de^raze./ Peste adîncimi relor au fost întotdeauna
M
de seS ' ' ” ică curcu- BUREBISTA, eroice. De mii de ani surînde-n marea carie
bei ;/ £ i ?ei le întind Mire-al nunţii cu vecia
trecem, căpj—"—evi cetatea BĂRBAT GET „Gîndindu-1“ pe „Bure­ din care-am răsărit şi fără moarte
de
vecinicie/ îiuzlm bista, bărbat get“, — cel statornicim aici, în România.
sfîntă cu-nmiita-i armo­ dintîi care a creat „o ma­ Cu sînge de pămînt te scriu veciei
nie...“, cadenţa poetul, re stăpînire“, Dacia numi­ şi alor mei din care am venit
ştiind că n-am lipsit din duită, condusă dintr-un tă, stat unitar şi indepen­ poem simţit în munţii Orăştiei
primul cînt al epopeei u- centru, dintr-o capitală, dent — şi noi, urmaşii în veacul douăzeci, către sfîrşit.
mane în lupta cu inerţia, care se poate să fi fost din era României socia­
Poemele ne ard şi iată , pier,
cu incultura, cu barbaria, Argidava sau Sarmizege- liste, ne simţim mai mari, Ne-nloarcem prin lumină la izvoare,
şi că am scris şi noi, prin tusa — Grădiştei ori în mai puternici, mai adînc dar tu rămîi, pămînt cu gust de cer,
strămoşii geto-daci şi apoi amîndouă, pe rînd, cu o împlîhtaţi în acest stră­ Tu ne păstrezi, lumină viitoare...
daco-romani, măcar o multitudine impresionantă moşesc pămînt. Vom ani­ „BUREBISTA« (desen in
strofă din acest cînt, din de aşezări, de „dave“ cu versa cu mîndrie, cu un tuş) — Ion Cir joi. EUGEN EVU
cele cîteva mii care alcă­ perspective spre toate un­ avînt creator 2050 de ani
tuiesc istoria universală ghiurile aşezării dinspre de la crearea statului dac
de pînă acum. Şi numele care s-ar putea arăta centralizat şi indepen­ Un eveniment artistic de primă mărime
dintîi a fost — Burebista, semnele primejdiei. „O dent întru slava viito­
despre care geograful an­ mare stăpînire“ cu o ar­ rului şi întru cinsti­
tic Strabon nota: „Bure­ mată care numără, adeve­ rea unuia dintre marii e-
bista, bărbat get, luînd resc istoricii antici, pînă roi ai strămoşilor noştri, Naţionalul h ucu reste
conducerea neamului său, la 200 000 de soldaţi. unuia dintre cei care
a ridicat pe oamenii a- Despre Burebista a scris şi-au consacrat toată via­
ceştia, ticăloşiţi de nesfîr- şi istoricul Dio Chrisosto- ţa pentru unitate, inde­ Turneul Naţionalului bu- spectacol politic, în care punerea in paralel a imagi­
şitele războaie şi i-a în­ mus ; faptele lui sînt rele­ pendenţă şi demnitatea curcştean Ia Deva, cu una procesul de decrepllludlne nii apocaliptice a prăbuşirii
dreptat spre abstinenţă, vate şi în celebra inscrip­ patriei. din celebrele piese ale Iui a puterii se coniigurează în- imperiului cu evenimentele
sobrietate şi ascultare de ţie grecească ticluită în Eriedrrch Durrenmalt, este tr-o gamă de accente tăios- din Nicaragua ; iată cum
legi, aşa încît, în cîţiva cinstea lui Acornion din „Şi ne simţim mari, lără îndoială un eveniment îronice. Evident, Sanda Mâ­ valenţele unui spectacol se
ani, a întemeiat o mare Dionysopolis, ilustră fi­ puternici artistic de primă mărime. nu dirijează ideaţia piesei mulează pe actualitate !).
