Page 54 - Drumul_socialismului_1979_07
P. 54
NICA, 15 IULIE 1979 Pag. 3
A
1929
LITERATURA ARTA Propunere pentru o
statuie a lui Burcbista
ici-
In ziua cea mai lungă
Statuia care refuză zăpada cînd
co- A Lupcnilor
•ă“. adoarme
Mă-nvclesc cu adîncul de şoaptă Frigul nu pătrunde în ea niciodată,
Din trup îi sar seîntei ca din săbii
Ncrostită a bravilor luptători ;
lovite.
Mă-nvclesc Timpul vuieşte la marginea oraşului
Flăcările dau de veste stelelor să se
ec- Cu pămîntul muşcat de moarte apropie,
în- Consemnări Carnea statuii miroase a minereu şi
in e Universul copilăriei Al curţii cu dale de cretă, calcar aburos —
Şi cu gîndul acela de piatră Curăţind plămânii oamenilor.
Calul şi cupa au înălţimea unui stat
Universul copiilor noştri se ducă la un Ulm. înar in schimb domeniul arte nestemată de om
e radical dileril de cel al maţi cu ciomagul şi cu lor şi al ştiinţelor umanis Pe care martirii ii numeau viaţă, Ciudat acest rege cu sînge clocotitor,
propriei noastre copilării. principii troglodite, ei dau te. Citul no aflăm in ia(a Fiinţa lui ascunsă prin pietrele
po- E o realitate a zilelor buzna in universul toarte unor asemenea cazuri, e Şi mîine dealurilor noastre
V). noastre asupra căreia, se delicat şi toarte complex bine să ne amintim că în
ra pare, nimeni nu mai are care asigură transformarea toate documentele noastre Nu poate fi închipuită nici cum.
In platoşa mare s-au culcat bobocii
ci m vreo Îndoială. Dar aceas copiilor lor In oameni de de partid, scopul suprem Şi-l înălţau pe creştet de turnuri unor flori de cîmpic ;
tv. ta nu înseamnă că toţi plini, cu un orizont vast este omul. El este, în vi Ca pe un semn
tâ părinţii o acceptă ca atare şi o dezvoltare multilate ziunea umani®ă a parti Au adormit şi de bună seamă s-au
sau că Încearcă măcar să rală, izbutind uneori să a- dului (inia ştiinţelor şi nu De lumină In cosmosul vast trezit
o Înţeleagă şl să se pună nuleze ceea ce o Întreagă punctul lor de plecare, iar în cchinocţiul pur de August. Unde zorii picură licoarea tracă
de acord cu ea. Slnt unii societate, cu îndelungate acest om nou, preconizat amară.
a căror deviză pare să etorluri, reuşeşte să pro să populeze o societate
lie: „pe vremea mea...". moveze. Dar să admitem nouă. cu un larg orizont, DUMITRU DEM IONAŞCU VALERIU BĂRGÂU
}
l e vremea lor nu era te că acestea sini de acum cu vaste disponibilităţi,
rne levizor, nu erau cercuri cazuri izolate, accidentale, cu o stare de spirit deli-
teluiico-apUcative, nu erau necaraclerislfce. Se înlîm- nită in primul rînd prin
cluburi ale presei, nu erau plă însă şi un tel de exa generozitate nu se poate
iţi- ridica decît dintr-un uni
biblioteci şl tabere de va gerări inverse, pornite a-
cantă. Pe vremea lor co dică de la cele mal bune vers al copilăriei liber şi Aniversarea marilor e- virile aţintite cu atenţie După cîteva momente
ol- piii cuminfi păşteau vaca intenţii. Avîndu-se in ve armonios, in care educa venimente istorice este deosebită spre noi, dar de tăcere şi reculegere am
şl ci mau din trişcă ori dere, bunăoară, adevărul ţia, instrucţia şi creaţia — prilej de înălţare sufle totul se petrecea acoperit început:
băleau pe maidan mingea că şllinta şl tehnica au ştiinţifică, tehnică sau ar tească, de aducere aminte de tăcere. — Domnule comandant,
de cir pe. Am înlilnit, am un rol tără precedent în tistică — se echilibrează a faptelor de glorie ale Eram pe la începutul îmi permiteţi să povestesc,
văzut cu ochii mei şi contigurarca universului reciproc, lără să-şi dispu marilor înaintaşi, eroi ai lunii decembrie 1916. mai întîi, un vis curios,
le-am vorbit unor părinţi te în deşert o simplistă şl, luptelor pentru unitatea Bucureşti ul căzuse sub o- pe cafe l-am avut chiar
care nu le Îngăduie co copiilor de azi, se ajunge dealtlel, iluzorie întîie- naţională. Nu putem pier cupaţie. în calitate de ser astă noapte şi de care nu
ta- piilor lor să citească, nu pe alocuri la supralicita tate. de din vedere că partici mă pot despărţi ?
