Page 23 - Drumul_socialismului_1979_08

9 DUMINICĂ, 5 AUGUST 1979 Pag. 3

Revelaţia luminii LITERATURA #ARTĂ

fZt'UWE
în aceste zile încărcate statistici comparative, dacă Sahia, statornic vizionar, ar
de semnificaţia unui eve­ ar fi confruntate semnele vedea ce înseamnă astăzi
NICA niment politic de cea mai aritmetice ale mişcării căr­ cartea în România, aşezată
mare însemnătate, ţara a ţii, înainte şi după 23 Au­ . pe masa ţăranului, lingă
;a la clomici-
luat cunoştinţă de proiec­ gust 1944, dacă am continua pîine, intrată în nevoile şi
itc ! tele documentelor funda­ operaţia în domeniul artei, obişnuinţele lui, ar fi el în­
itriei mentale ale Congresului al spectacolului, filmului şi suşi uimit de proporţiile
al pentru co-
, r eata Neagră. Xll-lea al P.C.R., balanţa teatrului, împingînd inves­ unui miracol, ajuns la di­
12 exactă a prezentului' demo­ tigaţia în cîmpul acelei u- mensiuni nebănuite. Şi da­
ului riaşe explozii de energie că toate aceste minuni au
ii eră cratic şi lucid, a viitorului
muzicii imediat şi a celui de lar­ artistică pe care o reprezin­ fost posibile, dacă au ieşit
patriei gă perspectivă. Congresul tă neprofesioniştii, s-ar pu­ din domeniul literaturii de 1
iiminical partidului a început în a- tea vedea că intrăm în de­ anticipaţie, ca să devină
ceste zile. Sentimentul că mografie, acolo unde numai expresia unei realităţi coti­ Consemnări I L U Z I A
dedicată mi- fiecare dintre noi, la pos­ maşina electronică de cal­ diene, este fiindcă îndărăt
ial : Calvarul. tul său de muncă, avem cul îşi poate spune, compe­ cu 35 de veri, într-o zi de Reciteam, destul de re­ irosite. Ajuns acasă, piere tria, poporul tău, datoria
7 dreptul, avem datoria de a tent, cuvîntul. Dar cartea, 23 August, se năştea o ire­ cent, unul din marile bas­ necunoscut de nimeni, de a fi şi la bine şi la t
M — produc- piesa de teatru, dansul, zistibilă forţă transforma­ me ale neamului nostru, fără să fi lăsat, prin truda greu alături de toţi ai tăi
udiourilor de ne ridica la tribuna con­ toare a vieţii şi a omului :
Episodul 5 : ştiinţei şi, înţelegînd pro­ tabloul de pe şevalet sau „Tinereţe fără bătrîneţe şi şi mintea sa, prin visurile .şi de tot ce este şi al tău,
fund, pînă la nuanţă sen­ fresca nu s-au impus, ex­ libertatea. viaţă fără de moarte“, aşa si împlinirile sale, nici o este singura măsură a con­
ştiinţei curate, a dreptei o-
cum l-a consemnat spre
urmă tărîmului natal, după
Ce înseamnă, deci, pas-îna-
ita redescope- surile revoluţiei, ale dez­ clusiv, prin număr. Şi-au neuitare luminatul tipograf cum nici o urmă nu lăsa­ menii, a împlinirilor tale.
»mâniei (VIII) voltării pe care o desăvîr- schimbat calitatea prin inte ? înseamnă, înainte Petre Ispirescu. Dincolo de se nici dincolo... Restul ? O minciună aurită
istic : „Jucă- şim, ne putem rosti gîndul conţinut şi destinaţie. Ter­ de toate,, mai eficient, de ce s-a scris pînă acum des­ ... Mi-arni reamintit acest cu staniol de două parale.