stăpînire“. „O mare stă- gură de cetăţean grec, in- numai de-i gîndim ■Cel dintîi motiv pentru ca­ dincolo de limitele parabo­ Concepţia regizorală a
pînire“, care cuprinde po­ troducînd în istoria vre­ pe ei...“. re salutăm acest popas de lei. Situaţia de bază, silua- Sandei Mânu nu s-ar ii pu­
porul geto-dac, întins din mii bogate date despre Căci patria lui Burebis­ prestigiu în mijlocul publi­ f ¡¡le-satelit, replicile adese­ tut concretiza în absenţa
Cîmpia Panonică pînă la străvechea civilizaţie daci­ ta de acum 2050 de ani cului nostru este acela că ori de un umor negru, pri­ lui Radu Religan. Nu gre­
fluviul Tyras şi din Car- că; priceperea pentru con­ este patria noastră de azi. . „Romulus cel Marc" ¡ace mesc toate învestitura tri­ şim dacă aiirmăm că Ro­
paţii septentrionali pînă strucţii a dacilor, creatori D. DEM IONAŞCU ■parte -din zestrea de -aur a miterii la realităţi politice mulus este marele rol al
Teatrului Naţional „I. L. Ca- contemporane. Ca să reaii- artistului, rol în care inte­
ragiale". AI doilea, slrîns ligenţa creatoare, disponi­
legat dc calitatea, superioa­ bilităţile analitice şl, în ge­
MANIFESTĂRI ră a reprezentaţiei, este pre­ nere, tot arsenalul interpre­
OMAGIALE DEDICATE zenţa lui Radu Beligah în „Romulus cel Mare“ tativ al unui artist de ex­
I Consemnări ÎMPLINIRII A 90 DE ANI rolul titular, prezenţă în de Fr. Dürrenmatt cepţie Beligan — secondat
valorifică
plenar.
se
DE LA MOARTEA LUI
Radu
să
rellecle
dimen­
MIIIAI EMINESCU măsură mature, impunătoare, de actori excelenţi ca Simo­
siunile
¡ Vacanţa mare nizate în municipiul Hune­ ale unui mare actor. zăm obiectivul de prim plan na Bondoc, Nicolae Branco-
In luna iunie au fost orga­
mir, Ghcorghe Dinică, Ma­
diagnosti­
al
Cu prilejul premierei, cri­
spectacolului,
doara manifestări dedicate tica de specialitate s-a pro­ carea exactă a scenelor cri­ rin Moraru, Constantin Di-
împlinirii a 90 de ani de la nunţat în unanimitate în fa­ tice ale societăţii occiden­ pian, Marian Hudac, Grigo-
moartea luceafărului poeziei rc Gonţa, Mihai Mălaimare,
E aici. Poartă veşminte şi soarele verii. Răsloiţi-1 româneşti, Mihai Eminescu. voarea lecturii regizorale a tale, nu avem nevoie de
uşoare, străvezii, are bra­ din nou pe Ion Creangă şi Dintre acestea, consemnăm Sandei Mânu. Nu e lipsit nici o cheie, totul e lim­ Radu Gheorghe şi ceilalţi
ţele Urci V Hori, ple­ veţi descoperi că înlîmplă- şedinţa festivă a cenaclului dc interes să reamintim că pede, asistăm Ia răsturna­ — poartă pe umeri edili-
tele-i ilLli rile cele mai seducătoare scriitorilor „Flacăra“ consa­ însuşi Durrenmall a salutat, rea tuturor valorilor, împă­ ciul imens al reprezentaţiei.
