Page 59 - Drumul_socialismului_1980_01
P. 59

I DUMINICĂ, 20 IANUARIE 1980                                                                                                                                   Pag. 3



                                                                                         r~
                                  LITERATURA ARTA"                                                     Consemnări (f L U M E
  £
                                                                                             Mulţi   s-au   întrebat   cum   litică   la   mitologic,   de   la   fi­  penumbrele   ei,   cu   bucuriile
                                                                                           ar   fi   arătat,   ce   dimensiuni   lozofie   la   astronomie.   Vre­  şi infernurile ei.
                                                                                           şi   ce   semnificaţii   ar   fi   avui   me   de   numai   optsprezece   In   numai   optsprezece   ani
                                                                                            opera   lui,   dacă   i-ar   fi   fost   ani   simţirea   şi   cugetul   său   Eminescu   ne-a   lăsat   o   lu­
   CO-
   (E-                                                                                     hărăzită   una   dintre   vîrsle-   au   dat   expresie   artistică  —   me   nemărginită   şi   fabuloa­
                                                                                           Ic   senectuţii.   Unii   au   încer­  genială   expresie   artistică   —   să   pe   care   zeci   şi   zeci   de
                                                                                           cat   să-şi   imagineze   aceas­  acestei   opere   unice   în   care   cărturari   români   şi   străini
                                                                                           tă   operă   nescrisă,   alţii,   dim­  se   aiul   foşnind   mările   'şi   o   tot   cutreieră   dc   atunci,
                                                                                           potrivă,   au   spus   că   Emines­  codrii,   se   aude   muzica   sfe­  încercând   să-i   descopere
                                                                                           cu,   oricât   ar   fi   trăit,   n-ar   relor,   se   simte   dogoarea   toate   nebănuilcle   înţelesuri.
  itoa-
                                                                 l’enlru   Iuti   cei   ce-şi   po­  mai   fi   creat   nimic   nou   şi   pustiiirilor,   deznădejdea   sau   Cum   ar   fi   arătat   această
  pen-                      MSHA! EfAINESCU                    goară   în   inimi   lamina   din­  tulburător   peste   ceea   ce   a   revolta   asupritului   şi   trufia   lume   dacă   Eminescu   ar   fi
  c                                                            tre   zările   Cârpelilor,   lima   rămas   scris.   Zadarnice   supo­  celui   ce   slăpîneşte.   Opera   trăit   mai   mult   ?   Ingrată   şi
  Paul
  J  5)                                                        ianuarie   nu   mai   poartă   ziţii   şi   penibile   speculaţii   aceasta   în   care   sc   împle­  lipsită de sens întrebare...
  ilor                                                         însemnele    calendaristice   şi  unele  şi  altele,  de  vreme   tesc,   ca   ramurile   prelungi   Să   fim   fericiţi   că   ne-a
                  Ce-ţi dazesc ea ţie,                         obişnuite.                  ce   cd   ne-a   dăruit  —   imen­  ale   sălciilor,   toate   întrebă­  dăruit   ceea   ce   încă   multe
  mea
  i                                                              La   cumpăna   ei,   sărbăto­  să  şi  încă  nu  deplin  cunos­  rile   omului   dinloldeauna   şi   popoare   nu   au:   un   nesfâr­
  ocul                                                         rim,   an   de   an,  cu   întrea­  cută  —  o   lume   nouă,   me­  de   pretutindeni,   implicat   în   şit   teritoriu   cu   adevărat   li­
   pe                 dulce %amâme                             ga   preajmă   a   simţirii   şi   nită   să   sporească   nu   numai   toate   relaţiile,   de   la   dra­  ber,   fie   care   oricine   îl   poa­
  stu-
                                                               a   cugetelor,   pe   luceafărul   zestrea   spiritualităţii   romă-   '  goste   piuă   la   nemurire.   O-   te   străbate   orîcîiul,   în   orice
               Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
                                                               poeziei   noastre   :   Mihai   E-   neşli.   ci   şi   pe   cea   a   uma­  pera   aceasta   nostalgică   sau   direcţie,   cu   egală,   desfăta­
               Ţara mea de glorii, ţara mea de dor ?