nieră Tv. Pro- o calitate superioară, ex­
i studiourilor între creaţie şi participare menii se află într-o core­ presie a unei literaturi su­ pre această poveste, am să basm şi m-am gindit la cei Există şi acolo, ca în po­
unanimă, sentimentul liber­ laţie dialectică obligată. încerc să mă opresc asu­ care, uitînd toate firele veste, o’Vale a plîngerii, o
il perioare, înseamnă limbaj pra unui anumit aspect, văzute şi nevăzute care ii oglindă în care, la un mo­
tăţii depline. Nu sînt robul Arta, bun al întregului accesibil, încărcat de sem­ bogat în semnificaţii. leagă de ţara, de neamul ment dat, cel ce-.şi uită
cifrelor şi nu sînt încre­ popor, iată un concept de nificaţii plurale, schimbîn- Să ne reamintim basmul : şi pămîntul lor, visează îm­ graiul şi neamul, pămîntul
NI dinţat că acestea reuşesc o unică nobleţe, menită du-se ea — cartea — din după cîţiva ani de la naş­ pliniri sub alte zări, în şi ţara,' lepădîndu-se de
în limba ma- să redea, întotdeauna, exis­ să-i redea, după secole de lux în necesitate, şi pen­ terea sa miraculoasă, Făt- mijlocul altora. Aşa cum ele, se vede pe sine la di­
tenţa în fascinanta ei des­ ofense, epoletul. Destinaţia Frumos pleacă din pămîn- Făt-Frumos s-a dus pe tă- mensiunile „uitării“ sale,
eri făşurare. Totuşi, dacă acum, a schimbat şi va schimba, tru care viitorul nu este tul părinţilor şi strămoşilor rîmul nevremii şi nefirii la dimensiunile celui c-e dă
doar un timp, ci o calitate
lui, tot aşa cite unul, fu­
ui economie, în acest al 35-lea an al cum precizează proiectul şi o stare de spirit nouă. săi în lumea largă, cău- rat de vîrtejul unor ame­ vrabia din mină pentru
cioara din par — oricîte
tîrul nemurirea tinereţii şi
energici demnităţii noastre am face Directivelor, natura conţi­ a vieţii. Ca la începutul zorzoane ar avea această
Arhitectul ţitoare iluzii, îşi încalecă
(I) apel la istorie, la punctul nutului, obligîndu-1 la as­ D. DEM IONAŞCU oricărei înstrăinări de pă­ bidiviul şi se pierde în lar­ cioară si oricît de savant
lileton : „Pol- din care am plecat, ca ţa­ censiunea pe care o vrea membru al Uniunii mântul naşterii şi sufletu­ gul lumii, uitînd că aici, ar emi...
lisodul 21 ră, ca destin şi s-ar stabili cererea. Dacă Alexandru Scriitorilor lui tău, toate i se împotri­ în această ţară de dor, Undeva, Mircea Eliade a-
londial vesc : părinţii şi cei apro- - binecuvîntată cu toate da­ firmă (citez din memorie)
României piaţi, depărtările cu toate rurile pămîntului şi în­ că aducerea aminte impli­
I. primejdiile lor (Gheonoaia, vrednicită prin cinstea şi că o „uitare“ a ceva, iar
î Scorpia şi jivinele pădurii); munca celor ce aici îşi această uitare este echiva­
Din moşi-strămoşi dar eroul trece peste toa­ respectă trecutul, îşi înal­ lentă cu ignoranţa, cu ro­
te — peste legătura cu pă­ ţă prezentul şi îşi întind bia şi cu moartea.