"n-nmer: ¡0 ^cj-pacluri- — scăldatul, cireşele, pu­ crată evenimentului şi unde în ipostaza spectaculară ratul, în mijlocul găinilor şi [n sccnograiia interesantă
.¿1 mării, bucuria păza — s-au- petrecut in au citit versuri Dan Con- bucureşleană a piesei sale, reflecţiilor sale, demon- a lui Ion Popescu-Udrlşle,
, fiiifor ele pretutindeni, dricul verii, pe tărîmul stantinescu, Neculai Chirica, drept un iapl speclacologic strînd o lilosoiic stranie, „Romulus cel Mare“ este o
Iericiţi de a tace parte din fermecător ai acelei liber­ Valeriu Bârgău, Eugen Evu, de proiundă originalitate, împărat vi, deci, e simbolul pasionantă reprezentaţie, im-
alaiul ei. tăţi cu chip însorit şi ochi Ioan Evu, Adrian Moroşan şi, care — graţie viziunii sce­ precarităţii politicii prag­ plicîndu-ne, cu mijloacele
Ioan
Iovănescu. Tot cu
a-
E irumoasă. Nu poale de cicoare care poartă nu­ cest prilej, azi dimineaţă la nice a Sandei Mânu — a matice, e reprezentarea fără teatrului dc primă mînă, în-
li decît irumoasă pentru mele vacanţei mari. Dar casa municipală de cultură scos Ia iveală straturi de echivoc a inaptitudinii do tr-o problematică deosebit
că are chipul verii. Numai întîmplărilc din alte mari va avea loc vernisajul expo­ semnificaţii ale textului cu a perpetua a totalitarismu­ de complexă, laţă dc care
Indiscutabil,
inedite.
totul
al verii. Pentru orice co­ cărţi, din Robinsonii Bu- ziţiei de pictură „Eminescia­ Sanda Mânu a realizat din lui, asaltat năvalnic de lu­ umanitatea nu are cum să
na maselor. (Urmărind spec­
pil din lume, vacanţa ma­ cegilor, din La Medeleni, na“ a tînărului artist plastic rămînă indiierentă.
din Cireşarii şi din atîtea Ionel Ciucureăn. „Romulus cel Mare“ un tacolul, n-am putut evita AL. COVACI
re înseamnă raţiunea de
a fi a verii. Vacanţa mare altele care nu sînt, la
Înseamnă aer, apă, soare, urma urmelor, decît nişte Toată lumea ştie că am lant. De fapt, nici nu este şează pe cajă, care nu este poate fi modificat sau oprit
cei trei mari prieteni ai ode ale bucuriei copilu­ de străbătut o viaţă extrem cîrlig, ci un cleşte, ca un altceva decît un pat al sfâr­ de nimeni. Intr-un cuvînt,
sănătăţii viitoare. Înseam­ lui de a zburda în păşu­ de scurtă în timp şi spa­ patent cu gura în jos. Se şitului. Pe acest pat tre­ impresionează prin înălţi­
nă munte şi mare, casa nile verii! Hoinăream cu ţiu. Mă nasc într-o oţelărie, mişcă încet, dar cu o sigu­ buie să fac un dans fan­ mea la care lucrează, prin
bunicilor, livada şi pădu­ bicicleta, singur, în salul mai întîi sub forma unei ranţă de atotstăpînitor. Tre­ tastic. Alerg nebun, trec certitudine, prin mărimea
rea, drumuri încă neum­ acela de pustă al bunici­ şarje fluide, sub zeci de ce pe deasupra cuptoarelor printre nişte măsele colo­ şi forţa ce le arată.