                                                               minescu.                    nităţii însăşi.          solemnă,   şăgalnică   sau   ele­  tă   înfiorare,   emoţie   şi   dra­
               Braţele nervoase, arma de tărie,
  e            La trecutu-ţi mare, mare viitor !                 Nu   cred   că   înseamnă   Doar   optsprezece   ani   a   giacă,   de   o   muzicalitrite   per­  goste,   lăsîndu-se   răsfăţat   de
  imba         Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,            aceasta,   de   ¡apt,   o   aniver­  apucai   să   lucreze   efectiv,   suasivă,   inconfiindabilă,   ca­  adierile   sale,   de   melanco­
                                                                                                                        vine
                                                                                                    cercetând,
                                                                                                             căttlînd,
                                                                    numai
                                                                         a
                                                                                           iscodind,
               Dacă fiii-ţi minări aste le nutresc ;           sare  Poeziei   însăşi,  poetului,   ci   hălăduind   cu   geniul   său   pe   re   rostire   din  a   simpla   alegere   liile   şi   miresmele  de   sale,   lă-
                                                               a
                                                                             a
                                                                                tuturor
                                                                                                                                             sîndu-se
                                                                                                                                                     bătut
                                                                                                                    şi
                                                                                                                                 cuvântului
                                                                                                                                          ce
                                                                                                                                                               furtunile
               Căci rămine stinca, deşi moare valul,           celor   ce,   din   diafana   vra­  toate   tărâmurile   interzise   a-   exprimă   adevărul.   Opera   a-   şi   gândurile   sale   şi   troienii
               Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
                                                               jă   a   cuvintelor   sale,   înfi­  lîtora   dintre   contemporanii   ceasla   care   alcătuieşte   o   lu­  de   floarea   sfântă   a   teilor
  ific                                                         ripă,  .   neosteniţi,   noi   ghi­  săi,   de   la   fizică   la   meta­  me   aparte,   cu   luminile   şi   săi.
  ,Gus-        Vis de răzbunare negru ca mormîntul                                                                                                  RADU CIOBANU
  (Epi-                                                        dări  şi  noi  speranţe  în  de­  fizică, de la economie po­  tainele ei, cu adevărul şi
               Spada ta de singe duşman fumegînd,
                                                               vălmăşiile lumii.
               Şi deasupra idrei fluture cu vîntul
               Visul tău de glorii falnic triumfînd,
               Spună lumii large steaguri tricoloare.
               Spună ce-i poporul mare, românesc,                     La o
               Cînd s-aprinde sacru candida-i viitoare,                                               E M I N E S C U                          AZI
   Ita-        Dulce Românie, asta ţi-o doresc.                  aniversare
 :egă-
  7.30                                                                                          Spune odă-n metru antic               Miezul miezului a toate
  umi-         Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,                                              Veacul — mire-n dimineţi              Din genuni de vreme-ntoarsă
  i  Ra-                                                         Ianuarie   este   hărăzit   a-   Picurînd lumini romantic            Pasărea Măiastră bate...
   9.30        Tînără mireasă, mamă cu amor !
  12,00        Fiii tăi trăiască numai în frăţie               cestei  împodobiri  a  su  fier­  în grăirea altor vieţi.              Se întoarce-n flori cenuşa
  13,00                                                        telor   pentru   că   este   luna   Geniul tău, izvornic mină          Sfint polen necunoscut :
  pre-         Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,   '         unui   început   de   nou   an,   Duhul firii limbii noastr'e ;        Pasărea cînd bate uşa
  13,15
   dc          Viaţa în vecie, glorii, bucurie,                în   care,   în   ecourile   verbu­  întru gloria română               Are glasul tău, de lut.
  iote-        Arme cu tărie, suflet românesc,                 lui   eminescian,   vrem   şi    Nasc din glia-ţi alte astre.          Adevăr din basm ne cheamă
  13,30                                                        trebuie   să   fim   mai   buni,   Adevăr din basm ne cheamă
  leda-        Vis de vitejie, fală şi mîndrie,                mai curaţi, nud fericiţi.                                              Soare nou suind prin grai,
  arius                                                                                         Soare germinînd prin grai...          Vreme trece, se destramă,
  mu­          Dulce Românie, asta ţi-o doresc !                       In fiecare ianuarie ne
  şi a-                                                             troienesc aducerile-aminle   Vreme vine, se destramă,             Tu rămii, frate Mihai...
  lulnil                                                              şi înlîile noastre cuvinte   Tu rămii, bade Mihai !