Din moşi-strămoşi ne fu destinul dat macii sclipesc drapelele în vînt. mântul şi neamul său, peste aripile creatoare spre un Ciiie n-a lăsat urma tre­
cerii lui prin viaţă, pe pă­
în Patrie să respirăm un cer încrederea de care se bucu­ viitor lot mai luminos, tre­ mîntul neamului său, sub
I : 7,00 Ka- şi lutul ci ca trupul de curat Din moşi-strămoşi e Patria un dor ra în ochii celor ce cre­ buie să-şi dăruiască toată zarea patriei sale din veac,
deau în el — şi ajunge a-
priceperea, toată puterea
Revista pre- să-l încălzim cu trupul dacă-i ger. aprins numai în graiul românesc — zadarnic va încerca să o
idioprogramul cu dorul ţării înainte zbor, colo unde visase. Dar acolo de muncă, ambiţia şi spe­
Magazin du- Aici curg anii proaspeţi ca un rîu — şi asta n-o ştia Făt-Fru- ranţele. lase pe alte meleaguri,
De toate pen- cu dorul ţării vreau acum să cresc. mos ! — exista şi o Vale a Visează să facă acolo peste urmele pe care alţii
Radiojuvnal ; veşnic rodind în veşnicul pămînt, plîngerii în care, vrîmd- „lucruri măreţe“, pentru le lasă, de drept, în ţări—
13,30 Unda din moşi-strămoşi prin aurul din grîu MARIN NEGOITÄ nevrîmd şi cu toate încer­ alţii ? Zadarnică iluzie ! na patriei Iov. Există o Va­
[edalion com- cările Zînelor de acolo de Numai cel ce n-a făcut ni­ le a plîngerijj pentru orici­
Top 6; 14,45 ne se iroseşte pe tărîmuri
IA; 15,00 Clu- a-1 feri, trebuia să ajungă- mic aici, prin neputinţa
or; 10,00 AI- Şi ajunge ! Este momentul lui de a se împlini, numai străine, trăind, din firimitu­
,30 Sub pavi- în care se declanşează a- cel ce mai poate crede că rile ce oad de 'la masa alto­
- la datorie ; 19 2 9 ducerea-aminte, cumplita a- acolo ciinii îl vor întimpi- ra şi ascultînd cum copiii
ilndră, romă- ducere-aminte, cumplita na cu covrigi în coadă şi săi îi vor spune mamă sau
outAţi — mc- anâmnesis. Eroul' reia dru­ pomii cu pere mălăieţe, tată într-un grai care nu
lindeni; 13,30 mai e acel de pe piciorul
iminicA; 20,00 Iată, ec mîndri trec astăzi bărbaţii din care bucuria fugise, mul spre vatra părintească, numai acela îşi lasă mor­
10,15 Noi In- prin freamătul munţilor, din care tinereţea, dar de data asta nu mai mintele străbunilor, ţarina de plai, de pe gura de rai
nuzică popu- împovăraţi de istorie 1 ce iute fugise !... are de întîmpinat deeît iro­ pămîntului din care s-a de acasă... O vale a plîn­
netil melodi- niile celor pe eare-i întîl- întrupat, prieteniile, pentru gerii mai cumplită deeît
lemnări; 21,35 Nesomnul din noaptea pămîntului Cineva împărţea îndemnuri la luptă meşte m drum, purtîmd m blidul de linte al altuia. moartea !
meşte în drum, purtîmd în blidul de linte ai
nţe; 22,00 Ra- în palmele lor aspre s-a frînt ; cineva — speranţa în ziua de mîine, I suflet zădărnicia unei vieţi NECULAI CHIRICA
suflet zădărnicia unei vieţi Datoria de a-ţiDatoria de a-ţi servi pa­
1 Panoramic cm frunţile-n soarele negru ca un murmur — chemarea,
;ing de dans; -J
î ştiri ; 0,05— pe care, semne lăsară cîndva ea un strigăt apoi,
muzical noc- toate furtunile Văii, străbătuse Lupcnii,
cîte au fost, Şi Valea, şi munţii, Manifestări culturale dedicate „Zilei minerului“
tot clocotul beznei adîncul ficrbîndu-I
prin care doar frigul ardea iar soarele, culoare • In cadrul numeroaselor lialei U.A.P. Deva — Petro­ din Lupeni. Cu acest prilej
şani, printre care losif Mă-
ca o lamă albastră. să prindă-ncepusc manifestări dedicate sărbăto­ tyâs, Eva. Siito, losif Tell- s-au editat un catalog şi
plicuri cu ştampilă specială.