re- pare eroică au avut atît ma gent însărcinat cu aprovi Se părea că eram în po
nul le cumpără o carte sau o rea acestor domenii ale zionarea batalionului, in
lu- revistă, nu le permit să cunoaşterii, negii jlndu-sc RADU CIOBANU rile personalităţi cu me iana minunată a unei pă
¿n- rite recunoscute, cit şi ma clusiv a popotei, primesc duri de stejari, la care oa
al; sele populare cu fapte a- ordin să pregătesc o masă
ida de prînz bogată pentru o- menii din satul meu îi
r>r- coperite de vălul uitării. fiţeri, cu supliment de spun „Ograda lui Zeică“.
:o- A lost odată o fetiţă mi De sub acest văl redau lu M-am dus la fîntînă, am
lk; că. blondă, cu ochi albaştri minii un episod prin care băutură, ceea ce ani şi fă
>r ; in care se oglindea limpe cut. La sfârşitul mesei sînt băut apă, ca apoi să mă
',00 relev atitudinea demnă a opresc o clipă pentru o-
¿L ; zimea cerului de vară. Era unuia din modeştii parti chemat de comandantul dihnă. Stînd aşa, aud un
de finlandeză şi nu ştia decît cipanţi la evenimentele ce batalionului. îmi aranjez foşnet prin copacul de
¿o-
ta- limba ei. Ne-am jucat îm au dus la împlinirea idea ţinuta şi intru în sala de deasupra capului meu şi
re- preună o dimineaţă Întrea lului nostru de unitate na mese a popotei. Deşi fu pe neaşteptate mă pome
ră; ţională sese veselie mare pînă la nesc căzîndu-mi în braţe
r ; gă, o dimineaţă lungă de
m- vară, cu soare strălucitor şi Este vorba de primul un pui de veveriţă, fru-
in- valuri da- smarald. dascăl de lirnbă română .mos, de toată minunea.
io- din modestul sat Zlaşti,
(1ÍC Intr-un castel de nisip, Nu-mi venea să cred ce
de încrustat cu scoici, s-au Ieronim Ungur, merituos noroc a dat peste mine,
ri; împreunat visurile noastre luptător în perioada pre aşa deodată, cîştigînd atît
cal mergătoare războiului, par de uşor o pradă atît de
pe care nu le puteam ex ticipant' curajos la eveni scumpă şi fără pic de tru
prima. Razele soarelui se mentele politice din peri Patriotismul dă. Nu mai puteam de
reflectau în părul ei blond, oada octombrie—decembrie bucurie gîndindu-mă ce
util de blond incit părea 1918 şi cu atitudine dem fericiţi vor fi copiii mei
aproape alb. Ridea mereu nă în faza critică a răz cînd vor vedea puiul dră
ea şi îmi spunea ceva pe lim boiului» cînd, cu o vie gălaş. Pe cînd mă bucu
ea conştiinţă naţională, făcea
Sü ba ei; nit înţelegeam ni parte din armata austro- maselor ram eu mai mult ,a sunat
ire mic, dar asta nu m-a împie deşteptarea.
U- ungară. lată acum amin Nici acum nu mi-a tre
la- dicat să-i răspund. Mi se tirea, din ultima etapă
er părea că seamănă toarte menţionată, pe care aş in cut mîhnirea şi nu-mi vine
în să cred că toată bucuria
eş titula-o : mea n-a fost decît un vis.
o- Un vis, o atitudine Faţa comandantului a
nţ
a- într-o seară liniştită de început să se întunece.
I a r i a iarnă, cel căruia noi, co intrarea mea, deodată s-a Mi-am dat seama că a în
spuneam
piii
satului,
făcut o linişte de mormînt.