  Ibum
  opu-                                                              au cadenţele versului său:   Fără de răgaz revarsă                                 EUGEN EVU
  Ma-                                                                 2 recut-au anii ca nouri
  pon;                                                                     lungi pe şesuri
  ii  de                                                                                  Poetul  sublim,  care  după   cea  a  lui  Maiorescu,  asupra
  ¡mio­                                                               Şi niciodată n-or să vie                                                decît să tălmăcească aici lim­
  ri  is-                                                                        iară...  fericita  expresie  argheziană   artei  şi  a  relaţiei  sale  cu  c-   pede  ceea  ce  ai  noştri  au
  en“  ;                                                         Rostindu-le,   ne   rostim   „Şi-a  muiat  condeiul  de-a   venimentul  imediat.  „Naţio­  gîndit,  au  simţit  şi  au  înfăp­
  toti;
  No :                                                         pe   noi   înşine,   pentru   că   dreptul  în  luceafăr“,  consti­  nalitatea  —  scrie  poetul  —   tuit dintru începuturi.
  ei de                                                        Sara  pe  deal,  Doina,  îm­  tuie;  în  veacul  de  tranziţie pe   trebuie  să  fie  simţită  cu  ini­  Meditînd  asupra  rosturilor
  ■vdio-                                                       părat  şi  proletar,  Scriso­  care  l-a  învăpăiat  cu  mintea   ma  şi  nu  vorbită  numai  cu   viitoare  ale  ţării,  poetul  lasă
  rneul
  sem­                                                         rile  au  răsărit,  asemeni  a-   sa, mărturia exemplară a spi­  gura.  Ceea  ce  se  simte  şi  sc   posterităţii  gînduri  care  fac
   na-                                                         nolimpurilor   şi   florilor,   ritului creator al românilor.  respectă  adînc,  se  pronunţă   din   el   contemporanul   nostru.
  amic                                                         Ungă   inimile   românilor   întreaga  lucrare  eminescia­  arareori“,  în  versuri,  se  sub­  El  afirma,  de  pildă,  răspicat,
  l ro-                                                        dinloldeauna.   Cu   ele   cu­  nă, de la opera poetică la cea   înţelege. Portretul lui Mircea,
   Bll-                                                                                                                                       într-un  articol,  dreptul  po­
  8 de                                                         treierăm   lumea   şi   trecem   gazetărească, este expresia u-                poarelor  de  a  fi  libere  :  „a
  ştiri;                                                       vămile   vieţii,   mai   înalţi   în   nui  adine  fior  patriotic,  a  u-     trece  suveranitatea  în  alte
  iz i cal
                                                               inimi,   mai   încrezători   în   nci luminoase viziuni, anima­                braţe  decît  acelea  ale  popoa­
                                                               tnîngîieloare   speranţe,   mai   tă precum un curcubeu deasu­                 relor  e  o  crimă  contra  lor“,
                                                               slăpîni   pe   turmele   ghidă­  pra  viitorului  ţării.  Metafora   l/izionarut  Demnitatea naţională nu poa­
                                                               rilor şi ale viselor.     patriei  constituie  un  adevărat                    te  fi  doar  apanajul  statelor
                                                                                         laitmotiv  al  poeziei  sale  încă                   mari  :  „Da,  căci  demnitatea
                                                                 Pentru   că   din   constela­
                                                               ţia   sa   —   nemuritoare   şi   din primii ani de creaţie. De­  Eminescu     morală  a  celui  mic  poate  fi
   dar                                                                                   parte  de  meleagurile  natale,
  tria);                                                       rece  —   nu   ne   picură   în                                                tot  atît  dc  însemnată  ca  şi
  (Ar-                                                         cale   stele,   ci   luceferi   şi   poetul  se  întoarce  cu  ghidul          a  celui  mare,  iar  a  se  lupta
    39                                                ll/l'W'  irepetabile primăveri.    „L-a  patriei  dulci  plaiuri,                       şi a muri pentru.bunurile cele
  Slixi-                                                                                 la  cîmpii-i  rîzători"  („.Din                      mai  sfinte  inimii  omeiVofT  e
  e pc-                                                                 EUGEN BURZA                                înţeleptul  voievod  muntean
  (Ar-                             Desen de ION CÂIUOI                                   străinătate“).  Fiind  însuşi  cea                   tot  atît  de  frumos  pentru  cel
  erîile                                                                                 mai   aleasă   dintre   acele   din  evul  de  mijloc,  care  a  fe­  mic  ca  şi  pentru  cel  mare“.