ririi „Zilei minerului“, Ia Ca­
O, undeva copiii atunci Dar iată, ee mîndri trec sa de cultură a sindicatelor mann, Ion Cirjoi, Victor şi
uitau să mai eînte, astăzi bărbaţii din Lupeni s-a desfăşurat o Ecaterina Sylvester, Ion Ten- • In holul Casei de cultu­
îtenil copilă­ sesiune de comunicări ştiin­ gheru, Mircea Bâtcă, Gheor- ră a sindicatelor din Petro­
ria) ; In vil- undeva se spuneau împovăraţi de istoric şi de lumină ! ţifice cu tema „50 de ani de ghe Pogan, Bucur Simonel şani se află deschisă o expo­
1-II (Arta); poveşti despre pîine, La poarta Lupcnilor — Ia eroicele lupte ale mineri­ ş.a. ziţie de pictură şi grafică de­
Dansul to- de amăgit ţipătul foamei... lor din Lupeni“. dicată „Zilei minerului“. Ex­
I-II (FlacA- veşnică, vie aducerc-aminte • La Casa de cultură a sin­ pun artiştii plastici amatori,
La Clubul sindicatelor
•
il — seriile La guri de lut, pe uliţi, în case, sirena răsună cu glasul istoriei. din Lupeni s-a deschis o ex­ dicatelor din Petroşani s-a membri ai cenaclurilor şi
deschis expoziţia filatelică in­
Îtul); Ghi- colţ de negre năframe cercurilor de artă plastică din
I; 80 de hu- frămîntau colţuri de ochi FELICIA KALMAN poziţie de artă plastică dedi­ terjudeţeană consacrată Îm­ localităţile miniere ale Văii
,orul); PE- cată „Zilei minerului“. Expun plinirii a cinci decenii de la
tost regăsită U. artiştii plastici, membrii Fi­ eroicele lupte ale minerilor Jiului.
a (Unirea) ;
atului din
mbrie); Al
ublica); LU-
obelor — se­
ral) ; Conspi- Dureroasa linişte Nimeni nu poate împuşca ploaia
luncitoresc) ;
i merge ma­
se) ; LONEA:
ie (Minerul); Se reîntâlniseră prin ani, gea mucul stins al unei ţi­ în munţii noştri, în Gutăiul De aproape trei zile stă­ — Au plecat, bunicule ? — Auzi bunicule, sînt
malul (ivlun- parcă tocmai pentru reîn-. gări. Ofiţerul i-a strigat să lui... N-a mai apucat. teau în ascunzătoare. Prin- Putem ieşi afară ? împuşcături ! Poate că §
OASA: Prinţ vierea cumplitelor clipe. se întoarcă. El însă nu l-a tr-o mică deschizătură a Bătrînul nu-i răspunse. tata cu ai noştri, au să-i a*-
luncitoresc) ; în seara aceea am pornit
ţele Afrocli- Cel cu cicatricea în formă auzit. Părea cioplit din mai departe. Tîrziu, în li­ peretelui de seîndură, bă- Continua să privească li­ lunge pe nemţi...
ie) ; BRAD: de stea, care îmi captivase stîncă în văpaia razelor de trînul urmărea ce se petrece niştit curtea goală. Băiatul Bătrînul nu spuse nimic.'
hli ea stelele atenţia de cum intrase în soare ale 'acelei după-a- niştea nopţii ca de plumb, insista. După un timp se
GUKABAR- sala de aşteptare, începu să miezi. mi s-a părut că aud parcă în curte. Nu spunea nimic. După un timp, mîngîind
al (Minerul); venind, de undeva de de­ Privea şi .tăcea. ridică şi se apropie de bă- obrazul supt şi catifelat al
; şi cerşetor scormonească încet, parcă în liniştea îngrozitor de parte, sunetele unei vechi Copilul cel mare îl în­ trîn. Liniştea fu brăzdată micuţului, spuse parcă nu­
a fără nume cu emoţie, în noianul amin­ dureroasă mi-a făcut im­ balade... de o rafală scurtă de mi­ mai pentru el :
OAGlU-BAl: tirilor. trebă în şoaptă : tralieră.
de cultu- presie că fredona încet — Ai să bei apă. Curînd
Aurul lui — Numai doi am scăpat. frînturi dintr-o baladă — Halt ! Halt ! Hal... ! ră­ are să plouă.
seriile I-1I Eu şi sergentul Grigore. veche de-a lor, din Mara­ sună o voce răguşită. Co­
AZI : Casca- piii se lipiră de bătrîn tre- Cînd primii stropi au
N : Detectiv Ţi-1 mai aminteşti ? Mara- mureş. De fapt îi făcea ma­ început să cadă uniform pe
¡a de cultu- mureşanul acela înalt şi pu­ re plăcere să povestească murînd de spaimă. Fără să acoperişul magaziei, băiatul
: Compania ternic ca un stejar. despre ai Iui. De multe ori, se întoarcă, acesta îi linişti.
iar de lună cel mic a deschis ochii în-;
i: Sonată pe După ce ne-am despărţit în iureşul luptei îl auzeai — Ne-au împuşcat por­ cet, cu frică. Prin acoperi-?