îi
ţeles ceva din visul meu
„Moş Dascălu“, predispus Mi-anx dat imediat seama şi că la lucruri bune nu
la destăinuire, no-a poves
ă- tit, cele ce urmează: „Eram că s-a pus ceva la cale. mă pot aştepta. N-am des
)î N-a fost pentru mine ceva luşit cuvintele, dar i-am
iry- pe frontul Galiţiei, într-o neaşteptat. Am salutat, auzit vocea aspră, care
\- mult cu Heidi şi Ia voce şi unitate cu mulţi români.
te la chip. A scris pe nisip „Crîngiil“ — desen de Dorina Ilul. Pînă la intrarea României m-am prezentat cu formu însemna ordin de pleca
I- la reglomentară, căutînd re“.
ie Taria — probabil numele ei. în război, se părea că
[ : Dimineaţa a trecut ca o oră. buna înţelegere a naţiona să-mi liniştesc inima, care Episodul relatat este u-
»ti Cînd a venit vremea mesei, bătea de parcă ar fi vrut nul din nenumăratele do
3- lităţilor domnea pe deplin să iasă din piept. vezi, care atestă odată
J- prietena mea şi-a luat ră TRirnom în armata austro-ungară.
După o mică pauză, co
3- mas bun de la mine cu alîta La numai cîteva zile după mandatul de batalion îmi mai mult unitatea con
ştiinţei de neam în peri
1- Soarele a băut din Dunăre apă lină intrarea României în răz
duioşie şi dragoste incit boi, întregul regiment a Vorbeşte solemn : — îţi oada primului război mon
şi s-a prefăcut în insulă de lumină ;
n-am s-o uit niciodată. Nu fost retras de pe linia în- mulţumesc pentru masa dial. Povestea visului ima
le îşi freamătă spicele aurul legănat
le mi-a trecut prin gînd să-i Mare de aur aprins — Bărăgan ! tîi, sub motiv de reface pregătită. Te-am chemat ginar, prin care un repre
>u re, iar ofiţerii români mu să cinsteşti cu noi un pa zentant modest a reuşit
I: cer adresa şi acum regret Cerul a coborît în mine taţi din unitate. har de vin. Cred că te
amarnic. M-a sărutat şi am şi albastru îmi cîntă din mii de privighetori cu demnitate şi iscusinţa
le Peste Ţara de sori. Am urmărit cu bucurie bucuri alături de noi cînd să rezolve un moment cri
i- sărutat-o şi eu, apoi i-am De visul abia azi împlinit armata noastră are victo
trupe
ie făcut semn cu mina pînă al bunilor mei fără noroc, ascunsă înaintarea Transilva rii. Am ocupat Bucureştiul tic, atestă înţelepciunea
în
române
lor
i- cînd s-a pierdut în mulţi arde sîngele roşu, pară de foc şi acum toată România politică tradiţională a po
;e nia şi cu durere cotropi porului nostru.
mea de pe faleză. Oricit Tricolorul — cel mai frumos curcubeu, rea ţării şi retragerea spre este în mîinile noastre. Co
arcuit vreodată în sufletul meu.
ar fi de incredibil, de a- Moldova. Am simţit pri- ai de spus ? VICTOR ISAC
lunci n-am mal văzut-o. LILIANA JITARU
Nici a doua zi, nici a treia, clasa a VIII-a,
nici a patra. Probabil se Şcoala generală Brazi J
întorsese in ¡ara lacurilor
şi a renilor. Lăsase pe pă-
mînlul României o prietenă. r C r e a ţ i e Ca un văl ;
ipi acum, pe plaja de Ia /im învătat j
Mamaia, valurile scriu cu
Liniştea curge albastră primăvara
dor un nume: Taria. Pe mal
Am învăţat de la izvoare Peste gestul rotund al olarului.
zace surpat un castel in Să am albastru în priviri
crustat cu scoici, pe ale că Şi doinesc cu vîntul verii In forma mâinii, caldă \ Rouă cuvintelor
rui terase rătăceşte o um Ce zboară printre trandafiri. Rugăciune pentru pîine şi apă.
Am învăţat de la copaci Suspendatc-n turnurile cetăţii
bră ascullînd vuietul valu Să cresc mereu şi să visez Din palmă izvorăsc rîuri.
rilor, ţipătul pescăruşilor şi Să stau în ploaie şi-n furtună înfloresc flori. Şi zăpada, fir argintiu,
un glas de clopoţel — gla Să lupt mereu pentru un crez. Creşte grîu. Topită lumină plină
sul lui Heidi — o umbră de Şi-am învăţat din toate-acestea
Culoarea, gustul fericirii Peste gestul rotund al olarului. Doar eu rătăces" în căutare,
soare şl de cer azuriu, nu
Am învăţat ce este viaţa
mită PRIETENIE. Şi sensul urii şi-al iubirii. Viaţa asemeni Primăvara m-a cuprins ca un văl.
unui ulcior cu apă.
LIZUCA CIOBANU LILIANA PETRUŞ
clasa a VlII-a A FELICIA TRIF
clasa a VlII-a, DORINA ERÎNDUŞA
Şcoala generală Baia de Criş
Liceul pedagogic Deva