   PE-                                                                                   sînte firi vizionare", Eminescu   rit  de  invazie  ţara  şi,  odată   Propăşirea  ţării  stă  în  munca
  vine                                                                                                             cu ea, Europa, capătă un pro­
  rea) ;                                                                                 meneşte  patriei  :  „La  trecu­  fil  de  efigie  în  „Scrisoarea   întregului  popor:  „Temeiul  u-
  rcule                                                                                  tu-ţi   mare,   mare   viitor“                       nui  stat  e  munca...",  aceasta
   No-       Poetul si unitatea naţională                                                („Ce-ţi  doresc  eu  ţie,  dulce   a  111-a“.  Calm,  demn,  ospi­  „fiind  legea  lumii  moderne,
  n                                                                                      Românie“).                talier,  modest  dar  hotărît,
  Lca) ;                                                                                                           întărit  din  axlîncuri  de  dra­  ce  nu  are  loc  pentru  leneşi“.
  repte                                                                                   Dar expresia cea mai gran­                          „Condiţia  esenţiala"  a  civili­
   ear-   Problema  unităţii  naţionale   unitatea  sufletească  şi  cultu­  venţă  situaţia  umilitoare  ce  li   dioasă  a  patriotismului  emi­  gostea  centru  patrie,  Mircea   zaţiei  unui  stat  o  constituie
  VUL-                                                                                   nescian  o  găsim  în  „Scrisoa­  rosteşte  un  adevărat  crez  al   „civilizaţia  economică“.  Poe­
   ghid   a  românilor  străbate  întreaga   rală.            s-a creat românilor în monar­                        poporului nostru :
  EA :   operă  eminesciană,  dar,  mai   Cînd  Eminescu  îşi  începe   hia  habsburgică  spunînd  că   rea  a  IlI-a".  Publicată  în        tul  respinge  dependenţa  eco­
  iline-   cu  seamă  opera  sa  politică.   activitatea   jurnalistică   la             1881,  1  ucrarea  conţine  şi  e-   „Eu,  îmi  apăr  sărăcia,  şi   nomică  a  ţării  :  „O  deplină
   să-1                                                       românii,  popor  străvechi  pe   couri  ale  războiului  pentru   nevoile  şi  neamul/...  Şi  dc-a-   subjugare economică... e ega­
  :esor   Concepţia  sa  se  împlineşte  în   „Federaţiunea“  (ziar  româ­  teritoriul  unei  ţări  autonome,
  ASA:   perioada  de  studii  dc  la  Vie-   nesc ce apărea la Budapesta),   care  formează  două  treimi   independenţă.  Mulţi  s-au  în­  ceea tot ce mişcă-n ţara asta,   lă  cu  sărăcirea,  demoraliza­
   I-II   na,  în  cercul  studenţilor  ro­  fusese  încheiat  pactul  dualist           trebat  cum  se  explică  faptul   rîul, ramul,/ Mi-c prieten nu­  rea  şi  moartea“.  Iată  aici
  \NI :                                                       din  populaţia  Ardealului,  este   că poetul n-a dedicat, precum   mai  mie,  iară  ţie  duşman   doar  cîtcva  dintre  credinţele
  ( No-   mâni  „România  Jună".  în  a-   (1807).  In  aceste  condiţii  E-
 Dmul   ceşti  ani  el  se  dăruieşte  stu­  inincscu,  în  articolul  semnat   pus  în  afara  vieţii  publice.   Ailccsanilri,  versuri  anume   este/  Duşmănit vei  fi de  toa­  prin  care  Eminescu  ne  apare
  şic) ;   diului  istorici  universale  şi   cu pseudonimul „Varro“, ară­  „Ce  curioasă  idee  despre  na­  momentului  de  la  1877.  Ex­  te,  făr-a  prinde  chiar  dc   ea un gînditor vizionar.
  Ionel                                                                                  plicaţia  rezidă  în  concepţia   veste“/.  Aşa  a  fost,  aşa  va  fi
  u 1) ;   naţionale  cu  dorinţa  declara­  ta că sistemul dualist din Ar­  tura  oamenilor  cînd  se  în­  lui Eminescu, influenţată de
  Ei A-   tă  de  a  sluji  idealurile  nea­  deal  era  o  monstruozitate din   cearcă  a  se  face  intr-o  zi   în veac. Eminescu n-a făcut     Prof. CONSTANTIN PASCU
  4-lea   mului său.               punct  de  vedere  etnic.  Argu­  ceea  ce  mii  de  ani  n-au  pu­
  GIU-                             mentele  sale  izvorăsc,  dintr-o
   (Ca-   Adolescent  fiind  îl  frăjnin­                     tut face ?“.