(Lumina); de voi, la o săptâmînă, glumind : cul ! zise el încet. şui vechi se prelingeau piJ(
lea jurămînt Băiatul cel mic începu să
(Minerul) ; ne-au încercuit nemţii în — Mă nemţilor, mă, eu cături de apă.
liţia este în- masivul Tatra. De ceilalţi îs Grigor din Gutăi. Dacă plîngă, sacadat, cu sughi­ Cu mîinile întinse înA
rcsc). n-am mai aflat atunci ni­ viniţi mai aproape am să ţuri. cerca să le prindă ducîn-;i
mic. Mai tîrziu am auzit că vă învăţ să cîntaţi din flu­ Băiatul cel mare sparse du-le repede spre buzele.
unii căzuseră prizonieri. Eu ier şi zongoră !... din nou tăcerea : vinete, uscate de sete. Nu
1
şi sergentul ne-am ataşat Printr-un salt sprinten a — Nu-i aşa că ai să-l pe­ reuşea însă.
la un regiment de vînători fost îri copac. Strecurîn- depseşti pe cel care ne-a Băiatul cel mare rupse
abil pentru de munte care înainta spre du-se apoi printre crengi împuşcat porcul, bunicule ? din nou tăcerea.
aripa stingă a frontului. cu abilitatea unei veveriţe, Nu mai vreau ca Vasile, ve­ — Nu-i aşa bunicule că
oasa cu ce- După c'îteva zile de marş,
olat după-a- a apucat cu mîinile de un cinul nostru, să spună iar ploaia este a noastră ? Ei
:a averse de la un popas, cineva a stri­ capăt al proiectilului. că sîntem săraci, că nici nu o pot împuşca. Nimeni
ie descărcări gat : porc nu avem. Aşa-i că tu nu poate împuşca ploaia !
— Fraţilor, în copacul Noi îi urmăream fiecare .l-ai cumpărat bunicule ? Bătrînul îşi făcuse căuC
fia moderat mişcare cu respiraţia opri­
i-vest. cela e o bombă nemţeas­ tă. Părea că totul se va Cînd se va întoarce tata îi mîinile arse de soare, bătă­
minime vor că ! vom spune şi lui că un torite de vreme, pentru a
e 18 şi 23 de sfîrşi cu bine. Că va reuşi
maxime în- Comandantul plutonului s-o facă inofensivă. Dar..: soldat neamţ ne-a împuş­ strînge în ele picăturile de
grade. a încercat să tempereze pa­ cat porcul. De ce l-a îm­ ploaie. Le apropia încet de
ist : nica. A ordonat îndepărta­ o rafală rebelă de vîrit a puşcat, bunicule ? El nu buzele copilului.
ie uşor ne- rea din raza de acţiune a mişcat crengile copacului. ştie că porcii nu se împuş­
al temporar Cerul s-a colorat gălbui iar Liniştea cuprinse din nou
or cădea a- proiectilului aducător de că ? De ce împuşcă ei totul, totul. Doar stropii conti­
: însoţite de moarte. Nimeni n-a zis ni­ liniştea a fost sfîrtecată de de ce au venit, bunicule ? nuau să cadă îngrozitor de
rice. mic. într-un tîrziu, cineva o bubuitură surdă. De ce nu pleacă, bunicule ?
n scădere u- nepăsător pe acoperişul
il intervalu- a întrebat : Cînd ne-am îndreptat Bătrînul se apropie şi-l vechii magazii.
— Care-i văzuşi focosul, privirile spre locul copacu­ mîngîie duios pe frunte.
oasa cu ce- leat ? . lui n-am văzut deeît o — Vor pleca. Acuşi au ADRIAN MANG
oros după-a- N-a răspuns nici unul.' groapă fumegîndă, urîtă, să plece. Trebuie să plece... Haţeg
cădea aver- hidos de neagră. Mai tîrziu au început să (Din volumul „Ei, acei
insoţite de Sergentul Grigore s-a ridi­ se audă bubuituri surdo, tineri minunaţi, din
rice. cat calm îndreptîndu-se Bietul Grigore, cit de îndepărtate. Copiii au tre- tranşee“ — aflat în
spre copac. între dinţi st.rîn- mult rlnrpn s» sp întnnrrn rs«A..i(i