blate, cărţi încă ncdesco- lor, rătăceam pe drumea­ ochi cu retină sau celule ca un duh atotputernic. sale care mă strivesc me­ Este şocant să constaţi că
perile, jocuri încă nejuca­ guri anonime, printre cucu- ■ electronice, apoi capăt for­ Cînd îşi deschide fălcile le reu pînă cînd dintr-un uneori se inversează ierar­
te, oboseală dulce, somn ruzişli foşnitoare, cu cîte ma tronconică a unei că­ trec fiorii, te simţi o furni- trunchi devin un fel de hia firească a lucrurilor şi
adine şi sentimente ciuda­ o carte, şi poposeam, ci­ măşi groase de metal, în valorilor, că ne fură sau
te, Încă neîncefcate, prin­ tind apoi uitat de mine, care îmi schimb starea şi ne influenţează decisiv pri­
tre care, poate, şi întîia, la umbra vreunui copac mă îmblînzesc de la şuvoi ma impresie, în care un loc
mare, curată şi ¡repetabilă solitar. Descopeream în la trunchi. De-abia acum centra] îl au dimensiunile
dragoste. anii aceia marile cărţi, sînt eu, cu nume şi formă, L I N G O Ü I şi forţele colosale, neglijînd
Vacanţa mare c una cu descopeream lumi nebă­ ţinut în evidenţe contabi­ substanţa . adevărată, nu­
vara şi înseamnă acele nuite, copleşitoare, lumi le, cu acte de naştere, cu cleul. Cîteodată fetişizăm a-
zile lungi şi de neuitat în care mă răvăşeau şi mă număr şi caracteristici de parenţele în dauna avuţiei
că în faţa racului. Din cînd
care piciorului gol îi este îneînlau. Vara e nemai­ care tehnica şi industria au în cînd, Ia comenzi nevă­ şarpe lung şi roşu. Apoi reale. în atari stări un mi­
îngăduit să se desfete pă­ pomenitul continent al va­ nevoie. De aici, plec, vrînd- dispar în forme prin care nuscul circuit integrat, o
opreşte
deasupra
se
şind în ţărîna caldă ori canţei mari. Copiii de pre­ nevrînd, spre sfîrşitul meu zute, unui cuptor adînc, ca nu-mi mai pot trăda origi­ i'otocelulă, un programator
cîte
în răcoarea ierbii, iar tru­ tutindeni l-au explorat implacabil. Se spune că, o groapă cu lei, ba ca un nea. sînt palide prezenţe în faţa
pului să se răsfeţe lăsîn- dinloldeauna cu bucuria cu cî.t fac mai repede a- iad, se deschid uşile cupto­ Patentul acela mare pare unui Goliat de oţel. Devine
du-sc îmbrăţişat de lumi­ mereu proaspătă pe care cest drum, cu atît semnele să fie un dumnezeu acolo chiar intrigant cum un ro­
na îmbelşugată. Vacanţa progresului industrial • sînt rului, iar fălcile lui puter­ în hala de laminare. La pi­ bot, chiar dacă este de di­
n-o poate da decît desco­ nice pătrund în adîncul
marc e una cu vara şi în­ perirea miracolelor firii şi mai evidente. .Aşa să fie 1 dantesc, apucă de cap pe cioarele lui se petrece totul. mensiuni uriaşe, neparcur-
seamnă tezaurul amintiri­ ale ideilor. Iar unul din­ Am intrat într-o lume cîte unul din noi şi-l scoa­ El vede totul de sus, cu ae­ gînd nici o schimbare, râ­
lor care, tîrzlu, peste ani, tre cele mal frumoase ges­ nouă. Linia de laminare, te la suprafaţa platformei. rul cuiva care n-a fost nici­ mi nî-nd în aceeaşi stare o
vor ţine de cald oaselor turi pe care le putem face cuptoare adinei încinse, odată pe pămînt şi nici viaţă întreagă, se bucură
dacă
aceasta,
o
bătrîne. Gîndiţi-vă bine şi noi, cei mari, este acela freamăt, fum, seîntei, scrîş- Scoaterea bine, seamănă cu n-are de gînd să coboare de preţuire mai mare de­
priveşti
Se
veţi vedea că cele mai de a veghea asupra bucu­ nete metalice, icnete înfun­ o veritabilă demonstraţie de între lucrurile prozaice. mereu cît un lingou care arde şi
mişcă
imperturbabil,
se sacrifică generos.
luminoase amintiri de pe riei vacanţelor mari. date. Se simt presiuni mari forţă. Eu, metal de 10 to­ în acelaşi fel şi mereu cu
vremea vîrslei de aur au în jur. Ici-colo, cîte un om. ne, cu 1 000 de grade Cel- aceeaşi viteză, calm, de CORNEL ARMEANU
să vă evoce vacanţa mare RADU CIOBANU Pe deasupra acestei lumi de sius în fiecare moleculă, mă parcă s-ar conduce după din volumul
forme şi tensiuni se mişcă supun cuminte urmînd ca­ legi proprii, străine oameni­ „Roata şi scaunul“
regal un' cîrlig de pod ru­ lea dată de „patent“. Mă a- lor. Ceea ce face el nu aflat în pregătire