  'EG :   ia  soarta  fraţilor  români  din   concepţie  activă  despre  isto­  Şi  dacă  soarta  a  făcut  ca   Şezătoare literară          Velca,  iar  un  grup  de  ac­
  iar) ;  Ardeal  şi  de  aceea  vine  la   rie,  din  cunoaşterea  mişcări­                                                                 tori  ai  Teatrului  dc  stat
   fot-                            lor  naţionale  şi  revoluţionare:   Luceafărul  poeziei  române  să
  torul   Blaj,  cetate  transilvană  de                      lipsească  de  la  împlinirea  vi­                                             „Valea  Jiului“  au  recitat
   cul-   luptă,  rezistenţă  şi  cultură,   „Fiecare  naţie  e  suverană  ;   sului  de  unitate  naţională  al   La  Casa  de  cultură  a  sin-  literară  consacrată  împlini-   din  creaţia  lui  Mihai  Emi­
   T (11   minat,  cum  însuşi  spune  „de   cîştigarea  autonomiei  se  f.ace             di  ca  telor  din  Petroşani,  pes-  rii  a  130  de  ani  de  la  naş­
  Itima                            pe  cale  activă  ;  românii  tre­  poporului  său,  el  a  fost  pre­  te  S00  de  elevi  din  şcolile  terea  lui  Mihai  Eminescu.   nescu.  în  cadrul  şezătorii
  lure-   dorul  fierbinte  dc  a  putea  să                  zent  în  sufletul  miilor  dc  ro­  generale  şi  liceele  mumei-  Despre  viaţa  şi  opera  lu-   literare  au  citit  din  pro­
  regă-   vadă  locul  de  unde  a  răsărit   buie  să  fie  ireconciliabili  în   mâni,  adunaţi  la  Alba  Iulia,
  umi-   soarele  Românismului“.  De   materie  de  drepturi  naţionale                    piului  au  participat  vineri,  ceafărului  poeziei  româneşti   priile  lor  creaţii  membrii
  abrie                            şi  solidari  cu  celelalte  naţio­  în decembrie 1918...  17 ianuarie, la o şezătoare a vorbit criticul Dumitru  cenaclului „Panait Istrati“.
   Ora-   pe  acum  îl  interesează  pro­
  •esc).  blemele  dc  viaţă  naţională  şi,   nalităţi   asuprite“.   „Nimeni   Prof. GLIGOR HASA
        copil  fiind,  cugetă  adînc  a-   nu  trebuie  să  fie  aicea  stăpîn
        supra lor.                 decît popoarele însele... E ab­
                                   surd  să cerşim ce ni sc cuvi­
          înccpîncţ din anul 1870, E-
                                                                                                                                ' v
        minescu  are  ocazia  să  lupte   ne  şi  pe  care  trebuie  să  le                                                    liil ¡1 - „
                                   luăm pe altă calc".
  intru   şi cu fapta, nu numai cu con­  Lucrînd  la  ziarul  „Timpul“,                                                                      Colinele, colinde l
  Vre-   deiul,  pentru  „viaţa  noastră                                                                                                     E vremea colindelor
  or  şi   românească care se lipeşte dc   indiferent  că  e  vorba  despre                                                                  Căci gheaţa se-ntinde
  iabil.                           articolele  cu  caracter  politic,
  □cale   sufletul  nostru“.  El  are  ini­  economic  sau  social  —  totul                                                                 Asemeni oglinzilor.
  a  să   ţiativa  şi  lucrează  pentru  or­                                                                                                 Şi tremură brazii
  ţă  şi   ganizarea   serbării   de   la   ni-1  relevă  pe  Eminescu  ca                                                                   Mişcind rămurelcle,
   po-                             pe  un  strălucit  apărător  al
  lode-   Putna,  prilej  pentru  un  con­  virtuţilor  şi  drepturilor  isto­                                                               Căci noaptea de azi-i
  ensi-   gres al studenţilor români din                                                                                                     Cînd seînteie stelele...
  î  su-   toate  provinciile  româneşti.   rice  ale  poporului  nostru.  E-
  ratu-                            minescu  cere  răspicat  din                                                                               (M. EMINESCU —
  rinsă   Dc  acum  Eminescu  e  hotărît   partea  Imperiului  Habzburgic
   mai   să  lucreze  pentru  naţiune                                                                                                            „Colinde, colinde“)
   cea                             respectarea  limbii,  datinei,  a
  şi  2   conform  cu  trebuinţele  ei,   individualităţii  noastre  etni­
   de-  convins că la unitatea politică   ce,  a  „bunurilor  conştiinţei
                                         1
        nu se poate ajunge decît prin  noastre' . Demască cu consec­
   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63   64